CEDO. Rolul și atribuțiile Marii Camere în procedura de RETRIMITERE privind cauzele care ridică probleme grave de interpretare și aplicare a Convenției. Dreptul / obligația părților de a sesiza Marea Camera

Marin Voicu
Marin Voicu

Motto:
„O hotarare nedefinitiva NU poate fi invocata.”

Sumar

I. Natura si caracterul executoriu al hotararilor si deciziilor DEFINITIVE ale CEDO

1. Sediul materiei. CONVENTIA
1.1. Art. 42 – „Hotararile Camerelor devin definitive conform dispozitiilor articolului 44 paragraful 2.”
1.2. Art. 43 – „Retrimiterea in fata Marii Camere”
1.3. Art. 44 – „Hotararile definitive”
1.4. Art. 46 pct. 1-2 – „Forta obligatorie si executarea hotararilor”
1.5. Art. 1-5 – „Protocolul 16 aditional la Conventie – Avizele consultative”

2. Marea Camera

2.1. Organizare si functionare
2.1.1. Sesizarea
2.1.2. Compunerea Marii Camere
2.1.3. Etapele procedurii
2.1.4. Durata procedurii
2.1.5. Hotararea susceptibila de apel
2.1.6. Sedintele publice

3. Natura juridica a RETRIMITERII si dreptul partilor la aceasta cale speciala de atac

3.1. Retrimiterea – cale de atac speciala si desesizarea

3.2. Dreptul/obligatia partilor de a exercita retrimiterea, in special, in cauzele complexe sau in care se statueaza prin solutii de principiu ori rivirement jurisprudential

3.3. Desesizarea Camerei – solutie conforma cu jurisprudenta Curtii si in concordanta cu hotararea din cauza Mihalache vs. Romania, nr. 54012/10, decizia Marii Camere din 08.07.2019

3.4. Unele exemple de solutii „INVERSE”

4. Jurisprudenta selectiva CEDO – Marea Camera

5. ”Efecte si reactii” atipice, de ignorare a caracterului nedefinitiv al Hotararii CEDO K vs. Romania, din 05.05.2020, pronuntata in plina pandemie si autoreglare in activitatea Curtii

5.1. Cauza K. vs. Romania

5.2. Comunicatul CEDO din 05.05.2020

5.3. Reactii politice si declaratii exaltate ale autoritatilor publice si a unor ONG-uri din Romania privind efectele hotararii NEDEFINITIVE din 05.05.2020
5.3.1. Presedintele Romaniei – 05.05.2020
5.3.2. Primul ministru si alti ministri – 05.05.2020
5.3.3. Ministrul Justitiei – 06.05.2020
5.3.4. Ambasadorul SUA la Bucuresti. Declaratia din 05.05.2020
5.3.5. Judecatori ai CCR si profesori universitari – Opinia concurenta la Decizia nr. 152/06.05.2020
5.3.6. Forumul judecatorilor – Comunicat din 05.05.2020

5.4. Diferentele majore/esentiale fata de Decizia BAKA-2018.

5.5. Pozitia Agentului Guvernului in cursul procedurii. Observatiile contradictorii. Sustinerea implicita a admisibilitatii cererii. Lipsa de initiativa si/sau opozitia la desesizare. Obligatia Guvernului de a solicita retrimiterea pentru o noua examinare a unei hotarari contra Romaniei de catre Marea Camera.

*

I. Natura si caracterul executoriu al hotararilor si deciziilor DEFINITIVE ale CEDO

1. Sediul materiei. CONVENTIA

1.1. Art. 42 – „Hotararile Camerelor devin definitive conform dispozitiilor articolului 44 paragraful 2. ”

1.2. Art. 43 -„Retrimiterea in fata Marii Camere”
1. Intr-un termen de trei luni de la data hotararii unei Camere, orice parte in cauza poate, in cazuri exceptionale, sa solicite retrimiterea cauzei in fata Marii Camere.
2. Un colegiu de cinci judecatori ai Marii Camere accepta cererea atunci cand cauza ridica o problema grava privind interpretarea sau aplicarea Conventiei sau a Protocoalelor sale, sau o alta problema grava cu caracter general.
3. In cazul in care colegiul accepta cererea, Marea Camera se pronunta asupra cauzei printr-o hotarare.”

1.3. Art. 44 – „Hotararile definitive”

„1. Hotararea Marii Camere este definitiva.
Hotararea unei Camere DEVINE definitiva
a. cand partile declara ca ele nu vor solicita retrimiterea cauzei in fata Marii Camere; sau
b. la trei luni de la data hotararii, daca retrimiterea cauzei in fata Marii Camere nu a fost ceruta; sau c. cand Colegiul Marii Camere respinge cererea de retrimitere formulata potrivit articolului 43.
3. Hotararea definitiva se publica.”

