1,823 citiri

Până când moartea ne va despărți…

Lavinia Tec

”Omul face multe planuri în inima lui, dar hotărârea Domnului, aceea se împlinește”

Proverbe 19:21

1. Influența

Când am ales titlul nu m-am gândit la melodia lui Puya, ci la bulversarea pe care o produce moartea unei persoane în viețile celor care rămân în urma sa, cu care a avut legături de sânge, relații de familie, de prietenie, de dușmănie, relații de iubire, de afaceri sau profesionale. Moartea îi desparte pe oameni, îi împarte în două grupuri: cei plecați și cei rămași. În funcție de relație, rol și influență, pentru unii despărțirea poate fi foarte dureroasă, pentru alții, în schimb, mai puțin dureroasă sau chiar deloc. Ce lăsăm în urma noastră în afara posesiunilor materiale? Influența, influența în relații, în viața de familie, în viața privată și în viața publică, după caz. Dacă am trăi cu perspectiva că fiecare dintre noi are o putere mai mare sau mai mică de influență, prin rolul sau poziția pe care o are în familie, la locul de muncă în societate, că are un grup mai mare sau mai mic de oameni pe care îi poate influența, atunci am fi atenți la circumstanțele care vin în viața noastră. Așa putem intra în destin sau îl putem rata.

Una dintre cele mai frumoase cărți din Vechiul Testament poartă numele unei femei: Estera. Este o capodoperă literară, construită în jurul unei frumoase povești de dragoste dintre un rege păgân (Xerxes sau Ahașveroș, regele Persiei) și o regină evreică, din care nu lipsesc intrigile de la palat, conflictele personale, relațiile matrimoniale și relațiile diplomatice, feminismul, supunerea și neascultarea, magia și credința, dragostea și ura, curajul și teama, lupta pentru ascensiunea în ierarhia socială și lupta pentru supraviețuire, condiția străinului, condiția femeii, păstrarea identității într-o societate multiculturală. O poveste veche și totuși atât de actuală dacă ne gândim că astăzi trăim într-o societate multiculturală globală. O societate caracterizată prin diversitate, în care păstrarea identității individuale și naționale se confruntă cu tendința de diluare a indivizilor și națiunilor într-o societate globală. O societate în care diversitatea poate constitui un obstacol în calea libertății de alegere, pe care trebuie să o exercităm zilnic în viețile noastre. Estera este singura carte din Biblie din care lipsește numele ”Dumnezeu”. Este o carte despre providență și influență, despre importanța circumstanțelor în viața noastră și a alegerilor pe care le facem în fața lor. Alegerea este expresia influenței căreia i ne supunem. Versetul de aur al acestei cărți este: ”Căci dacă vei tăcea acum, ajutorul și izbăvirea vor veni din altă parte pentru iudei, și tu și casa tatălui tău veți pieri. Și cine știe dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împărăție?”[1]. Estera este regina care, prin influența pe care a avut-o asupra soțului, a schimbat o lege într-un imperiu, fiind celebrată până azi de Purim. Cea de-a două carte din Vechiul Testament care poartă numele unei femei este Rut și este despre influența unei soacre asupra nurorii sale. În ambele cazuri, influența feminină produce efecte în timp, peste generații.

2. Moștenirea

Ruth Bader Ginsburg a fost o femeie mică de statură, dar care a lăsat o moștenire mare, poate mult mai mare decât întreaga sa viață. În ordine cronologică, judecătoarea Ruth Bader Ginsburg este a doua femeie dintre cele patru, numită în poziția de judecător la SCOTUS (Curtea Supremă a Statelor Unite ale Americii), dar este prima evreică nominalizată în această demnitate. În cei 27 de ani în care s-a aflat la SCOTUS, Ginsburg a devenit o icoană culturală liberală, numită „Notorious RBG”. Viața și cariera ei timpurii au inspirat două filme. Relația sa frumoasă de prietenie strânsă cu judecătorul conservator Antonin Scalia, plină de afecțiune și dezacorduri profesionale, de-a lungul activității lor la Curte, a devenit notorie și a făcut subiectul unei comedii savuroase. Se pare că respectul, aprecierea, afecțiunea dintre cei doi au influențat deciziile Curții. Cei doi au fost factori de echilibru între cele două forțe aflate în joc la SCOTUS: conservatorii și liberalii. Acest echilibru s-a fragilizat odată cu moartea judecătorului Antonin Scalia, în februarie 2016, înaintea alegerilor prezidențiale, un eveniment care a transformat scânteia din Campania prezidențială de atunci într-un foc.

