Cyberjustiția. Unele considerații asupra DIGITALIZĂRII procedurilor judiciare

Marin VoicuSUMAR

I. Perspectivele trasate de Rapoartele CEPEJ și de Proiectele Uniunii Europene
1. Unele concluzii și orientări din Raportul CEPEJ, Comisia Europeană pentru Eficacitatea Justiției, privind “evaluarea aprofundată a utilizării tehnologiilor de informații (TI) în sistemele judiciare ale Statelor membre din Consiliul Europei”
2. ”Carta etică europeană privind utilizarea inteligenței artificiale în sistemele judiciare”, adoptată de CEPEJ la 04.12.2018 – principiile etice și ghidul de acțiune[2]
3. ”Rezoluția nr. (2015/2103-INL) a Parlamentului European din 16.02.2017 relativă la recomandările către Comisia Europeană asupra normelor de drept civil privind robotica[3]
4. Comisia Europeana propune modernizarea și digitalizarea cooperării judiciare în materie civilă în UE-31.05.2018 (Comunicat de presă din 31.05.2018 al Comisiei)

II. Experiența unora din Statele membre ale Consiliului Europei și ale Uniunii Europene: Franța, Belgia, Italia, Elveția, Polonia și Spania.

III. Proiecte și dezbateri interne privind digitalizarea sistemului judiciar
1. Proiectul de digitalizare tematică, lansat de Ministerul Justiției la Seminarul “Digitalizarea sistemului judiciar”, Timișoara, 08.05.2020.
2. Opinii doctrinare și juriprudențiale
2.1. Articole și comentarii recente
2.2. Jurisprudența ICCJ-Secția a I-a civilă (Decizia nr. 520 din 07.03.2019-extras).

IV. Dosarul judiciar digitalizat la instanțele din Romania („Dosarul electronic”).
1. Starea actuală a digitalizării procedurilor judiciare în România
2. Standardizarea și simplificarea actelor de procedură:
2.1. Cererile, întâmpinările, s.a.
2.2. Citațiile și comunicările actelor de procedură
3. Stilizarea și structurarea standard a hotărârilor judecătorești și arbitrale
3.1. Stilul și formatul redacțional
3.2. Limitarea întinderii paginației și interdicția ”copy-paste”
3.3. Selecția (sinteza) problemelor de drept
4. Accesul la dosarul electronic al participanților la procesul judiciar și efectele asupra celerității și calității înfăptuirii justiției
5. Videoconferința judiciară în prima instanță și în căile de atac
6. Raportul dintre principiile și garanțiile fundamentale ale procesului judiciar și cerințele digitalizării
6.1. Accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil, într-un timp rezonabil și la un tribunal independent și imparțial
6.2. Contradictorialitatea și dreptul la apărare-pilonii de neschimbat în procesul judiciar
6.3. Oralitatea în prima instanță și excepție în căile de atac.

V. În loc de concluzii

*

I. Perspectivele trasate de Rapoartele CEPEJ și de Proiectele Uniunii Europene.

1. Unele concluzii din raportul CEPEJ-2018 privind “evaluarea aprofundată a utilizării tehnologiilor de informații (IT-TI) în sistemele judiciare ale Statelor membre ale Consiliului Europei”.

1.1. Comisia Europeană pentru Eficiența Justiției-CEPEJ a fost înființată în anul 2002, de Comitetul Miniștrilor al Consiliului Europei, având ca obiectiv strategic îmbunătățirea calității și eficienței sistemelor judiciare din cele 47 de state europene (27 membre ale UE) și consolidarea încrederii justițiabililor în acestea.

1.2. CEPEJ a realizat, în cadrul ciclului 2014-2016, o evaluare aprofundată a utilizării I.T. în sistemele judiciare ale Statelor membre, cu obiectivul strategic de a stabili starea și stadiul de dezvoltare a aplicațiilor informatice și tehnologice în tribunale și parchete și de a identifica primele mijloace de analiză a impactului acestora asupra calității și eficacității serviciului public al justiției.

1.2.1. Prima parte a Raportului este consacrată unei analize aprofundate a stadiului de dezvoltare a tehnologiilor de informație, care atesta tendința afirmată în precedentele rapoarte: mai multe state au investit semnificativ în materie informatică prin funcționarea jurisdicțiilor lor.

Dispozitivele de asistență directă a judecătorilor, procurorilor și grefierilor și de gestiune a jurisdicțiilor sunt mult mai dezvoltate decât comunicarea electronică cu profesioniștii și cu utilizatorii.

1.2.2. În a doua parte a Raportului, pe baza constatării preliminare din prima parte, se rețin alte tendințe privind impactul I.T. sub prisma eficacității și calității.

Astfel, nivelul de dezvoltarea a informaticii nu poate fi sistematic legat de un nivel ridicat de performanță a jurisdicțiilor, statele cu cea mai avansata tehnologie nu au obținut și cei mai înalți indicatori în materie de eficacitate a justiției.

Liniile directoare relative la ”Cyberjustiție”, adoptate de Grupul de lucru ”calitate” al CEPEJ, publicate în 2016, susțin politicile publice de reorganizare a serviciilor judiciare pe baza informatică.

Raportul afirmă rituos că ”e-justice”, ”e-tribunale”, ”Cyberjustiția”, ”justiția electronică”, etc., susțin faptul că, după 10 ani, există o voință puternică a unui număr mare a Statelor membre, tradusă printr-o implicare eficientă, la diverse grade, în dezvoltarea informaticii, în tribunale și parchete în scopul întăririi eficacității sistemelor judiciare.