1.4. Art. 46 pct. 1-2 – „Forta obligatorie si executarea hotararilor”

1. „Inaltele Parti Contractante se angajeaza sa se conformeze hotararilor definitive ale Curtii in litigiile in care ele sunt parti.
2.
Hotararea definitiva a Curtii este transmisa Comitetului de Ministri care supravegheaza executarea ei”.

1.5. Art. 1-5 – „Protocolul 16 aditional la Conventie”

ARTICOLUL 1
1. Instantele supreme din Inaltele Parti Contractante, astfel desemnate in conformitate cu articolul 10, pot adresa Curtii cereri de aviz consultativ privind chestiuni de principiu referitoare la interpretarea sau aplicarea drepturilor si libertatilor definite in Conventie sau in protocoalele la aceasta.
2. Instanta care formuleaza cererea poate solicita un aviz consultativ doar in cadrul unei cauze pendinte in fata acesteia.
3. Instanta care formuleaza cererea trebuie sa-si motiveze solicitarea si sa prezinte aspectele pertinente pentru contextul juridic si de fapt ale cauzei pendinte.

ARTICOLUL 2
1. Un colegiu de 5 judecatori ai Marii Camere se pronunta asupra admiterii cererii de aviz consultativ tinand seama de articolul 1. Respingerea cererii de catre colegiu se motiveaza.
2. In cazul in care colegiul admite cererea, Marea Camera emite un aviz consultativ.
3. Colegiul si Marea Camera, mentionate la paragrafele precedente, il includ ex officio pe judecatorul ales sa reprezinte Inalta Parte Contractanta careia ii apartine instanta care a formulat cererea. In cazul in care acest judecator lipseste sau este indisponibil, va participa in calitate de judecator o persoana aleasa de Presedintele Curtii de pe o lista prezentata in prealabil de catre Inalta Parte Contractanta.

ARTICOLUL 3

Comisarul pentru drepturile omului al Consiliului Europei si Inalta Parte Contractanta careia ii apartine instanta care a formulat cererea au dreptul de a prezenta observatii scrise si de a lua parte la audieri. In interesul bunei administrari a justitiei, Presedintele Curtii poate invita orice alta Inalta Parte Contractanta sau orice persoana interesata sa prezinte de asemenea observatii scrise sau sa ia parte la audieri.

ARTICOLUL 4
1. Avizele consultative trebuie motivate.
2. Daca avizul consultativ nu exprima in tot sau in parte opinia unanima a judecatorilor, oricare judecator are dreptul sa exprime alaturat o opinie separata.
3. Avizele consultative se transmit instantei care a formulat cererea si Inaltei Parti Contractante careia ii apartine instanta respectiva.
4. Avizele consultative se publica.

ARTICOLUL 5
Avizele consultative nu au caracter obligatoriu.

2. Marea Camera

2.1. Organizare si functionare. Documentar elaborat de CEDO

2.1.1. Sesizarea

Marea Camera, poate fi sesizata in doua moduri: prin retrimitere de catre una din parti sau prin desesizarea Camerei.

Impotriva hotararii unei Camere partile pot cere trimiterea cauzei la Marea Camera, cerere care va fi acceptata doar in cazuri exceptionale, de catre un Colegiu de filtraj, pentru o noua examinare.

Marea Camera, poate fi sesizata si pe calea DESESIZARII unei Camere, in cazuri exceptionale, in care se ridica una sau mai multe chestiuni grave relative la interpretarea Conventiei sau daca exista un RISC de contradictie cu o alta hotarare anterioara a Curtii.

2.1.2. Compunerea completelor Camerei si ale Marii Camere

O Camera este constituita din presedintele sectiei careia cauza ii este atribuita, din judecatorul national, ales in numele statului parat si din alti 5 judecatori desemnati de presedintele sectiei conform sistemului de rotatie (?!).

Marea Camera este compusa din Presedintele Curtii, vicepresedintii si presedintii de sectii, din judecatorul national si ceilalti judecatori trasi la sorti, mai putin judecatorii care au compus completul din hotararea Camerei.

2.1.3. Etapele procedurii la Marea Camera

Curtea va examina, printr-un complet de filtraj de 5 judecatori, daca cererea este admisibila si indeplineste conditiile stricte definite de Conventie. Daca cererea este declarata inadmisibila, aceasta decizie este definitiva si irevocabila.

Daca cererea este declarata admisibila, Curtea va incuraja partile sa incerce o reglementare amiabila, iar, in caz contrar, va procedura la examenul „fondului” cererii, statuand daca a avut loc sau nu o violare a Conventiei (ATENTIE!).

2.1.4. Durata procedurii

De regula nu este posibil a fi estimata durata certa a procedurii.