Moștenirea judecătoarei Ruth Bader Ginsburg are efecte asupra vieții și morții, protecției copiilor, asupra libertății religioase și dreptului la educație, asupra egalității de gen.

a) În 1977, Ginsburg a fost coautor al unui raport de 230 de pagini intitulat „Sex Bias in the U.S. Code”, care a fost plătit de Comisia pentru Drepturi Civile din SUA[2]. Multiplele propuneri controversate ale raportului includeau eliminarea separației deținuților în închisori în funcție de sex, vizau exclusivitatea Boy Scouts și Girl Scouts și contestarea legilor care interziceau prostituția, puneau la îndoială celebrarea Zilei Mamei și a Zilei Tatălui la date separate.

b) Una dintre cele mai cunoscute opinii ale sale majoritare a apărut în 1996 în cauza Statele Unite v Virginia, în care Ginsburg scria că politica de admitere exclusiv masculină de la Virginia Military Institute încalcă Clauza de protecție a egalității din cel de-al 14-lea amendament la Constituție[3].

c) Susținătoare a deciziei Roe v Wade, a votat în mod constant împotriva constituționalității legilor naționale și federale care restrângeau sau suprimau dreptul la avort. Într-un interviu din 2009 cu The New York Times, Ginsburg părea să sublinieze că impresia ei inițială asupra deciziei Roe v Wade era că avortul la cerere va reduce populațiile nedorite: ”Sincer, m-am gândit că, în momentul în care Roe a fost decis, exista îngrijorare cu privire la creșterea populației și, în special, la creșterea populațiilor pe care le dorim numeroase”[4].

Profund angajată în versiunea feministă a revoluției sexuale, în care capacitatea procreativă a femeilor nu este văzută ca un bun de celebrat, ci ca o problemă de rezolvat, Ginsburg a protejat cu înverșunare avortul legalizat, inclusiv pe termen lung, selectiv pentru sex și cel din cauza handicapului fătului. În 2019, ea chiar l-a criticat pe judecătorul Clarence Thomas pe această temă, spunând că „[O] femeie care își exercită dreptul protejat constituțional de a întrerupe sarcina nu este o „mamă”[5].

În cauza Stenberg v Carhart (2000), Curtea a decis cu 5-4 voturi că legea statului Nebraska prin care se interzicea avortul la nașterea parțială, era neconstituțională[6]. Majoritatea celor cinci judecători a fost alcătuită din judecătorii Stephen Breyer, John Paul Stevens, Sandra Day O’Connor, David Souter și Ruth Bader Ginsburg. Judecătorul-șef William Rehnquist a fost de acord cu judecătorii Antonin Scalia, Anthony Kennedy și Clarence Thomas.