1.2.3. În Avizul nr. 14 din 09.11.2011, intitulat ”Justiția și tehnologiile de informație (IT-TI)”, Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europei-CCJE, reafirmă că “tehnologiile de informatică (TI) trebuie sa fie utile și eficace pentru ameliorarea administrării justiției, pentru facilitatea accesului la justiție, imparțialitatea, independența judecătorului, echitatea și timpul rezonabil al procedurilor, iar introducerea lor în tribunalele din Europa nu trebuie să compromită aspectele umane și simbolice ale justiției”.

2. Tematica Raportului privind utilizarea tehnologiei informatice:
2.1. asistența directă a judecătorului, procurorului și grefierului;
2.2. administrarea și gestiunea tribunalelor (managementul instanțelor);
2.3. comunicarea între tribunale, profesioniști și/sau justițiabili;
2.4. alte aspecte, inerente organizării guvernanței sistemului de informații, utilizat de tribunale, securitatea acestui sistem și protecția datelor cu caracter personal.

3. Una din concluzii releva că: “34 de State membre permit justițiabililor să sesizeze tribunalele pe cale electronică, dar Italia, Norvegia, România, Federația Rusă și Ucraina, pretind și sesizarea pe hârtie, în paralel, care rămâne obligatorie” (par. 6, pag. 50).

O altă concluzie atestă creșterea la nivel global a echipamentelor și a parametrilor bugetari, investițiile informatice fiind, de regulă, plurianuale și într-un nivel ridicat, mai ales, în țările dezvoltate economic.

Fila rezervată României exprimă grafic starea echipamentelor (5,0), cadrul juridic (3,6), guvernanță (2,1) și nivelul global de dezvoltare al I.T.(4,1) în sistemul judiciar (Anexa 1 – pag. 121).

2. “Carta etică europeană privind utilizarea inteligenței artificiale în sistemele judiciare”, adoptată de CEPEJ la 04.12.2018.

Principiile etice ale utilizării și digitalizării în sistemele de justiție:
1. principiul celerității și securității în procedurile de culegere și prelucrare a datelor, a hotărârilor judecătorești, de utilizare a unor instrumente certificate, cu tehnologii I.T. sigure și operaționale;
2. principiul transparenței, integrității și imparțialității în desfășurarea metodologiilor de prelucrare a datelor și de auditare externă;
3. principiul cooperării și al controlului utilizatorilor procedurilor digitalizate;
4. principiul nediscriminării în asigurarea implementării și utilizării digitalizării în sistemele judiciare;
5. principiul garantării și respectării drepturilor și libertăților fundamentale, al compatibilității instrumentelor și practicilor inteligenței artificiale.

Această ”Carte albă” a CE are ca rol și funcție principală inițierea unei dezbateri în UE privind etica digitalizării, crearea unui ecosistem al încrederii, în care oamenii să dețină, pe mai departe, controlul asupra propriilor date.

”Facebook, Google, Apple și alte concerne similare trebuie să se supună legislației europene. Aceste platforme trebuie să se adapteze la regulile UE și nu invers. Dacă aceasta nu va funcționa, va fi nevoie de impunerea de legi. Comisarul se gândește la un fel de piață comună a datelor în UE: aceleași reguli și același acces pentru toți. În acest sens, însă, ar fi nevoie, mai întâi, de îndeplinirea unor premise tehnice, estimează comisarul responsabil pentru piața comună. 500 de miliarde de aparate trebuie să poată pe viitor comunica unul cu celălalt în rețea. Avem nevoie în acest scop de rețele capabile 5G și de o infrastructură mai bună”[4]

Revoluția digitală de care vorbește Comisia Europeană are nevoie și de câțiva pași practici. Trebuie armonizate regulile privind IA și schimbul de date în cele 27 de țări membre, care acum aplică prevederi extrem de diferite de la o țară la alta, se arată în strategia CE. Fiecare cetățean al UE ar urma să primească o “identitate digitală”, care să nu poată fi falsificată, aceasta fiind premisa pentru toate aplicațiile ce vor fi disponibile.

De remarcat că CEPEJ, odată cu adoptarea CARTEI ETICE, la 04.12.2018, a validat și GHIDUL DE ACȚIUNE și de bune practici, cu o finalitate clară și concretă – UMANIZAREA întregii activități de digitalizare a sistemelor judiciare.

3. “Rezoluția nr. (2015/2103-INL) a Parlamentului European din 16.02.2017 relativă la recomandările către Comisia Europeană asupra normelor de drept civil privind robotica, în aplicațiile și efectele juridice și etice produse de inteligența artificială.

4. Comisia Europană propune modernizarea și digitalizarea cooperării judiciare în materie civilă (Comunicat de presă din 31.05.2018 al Comisiei)

4.1. Comisia Europeană și-a propus ca, prin dezvoltarea inteligenței artificiale, UE să devină lider mondial al lumii digitale.

În primul rand, trebuie realizată o amplă dezbatere despre etică și legiferare, pentru ca oamenii să se simtă în siguranță.

Pe fond, Comisia Europeană a elaborat un Plan general privind noua lună digitală europeană, vizând obiectivele, șansele și riscurile revoluției digitale pentru UE.

