2,870 citiri

Neconstituționalitatea proiectului legii de suprataxare/impozitare cu 85% a pensiilor militare și de serviciu ale judecătorilor, procurorilor și a altor categorii profesionale, adoptat, prin consensul politic parlamentar, de Camera Deputaților în ședința din data de 17.06.2020 [1]

Marin Voicu

I. Observații preliminare.

1. In ziua de 17.06.2020, declarata „miercurea alba”(?!) a cinismului si oportunismului parlamentar, Camera Deputatilor, in cvasiunanimitate (din totalul de 327 deputati, absenti 19, prezenti 308, un singur vot contra?!) a adoptat, proiectul legii, incalcand grav ordinea juridica a UE, jurisprudenta CEDO si a CJUE, deciziile CCR (2000-2020), sfidand, in special, decizia nr. 153/2020.

In acelasi mod au procedat si in ziua de miercuri, 28.01.2020, (in finalul vacantei parlamentare-sesiune extraordinara), adoptand legea de abrogare „in bloc”, a tuturor pensiilor de serviciu, declarata neconstitutionala, prin decizia nr. 153/06.05.2020 a CCR (M.Of. Partea I, nr. 489-10.06.2020).

2. A doua zi, joi, 18.06.2020, aceiasi formatie de „legiuitori trecatori”, au adoptat, „ad hoc”, un proiect de lege pentru majorarea salariilor corporatistilor din companiile nationale de stat (?!), lasandu-i pe inaltii functionari publici din ASF si din Agentiile/Autoritatile nationale de reglementare sau de control, ale administratiei statului, „onorati” cu salarii si bonusuri de peste 10.000 euro/luna (?!).

De asemenea, Guvernul, dupa operatia de „extirpare” a suprataxei pe acciza (cu care a debutat in exercitiul guvernarii), a intrat intr-o profunda amnezie cu privire la cerinta de impozitare/suprataxare a profitului si dividentelor (repatriate?) multinationalelor, continuand propaganda desantata asupra „mostenirii dezastruoase”, preluata de la fosta guvernare, care a secatuit bugetele de stat (?!).

3. Scurta cronica a atacurilor legislative (OG, OUG si proiecte de legi) contra magistraturii, cu referire la salariile si pensiile de  serviciu ale judecatorilor si procurorilor, releva prapastia creata de puterea politica (legislativa si executiva bicefala) fata de puterea judecatoreasca, in obsesia permanenta de discreditare si supunere a acesteia, generand:
– umilirea si expunerea la dispreţul public al judecătorilor si procurorilor de către reprezentanţii sai de rang inalt, frustraţi de procesele pierdute ca justitiabili ori aflaţi, in continuare, in proceduri judiciare;
– disimuland ura contra lor in societate si
– ultrajul public al judecătorilor Curtii Constitutionale si al corpului judecatoresc de către primul ministru, de Parlament si de membrii guvernului (vezi declaraţiile publice: „Asa Curte-CCR, asa decizii?!”, „Pensii nesimtitite”, „Tagma magistraţilor”, s.a.);

Votul „exuberant”, ca act de refulare/dezonorare/razbunare, contra pensiilor de serviciu si a celorlalte drepturi ale judecătorilor si procurorilor (prin care pensia unui judecator va fi egala cu cea a unui subofiţer de politie) poate determina:
– posibila pensionare in masa a judecătorilor si procurorilor, in perioada imediat următoare si, astfel, slabirea structurala a Autoritatii judecatoresti si a functionarii justitiei, ca serviciu public;
– diminuarea interesului si inhibarea opţiunilor pentru admiterea in magistratura;
– discreditarea judecatorilor si in calitatea lor de centrii vitali ai procesului electoral (Biroul electoral central, Birourile de circumscriptii electorale) si disiparea neincrederii cetatenilor – (electoratului) – in independenta si impartialitatea acestora (oare ce s-ar intampla daca judecatorii formulează declaratii de ABTINERE in procesul electoral?.

Aşadar, sunt suficiente argumente din care rezulta clar ca mutilarea pensiilor de serviciu ale magistratilor, precedata si urmata de propaganda publica desantata contra acestora, de instigarea cetatenilor la neincredere, ura si dispret public, constituie o noua forma perversa de „stapanire” a înfaptuirii justitiei, de tip DNA (2005-2018), instrument judiciar al statului paralel.