In general, Curtea poate solutiona cauzele in trei ani (?), dar examinarea anumitor cereri poate dura mai mult timp, iar altele pot sa fie examinate mai rapid.

Durata procedurii este determinata de natura cauzei, de completul caruia i-a fost atribuita, de diligenta partilor de a furniza informatiile Curtii si de alti factori, precum si de tinerea unei sedinte publice, trimiterea la Marea Camera, etc.

Anumite cereri pot fi calificate URGENTE si tratate cu prioritate, in special in cazul in care exista un pericol iminent, care ameninta integritatea psihica a reclamantului (?!).

2.1.5. Hotararea susceptibila de apel

Daca deciziile de inadmisibilitate luate de un Comitet si hotararile Marii Camere sunt DEFINITIVE si nu sunt susceptibile de apel, partile pot in termen de 3 luni de la data hotararii unei Camere, sa solicite trimiterea cauzei la Marea Camera, pentru o noua examinare.

2.1.6. Sedintele publice

Procedura la Curte este scrisa, dar Curtea poate decide sa tina sedinte publice in anumite cauze, sedinte care se vor desfasura in Palatul drepturilor omului din Strasbourg (sediul Curtii). Presa si publicul sunt autorizate sa asiste la sedintele publice, in baza unei acreditari si a legitimatiei de identitate. Toate sedintele sunt filmate si retransmise pe sit-ul internet al Curtii, in aceeasi zi, dupa orele 14.30 (ora locala).

2.2. Unele date statistice privind Marea Camera

2.2.1. Anul 2018

Marea Camera a tinut 16 sedinte publice, a adoptat 14 decizii privind 26 de cereri, precum si o decizie de radiere.

La 31.12.2018 erau pe rol 21 de cauze privind 30 de cereri si o cerere de AVIZ consultativ in baza Protocolului 16.

Colegiul de 5 judecatori, de filtraj, a tinut 8 sedinte, pentru a examina cererile de trimitere la Marea Camera formulate de parti in temeiul art. 43 din Conventie. Colegiul a examinat 120 de cereri de trimitere in 68 de cauze sesizate de Guvern si 48 de reclamanti.

Prin desesizare Marea Camera a primit 5 cereri, din care 2 de la sectia 1, 1 de la fosta sectie a 2-a, 1 de la sectia a 3-a si 1 de la sectia a 4-a (cauza Mihalache vs. Romania nr. 54012/10 solutionata de Marea Camera prin decizia din 8.07.2019, definitiva, ca efect al desesizarii Camerei, cauza ridicand chestiuni complexe din punct de vedere al dreptului Conventiei” (par. 46).

2.2.2. Anul 2019

Marea Camera a adoptat 11 decizii si a tinut 11 sedinte publice; a fost sesizata prin 8 cereri de trimitere si prin 8 desesizari ale camerei, „in prima instanta” conform statisticii Curtii.

3. Natura juridica a RETRIMITERII si dreptul partilor la aceasta cale speciala de atac

3.1. Retrimiterea – cale de atac speciala si desesizarea

3.1.1. Conform art. 43 pct. 1 din Conventie: „1. Intr-un termen de trei luni de la data hotararii unei Camere, orice parte in cauza poate, in cazuri exceptionale, sa solicite retrimiterea cauzei in fata Marii Camere”.

Marea Camera are, potrivit art. 33 din Conventie urmatoarele atributii:
„a) se pronunta asupra cererilor introduse in baza art. 33-34, atunci cand caza i-a fost definit de o camera, conform art. 30 si trimisa in temeiul art. 43;
b) se pronunta asupra problemelor cu care Comitetul de Ministrii sesiseaza Curtea, conform art. 46 par. 4 si
c) examineaza cererile de Aviz consultativ introduse in virtutea art. 47”.

Relativ la conditiile de admisibilitate in cazul RETRIMITERII la cererea partilor, din textul art. 43 par 1 din Conventie, rezulta ca panelul de 5 judecatori de filtru, trebuie sa examineze daca:
retrimiterea s-a cerut in termenul de 3 luni de la „data hotararii unei camere” si daca
– in speta, se constata existenta unui „caz exceptional”, adica se ridica o „chestiune grava” privind interpretarea Conventiei si probleme complexe din punct de vedere al dreptului Conventiei” (a se vedea par. 46 din Decizia Marii Camere -8. 07. 2019, in cauza Mihalache vs. Romania).

3.1.2. In ce priveste DESESIZAREA in favoarea Marii Camere, conform art. 30 din Conventie:

„In cazul in care cererea prezentata unei Camere ridica o problema grava privind interpretarea Conventiei sau a Protocoalelor sale, sau daca solutionarea unei cauze poate conduce la o contradictie cu o hotarare pronuntata anterior de Curte, Camera poate, atat timp cat nu a pronuntat hotararea sa, sa se desesizeze in favoarea Marii Camere, in afara cazului in care una dintre parti se opune la aceasta”.