”Un sfert din roboții disponibili pe plan mondial sunt produși în Europa, iar fiecare a doua companie folosește, deja, un produs pe bază de inteligență artificială! (Von der Leyen, președinte Comisie Europeană – 15.05.2020).

II. Experiența unora din statele membre ale Consiliului Europei și ale Uniunii Europene: Franța, Belgia, Italia, Elveția, Polonia și Spania.

A. FRANȚA

1. Platforma națională a grefierilor ”INFOGRAFFE”

Grefierii – actorii digitalizării judiciare.

Pioneri în dematerializare de peste 30 de ani, grefierii instanțelor comerciale împreună cu ”GIE Infograffe” din serviciile de digitalizare a procedurilor, îndeplinesc așteptările companiilor și a actorilor de justiție comercială, contribuind substanțial la calitatea justiției.

În acest cadru, grefele instanțelor comerciale au dezvoltat noi instrumente: înregistrarea online, semnătură electronică, ordin de plată electronic, portalul avocaților, portalul judecătorilor, seifuri electronice aflate la dispoziția interlocutorilor obișnuiți ai instanțelor, depunerea electronică a cererilor, s.a.

Platforma națională a grefierilor ”Infograffe” favorizează astfel de schimburi digitalizate (dematerializate) cu diferiți parametrii ai grefei: întreprinderi, avocați, experți, camerele de comerț și industrie, de artizanat, de agricultură, serviciile fiscale, administratorii judiciari, parchete, s.a.

Grefierii sunt, de asemenea, o sursă primară de informații pentru unitățile de prevenire a dificultății comerciale, pentru care le oferă logistică.

Emiterea unei identități digitale legale permite accesul complet, dematerializat la instanță, de la sesizare pană la comunicarea decizie finale, semnată electronic de judecător și grefier.

Astfel, justițiabilul poate sesiza cele 134 de instanțe comerciale, printr-o platformă sau un site dedicat procedurilor online și poate consulta și urmări evoluția dosarelor sau în fiecare fază procedurală.

La aceste instanțe se digiltalizează peste 1 milion de decizii judiciare pe an.

2. “Justiția digitală, justiție neloială”[5] (doctrină)

Legea 2019-222/23.03.2019 privind programul 2018-2022 și reforma justiției pune în centru ”transformările digitale ale sistemului judiciar”.

Decizia judiciară rezultată din ”inteligența artificială”, va rămane, fără îndoială, o fantezie, pentru o lungă perioadă de timp, dar bine gandită și stăpanită, această dezvoltare nu trebuie să genereze o justiție neloială, mai mult decât a produs forma scrisă, clasică, până în zilele noastre.

Anumite principii sacre trebuie ocrotite și valorificate cu grijă:
– dreptul la o audiere fizică – principiul prezenței (nemijlocirii);
principiul transparenței algoritmilor și al limbajelor expert utilizate de software nu trebuie să înlocuiască decizia judecătorilor;
programul cooperării dintre părți și judecător trebuie adaptat la procedura digitală, ținând seama, în principal de principiul judecătorului NATURAL care asigură o distribuție obiectivă a cauzelor și limitează riscul ca judecătorul să fie dependent de deciziile generate de algoritm;
întreaga abordare a procedurii digitale trebuie să fie umanistă și, mai ales, interumanistă;
principiul accesului liber la justiție, accelerarea procedurilor și sporirea sentimentului de încredere în justiție fundamentate pe un proces echitabil, controlat și condus de o justiție imparțială și independentă;
prevenirea producerii riscului justiției ”reale” și al decalajului digital, dar, mai ales, de dispariția ritualului judiciar în procedura digitala.

Dacă principiile procedurale sunt respectate, ceea ce implică, în mod deosebit, faptul că judecătorul nu își cedează puterea de a judeca la o mașină de lucrare a deciziilor, noile tehnologii de ”înteligență artificiala” pot contribui la o transformare sănătoasă a justiției.

B. BELGIA – digitalizarea dosarelor judiciare[6]

1. Procesul de digitalizare a dosarelor judiciare a intrat în ultima fază.

Toate arondismentele judiciare, vor putea, să scaneze imediat noile dosare. Programul ”JustScan”, testat la Anvers, Bruxelles, Mons, Bruges și Liège din 2007, este, în prezent, instalat în 26 din cele 27 de arondismente.

Supervizat de Camera de Modernizare a Ordinului Judiciar, ”JustScan” este o aplicație informatică care permite scanarea a 80.000 de pagini pe zi. Dosarele penale, asupra cărora programul era central pană în prezent, vor putea fi gerate în linie, facilitând duplicate pe CD sau DVD și foarte bine protejate contra degradărilor.

Începand din 2014 avocații pot consulta dosarele în linie la ordinatoarele grefelor.

Un alt proiect informatic va fi testat în două închisori, denumit ”Consult-online”, care permite deținuților să consulte din închisoare versiunea informatică a dosarului lor.

2. Wolter Kluvers a obținut adjudecarea digitalizării justiției în Belgia[7] în iunie 2019, contractul având ca obiect ”digitalizarea și anonimizarea a unui milion de decizii judiciare” în cel mult un an.

Paul de Ridder, director general al Wolter Kluvers pentru Belgia a declarat: ”Noi suntem un partener serios al Ministerului Justiției. Avem deja o bună experiență în Europa: am digitalizat 11 milioane de hotărari în Romania, 2 milioane în Franța, 4 milioane în Spania, s.a.”