Toate excesele, abuzurile, actiunile neconstitutionale si antieuropene contra drepturilor legale ale judecatorilor si procurorilor sunt generate de un fanatism politic electoral permanent, care are la numarator frustarea si la numitor narcisismul, de natura a produce o eroare/manipulare publica a opiniei cetatenesti, interna si euroatlantica.

Tacerea complice a ministrului justitiei, ca executant docil al strategiei despotice a puterii executive bicefale, este o expresie a marsaviei politice devalmase, comisa, cu si sub cinismul prezidenţial din 2010, prin care s-au TAIAT total nejustificat salariile si s-au abrogat pensiile de serviciu ale judecătorilor si procurorilor, măsura declarata neconstitutionala prin decizia nr. 873/26.06.2010.

”Topaiala” puterii executive bicefale si a celei legislative, din ultimii 15 ani, constând in abrogarea, repetata, a pensiilor de serviciu ale judecaorilor si procurorilor, in modificarea/completarea „legilor justiţiei” (nr. 304/2004 pentru organizare judecatoreasca si nr. 303/2004 privind STATUTUL judecatorilor si procurorilor printr-un numar de peste 40 de ordonante de urgenta), legile de abrogare fiind declarate neconstitutionale, prin trei decizii succesive ale CCR, atesta nesocotirea supremaţiei Constituţiei si a statului de drept, in tacerea bizara a MCV si a Comisiei de la Venetia[2]

Puterea judecatoreasca nu trebuie sa aiba nicio asemanare cu cea executiva bicefala si nici cu cea legislativa, in conditiile actuale, in care evolutiile factuale din UE si din Statele Europei, nu mai pun fata in fata cele trei puteri – executiva, legislativa si judecatoreasca ci, prefigureaza o repartizare net bipartida intre puterea politica si puterea judecatoreasca, asistata de Curtea Constitutionala.

4. Decizii semnificative ale CCR, nesocotite de puterea politica in ultimii 20 de ani.

4.1. Decizia nr. 375/2005: „Noile reglementari privind calculul pensiilor stabilite anterior NU se pot aplica, decat pentru viitor, incepand cu data intrarii lor in vigoare”.

4.2. Decizia nr. 57/26.01.2006: „Orice prevedere noua poate fi aplicata numai de la data intrarii sale in vigoare si doar pentru situatiile juridice urmatoare, cu respectarea  principiului neretroactivitatii, consacrat in art. 15 (2) din Constitutie”.

4.3. Decizia nr. 120/15.02.2017: „Daca, dupa recalcularea pensiei, rezulta o valoare superioara celei in plata, aceasta va fi acordata, iar daca va fi mai mica, atunci, in continuare, se va mentine pensia aflata in plata”.

4.4. Decizia nr. 1237/6.10.2010: „Legea se aplica NUMAI situatiilor nascute dupa adoptarea ei si nu celor anterioare intrarii ei in vigoare.

In speta, pensiile deja calculate si pensiile speciale deja aflate in plata sunt drepturi care s-au ascut anterior legii privind sistemul unitar de pensii publice.

In asemenea conditii, aceasta lege NU se aplica situatiilor definitiv constituite, modificate sau stinse, precum si efectelor juridice produse de legile anterioare, conform adagiului – tempus regit actum.

Deci, micsorarea valorii punctului de pensie, stabilit prin Legea nr. 19/2000 si recalcularea tuturor celorlalte pensii ocupationale (speciale?!), aflate deja in PLATA, determina modificarea regimului juridic al acestor pensii, stabilit in baza unor legi anterioare, in vigoare, incalcandu-se principiul neretroactivitatii legii, cu finalitatea inadmisibila a pierderii unor drepturi castigate legal”.

4.5. Decizia nr. 873/25.06.2010: „Pensiile de serviciu ale magistratilor nu reprezinta un privilegiu (asa cum s-a statuat prin decizia nr. 20/2.02.2000), ci este justificata in mod obiectiv, constituind o compensare partiala a inconvenientelor ce rezulta din rigoarea statutului special,  caruia trebuie sa i se supuna magistratul si, care, impune obligatii si interdictii, pe care celelalte categorii sociale de asigurati NU le au”.