Deci, textul impune anumite conditii pentru desesizare:
– competenta exclusiva a Camerei (completului de 17 judecatori) careia i s-a atribuit cererea;
– constatarea, de catre complet, inainte de a da o hotarare, ca, in cauza, „se ridica o problema grava de interpretare a Conventiei sau a Protocoalelor sale” sau
– daca solutionarea unei cauze poate conduce la o contradictie cu o hotarare pronuntata anterior de Curte, in afara
– cazului in care una dintre parti se opune la aceasta.

Jurisprudenta Curtii este laborioasa si diversificata in dezlegarea sensului si sferei de aplicare a expresiilor „o problema grava de interpretare a Conventiei” si „o contradictie cu o hotarare anterioara a Curtii”, exemplele din acest comentariu (par. 4) fiind elocvente.

3.2. Dreptul/obligatia partilor de a exercita retrimiterea si a Camerei in a se desesiza, in asemenea cauze.

3.2.1. Potrivit art. 73 pct. 1 din Regulamentul Curtii (01.01.2020) privind RETRIMITEREA:

„In virtutea art. 43 din Conventie, orice parte poate, cu titlu exceptional, intr-un termen de 3 luni, de la data pronuntarii hotararii unei camere, sa depuna la Grefa cererea de trimitere la Marea Camera, indicand chestiunea grava relativa la interpretarea sau aplicarea Conventiei sau a Protocoalelor ale, ori chestiunea grava cu caracter general, care, dupa ea, merita sa fie examinata de Marea Camera”.

Textul din Regulament este mai edificator, decat cel din Conventie, fiind o aplicare a jurisprudentei Marii Camere, in special cu privire la „chestiunea grava cu CARACTER GENERAL, care MERITA sa fie examinata de Marea Camera” (!).

3.2.2. Textul art. 72 indicele 2 din Regulament privind DESESIZAREA prevede ca:

„Aunci cand intr-o cauza aflata pe rolul unei Camere ridica o chestiune grava relativa la interpetarea Conventiei sau a Protocoalelor sale si daca solutionarea unei probleme cu care Camera este sesizata poate sa fie in contradcitie cu jurisprudenta Curtii, camera TREBUIE sa se desesizeze in favoarea Marii Camere” (cu exceptia cazului in care una din parti se opune).

3.2.3. Unele nuante/diferente intre cele doua cazuri de sesizare a Marii Camere.

a) In situatia RETRIMITERII, in art. 43 din Conventie si art. 73 par. 1 din Regulament se prevad drept conditii de admisibilitate:
a1 – o problema grava de interpretare si APLICARE a Conventiei si a protocoalelor sale si
a2 – o problema grava cu CARACTER GENERAL care MERITA sa fie examinata de Marea Camera (dupa opinia celui care sesiseaza);
b) in cel de-al doilea caz al DESESIZARII, conform art. 30 din Conventie si art. 72 indice 2 din Regulament, conditiile de admisibilitate sunt:
b1 – se ridica o „problema GRAVA privind INTERPRETAREA Conventiei sau a Protocoalelor sale (fara APLICAREA Conventiei” ca in cazul RETRIMITERII)”, iar
b2. – daca solutionarea unei probleme de camera sesizata conduce la o CONTRADICTIE cu JURISPRUDENTA CURTII, TREBUIE sa se desesizeze, (lipsind situatia de la RETRIMITERE privind problema grava cu caracter general care merita sa fie examinata de Marea Camera?!).

3.3. Desesizarea Camerei-solutie uniforma in jurisprudenta Curtii si in concordanta cu hotararea din cauza Mihalache vs. Romania (nr. 54012/10), decizia Marii Camere din 08.07.2019.

3.3.1. Datele spetei (din Decizie).

a) Cererea s-a inregistrat la 10.09.2010, fiind atribuita Sectiei a III-a a Curtii, iar la 19.06.2013 a fost comunicata Guvernului, ulterior fiind atribuita sectiei a IV-a, la 27.03.2018, dupa aproape 8 ani de la sesizarea Curtii (?!);

b) Obiectul cererii

Prin decizia definitiva din 14.06.2020, Curtea de Apel Galati a respins recursul reclamantilor contra deciziei Tribunalului Vrancea care i-a respins apelul contra sentintei penale din 18.11.2009 a Judecatoriei Focsani, care l-a condamnat la 1 an de inchisoare cu suspendare pentru infractiunea de refuz de recoltare a probelor biologice in calitatea sa de conducator auto.