C. ITALIA

Digitalizarea justiției – dezvoltarea dialogului între judecători[8]

Legea italiană nr. 228/2012 a statuat că înregistrarea electronică a documentelor și procedurilor judiciare este obligatorie începând cu data de 30 iunie 2014. Astfel, depozitul electronic al tuturor actelor și documentelor judiciare a devenit obligatoriu în procesele civile, dar, în cazul unei funcționări defectuoase a sistemului informațional, judecătorul italian poate permite depunerea versiunii pe hârtie a documentului sau poate ordona depunerea unei copii pe hârtie a documentului (din motive specifice).

Obiective:

1. adoptarea unei baze legislative specifice într-un cadru european de referință, în special a Procesului Civil Telematic (PCT), realizat în unitatea pilot – Curtea de Apel din Milano;

2. caracterul sistematic – ca model tematic și practic se va aplica:
– construirea infrastructurilor informații difuze, apte de a realiza interoperabilitatea în interirorul sistemului judiciar, ca sistem complex organizat și dezvoltat în plan vertical și orizontal și, care, implică o rețea foarte lungă de actori, inclusiv la nivelul UE.
– conceptul de INTEROPERABILITATE și de sistem public de CONECTIVITATE are diferite sensuri: cultural, juridic și informatic, ilustrând capacitatea unui sistem de a coopera și de a schimba eficace informația cu alte sisteme, de același fel sau, chiar, neomogene.

3. Izvoarele legii și recunoașterea unui STATUS de digitalizare în Italia.

3.1. Planul de acțiune plurianual în materie de Justiție Electronică Europeană 2014-2018 (2014/C182/12), cu un număr de OBIECTIVE în cadrul sistemului de justiție electronic European (creat pentru 2009-2013).

Principiile generale ale planului: acțiunea voluntară, descentralizarea, interoperabilitatea, dimensiunea europeană (cod civil, penal, administrativ).

3.2. Codul Administrativ Numeric al Italiei în acord cu Regulamentul (UE) 910/2014  privind identitatea numerică.

3.3. Procesul Civil Telematic – PCT adoptat prin Regulamentul 123 din 13.02.2001, iar prin Decretul de lege nr. 179/18.10.2012 s-a introdus depozitul telematic oblgatoriu, generalizat în toată Italia, din iunie 2014.

3.4. Procesul Administrativ Telematic – PAT – Legea nr. 69/2009.

4. Curtea de Apel Milano – proba pilot a procesului civil telematic, a început aplicarea PCT din iunie 2015, bilanțul primilor 2 ani fiind pozitiv, statistic, ca durată a procedurilor și ca volum al cauzelor.

D. ELVEȚIA

1. Planul Național ”Justiția 4.0” – Elveția – lansat la Universitatea din Lucerna – 14.02.2019

1.1. Proiectul de dosare al Curții Supreme Federale

1.2. Experiențele dosarelor – complet electronice la instanțele din Basel City

2. Programul ”e-Justice”

În august 2019 Cantonul Friebourg a lansat oficial Programul ”e-Justice” – 2017-2021, cu obiectiv central – introducerea DOSARULUI JUDICIAR ELECTRONIC, astfel ca toate procedurile legale – civil, penal, administrativ să poată fi gestionate digital, începând cu digitalizarea corespondenței.

Digitalizarea progresivă a justiției este strâns legată de evoluțiile din comportamental, mentalitățile și abilitățile fiecaruia, ființa umană trebuie să rămană în centrul preocupărilor justiției și reflecției tehnologice.

3. Axele ”justiției funcționale” vor fi:
3.1. digitalizarea judiciară;
3.2. simplificarea proceselor judiciare;
3.3. sensul și eficacitatea propozițiilor;
3.4. reorganizarea teritorială a instanțelor.

E. POLONIA – Digitalizarea funcționării justiției

Priorități:
– optimizarea timpilor de interconectare și dematerializare, la maximum a diferitelor documente juridice;
– îmbunătățirea calității servicilor poliției;
– automatizarea anumitor misiuni;
– maturitatea digitală a funcțiilor juridice.

F. SPANIA

”Spania a dezvoltat un modul numit Lexnet care deschide un canal electronic securizat de schimb de informații între oficiile judiciare și profesioniștii în domeniul dreptului, deoarece permite în prezent notificarea instantanee și simultană a acestoraLexnet a fost lansat cu succes în anul 2004 și a fost extins progresiv la instanțele de pe aproape întreg teritoriul Spaniei, deoarece Ministerul Spaniol al Justiției a pus la dispoziție modulul cu titlu gratuit. Lexnet are peste 40.000 de utilizatori, este folosit de peste 2.600 de organe judiciare. Din 2009, aproape 114 milioane de notificări au fost făcute de instanțe prin mijloace telematice, reducând numărul documentelor, economisind timpul personalului și accelerând accesul la justiție. Implementarea completă a unei noi versiuni a fost prevăzută expres în Planul național de modernizare a administrației de justiție 2009-2012, sistemul fiind dezvoltat în prezent pentru a permite profesioniștilor din domeniul juridic să își notifice pledoariile în mod electronic și în instanțele de judecată”[9].

III. Proiecte și dezbateri interne, în Romania, privind digitalizarea sistemului judiciar

1. Proiectul de digitalizare tematică, lansat de Ministerul Justiției la Seminarul Digitalizarea sistemului judiciar”, Timișoara, 08.05.2020.

