4,215 citiri

Rătăciți în tranziție: între femeia tată și bărbatul mamă

Lavinia Tec

S-au fălit că sunt înțelepți și au înnebunit” (Epistola către Romani 1:22)

Prin hotărârea sa din 16 septembrie 2020, prima cameră civilă a Curții de Casație franceze a confirmat soluția Curții de Apel din Montpellier de respingere a unei cereri de transcriere a recunoașterii maternității formulate de o femeie transgender, doamna X[1].

1. Maternitatea unui bărbat?

În speță, doamna Y și domnul X s-au căsătorit în august 1991 și au avut doi copii, unul născut în 2000, altul născut în 2004. Ulterior, domnul X a avut o revelație. A devenit conștient de identitatea sa de gen feminin. Prin urmare, el a solicitat schimbarea sexului în documentele de stare civilă și a devenit doamna X printr-o hotărâre din 2011. Devenirea nu s-a produs biologic sau chirurgical, ci lingvistic și gramatical. Cuplul era căsătorit chiar înainte de intervenția legii căsătoriei pentru cupluri de același sex. Dar doamna X nu și-a finalizat reatribuirea de gen în acel moment. Acest lucru este dovedit de nașterea celui de-al treilea copil al cuplului în 2014, adică după 3 ani de la recunoașterea domnului X ca femeie. Deși era doamnă, a conceput al treilea copil cu soția sa, o adevărată doamnă, prin metoda artizanală, cu gameții săi care erau jmasculini. Prin urmare, doamna X, fost domn intenționează să aibă o filiație maternă pentru cel de-al treilea copil, în concordanță cu noua sa stare civilă.

Știu, recunosc, deja e obositor, plicitisitor și enervant să scriu sau să vorbesc despre doamna bărbat, domnul femeie, doamnă tată și domnul mamă, dar aici s-a ajuns!

Transsexualismul este definit ca o tulburare de identitate, sentimentul profund de apartenență la sexul opus, în ciuda unui aspect fizic legat de sexul cromozomial. Persoana se simte victima unei erori insuportabile a naturii și nu poate trăi fără a obține coerență între psihicul său și fizicul său. Prin urmare, trebuie să-și schimbe sexul și prenumele în registrul stării civile. Domnul X s-a prevalat de această definiție și a devenit doamnă. Cu toate acestea, s-ar putea susține azi că ea este victima unui comportament ”deviant„ al judecătorilor francezi. Voi explica.

2. Victima comportamentului „deviant” al judecătorilor francezi?

Într-adevăr, schimbarea de sex presupune o procedură foarte lungă. Timp de mulți ani, jurisprudența franceză, reflectată în două hotărâri ale Curții de Casație din 13 februarie 2013, a refuzat să modifice starea civilă a reclamanților, pe motiv că nu au produs „dovada medico-chirurgicală” a schimbării lor de sex[2]. Cu alte cuvinte, schimbarea sexului și a prenumelui puteau fi pronunțate în Franța numai după ani lungi de tratament hormonal și mai multe intervenții chirurgicale. Așa credeau judecătorii Casației franceze că un bărbat poate deveni femeie și așa pretindeau, urmărind legile naturii. Desigur, o mare minciună, atâta vreme cât cromozomii XY nu pot fi înlocuiți cu cromozomii XX nici cu terapie hormonală, nici prin intervenție chirurgicală.

Cu toate acestea, comportamentul ”deviant” al judecătorilor francezi a fost deviat de pe traseul biologiei sau, mă rog, îndreptat, prin hotărârea CEDO din 6 aprilie 2017 în cauza A. P. Garçon și Nicot c. Franţa[3]. În această hotărâre, CEDO a stabilit că pretinzând sau condiționând modificarea stării civile de dovada „naturii ireversibile a schimbării aspectului fizic”, legislația franceză a încălcat în mod nejustificat dreptul la respectarea vieții private a celor în cauză. Adică, nu biologia și chimia ființei umane trebuie schimbate, ci mintea judecătorilor și cursurile de biologie și chimie din școli și universități. Atunci când se elimină conținut și idei din cursuri, cărți, studii, ele se elimină și din mintea cititorului. Atunci când în locul lor se adaugă altceva, se adaugă și în mintea cititorului. Prin urmare, noroc cu CEDO care a eliberat ființa umană de suferințele la care era supusă cu atâția hormoni, atâtea mutilări și reconstrucții plastice. E mai ușor să amputezi și să reconstruiești mintea, unde este situat sexul biologic, decât să-l tai din locul unde a fost așezat el din născare. Desigur, această jurisprudență a reprezentat o mare victorie pentru toate doamnele bărbați și domnii femei. Efectul hotărârii a fost acela că Franța a trebuit să își modifice legislația. Prin urmare, Legea din 18 noiembrie 2017 privind modernizarea justiției în secolul XXI a ”de-medicalizat” în cele din urmă procedura schimbării de sex. Acum este posibil să se demonstreze transsexualitatea prin orice alte mijloace, cum ar fi prezentarea publică ca aparținând sexului pretins, sau schimbarea deja a prenumelui. Desigur, nu este recomandat, încă, să se prezinte public sexul biologic, nu din pudoare sau pudibonderie, pierdute și ele în negura ideologiei, pardon, în negura vremii, ci din grija ca nu cumva să se înmulțească numărul paranoicilor. Cum altfel ar putea fi diagnosticat cel care vede în fața ochilor o persoană cu sex biologic masculin care se pretinde femeie, dar nu crede că e femeie? Așadar, cine nu înțelege că nu mai este imposibil să rămâi bărbat din punct de vedere biologic, pretinzând psihologic că este femeie este ori paranoic ori o persoană cu comportament ”deviant”.