Prin Ordonanta din 07.08.2008, Parchetul Focsani i-a aplicat reclamantului o amenda administrativa, in baza art. 18 indice 1 C. proc. penala, ordonanta infirmata de procurorul sef ierarhic superior, dispunandu-se restituirea sumei achitata de acesta la organul fiscal local;

c) Problema de drept ridicata in cauza se refera la statutul procurorului, reglementat prin art. 132 din Constitutia Romaniei, in sensul ca ordonanta penala nu se poate bucura de autoritate de lucru judecat, atribuita numai hotararilor judecatoresti, pronuntate de judecator, intrucat procurorul nu are statutul de magistrat (judecator, asa cum s-a decis in cauza Vasilescu vs. Romania-1998).

d) In speta, s-a ridicat si problema a non bis in idem, intrucat redeschiderea urmaririi penale, incalca art. 4 (2) din Protocolul 7 la Conventie.

„Curtea considera ca cererea ridica chestiuni complexe din punct de vedere al dreptului Conventiei” (par. 46), motiv pentru care, conform at. 3 din Conventie si art. 72 indice 2 din Regulament, s-a desesizat in favoarea Marii Camere.

3.3.2. Problemele de principiu statuate in decizia Marii Camere din 08.07.2019 in cauza Mihalache vs. Romania:
a) ordonanta Parchetului de aplicare a unei amenzi administrative, in baza art. 18 indice 1 C. proc. pen., NU poate fi calificata drept „HOTARARE definitiva” de condamnare, aceasta apartinand exclusiv judecatorului;
b) in raport de procedura interna care confera procurorului dreptul si responsabilitatea de a participa intr-o anumita masura, strict legala, la justitia penala, amenda administrativa aplicata, in baza art. 18 indice 1 C. proc. pen., poate fi calificata „condamnare”;
c) NU este „nerezonabil” controlul ierarhic al parchetelor asupra temeiniciei ordonantei din 07.08.2008, conform art. 270 si 273 C. proc. pen.;
d) In circumstantele cauzei, Curtea considera ca motivele avansate de parchetul ierarhic supeior pentru a justifica redeschiderea urmaririi penale nu se incadreaza in conditiile stricte prevazute de art. 4 par. 2 din Protocolul 7, astfel ca reclamantul a fost urmarit de doua ori pentru aceleasi fapte, care contravine principiului ne bis in idem.

3.3.3. De asemenea, in cauza Nicolae Virgil Tanase vs. Romania (nr. 41720/2013), avand ca obiect lipsa anchetei efective (art. 2 din Conventie), Camera s-a DESESIZAT la 18.05.2017 in favoarea Marii Camere, care a pronuntat decizia la 25.06.2019.

3.4. Unele exemple de solutii „INVERSE” intre decizia Marii Camere si hotararea Camerei.

3.4.1. ”Principiile generale afirmate in jurisprudenta Curtii, in interpretare art. 10 din Conventie (libertatea de exprimare) au fost reluate in Decizia Marii Camere in cauza Mazare si Cumpana (2006), in care s-a dat o solutie INVERSA celei pronuntate de Camera de 7 judecatori, constatandu-se incalcarea libertatii de expresie a jurnalistilor printr-o hotarare de condamnare pentru infractiunea de calomnie comisa prin presa contra unui judecator.

Intre alte principii, Curtea a dezvoltat conceptul de buna credinta si a conturat, mai clar, elementele concrete ale relei credinte a jurnalistului, precum si continutul probei veritatii.

3.4.2. Marea Camera, in decizia Vilho Eskelinen vs. Finlanda din 19.04.2007, a decis ca „litigiile referitoare la recrutare la cariera si la incetarea raporturilor de munca ale functionarilor publici intra sub incidenta domeniului de aplicare a art. 6 (1), fiind calificate ca drepturi civile”, reconfirmand jurisprudenta sa anterioara (Decizia Marii Camere in cauza Pelegrin vs. Franta din 08.12.1999).

4. Jurisprudenta selectiva a CEDO – Marea Camera

4.1. Interpretarea progresista a Conventiei. Principiile elaborate de Marea Camera:
– rolul major al Curtii de a „proteja drepturile, nu teoretice sau iluzorii, ci ca „DREPTURI CONCRETE SI EFECTIVE” (Decizia Airey – 09.10.1979);
– principiul bunei credinte (hotararea Golder), preeminenta dreptului (ENGEL – 8.06.1976, Silver- 25.05.1983, Malsone – 02.08.1986), principiul nediscriminarii (Marks – 15.02.1979, Mazurea -1.02.2000, s.a.);
– autonomia termenilor Conventiei (Sunday Times – 26.04. 979), obligatiile pozitive si interpetarea stricta a restrictiilor (Klass – 6.09.1978, Gusinsky – 19.05.2004, s.a.);
– SPERANTA LEGITIMA (Kopecky – 28.09.2004, s.a.);
– Conventia este un instrument constitutional de ordine publica europeana careia Curtea i-a dat o interpretare progresista, evolutiva si moderatoare (Loizidou – 23.03.1995);
– principiul proportionalitatii (Klass – 6.09.1978) si principiul securitatii juridice.
– Hotarari pilot – in perioada 2014-2019 au fost pronuntate 32 hotarari pilot, conform art. 61 din Regulamentul Curtii, intre care doua contra Ronaniei.