În cauza Gonzales vs Carthart (2007) referitoare la problema avortului, Curtea Supremă a decis cu majoritate că Legea federală privind interzicerea avortului parțial la naștere nu încalcă dreptul constituțional la avort[7]. Ginsburg a considerat că decizia majorității este ”alarmantă”. O reglementare de stat care „are scopul sau efectul de a pune un obstacol substanțial în calea unei femei care solicită avortul unui făt neviabil ”încalcă Constituția”, a scris Ginsburg în opinia sa. Instanța a citat descrierea clinică a procedurii de avort parțial la nașterea unui medic avort: ”După dilatarea colului uterin, medicul va apuca fătul de picioare și va trage corpul din uter în cavitatea vaginală. În acest stadiu de dezvoltare, capul este cea mai mare parte a corpului. Presupunând că medicul a efectuat corect procedura de dilatare, capul va fi ținut în uter de colul uterin al femeii. În timp ce fătul este blocat în această poziție, atârnând parțial din corpul femeii și la doar câțiva centimetri de locul finalizării nașterii, medicul folosește un instrument, cum ar fi o pereche de foarfece, pentru a rupe sau perfora craniul. Medicul va zdrobi apoi craniul sau va folosi un vid pentru a îndepărta creierul și alte conținuturi intracraniene din craniul fetal, va prăbuși capul fătului și va trage fătul din uter.” Apoi a continuat să citeze o asistentă care a asistat la procedură: „Degetele micuțului bebeluș se strângeau și se desfăceau. Apoi, doctorul și-a înfipt foarfeca în ceafă, iar brațele bebelușului au ieșit, ca o reacție uimită, ca o scuturare, așa cum o face un bebeluș când crede că va cădea. Doctorul a deschis foarfeca, a înfipt un tub de aspirare de mare putere în crăpătura din țeastă și a aspirat creierul bebelușului.” În cadrul acestei proceduri, colul uterin al femeii este dilatat și întregul copil este extras, cu excepția capului. Aceasta înseamnă că nașterea încă nu s-a produs în drept, deoarece nu este extras complet din pântecele mamei și că uciderea deliberată a copilului, care are loc apoi, nu este o crimă în drept. Aceasta a susținut judecătorul Ginsburg. În opinia sa de apărare a acestei ”măcelării”, ea a folosit expresiile „rupând un făt” și „smulgându-i membrele”. Pentru orice om sensibil, aceste cuvinte sugerează răceala umană, dezumanizare și aduce aminte de monstruozitățile doctorului Josef Mengele, măcelarul de la Auschwitz.

d) Kim Colby, directorul Christian Legal Society’s Center for Law and Religious Freedom a declarant recent: ”În 27 de ani în fața Curții Supreme, judecătorul Ginsburg a audiat peste 30 de cazuri de libertate religioasă. Din păcate, sprijinul ei pentru libertatea religioasă a fost lipsit de lumină. Judecătoarea Ginsburg a votat anterior pentru libertatea școlilor religioase de a-și alege profesorii, dar apoi a votat împotriva acestui drept într-un caz recent. Ea a votat o dată pentru – și de trei ori împotriva – aplicării Legii privind restaurarea libertății religioase. Cele două voturi în favoarea libertății religioase a prizonierilor, precum și dreptul unui angajat musulman de a purta un hijab, au fost lăudabile. Dar de patru ori, ea a votat pentru susținerea excluderii de către guvern a discursurilor religioase din piața publică. Judecătoarea Ginsburg a avansat o teorie a Clauzei de instituire care exclude studenții religioși din programele guvernamentale care finanțează educația. De mai multe ori a votat pentru eliminarea simbolurilor religioase din instituții publice”[8].

În cauza Christian Legal Society v. Martinez, hotărârea adoptată cu majoritatea de 5-4, cu votul judecătoarei Ruth Bader Ginsburg, s-a refuzat accesul organizațiilor religioase studențești la spațiul de întâlnire dintr-un campus universitar de stat[9].

e) În cauzele Bostock Clayton County și Altitude Express v. Zarda, SCOTUS a redefinit ”sexul” din Legea drepturilor civile din 1964, care interzicea discriminarea bazată pe sex (și rasă): homosexualitatea și statutul transgender sunt legate în mod indisolubil de sex. Sexul este determinat fie biologic, fie psihologic[10]. Altfel spus, termenul ”sex” nu se limitează la identitatea biologică obiectivă, ci se extinde la orientarea sexuală – care nu neagă identitatea biologică de vreme ce reprezintă atracția față de același sex – și la ”statutul transgen”. De data aceasta, cu condeiul și mintea judecătorului Neil Gorsuch, considerat a fi un conservator, ”originalist„ și „textualist”, nominalizat la Curtea Supremă de președintele Donald Trump, fiind succesorul celebrului judecător Antonin Scalia, apreciat pentru poziția sa conservatoare, s-a mai scris o filă din agenda progresistă, ultima fiind în 2015 în decizia Obergefell v Hodges, care a legalizat căsătoriile între persoane de același sex.