4.6. Decizia nr. 153/06.05.2020 (M.Of. nr. 489/10.06.2020):
Examinand jurisprudenta invocata, intr-o ordine ce tine de cronologia acesteia, iar nu în mod special de obiectul deciziilor pronuntate, Curtea constata ca, prin Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000, a retinut ”ca instituirea pensiei de serviciu pentru cadrele militare si pentru magistrati nu reprezinta un privilegiu, ci este justificata in mod obiectiv, ea constituind o compensatie partiala a inconvenientelor ce rezulta din rigoarea statutelor speciale carora trebuie sa li se supuna militarii si magistratii. Astfel, aceste statute speciale stabilite de Parlament prin legi sunt mult mai severe, mai restrictive, impunand militarilor si magistratilor obligatii si interdictii pe care celelalte categorii de asigurati nu le au (par. 98).”

Prin aceeasi decizie, Curtea a constatat ca ”reglementarea in vigoare a pensiei de serviciu pentru militari, ca si cea a pensiei de serviciu pentru magistrati, cu diferentele pe care aceasta pensie le prezinta fata de pensia comuna de asigurari sociale, nu constituie o incalcare a principiului egalitatii cetatenilor in fata legii, principiu prevazut de art. 16 alin. (1) din Constitutie. Aceasta constatare se bazeaza pe specificul comun al activitatii militarilor si magistratilor, care, astfel cum a rezultat din analiza anterioara a dispozitiilor constitutionale si legale aplicabile, impune celor doua categorii profesionale obligatii şi interdictii severe, precum si riscuri sporite, ceea ce justifica in mod obiectiv şi rezonabil o diferentiere a regimului juridic de pensionare fata de regimul stabilit pentru alti asigurati care nu sunt supusi acelorasi exigente, restrictii si riscuri”. Curtea a invocat si dispozitiile art. 11 şi 20 din Constitutie, referitoare la raportul dintre reglementarile interne si cele internationale, Carta sociala europeana revizuita, adoptata la Strasbourg la 3 mai 1996 si ratificata de Romania prin Legea nr. 74 din 3 mai 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 193 din 4 mai 1999, jurisprudenta sa referitoare la aplicarea principiului egalitatii in fata legii si al nediscriminarii, in deplin acord cu jurisprudenta CEDO, in aplicarea prevederilor art. 14 privind interzicerea discriminarii din Conventia privind apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (de exemplu, prin hotararea pronuntata in Cauza Marks contra Belgiei, 1979).

Totodată, Curtea a constatat ca abrogarea dispozitiilor referitoare la pensia de serviciu pentru magistrati este contrara exigentelor actuale pe care importante documente internationale le exprima in mod direct cu privire la drepturile magistratilor, in considerarea importantei rolului acestora in apararea statului de drept, respectiv:
– “Principiile fundamentale privind independenta magistraturii“, adoptate de cel de-al VII-lea Congres al Natiunilor Unite pentru prevenirea crimei si tratamentul delincventilor (Milano, 26 august – 6 septembrie 1985) si confirmate de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite prin rezolutiile nr. 40/32 din 29 noiembrie 1985 si nr. 40/146 din 13 decembrie 1985, care prevad in mod expres prin art. 11 ca “durata mandatului judecatorilor, independenta acestora, siguranta lor, remuneratia corespunzatoare, conditiile de munca, pensiile si varsta de pensionare sunt in mod adecvat garantate prin lege;
Art. 6.4 din “Carta europeana privind statutul judecatorilor”, adoptata in anul 1998, care prevede ca “in mod special, statutul garanteaza judecatorului care a implinit varsta legala pentru incetarea functiei, dupa ce a exercitat-o ca profesie o perioada determinata, plata unei pensii al carei nivel trebuie sa fie cat mai apropiat posibil de acela al ultimei remuneratii primite pentru activitatea jurisdictionala”.

Tot astfel, prin Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010, Curtea Constitutionala a retinut ca independenta justitiei include securitatea financiara a magistratilor, care presupune si asigurarea unei garantii sociale, cum este pensia de serviciu a magistratilor”. In concluzie, Curtea a constatat ca ”principiul independentei justitiei apara pensia de serviciu a magistratilor, ca parte integranta a stabilitatii financiare a acestora, in aceeasi masura cu care apara celelalte garantii ale acestui principiu.”