5. ”Efecte si reactii” atipice, de ignorare a caracterului nedefinitiv al Hotararii CEDO, K vs. Romania, din 05.05.2020, pronuntata in plina pandemie si autoreglare in activitatea Curtii.

5.1. Conform art. 44 din Conevntie („Hotarari definitive”):

1. Hotararea Marii Camere este definitiva.
2. Hotararea unei Camere devine definitiva:
a. cand partile declara ca ele nu vor solicita retrimiterea cauzei in fata Marii Camere; sau
b. la trei luni de la data hotararii, daca retrimiterea cauzei in fata Marii Camere nu a fost ceruta; sau
c. cand Colegiul Marii Camere respinge cererea de retrimitere formulata potrivit articolului 43.
3. Hotararea definitiva se publica”.

Asadar, numai hotararea definitiva a Curtii se publica, data de la care este executorie si opozabila, fiind de principiu ca o hotarare NEDEFINITIVA nu poate fi invocata si nu poate face obiect de dezbatere si de „solutie TABU”, care sa poata constitui reper obligatoriu in dreptul intern (?!).

5.2. In speta, Curtea a emis si publicat in ziua de 05.05.2020 doar un Comunicat explicativ, dupa standardele sale, care a fost preluat de mass-media din Romania si de diverse autoritati publice, institutii, ONG-uri, s. a.

5.3. Reactiile publice si politice exaltate ale reprezentantilor puterii executive bicefale, ale unor institutii si ONG-uri privind efectele hotararii NEDEFINITIVE, din 05.05.2020 – K vs. Romania.

5.3.1. In aceeasi zi, de 05.05.2020, s-au etalat public:

a) Presedintele Romaniei, printr-o declaratie de presa data de la pupitrul functiei:

Astazi, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a decis ca doamnei Kövesi i-au fost incalcate drepturi fundamentale in urma deciziei Curtii Constitutionale a Romaniei de revocare a sa din functia de procuror-sef al DNA.

Sfidand toate argumentele pe care le-am invocat la vremea respectiva, inclusiv pe cele care subliniau incalcarea liberului acces la justitie al doamnei Kövesi, Curtea Constitutionala a decis revocarea sa din functie, la propunerea unui ministru al justitiei de foarte trista amintire.

O asemenea decizie a CEDO, fara precedent intrucat vizeaza chiar autoritatea care este garantul suprematiei Constitutiei, nu poate ramane fara consecinte (?!).

Credibilitatea CCR, afectata oricum de unele decizii controversate luate in ultimii ani, este acum si mai puternic zdruncinata.

Din aceasta perspectiva, CCR are obligatia de a revizui de indata nu numai decizia referitoare la revocarea doamnei Kövesi, dar si orice alte decizii luate in considerarea unor simple declaratii, fie ele si politice (?!).

Reamintesc faptul ca la referendumul din 2019, romanii au decis ca atributiile Curtii Constitutionale trebuie modificate”, a declarat Klaus Iohannis”.

b) Ambasadorul SUA la Bucuresti:

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a emis azi o decizie caresubliniaza din nou importanta deosebita a statului de drept intr-o democratie. Fara posibilitatea de a apela la o justitie libera si independenta nu exista libertate sau proces democratic. Curtea a decis astazi ca Laura Codruta Kövesi a fost inlaturata pe nedrept de la conducerea DNA. Presedintele Klaus Iohannis a salutat aceasta decizie (?!).

Suntem de acord cu Presedintele Iohannis ca drepturile fundamentale ale d-nei Kövesi au fost incalcate si ca accesul liber la justitie si libertatea de expresie sunt valori esentiale intr-o societate democratica. Aceasta decizie reprezinta un semnal de alarma impotriva interventiei politicului in justitie in scopul evitarii investigatiei penale. Statele Unite vor sprijini intotdeauna principiile democratice, drepturile fundamentale si statul de drept”.

c) Primul ministru al Guvernului Romaniei a formulat, repetat, in ziua de 05.05.2020 si in zilele urmatoare declaratii publice, ultragiind Curtea Constituionala si judecatorii acesteia: „Decizia CEDO este dovada compromiterii CCR de catre PSD, care a exercitat o influenta nefasta asupra Curtii Constitutionale”.

