6,376 citiri

Și judecătorii sunt anti-vaxxeri?

Lavinia Tec
Lavinia Tec

“Again, the new oligarchy must more and more base its claim to plan us on its claim to knowledge. If we are to be mothered, mother must know best. This means they must increasingly rely on the advice of scientists, till in the end the politicians proper become merely the scientists’ puppets. Technocracy is the form to which planned society must tend. Now I dread specialists in power because they are specialists speaking outside their special subjects.”

C.S. Lewis, Willing Slaves of the Welfare State. Is Progress Possible?, 20.07.1958[1]

La data de 1 iulie 2020, Marea Cameră a Curții Europene a Drepturilor Omului a organizat audierea în cauza Vavřička și alții împotriva Cehiei[2]. ECLJ (Centre for Law and Justice), terț-intervenient în cauză, a publicat pe site-ul său informații prețioase referitoare la această audiere[3].

1. Cum s-a născut cauza?

Cauza a fost generată de refuzul părinților de a administra copiilor lor vaccinuri obligatorii, total sau parțial. Doi părinți au refuzat toate vaccinurile din motive de ordin religios. Alții s-au opus doar la unele vaccinuri, îndoindu-se de eficiența lor. În fine, alții au vrut să-și vaccineze copiii mai târziu decât fusese planificat de către autoritatea administrativă. În ultimul caz, refuzul s-a datorat diverselor probleme de sănătate ale minorilor. Toate aceste cupluri au fost sancționate pentru refuzul vaccinării. Unul a fost amendat, iar celelalte cinci au fost împiedicate să-și înscrie copiii la grădiniță. În fața Curții Europene, părinții au invocat în principal (i) dreptul lor la respectarea vieții private și de familie, (ii) libertatea de conștiință și (iii) dreptul la educație (art. 8 și 9 din Convenție și art. 2 din Primul Protocol Adițional la Convenție).

Problema legitimității refuzului vaccinării are implicații complexe de vreme ce cauza a fost trimisă de instanța sesizată Marii Camere. O astfel de trimitere indică fie faptul că această cauză are o importanță deosebită, fie că există un „risc de contradicție cu o hotărâre pronunțată anterior de Curte” (art. 30 din Convenție). Trebuie amintită aici hotărârea pronunțată în cauza Boffa și alții c. San Marino[4], în care Comisia Europeană a Drepturilor Omului a reținut următoarele: (i) că legislația privind vaccinarea obligatorie a copiilor în vederea imunizării interferează cu art. 8 din Convenție referitor la dreptul la respectarea veții private și a vieții de familie; (ii) ingerința prevăzută de lege este justificată de protejarea sănătății publice și a persoanei în cauză; (iii) ingerința este necesară deoarece reclamanții nu au reușit să dovedească faptul că vaccinul ar provoca daune serioase copiilor sau că le-ar periclita sănătatea; (iii) art. 9 din Convenție privind libertatea de gândire, conștiință și religie nu garantează în totalitate dreptul de a avea în sfera publică un comportament motivat de convingeri religioase sau credințe, iar refuzul vaccinării nu este acoperit de acest articol. Importanța cauzei rezultă și din participarea în calitate de terți-intervenienți a patru state (Germania, Franța, Polonia și Slovacia) și patru ONG-uri (Association of Vaccine Injured Persons, La Rozalio association, le Forum Européen pour la Vigilance Vaccinale și ECLJ).

2. Care au fost susținerile părților?

În apărarea obligației legale de vaccinare, prevăzută sub sancțiunea unei amenzi și a refuzului de a înscrie copiii nevaccinați în școlile publice, reprezentantul Guvernului ceh a susținut că:

– se bazează în totalitate pe concluziile oamenilor de știință, pe un consens internațional și pe avizele Comitetului Național Ceh pentru Imunitate;

– împiedicarea înscrierii copiilor în școlile publice nu este o sancțiune propriu-zisă, ci o măsură de protecție generală a sănătății;

– nu este de competența Curții să pună la îndoială concluziile științifice pe care s-a bazat obligația legală de vaccinare;

– bazându-se pe argumentele științifice privind imunitatea colectivă, siguranța vaccinului și studiile medicale care demonstrează eficacitatea lor au determinat, părinții care se opun vaccinării copiilor lor prezintă pericole pentru sănătatea publică.

Cu toate acestea, adoptarea în luna aprilie a anului curent a unei legi prin care s-a instituit un sistem de compensare pentru daunele cauzate sănătății de vaccinurile obligatorii face ca argumentele Guvernului ceh să fie șubrede deoarece recunoaște că vaccinurile nu sunt întotdeauna inofensive.

Avocatul părinților reclamanți a invocat:

– neproporționalitatea sancțiunilor, explicând că interzicerea accesului la învățământul public este o sancțiune prea severă;

– legea compensării stabilește condiții restrictive de acces la despăgubiri, iar compensațiile sunt prea reduse;

– oamenii de știință care promovează vaccinarea obligatorie se află deseori în situația unui conflict de interese;

– studiile asupra vaccinurilor obligatorii nu sunt de încredere, iar utilitatea tuturor vaccinurilor administrate la începutul copilăriei este discutabilă;

– obligația legală de vaccinare se bazează pe „dictatura” experților.