„Legea adoptata porneate de la o premisa contrara deciziilor Curtii Constiutionale prin care s-a statuat, in mod expres, ca pensiile de serviciu nu constituie un privilegiu.

Astfel fiind, incalcarea dispozitiilor constitutionale referitoare la procedura legislativa, a exigentelor de calitate a legii mai sus analizate, precum si a celor care consacra caracterul general obligatoriu al deciziilor Curtii Constitutionale determina ca legea ce face obiectul sesizarii sa fie neconstitutionala in ansamblul sau, in raport cu dispozitiile constitutionale cuprinse in art. 1 alin. (3) și (5), art. 65 alin. (2) lit. j) și art. 75 alin. (l) cu referire la art. 73 alin. (3) lit. l), precum și cu art. 147 alin. (4).

In ceea ce priveste efectul juridic al deciziei de constatare a neconstitutionalitatii legii in ansamblul sau, Curtea retine ca acesta este circumscris art. 147 alin.(2) și (4) din Legea fundamentala si jurisprudentei Curtii in materie, astfel ca Parlamentului ii revine obligatia de a constata incetarea de drept a procesului legislativ, iar, in ipoteza initierii unui nou demers legislativ, de a se conforma celor statuate prin decizia Curtii”.

II. CRITICILE  DE NECONSTITUTIONALITATE

1. Nerespectarea deciziilor si a jurisprudentei CCR, cu consecinta incalcarii, prin legea criticata, a dispozitiilor imperative din  art. 147 din Constitutie, care consacra caracterul general obligatoriu al deciziilor CCR, precum si a art. 1 al. 3 din Constitutie, care instituie suprematia Constitutiei.

2. Nesocotirea /incalcarea exigentelor de calitate a legii,  acest proiect fiind adoptat, „ad hoc”, fara nicio documentare sau fundamentare printr-un studiu de impact, ca o „simpla reactie”, asa zisa de echitate sociala, avand un caracter profund eterogen, intrucat se refera la statute profesionale diferite, precum si la functii de demnitate publica, tratate „in bloc”, sub pretinsul deziderat al eliminarii „pensiilor speciale” (par. 113-Decizia nr. 153/2020) .

Acest proiect de lege, apare ca o „recidiva” de reglementare, identica, dar cu o „masca fiscala”,  de tip medieval, cu proiectul de lege din 28.01.2020, declarat neconstitutional prin Decizia nr. 153/06.05.2020 a CCR.

3. Interdictia privarii de proprietate prin confiscare sau expropiere (acaparare), drept garantat de art. 44 din Constitutie:

“Dreptul de proprietate, precum si creantele contra statului sunt garantate”, iar “Proprietatea privata este garantata si ocrotita, in mod egal de lege, indiferent de titular”.

Aceleasi garantii sunt stabilite prin art. 1 (1) din Protocolul 1 la CEDO si prin art. 17 din Carta UE, fiind, in mod constant, puse in practica prin jurisprudenta CEDO si a CJUE in numeroase hotarari contra Romaniei, (multe inca neexecutate de Guvernul Romaniei).

Asadar, dreptul la salariu si dreptul la pensie sunt drepturi fundamentale, avand temeiul constitutional  n dreptul de proprietate, CEDO stabilind, de principiu si constant ca salariu/pensia constituie un “BUN” in sensul si limitele date de art. 1 (1) din Protocolul 1, text identic cu cel din art. 44 (1) si (3) din Constituie.

Acapararea (confiscarea), “politico-legislativa” a 85% din pensia magistratilor (ca si a altor categorii profesionale) constituie o privare ilegala de proprietate prin care se atinge (distruge) substanta acestui drept, garantat in ordinea constitutionala interna si europeana a drepturilor omului, asumata si de Romania, conform art. 1 si 47 din Conventia europeana a drepturilor omului.

4. Neretroactivitatea legii, consacrata in art. 15 (2) din Constitutie, este un principiu fundamental care face parte din patrimoniul juridic european si din traditiile constitutionale ale Statelor membre ale UE.

Pensia magistratului, cum a statuat Curtea Constitutionala si CEDO, repetat, este un drept care face parte din statutul magistratului care nu poate fi incalcat retroactiv, recalcularea ei si, pe aceasta cale, diminuarea, suprataxarea cu 85% a valorii lunare, constituind o aplicare retroactiva a legii.