1.1. Prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1582/C/08.05.2020 s-a aprobat și declanșat procesul de digitalizare a Ministerului Justiției, stabilindu-se evoluția în trei etape:
a) elaborarea documentației preliminare asupra soluțiilor tehnice de digitalizare;
b) elaborarea unui concept;
c) elaborarea unui Studiu de fezabilitate cu o primă fază pilot, urmată de digitalizarea celorlalte instituții subordonate ori coordonate.

Pe baza experienței pilot, Ministerul Justiției va adopta un parteneriat cu Ministerul Public, CSM și profesiile juridice liberale pentru digitalizarea activității instanțelor judecătorești și parchetelor cu soluții tehnice, legislative și administrative.

În anul 2019 s-au alocat 38 milioane lei instanțelor judecătorești pentru achiziționarea sistemelor de video-conferințe, procedeu care s-a aplicat substanțial, în perioada pandemiei (martie-septembrie 2020), în jurisdicția penală.

1.2. Coordonatele, obiectivele imediate și etapele procesului de digitalizare a sistemului judiciar au fost prezentate de Ministrul Justiției în cadrul acelei reuniuni, din care unele pasaje sunt edificatoare:

”Ce înseamnă digitalizare, ce înțelegem prin digitalizare? Pentru că, discutând cu specialiști, ea nu înseamnă doar videoconferință sau o semnătură electronică sau doar dosar electronic. Acestea sunt componente ale digitalizării, sunt mijloace, sunt beneficii, în același timp, digitalizarea însemnând, de fapt, un întreg proces de soluții, proces de soluții integrate bazate pe tehnologia informației de stocare, de procesare, de analiză și utilizare a datelor și informațiilor și documentelor în formă electronică, în format digital.

În prezent, digitalizarea în sistemul judiciar poate fi descrisă ca fiind compusă din insule mai mari sau mai mici în care au fost introduse diferite fluxuri sau registre electronice.

Avem instanțe care au achiziționat propriile domenii de internet și /sau care au implementat aplicații precum dosarul electronic;

Din punct de vedere al infrastructurii, toate instanțele au sistem funcțional de videoconferință, la sfârșitul anului 2019 fiind dotate ultimele instanțe care nu aveau sistemul, respectiv 109 instanțe.

Principala provocare în construcția digitalizării este coerența și compatibilitatea tehnică a sistemelor care operează. De aceea, cred că numai în parteneriat între public și privat, între instituțiile publice, concret între minister, CSM, Ministerul Public, Agenția Națională de Digitalizare, profesiile juridice etc., putem obține un rezultat coerent și funcțional.

Fără îndoială, pe lângă componenta tehnică, trebuie să avem în vedere și starea de drept, pentru că nu putem elabora, gândi sisteme tehnice fără să ne gândim la armonizarea lor în prevederile legale pentru a putea fi aplicate. Concret, în materie civilă, elementul de noutate a fost recent în Decretul Președintelui de prelungire a stării de urgență, unde am avut dispoziții clare, directe cu privire la videoconferință. A fost un instrument care, din cate informații am avut, a ajutat foarte mult instanțele și parchetele noastre, Administrația Națională a Penitenciarelor, chiar ne gândim să extindem și pe viitor această măsură, chiar în absența unei situații de urgență”.

2. Opinii doctrinare și jurispudențiale.

2.1. Articole și comentarii recente.

2.1.1. “Justiția digitală: progres tehnic și riscurile regresului juridic. Pe marginea unui experiemtn procedural” [10]

2.1.2. “Justiția tematică vs. Justiția informatică: Amintiri despre viitor”[11]

2.1.3. “Robotul. Actualitatea unei dihotomii: drepturile omului vs. drepturile roboților[12]

2.1.4. “Digitalizarea procesului juridic și dreptul la un proces echitabil[13]

2.1.5. “Scurte considerații privind necesitatea digitalizării sistemului judiciar în scopul asigurării dreptului la apărare în procedura ordinului de protecție”[14]

2.1.6. “Dreptul omului în fața mașinii. Dans și echilibru într-un univers digital”[15]

2.1.7. “Welcome to the New Digital Era: Supranormare și Suprainformare” (I)[16]

2.2. Jurisprudența ICCJ – Secția a I-a civilă – decizia nr. 520/07.03.2019 – extras:

”a) La data de 18 februarie 2019, reclamantul a transmis prin e-mail cerere de repunere pe rol a cauzei. Cererea nu poartă semnătura părţii, recurentul-reclamant precizând că nu poate transmite un exemplar semnat, întrucât nu deţine scanner.

Potrivit dispoziţiilor art. 415 C. proc. civ., judecata cauzei suspendate se reia: 1. prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părţi, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părţilor sau din cauza lipsei lor.

În cauză, deşi cererea de reluare a judecăţii formulată în scris şi transmisă prin e-mail nu este semnată de către recurentul-reclamant, având în vedere poziţia procesuală a reprezentantului intimatelor-pârâte, prezent în faţa instanţei la termenul de judecată, în sensul de a se depăşi acest incident procedural şi a se relua judecata, Înalta Curte dispune repunerea cauzei pe rol şi rămâne în pronunţare asupra excepţiei nulităţii căii de atac.

b) Examinând cererea de recurs în raport de excepţia nulităţii pentru nesemnarea recursului, a cărei analiză este prioritară celorlalte excepţii invocate în cauză, în considerarea prevederilor art. 248 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Conform dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde semnătura părţii sau a mandatarului părţii în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic.