3. Care au fost curiozitățile judecătorilor de la CEDO?

La finalul pledoariilor, judecătorii au adresat părților mai multe întrebări (18), între care au atras atenția următoarele:

– Ce rată de acoperire a vaccinării este necesară pentru a asigura protecția sănătății populației?

– Este mai puțin eficientă abordarea guvernamentală a promovării decât cea a vaccinării obligatorii?

– Cum îi pot infecta copiii nevaccinați pe cei vaccinați?

– Cine decide în interesul superior al copilului dacă părerea părinților diferă de cea a experților?

– Care este rostul vaccinării sugarilor împotriva hepatitei B?

– Cine stabilește lista vaccinurilor obligatorii și ce garanții există pentru evitarea conflictele de interese?

– Ce procent de cazuri grave s-a descoperit ca urmare a vaccinării?

– Poate fi impusă vaccinarea persoanelor ca act de solidaritate? Dacă da, în conformitate cu articolul din Convenție există o obligație de solidaritate?

În încercarea de a răspunde la întrebări, Guvernul ceh s-a ascuns în spatele recomandărilor și informațiilor furnizate de Organizația Mondială a Sănătății. Reprezentantul Guvernului nu a putut răspunde exact care este rata de acoperire a vaccinului iar în ceea ce privește numărul de cazuri grave descoperite în urma vaccinării a menționat că sunt 10 pe an.

În urma observațiilor ECLJ, reclamanții au răspuns că: (i) țările care nu au impus vaccinarea obligatorie au obținut rate de acoperire a vaccinării echivalente cu cele în care este obligatorie; (ii) efectele secundare ale vaccinurilor nu sunt studiate în mod corespunzător; (iii) obiecția la vaccinare nu a fost o problemă de libertate a religiei, ci o obiecție de conștiință ridicată în contextul dezbaterii științifice.

4. De ce este importantă această cauză?

Fără îndoială că hotărârarea din cauza Vavřička și alții împotriva Cehiei este una dintre cele mai așteptate decizii ale anului 2020.

În primul rând, contextul în care se află întreaga planetă – invadată de virusul SARS-Cov-2, precum o armată de inamici sau dușmani ai speciei umane – creează premisa adoptării de numeroase state a măsurii vaccinării obligatorii.

În al doilea rând, după cât cunoaștem noi, în premieră, judecătorii de la CEDO sunt interesați de conflictul de interese în materia vaccinării, conflictul de interese între ”experții” care susțin, promovează și dictează vaccinarea obligatorie și producătorii de vaccinuri. Aceeași problemă a conflictului de interese există între experții Organizației Mondiale a Sănătății și producătorii de vaccinuri împotriva noului coronavirus. Dacă Fundația Bill & Melinda Gates și GAVI Alliance sunt doi dintre cei mai importanți finanțatori ai Organizației Mondiale a Sănătății – un soi de cooperativă privată care, odată cu pandemia de Covid-19, a început demolarea lumii vechi prin mantra ”nimic nu va ma fi ca înainte” și construirea unei noi societăți, o societate profilactică, prin reguli de igienă, de conviețuire, reguli sexuale, reguli de muncă, de educație, de divertisment, de comportament pe plajă, în apă, la piață și în biserică – și aceste organizații finanțează atât producerea vaccinurilor cât și studiile care le promovează, atunci existența unui conflict de interese este evidentă[5]. De asemenea, dacă experții Organizației Mondiale a Sănătății, care promovează vaccinurile au legături de interese cu producătorii de vaccinuri sau dacă experții care verifică efectele secundare ale vaccinurilor au legături de interese cu producătorii lor, atunci existența conflictului de interese este certă.

În al treilea rând, audierea pune în discuție, în premieră, interesul superior al copilului în cazul refuzului vaccinării de către părinți. Va fi interesant să vedem cum va dezlega Curtea această problemă a aplicării standardului interesului superior în cazul vaccinării, sub umbrela art. 8 din Convenție, și cine va decide că are puterea de a stabili interesul superior: părinții, statul, judecătorul?

În al patrulea rând, audierea evidențiază necesitatea dezbaterilor științifice asupra unei măsuri precum vaccinarea obligatorie, care aduce atingere integrității corpului uman. Este necesară o astfel de dezbatere? Care este ponderea celor vaccinați afectați de efecte secundare grave? Ce pericol de infectare există în comunitate atunci când o parte s-a imunizat prin vaccinare și alta nu? Iată că dacă aceste dezbateri au avut loc în fața judecătorilor de la CEDO înseamnă că disputa dintre vaxxeri și anti-vaxxeri nu este una lipsită de sens, așa cum se speculează în mainstream media și pe rețelele de socializare. Și această dispută nu ține de așa-zisele teorii ale conspirației. Dacă judecătorii de la Curte au propriile îndoieli cu privire la ”studii științifice” și ”experți”, am putea trage concluzia că sunt ei adepții unei teorii a conspirației?