3. Tranziție fără dispoziție?

Doamna X a rămas biologic un bărbat, capabil să aibă un copil. Numai că solicitarea sa de recunoaștere a maternității masculine se lovea de tăcerea legii cu privire la copiii concepuți de persoanele transgen în perioada de conversie sau de tranziție de la un gen la altul.

În fața acestei situații inedite, Curtea de Apel Montpellier, care s-a pronunțat asupra aceluiași caz la 14 noiembrie 2018, a fost creativă. Fiind imposibil să răspundă pozitiv la solicitarea doamnei X, care dorea stabilirea unei legături de maternitate cu copilul conceput cu gameții săi masculini, Curtea de apel a reținut că dreptul pozitiv nu recunoaște existența a două legături de filiație de același sex, o dualitate care ar merge împotriva principiului „mater semper certa est”. Atunci rămâne doar soluția adopției, refuzată de doamna Y, adevărată mama biologică și juridică. Cum aceasta are dreptul să se opună adopției, rezultă că adopția nu este o soluție în acest caz. Dar nici filiația paternă nu poate fi impusă de vreme ce domnul X a devenit doamna X. Forțarea acesteia să aibă o identitate de gen care nu mai este a ei (lui) ar echivala cu încălcarea dreptului la respectarea vieții private.

Confruntată cu o speță fără precedent, Curtea de Apel Montpellier crease soluția înregistrării doamnei X pe certificatul de naștere al copilului ca „părinte biologic”, fără menționarea sexului. Procedând în această manieră, Curtea s-a asigurat ca al treilea copil al familiei să se afle în aceeași situație juridică ca și frații săi. Dar nici această soluție nu a satisfăcut-o pe reclamanta, doamna X, care dorea să fie recunoscută ca mama copilului ei, în conformitate cu noua ei identitate de gen.

La rândul său, Curtea de Casație a considerat că soluția trebuie să aibă fundament în dreptul pozitiv. Prin urmare, soluția Curții de apel din Montpellier de a crea o nouă categorie juridică, care nu este prevăzută de lege – codul civil recunoaște doar „tatăl” și „mama” – este nelegală. Referitor la critica privind respectarea interesului superior al copilului, Casația franceză a stabilit că nu este atât de evident că acesta trebuie identificat în speță. Egalitatea între frați poate fi invocată de Curtea de Casație pentru a justifica alegerea de a atribui celui născut în 2014 o filiație identică cu cea a fraților săi născuți înainte de 2011. Dar dacă interesul copilul cere ca el să aibă o filiație stabilită cu privire la părinții săi, nu este sigur că interesul său este ca această filiație să corespundă sexului ales de părintele său transgender. Pentru Casația franceză, alegerea unei filiații paterne corespunde realității biologice și nu are consecințe excesive asupra vieții private a părintelui transgender care, evident, nu este obligat să renunțe la noua sa identitate sexuală.

Desigur, și judecătorii Casației franceze au un comportament ”deviant„. Asta, până când îi va „îndrepta„ CEDO. Odată rătăciți în tranziția transgenderilor, ei, judecătorii naționali, vor fi aduși pe ”calea cea bună” și „cea dreaptă” de judecătorii de la CEDO.

4. Interesul superior al copilului?

Cui îi pasă azi de confuzia care se creează în mintea copilului cu privire la identitatea mamei sau tatei sau la propria identitate biologică și sexuală? Cui îi pasă azi de confuzia de gen care este creată, indusă copilului și întreținută prin tot felul de programe de educație și legi? Cui îi pasă azi că asistăm la un atac asupra sănătății mintale, sexuale și emoționale a copiilor cu tot felul de arme bine lustruite? Cui îi pasă că atacul este săvârșit chiar de către cei care au sarcina să îi ocrotească, să îi protejeze? De cine? E doar o întrebare retorică.

În ciuda opoziției celor mai înalte instanțe naționale, azi, tendința în Europa este ca interesul superior al copilului să fie aliniat subordonat ideologiei de gen. Dacă nu a fost deja aliniat, chiar subordonat, așa cum s-a întâmplat în SUA.

Rătăciți în tranziție, pierduți, fără repere…


[1] Disponibilă aici.
[2] Disponibilă aici.
[3] Disponibilă aici.


Av. conf. univ. dr. Lavinia Tec
Facultatea de Drept, Universitatea de Vest din Timișoara