Alin. (2) al aceluiaşi text de lege dispune că menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) – e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

În cauza de faţă, se constată că deşi recurentul-reclamant a fost citat cu menţiunea de a semna cererea de recurs înaintată prin e-mail sau de a expedia un exemplar semnat al cererii, sub sancţiunea nulităţii, partea nu s-a conformat obligaţiei dispuse de instanţă.

Chiar mai mult decât atât, prin notele scrise depuse la dosar recurentul-reclamant a adus la cunoştinţa instanţei faptul că nu poate transmite un exemplar semnat al cererii de recurs întrucât nu deţine scanner.

c) Cu referire la această precizare a recurentului-reclamant, se reţine că, în situaţia în care o parte înţelege să transmită instanţei cereri în format electronic, existenţa semnăturii scanate a semnatarului nu este suficientă, având în vedere dispoziţiile speciale prevăzute de Legea nr. 455/2001, act normativ care stabileşte regimul juridic al semnăturii electronice şi al înscrisurilor în formă electronică, precum şi condiţiile furnizării de servicii de certificare a semnăturilor electronice. Semnătura electronică reprezintă date în formă electronică care sunt ataşate sau logic asociate cu alte date în formă electronică şi care servesc ca metodă de identificare.

În asemenea cazuri, precum cel din speţa dedusă judecăţii, în care cererile sunt adresate instanţelor în format electronic, semnătura digitală conectează identitatea electronică a semnatarului cu documentul digital, neputând fi copiată de pe un document digital pe altul, fapt ce conferă documentului autenticitate (atestă faptul că documentul aparţine persoanei semnatare, iar autorul documentului nu îşi poate declina răspunderea pentru conţinutul documentului cu semnătură electronică valida).

Practic, semnătura electronică (digitală) validă oferă instanţei o garanţie a faptului că mesajul sau documentul digital este creat de către persoana care l-a semnat, iar conţinutul mesajului sau documentului digital nu a fost modificat de la data emiterii acestuia.

Aşadar, pentru a se conforma dispoziţiilor instanţei de judecată, recurentul-reclamant avea posibilitatea, fie de a transmite prin e-mail cererea de recurs, e-mail care să aibă ataşat o semnătură electronică validă, în condiţiile legii speciale anterior menţionate, fie avea posibilitatea de a expedia prin poştă un exemplar al cererii formulate, care să poarte semnătura sa olografă.

În lipsa semnăturii părţii, o atare cerere, privată de unul dintre elementele necesare şi esenţiale pentru asigurarea unei minime discipline procesuale, nu poate determina o legală învestire a instanţei de judecată”. 

IV. Dosarul judiciar digitalizat la instanțele din Romania (”Dosarul electronic”).

1. Starea actuală a digitalizării procedurilor judiciare în Romania.

1.1. O primă ”fotografie” a stării și stadiului digitalizării activității instanțelor judecătorești a fost făcută de ministrul Justiției în seminarul din 08.05.2020 (prezentată, în extras, la par. III.1. de mai sus), precum și în Ordinul nr. 1582 din 08.05.2020 al Ministerului Justiției, care ne arată că nu s-au înregistrat progrese.

1.2. Relevantă și pertinentă ni se înfățisează analiza reputatului profesor universitar dr. Mircea Duțu, directorul Institutului de Cercetări Juridice ”Andrei Rădulescu”-ICJ, al Academiei Romane în articolul ”Justiția digitală: ”Progres tehnic și riscurile regresului juridic-Pe marginea unui experiment procedural” [17].

„Experimentul” judiciar-procedural promovat în perioada suspendării activității de judecată, cu unele excepții, aferentă stării de urgență, de la Tribunalul București în temeiul unui Regulament special și în absența unor dispoziții legale pertinente ori propunerile formulate în același context, în sensul promovării digitalului în plan procedural prin ajustări, modificări și completări posibile a fi aduse codurilor de procedură civilă și penală reflectă, pe lângă dorința naturală, cu precădere a tinerelor generații de juriști, dar nu numai a lor, de accelerare a introducerii avantajelor digitalului în pretoriu și un răspuns la preocupările de depășire a situației concrete de supraaglomerare a activității, generată de mai multe cauze și accentuată de măsurile excepționale din ultima perioadă. Soluțiile avansate precipitat sub impactul unor atari inițiative ne arată însă insuficiența analizelor efectuate și dezbaterilor purtate pe această temă, în special în privința posibilităților materiale, capacităților profesionale disponibile și, nu în ultimul rând, a riscurilor unei digitalizări grăbite, fără precauțiile necesare care pot conduce la afirmarea semnificațiilor unui nou adagiu, vehiculat deja în lumea juridică occidentală: Justiție digitală, justiție nedreaptă! Înainte de a supralicita (posibilele) avantaje ale calculatorului și internetului în justiție este bine să ne gândim unde ne aflăm și să încercăm a vedea ce și de unde putem importa idei și practici în raport cu cerințele nivelului și particularitățile justiției noastre și posibilitățile sale reale de transformare și tranziție digitală. Nu e vorba de a face din critica introducerii și extinderii digitalului în activitatea judiciară un scop în sine ori de nostalgii generaționale ci, mai degrabă, de a atrage atenția asupra inadmisibilității unei atitudini de genul absenței unei reflecții consistente și dezbateri suficiente asupra problemei, ca și când a priori totul ar fi bun și nimic nu ar avea consecințe negative”.