3. Providența

Moartea judecătoarei Ruth Bader Ginsburg este un eveniment major în istoria Statelor Unite ale Americii, care se adaugă pandemiei de Covid-19, incendiilor care devastează Coasta de Vest și violențelor rasiale. Realitatea este că decesul judecătoarei Ginsburg va amplifica violențele în SUA deoarece poate influența semnificativ cursul alegerilor prezidențiale din 2020. Acest eveniment i-a oferit președintelui în funcție, D. Trump, a treia oară oportunitatea de a numi un judecător conservator la Curtea Supremă a SUA. Cu această nominalizare, grupul judecătorilor conservatori se va consolida semnificativ (vor fi 6) astfel încât decizii importante adoptate în trecut de SCOTUS ar putea fi răsturnate iar altele, în așteptare, ar putea să răstoarne agenda progresistă (a democraților și republicanilor). În plus, dacă rezultatul alegerilor nu va fi clar, va fi așteptată o decizie a Curții.

În așteptare sunt decizii privind libertatea religioasă și pornografia infantilă. Cazul Fulton v Philadelphia vizează accesul creștinilor la asistența maternală[11]. Drepturile conferite de Primul amendament creștinilor care oferă asistență maternală sunt în joc, deoarece Curtea va stabili în curând dacă guvernul poate condiționa capacitatea unei agenții religioase de a participa la sistemul de asistență maternală de practicile care îi contrazic credințele religioase. În 2002, prin hotărârea dată în cauza Ashcroft v. Free Speech Coalition au fost eliminate două prevederi ale Legii de prevenire a pornografiei infantile din 1996, oferind un câștig extraordinar industriei divertismentului pentru adulți[12]. De atunci pornografia infantilă a proliferat. Vocile conservatoare susțin că este nevoie de judecători care să ofere protecție copiilor.

Acum, în SUA, se duce o bătălie pe viață și pe moarte pentru valorile creștine și pentru libertatea religioasă. De ce sunt acestea atât de importante pentru americani? Pentru că drepturile inalienabile din Declarația de Independemță a SUA izvorăsc direct din Scripturi. Acum miza alegerilor prezidențiale va fi nominalizarea la SCOTUS. Iar forța credincioșilor creștini, de diferite denominațiuni, poate lovi ca un uragan în progresiști și îi poate asigura lui D. Trump un nou mandat. În caz contrar, creștinii trebuie să fie gata să facă față persecuției care a început odată cu pandemia – închiderea bisericilor, a caselor de rugăciune pe termen nelimitat, interzicerea slujbelor în exterior, interdicția de cânta imnuri creștine, chiar și cu mască, și atâtea alte interdicții – și care va putea continua cu putere sub conducerea lui Joe Biden. Desigur, acum toată lumea așteaptă cu sufletul la gură dezbaterea publică de marți, pentru a vedea semnele sănătății mintale ale lui Joe Biden, căci, vorba Ecleziastului: ”este un rău pe care l-am văzut sub soare, ca o greșeală care vine de la cel ce cârmuiește: nebunul este ridicat în dregătorii înalte, iar cei vrednici stau în locuri de jos”[13].

Decesul judecătoarei Ruth Bader Ginsburg adâncește și mai mult fractura produsă în societatea americană. America este despărțită acum în două. Nu mai există un inamic global, nici măcar virusul SARS-COV-2, ci cei aflați pe cealaltă parte a culoarului politic. După cum vedem din revoltele care s-au extins de ceva vreme în SUA, americanii sunt deja dezbinați, divizați, unii împotriva celorlalți. Polarizarea generată de nominalizarea unui judecător conservator la SCOTUS va putea provoca fie un război civil, fie o lovitură de stat. Dar, în fond, lupta este între bine și rău, așa cum este de mii de ani.

4. Dogma

Deja, nominalizata la SCOTUS anunțată sâmbătă de președintele D. Trump, Amy Coney Barrett, căsătorită (o singură dată), având 7 copii, dintre care 2 copii haitieni adoptați și unul cu sindrom Down, catolică practicantă, a stârnit un val de proteste în presa de stânga. Decredibilizarea ei a început. Este pusă la îndoială legalitatea adopțiilor celor doi copii din Haiti.