Asadar, impozitarea cu 85% a pensiilor aflate in plata si stabilite  ca drepturi legal dobandite, in baza unor legi anterioare, incalca principiul neretroactivitatii legii, instituit prin art. 15 (2) din Constitutie si consacrat in jurisprudenta CEDO, precum si jurisprudenta constanta a CCR (evocata la cap. I, par. 4).

5. Incalcarea principiului independentei judecatorilor, consacrat de art. 124 (3) si 125 (1) din Constitutie si de art. 6 (1) din CEDO, dreptul la pensia de serviciu fiind componenta structurala a garantarii independentei si stabilitatii celor doua functii judiciare (de judecator si de procuror), iar jurisprudenta CCR si a CEDO este constanta in materie si conforma cu solutile din dreptul comparat al Statelor membre ale UE.

6. Incalcarea principiilor nediscriminarii si proportionalitatii, consacrate, in mod constant in jurisprudenta CCR, (ex Decizia nr. 702/31.10.2019-M.Of. nr. 96/10.02.2020 in care se citeaza si Hotararea din 4.11.2008 a CEDO in cauza Carson s.a. contra U.K.):

“Pentru ca o asemenea incalcare sa se produca, trebuie stabilit ca persoane aflate in situatii analoage sau comparabile benficiaza de un tratament preferential si ca distinctia nu isi gaseste nicio justificare obiectiva si rezonabila. O distinctie de tratament privitoare la un drept prevazut de Conventie nu trebuie numai sa urmareasca un scop legitim, trebuie in acelasi timp sa existe  un raport rezonabil de proportionalitate intre mijoacele folosite si scopul urmarit”.

“Prin urmare, avand in vedere aceste repere jurisprudentiale, Curtea Constitutionala urmeaza sa analizeze daca a existat un scop legitim pentru instituirea unui tratament juridic distinct si daca se poate constata un raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele folosite si scopul urmarit”.

Prin proiectul de lege atacat NU se introduce un sistem de impozitare progresiva, ci o suprataxare, adica o fiscalizare, total anacronica si un experiment abuziv, de nepermis, intr-un stat de drept, membru UE, intrucat:
– pensiile de pana la 2.000 lei NU se impoziteaza (cca 78% din cele peste 5 milioane),
– celor intre 2.001-7.000 lei li se aplica impozitul de “drept comun”, cota de 10% (cca.20%), iar
– celor peste 7.000 lei, cota de 85%, adica ramane pensionarului din 100 lei, 15 lei, ceea ce constituie o expropiere, fara echivalent, total straina de dreptul european si jurisprudenta CEDO si a CJUE.

7. Nesocotirea principiului constitutional inscris in art. 56 (2) din Constitutie privind impunerea fiscala justa si echitabila, precum si a principiului egalitatii in drepturi garantat de art. 16 din Constitutie si de art. 14 din Conventie, prin aceea ca noua reglementare criticata instituie o suprataxa,  in flagranta contradictie cu regimul general al impozitului pe venit.


[1] Acest text a fost depus la CCR sub forma unui Amicus Curiae in numele Asociatiei „Themis-Casatia” a fostilor judecatori si magistrati asistenti ai ICCJ, in sustinerea OBIECTIEI de neconstitutionalitate formulata de ICCJ in dosarul nr. 179/A/2020 al CCR, cu termen la data de 14.07.2020.
[2] Cronica normativa a pensiilor de serviciu:
1. Legea nr. 142/1997-initiator PNL-Ministrul de stat, Ministrul Justitie – Valeriu Stoica, unanimitate in Parlament
2. Legea nr. 303/2004-PNL a votat pentru si a fost unanimitate cu PSD in Parlament (3800 pensionari magistrati)
3. Legea nr. 83/2015-aviatorii (1500 pensionari)
4. Legea nr. 216/2015-diplomatii (900 persoane) PNL-pentru  78 voturi in Senat
5. Legea nr. 215/2015- functionarii publici parlamentari (700 pensionari)- PNL s-a abtinut
6. PLX 442/2017-Curtea de Cnturi (600 pensionari) initiator deputatul PNL Florin Coman


Prof. univ. dr. Marin Voicu
Membru de onoare al Academiei Oamenilor de Știință, Președintele Secției de drept internațional și drept comparat a Academiei de Științe Juridice, fost judecător ÎCCJ, fost judecător CEDO