”Analizele pertinente și evaluările responsabile ale situației impactului digitalului asupra lumii judiciare ne arată o veritabilă „invazie” a balanței justiției de guvernanța normelor, o saturație a spațiului judiciar printr-o proliferare a cifrelor care șterge simbolul balanței până la punctul de a deveni ilizibil. Într-o atare schemă harta înlocuiește teritoriul, obiectivul cifrat argumentația, programarea și managementul ocultează judecata. Poate că astfel visul unei cetăți, făcută armonioasă prin calcul, ar fi în fine realizat. Dar cu ce preț? S-ar putea pune în discuție chiar alegerea tipului de societate și, implicit, de justiție pe care ni-l dorim: unul guvernat de cifre și date și funcționând după legi mecanice, ale cantității și mediei ori, dimpotrivă, continuarea Statului de drept, garant al valorilor care ne adună, cultivă spiritul umanist și solidaritatea într-o lume în care justul și injustul reprezintă reperele fundamentale și care nu așteaptă de la avansul științifico-tehnic înlocuirea sa ci, eventual, un ajutor în perfecționarea mecanismelor aferente și un plus de garanție a scopurilor pe care le generează!”.

2. Standardizarea și simplificarea actelor de procedură.

2.1. Cererea, întampinarea, intervenția, reconvenționala, s.a. Cerințe:
simplificarea și sintetizarea actelor emise de părțile la proces, precum și a înscrisurilor ca mijloace de proba (contracte, acte adiționale, corespondența părților, s.a.).
limitarea formatului, a paginației cererilor și a notelor scrise, luand ca exemplu normele de procedură din regulamentele CEDO și CJUE (ex. cererea la CEDO este standardizată, cu rubrici prestabilite în formularul tipizat, limitată la 11-13 pagini, din care 3 pentru ”expunerea faptelor” și 2 pentru ”prezentarea încălcărilor Convenției”).

2.2. Citațiile și comunicările actelor de procedură în format electronic – procedeu accesibil justițiabililor, util pentru celeritatea procedurilor judiciare.

3. Stilizarea și structurarea standard a hotărârilor judecătorești și arbitrale.

3.1. Stilul, calitatea și formatul redacțional al hotărârilor.

3.1.1. Forma literală, stilul îngrijit și strict, selecția argumentelor, distincția între considerentele de fapt și raționamentul juridic, respectarea randuielilor sintactice și gramaticale.

3.1.2. Motivarea autentică: interdicția formulei ”copy-paste”, a paginației narative excesive, limitarea întinderii considerentelor, s.a.

”Hotărârile judecătorești trebuie să aibă valoarea unor opere de gândire proprie, care constituie singurul rost al motivării soluțiilor judecătorești. Fraza lungă, în care predicatul dispare, în care raționamentele nu se înlănțuiesc, în care propozițiile nu se despart după criteriul înțelesului lor, expune judecata (hotărârea) la o adevărată asfixiere; fraza în care termenii împrumutați din limbile străine sau în care abundă calificative exagerate capătă o înființare pretențioasă și atat de puțin potrivită cu sobrietatea formei de exprimare a raționamentului juridic” (Acad. Prof. Univ. Dr. Andrei Rădulescu, președintele Academiei Romane și Președintele ICCJ, articol ”Stilul hotărârilor judecătorilor judecătorești”, în revista ”Dreptul” 1926).

4. Accesul la dosarul electronic, videoconferința și garanțiile procedurale.

4.1. Prima cerință a eficacității digitalizării constă în a se reglementa riguros și a asigura accesul facil al justițiabililor la dosarul electronic, fără costuri excesive, cu efecte pozitive asupra celerității și calității înfăptuirii justiției.

4.2. Elaborarea unui ”Ghid de bune practici” pentru instanțele judecătorești și participanții la procedurile judiciare, inclusiv cu privire la procedura videoconferinței.

4.3. Asigurarea un echilibru real în raportul dintre principiile și garanțiile fundamentale ale procesului judiciar și cerințele digitalizării, în principal privind:
a) accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil, într-un timp rezonabil și la un tribunal indepedent și  imparțial;
b) contradictorialitatea și dreptul la apărare-pilonii de neschimbat în procesul judiciar;
c) garantarea efectivă a principiul oralității doar în primă instanță și, ca excepție, în căile de atac.

V. În loc de concluzii.

1. ”Digitalizarea justiției presupune în primul rând înțelegerea de către toți actorii implicați în sistemul judiciar a conceputului de dosar electronic. Dacă acest prim pas este făcut cu caracter general, celelalte mișcări de modernizare și digitalizare a justiției vor veni firesc și inevitabil. Semnalele sunt clare în această direcție, ICCJ luând de curând o decizie ce poate fi numită istorică: Decizia nr. 520/2019 pronunțată în ședința publică din data de 7 martie 2019 prin care ICCJ a statuat că, în situația în care una dintre părțile în proces transmite instanței cereri în format electronic „existența semnăturii scanate a semnatarului nu este suficientă”, semnătura electronică calificată „conectează identitatea electronică a semnatarului cu documentul digital, neputând fi copiată de pe un document digital pe altul, fapt ce conferă documentului autenticitate”și „oferă instanței o garanție a faptului că mesajul sau documentul digital este creat de către persoană care l-a semnat, iar conținutul mesajului sau documentului digital nu a fost modificat de la data emiterii”. Astfel s-au creat premisele digitalizării reale a justiției, practicienii fiind încurajați să utilizeze mijloacele electronice de semnare și comunicare a actelor în cadrul procedurii judiciare. Ca urmare, consecințele se vor produce și în instanțe care, vor trebui la rândul lor să accepte digitalizarea și să se adapteze la gestionarea electronică a actului de justiție.