d) Ministrul Justitiei, a declarat a doua zi, pe 06.05.2020, ca in urma hotararii CEDO din 05.05.2020, este prea „multa liniste la CSM” si ca este necesara o „larga dezbatere” asupra efectelor acestei hotarari; totodata, a declarat ca propune Primului ministru, in urma consultarilor cu acesta, privind credibilitatea angajamentului Guvernului fata de „independenta procurorilor si respectul regulilor de drept” (?!), eliberarea prof. Tudorel Toader, fost ministru al justitiei si autorul Raportului de revocare din functie a procurorului sef DNA- L.C.K., din calitatea de membru a Comisiei de la Venetia.

e) Sectia de procurori a CSM, prin Comunicatul din 05.05.2020: „Considera in contextul deciziei (?!) CEDO in cazul Kövesi, regretabila incalcarea drepturilor fundamentale protejate de CEDO intr-o procedura finalizata cu revocarea acestui INALT MAGISTRAT (?!) din functia detinuta si reitereaza necesitatea modificarii urgente a legislatiei romane (?!) care reglementeaza procedurile de numire si revocare in functiile INALTE (?!) din cadrul Ministerului Public”.

f) Aceeasi pozitie a fost exprimata si de reprezentantii „oficiali” ai „Forumului Judecatorilor”, prin comunicatul din 05.05.2020, desi aceasta asociatie nu are in obiectul de activitate reprezentarea procurorilor si a Ministerului Public (?!).

g) Asemenea luari de pozitie si atacuri asupra CCR si a judecatorilor sai, au fost publice in zilele de 05-06.05.2020, apatinand unor reprezentanti ai partidelor politice -USR, PNL, s.a.

5.3.2. Decizia nr. 152/6.05.2020 a CCR privind exceptia de neconstitutionalitate invocata de Avocatul Poporului a dispozitiilor art. 9, 14 lit. „c-f” si art. 28 din OUG nr. 1/1999 si a OUG nr. 34/2020 privind starea de urgenta, a fost adoptata in UNANIMITATE.

Totusi, doi judecatori au elaborat o OPINIE CONCURENTA, criticand opinia majoritara si invocand hotararea NEDEFINITIVA K vs. Romania din ziua precedenta, 05.05.2020, ca suport jurisprudential al CEDO (?!) – par. 5, pag. 30, cu urmatorul text:

Opinia majoritara se contrazice singura atunci cand afirma ca si in acest decret al Presedintelui Romaniei are o „valoare constitutionala”, care aminteste de „raporturile de drept constitutional pur” din decizia nr. 358/2018, doar pentru a-si putea extinde ultra vires, propria competenta. In cauza Kovesi v. Romania (cererea nr. 3594/19) Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca limitarea liberului acces la justitie al reclamantei a rezultat din decizia nr. 358/2018 prin care jurisdictia constitutionala a afirmat ca instantele de contencios administrativ pot verifica doar legalitatea formala a decretelor emise de Presedintele Romaniei (a se vedea in special par. 153-157 din hotararea CEDO in cauza Kovesi v. Romania, 5.05.2020”).

Aceasta invocare inadecvata a hotararii CEDO, NEDEFINITIVA surprinde tinand seama ca autorii opiniei concrete sunt personalitati ale lumii juridice – teoreticieni remarcabili si autori de lucrari in dreptul constitutional si din dreptul drepturilor omului si juristi cu o larga experienta jurisdictionala la toate gradele de jurisdictie interna.

5.3. Diferentele esentiale dintre Decizia Marii Camere din 23. 06. 2016 in cauza BAKA vs. Ungaria (nr. 20261/12) si Hotararea CEDO din 05.05.2020, in cauza Kovesi vs. Romania (nr. 3594/19).

5.3.1. In cauza Kovesi referinta jurisprudentiala principala a fost Decizia Marii Camere in cauza BAKA, adoptata in urma cererii de retrimitere, formulata de Guvernul Ungariei.

Elementele esentiale din cauza BAKA sunt:
– cerere s-a inregistrat la 14.03.2002, iar decizia definitiva s-a pronuntat la 23.06.2016, dupa 4 ani si 3 luni;
– reclamantul BAKA exercita functia de presedinte al Curtii Supreme, in care a fost numit de Parlament, pentru un mandat de 6 ani (22.06.2009-22.06.2015), iar prin legea noua, intrata in vigoare de la 01.01.2012, i-a incetat acest mandat (cu 3,6 ani inainte de termen), de plin drept, continuand, insa, exercitarea functiei de judecator la aceeasi instanta;
– „legea noua nu prevedea expres nicio cale de atac pentru presedinte, astfel ca accesul acestuia la un tribunal era, practic, imposibil (art. 6), desi principiile constitutionale relative la independenta si inamovabilitatea judecatorilor confirma dreptul sau de a-si duce mandatul de presedinte pana la expirarea duratei legale de 6 ani” (par. 108), iar
– „incetarea prematura a mandatului ex lege, prin efectul direct al noii legi, nu poate avea efecte retroactive (par. 110).