În fine, hotărârea este importantă pentru România având în vedere derularea procedurii de adoptare a controversatului Proiect al legii vaccinării: Pl-x. 399/2017[6]

5. Ce ne-a atras atenția?

În primul rând, ne-a atras atenția insolența și aroganța reprezentantului Guvernului ceh care a îndrăznit să pretindă lipsa de competență a Curții de a pune la îndoială concluziile științifice. Așteptăm cu mare interes să vedem dacă judecătorii vor aduce clarificări asupra „competenței” Curții de a se îndoi de concluziile oamenilor de știință în această materie. Ni se pare extrem de periculoasă repudierea acestei competențe a judecătorilor pentru că ar crea premisa instaurării ”dictaturii științifice”. Să înțelegem că experții dețin cheile împărăției științei unde nu poate părtrunde nimeni, nici măcar judecătorii?

În al doilea rând, ne-a atras atenția acuzația lansată de reprezentantul Guvernului la adresa părinților care refuză vaccinarea:”pericole pentru sănătatea publică”. Această acuzație este extrem de gravă de vreme ce, potrivit Convenției internaționale a drepturilor copilului, periclitarea sănătății copilului de către părinți constituie neglijență și poate atrage aplicarea de sancțiuni civile, administrative sau penale, după caz. Astfel, ne putem gândi la sancțiuni precum decăderea din drepturile părintești, dacă părinții sunt pericole pentru sănătatea publică, sau, de ce nu?, chiar la o pedeapsă privativă de libertate ori la măsura internării medicale forțate într-o unitate medicală de psihiatrie. Refuzul vaccinării ar fi un act de nesupunere, adică de anormalitate, adică o tulburare de comportament gravă, adică o tulburare psihică.

În al treilea rând, ne-a atras atenția adoptarea legii compensării care are ca scop despăgubirea celor ce au suferit daune în urma vaccinării obligatorii. Statul cumpără vaccinurile, plătește prețul și tot el plătește despăgubirile pentru daunele provocate de vaccin. Desigur, nu știm dacă, potrivit legii adoptate de Cehia, statul se va putea îndrepta împotriva producătorului cu o acțiune în regres. Dar dacă nu s-ar putea îndrepta, atunci înțelegem că producătorul este exonerat de orice răspundere pentru daunele provocate sănătății prin produsul său. Ar fi injust ca statul, adică toți contribuabilii, să plătească pentru daunele provocate de un vaccin produs de o companie privată.

6. Avem dreptul de a ști?

În această perioadă de infopandemie, art. 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului ar trebui să fie sacrosanct. Acesta stipulează că ”orice om are dreptul la libertatea opiniilor și exprimării; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum și libertatea de a căuta, de a primi și de a raspândi informații și idei prin orice mijloace și independent de frontierele de stat.”

În materia drepturilor personalității privind sănătatea și integritatea fizică și psihică, consimțământul la orice intervenție medical este essential. Numai că acest consimțământ este lipsit de conținut dacă persoanei nu i se furnizează toate informațiile referitoare la scopul și natura intervenției, la consecințele și riscurile acesteia (art. 5 din Convenția de la Oviedo din 04.04.1997 pentru protecția drepturilor omului și a demnității ființei umane față de aplicațiile biologiei și medicine). În cazul vaccinării, o informație importantă ar fi cea referitoare la compoziția vaccinului. Dacă, spre exemplu, am ști că este creat din celule fetale umane prelevate de la fetuși umani avortați, câți dintre noi am consimți să fim vaccinați[7]? Câți dintre noi am dori să beneficiem de salvarea vieții cu prețul morții ființelor nenăscute? Câți dintre noi am dori să întreținem o industrie a morții în timpul vieții intrauterine? Câți dintre noi am dori să încurajăm exploatarea femeilor prin metode de reproducere umană asistată exclusive pentru scopul de a produce celule fetale umane pentru vaccinuri?

Înainte de a ne exprima consimțământul, avem dreptul de a ști. Dar cum ne putem exercita acest drept de vreme ce dezbaterile publice științifice oneste lipsesc cu desăvârșire sau sunt interzise? Cum ne putem exercita acest drept dacă răspândirea informațiilor corecte și complete este împiedicată de mass-media și/sau blocată de rețelele de socializare?

În realitate, încet-încet, libertatea de a căuta, de a primi și răspândi informații în materie de sănătate devine o iluzie. Iar acțiunea de a căuta, primi și răspândi informații în această arie devine extrem de periculoasă în epoca în care ”experții”  s-au transformat în planificatorii vieții, programatorii limbajului, gardienii sănătății și controlorii gândurilor noastre iar politicienii…în marionetele lor.

Cu toate acestea, căutați și…veți găsi!


[1] Disponibil aici.
[2] Cauza Pavel Vavřička și alții împotriva Cehiei, nr. 46721/13.
[3] Disponibil aici, pentru audiere aici.
[4] Hotărârea Comisiei, 15 ianuarie 1998, cauza nr. 26536/95.
[5] Disponibil aici, aici, aici și aici.
[6] Disponibil aici.
[7] Disponibil aici și aici.


Av. conf. univ. dr. Lavinia Tec
Facultatea de Drept, Universitatea de Vest din Timișoara