Dosarul digital are multiple avantaje deoarece permite vizionarea și descărcarea sa în orice moment, nemaifiind necesară deplasarea fizică a justițiabilului la arhiva instanței în vederea consultării actelor ori la registratură pentru depunerea de noi acte/cereri, permite o comunicare rapidă între instanță și justițiabil (actele de procedură – citații sau alte comunicări – putând fi transmise în aceeași zi, în format electronic (e-mail) și reducerea costurilor prin reducerea cantității de consumabile și a timpului necesar deplasărilor la instanță ”[18]

2. Luând act de starea actuală, de stadiul procesului de digitalizare a procedurilor judiciare și de etapele din proiectul parțial și limitat prezentat de ministrul Justiției, de o anumită retincență a principalilor actori implicați și,  mai ales, de o anumită ”indiferență” a autorităților publice centrale, competente, perspectivele dezvoltării acestui mare obiectiv în țara noastră, nu par a fi credibile și corelate cu proiectele Uniunii Europene.

3. Miercuri, 30.09.2020, Ministrul Justiției, dupa perioada de ”călăuzire” prezidențială și în urma avizului pozitiv dat, în aceeași zi, de Președinte, a publicat trei proiecte de lege, care înlocuiesc Legea nr. 303/2004 privind Statutul JUDECĂTORILOR și PROCURORILOR, Legea nr. 304/2004 privind ORGANIZAREA JUDICIARĂ și Legea nr. 317/2014 privind organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, supuse dezbaterii publice în perioada octombrie 2020 – martie 2021.

Proiectul legii de ”abolire” a Legii nr. 303/2004, are 290 de articole și 168 de pagini, cel privind organizarea judiciară are 161 de articole, iar cel relativ la CSM are 92 de articole, în total 543 de articole, ceea ce ne induce ideea unei codificări judiciare sub denumirile impropriei ”legile justiției” și ale ”magistraturii”.

După lectura tablei de materii a proiectului legii privind organizarea judiciara, cu cele nouă ”TITLURI” (I. Dispoziții generale; II. Instanțele judecătorești; III. Ministerul Public; IV. INM; V. Asistenți judiciari; VI. Compartimentele auxiliare de specialitate ale instanțelor și parchetelor; VII. Paza instanțelor și parchetelor și protecția magistraților; VIII. Gestiunea economică-financiară a instanțelor și parchetelor” și IX. Dispozițiile tranzitorii și finale), am constatat că nu există niciun cuvant relativ la infrastructura informatică și la digitalizarea activității instanțelor și parchetelor în următorii ani (?!).

Acesta este gradul de ”atașament” și respect manifestat de politica puterii executive bicefale față de proiectele UE și ale CEPEJ, dar și indiferența vădită în raport de experiențele altor State europene (?!).


[1] Acest text reprezintă comunicarea la Seminarul Internațional „Digitalizarea dreptului și a administrației publice, în actualul context pandemic”, 15-16.10.2020, Universitatea “Ovidius” din Constanța
[2] Disponibil aici
[3] Disponibil aici
[4] Comisarul European Thierry Breton – 15.05.2020
[5] Emanuel Jeuland – Les Cahiers de la justiție – DALLOZ-2019/2/nr. 2 pg. 193-199 ”Sfidările justiției numerice”
[6] Htps://secoursrouge.org/belgique-digitalisation-des II-24.09.2020
[7] Disponibil aici
[8] G. Pinetti-!https//www.italguire.giustizia.iux”
[9] A se vedea: Laura Maria Stănilă: “Justiție telematică vs. Justiție informatică. Amintiri despre viitor” (universuljuridic.ro – 22.04.2020)
[10] De prof. univ. dr. Mircea Duțu, directorul Institutului de Cecetări juridice, „Andrei Radulescu”, al Academiei Române
[11] De Laura Maria Stănilă (universuljuridic.ro – 22.04.2020).
[12] De prof. Univ. Dr. Nicolae Voiculescu și Maria Beatrice Berna (juridice.ro – 07.04.2020)
[13] De Adrian Șandru (juridice.ro – 21.08.2020)
[14] De Vlad I. Domocos și Larisa Gabriela Domocos (juridice.ro – 07.04.2020)
[15] De Ruxandra Sava (juridice.ro – 07.10.2020)
[16] De Andreea Claudia Păun (juridice.ro – 07.10.2020)
[17] De Mircea Duțu (juridice.ro – 13.05.2020)
[18] Laura Maria Stănilă: ”Justiție telematică vs. Justiție informatică. Amintiri despre viitor” (universuljuridic.ro – 22.04.2020)


Prof. univ. dr. Marin Voicu
Membru de onoare al Academiei Oamenilor de Știință, Președintele Secției de drept internațional și drept comparat a Academiei de Științe Juridice, fost judecător ÎCCJ, fost judecător CEDO