5. 3. 2. Eelementele esentiale in cauza Kovesi sunt:
– cererea a fost inregistrata la 30.12.2018, primind un numar de dosar pentru anul 2019 si a fost solutionata de Camera Sectiei a IV-a la 05. 05. 2020, dupa 1 an si 4 luni (?!);
– reclamanta a exercitat functia profesionala de baza de PROCUROR, fiind numita la 03.05.2013, pentru un mandat de 3 ani, de Presedintele Romaniei, la propunerea Ministrului Justitiei, conform art. 131 din Constitutie, procuror sef al DNA si reinvestita in aprilie 2016, tot prin decret prezidential pentru un nou mandat de 3 ani, pe perioada mai 2016-mai 2019;
– Ministrul Justitiei a elaborat un Raport special asupra activitatii manageriale ca sef DNA si a propus Presedintelui Romaniei REVOCAREA din aceasta functie, care, insa, a respins propunerea;
– in baza deciziei CCR, care a avut ca obiect solutionarea conflictului juridic de natura constitutionala dintre Guvern/Ministerul Justitiei si Presedinte, acesta a fost obligat sa o revoce din functia administrativa de procuror sef DNA, printr-un DECRET individual din iulie 2018;
reclamanta nu a contestat acest ACT administrativ cu caracter individual in procedura contenciosului administrativ, cu cele doua grade de jurisdictie speciale – Curtea de Apel Bucuresti, in prima instanta si ICCJ – sectia CAF, ca instanta de recurs, continand sa exercite functia profesionala de baza de procuror, de rang inalt in cadrul Parchetului de pe langa ICCJ.

5.3.3. Asadar, in speta Kovesi hotararea din 05.05.2020 are ca premise situatia de fapt, natura functiei si statutul, total DIFERITE, fata de cauza BAKA.

Interesant este ca in cursul acestei proceduri accelerate la CEDO pozitia Agentilor Guvernamentali a fost duplicitara. Primul ministru a luat masura destituirii si numirii unui nou Agent, ale carui observatii „pactizau”, in general, cu „parametrii” critici din cererea introductiva.

Asa se explica ABTINEREA Agentului de a solicita Camerei sa se DESESIZEZE dupa „tiparul” din cauza Mihalache, sau, chiar din speta BAKA, in favoarea Marii Camere (?!).

In acest context, exista, deci, rezerve asupra eventualei cereri de RETRIMITERE pe care Guvernul este obligat sa o formuleze in termenul de 3 luni, in calitatea sa de autoritate publica de reprezentare a Romaniei in jurisidictia CEDO, intrucat hotararea a fost data „contra Romaniei”, ca stat parat, cu efecte majore asupra statutului constitutional al Ministerului Public si, in special, al procurorului.

Renuntarea la exercitarea acestui drept (si obligatie) poate fi considerata un abuz de autoritate, cat timp calea de atac este recunoscuta „Statelor parti”, iar hotararea din 05.05.2020 ridica o „problema grava” de interpretare si aplicare a Conventiei, precum si o „chestiune grava cu caracter general, care merita sa fie examinata de Marea Camera” (art. 43 din Conventie si art. 7.3.1 din Regulamentul 2020 al Curtii).

Ministerul Afacerilor Externe, intr-un comunicat din data de 25.05.2020, precizeaza ca studiaza hotararea CEDO, iar in termenul de 3 luni se va decide asupra exercitarii dreptului de a sesiza Marea Camera, in procedura RETRIMITERII, afirmatie vadit de complezenta (?!).

NB: Interesant este un eveniment care a avut loc in Germania, in anul 2018: pentru o declaratie publica inacceptabila pentru Guvern, Ministrul Justitiei l-a demis, a doua zi, din functie pe Procurorul general, fara nicio problema grava de interpretare si aplicare a Conventiei si a jurisprudentei CEDO.

Totusi, CEDO a statuat ca „procurorul sef din Toulouse-Franta, membru al Ministerului Public, nu este independent fata de puterea executiva si nu poate exercita functii judiciare, iar, Ministrul Justitiei a cerut RETRIMITEREA cauzei la Marea Camera.

Prof. univ. dr. Marin Voicu
Membru de onoare al Academiei Oamenilor de Stiinta, Presedintele Sectiei de drept international si drept comparat a Academiei de Stiinte Juridice, fost judecator ICCJ, fost judecator CEDO