Însă denigrarea ei a început atunci când a fost audiată în procedura de nominalizare și confirmare pentru poziția de judecător la Court of Appeals for the Seventh Circuit. Atunci, Diane Feinstein, senatoare liberală de Colafornia, i-a spus: „Când vă citiți discursurile, concluzia pe care o trageți este că dogma trăiește puternic în interiorul vostru”[14]. Răspunsul lui Barrett a fost măsurat, dar la obiect: „Dacă vă întrebați dacă îmi iau în serios credința catolică, o fac, deși aș sublinia că apartenența mea personală la biserică sau credința mea religioasă nu vor afecta exercitarea atribuțiilor mele de judecător.”

Într-un discurs din 2006 rostit la o festivitate de absolvire la Notre Dame Law School, Barrett a spus: „Cariera ta juridică nu este decât un mijloc de finalizare și… acest scop construiește împărăția lui Dumnezeu… [Dacă] puteți ține cont de faptul că scopul vostru fundamental în viață nu este să fiți avocat, ci să-L cunoașteți, să-L iubiți și să-i slujiți lui Dumnezeu, veți fi cu adevărat un alt tip de avocat.[15]

Acesta este genul de dogmă puternică ce îi alarmează pe criticii ei. Se tem că gândirea îi influențează trăirea.

Retorica judecătoarei Amy Coney Barrett se potrivește cu cea a judecătorului Antonin Scalia, mentorul ei, cu care a lucrat în 1998-1999. La fel ca Scalia, Barrett susține „originalismul” sau „textualismul”, o metodă riguroasă de control judiciar. Așa cum a spus Scalia în 2005, „Modul nostru de a interpreta Constituția este de a începe cu textul și de a da textului respectiv sensul pe care îl avea atunci când a fost adoptat de popor”.

***

Ruth Bader Ginsburg a decedat în prima zi din perioada celor 10 zile de Rosh HaShanah (ziua sfântă biblică a Trâmbițelor) și Yom Kippur, Ziua Ispășirii. Pentru evrei, aceasta este o perioadă de introspecție și pocăință, care începe cu suflarea shofarului. Ruth Bader Ginsburg a murit la câteva ore după ce s-a auzit shofarul în Israel, în timp ce evreii, în special evreii religioși, își pregăteau inimile în fața lui Dumnezeu, Judecătorul. Așa cum a explicat filosoful, teologul, juristul Moise Maimonide, în secolul al XII-lea, cântecul shofarului spune[16]: „Trezește-te din somn, cel care dormi! Ridică-te din somnul tău, cel care dormi! Examinează-ți faptele! Întoarce-te la Dumnezeu! Amintește-ți de Creatorul tău! Cei dintre voi care uitați adevărul în zădărnicia vremurilor și petreceți tot anul în deșertăciune și goliciune, priviți-vă în suflet, îndreptați-vă căile și faptele. Fiecare dintre voi să abandoneze căile lui rele și gândurile sale imorale ”.

Trebuie să fie impresionantă întâlnirea unui mic judecător, cu un impact atât de mare pe pământ, cu Marele Judecător, cu un impact nemărginit în Cer și pe pământ.

Cel care trăiește cu perspectiva că existența noastră este limitată în timp și spațiu, cu perspectiva călătorului care lasă urme în locurile pe unde trece, omul de rând, mai cu seamă micul judecător, ar trebui să se întrebe:ce las în urma mea aici? ce mă așteaptă dincolo?

Cine știe dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împărăție?” este o întrebare la care ar trebui să reflectăm toți cei care profesăm în domeniul juridic.


[1] Estera 4:14.
[2] A se vedea aici; A se vedea și comentariul aici aici.
[3] Disponibil aici.
[4] Disponibil aici.
[5] Disponibil aici.
[6] Disponibil aici.
[7] Disponibil aici.
[8] Disponibil aici
[9] Disponibil aici.
[10] Disponibil aici.
[11] Disponibil aici.
[12] Disponibil aici.
[13] Ecleziastul: 10:5-6.
[14] Disponibil aici.
[15] Disponibil aici.
[16] Disponibil aici.


Av. conf. univ. dr. Lavinia Tec
Facultatea de Drept, Universitatea de Vest din Timișoara