10,414 citiri

Destinul îți oferă șansa pe care nu trebuie să o ratezi. Mai trebuie o muncă perseverentă și o trăire curată, iar șansa devine un vis împlinit

Alina Matei: Mulțumesc, stimate domnule profesor, pentru că ați acceptat să acordați un interviu pentru cititorii JURIDICE.ro. Povestiți-ne, vă rugăm, care era percepția societății asupra facultăților de drept atunci când ați decis să urmați cursurile Facultății de Drept a Universității din București. Și ce v-a determinat pe dumneavoastră să studiați Dreptul?

Stanciu Cărpenaru: În anii ’50, când eu am decis să urmez dreptul, percepția societății asupra facultăților de drept era destul de reticentă, ca să nu spun nefavorabilă. Mentalitățile asupra justiției, judecătorilor și avocaților, din trecut, nu se schimbaseră. În acea perioadă, în prim-plan, se manifesta un mare interes pentru facultățile tehnice și economice.

Ce m-a determinat să studiez Dreptul? Răspunsul meu o să vă surprindă, dar acesta este adevărul. Nu am avut în familie și nici printre cei apropiați familiei persoane care să mă sfătuiască ori să-mi ofere un exemplu în privința Dreptului și a profesiilor juridice. Ca orice tânăr dornic să cunoască cât mai multe despre viață, cultură și civilizație, frecventam, aproape zilnic, biblioteca școlii, încât îmi câștigasem dreptul de a alege cărțile și revistele direct de la raft. Între revistele pe diferite domenii (muzica, literatura, arte plastice, etc.), am descoperit și revista ”Justiția Nouă”, revistă de specialitate în domeniul juridic. Răsfoind această revistă, am dat peste cazuri judiciare cu comentarii de specialitate. Desigur, mi-a trezit interesul, mai ales aspectele spectaculare, dar și analizele privind conduita oamenilor.

La momentul când a trebuit să decid asupra viitoarei profesii, am renunțat la vechile tentații (geologia, pentru a cunoaște „oameni și locuri” și filosofia), în favoarea Dreptului pentru a deveni (am ales) judecător. Nu am devenit judecător, pentru că destinul a hotărât altceva, dar cred că, dacă ar fi fost să fie, aș fi fost un bun judecător. Afirmația o bazez pe experiența îndelungată de arbitru la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României.

Alina Matei: După terminarea facultății, ați rămas la facultate. Cu ce profesor ați început cariera didactică?       

Stanciu Cărpenaru: Am urmat cursurile Facultății de Drept a Universității din București, în perioada 1955-1959. La absolvirea facultății, am fost numit preparator la catedra de drept civil. La acea dată, în catedra de drept civil erau marii profesori Traian Ionașcu, Mihail Eliescu, Tudor R. Popescu, Zeno Oprea, Ilie Stoenescu și mai tinerii Constantin Stătescu, Francisc Deak, Ion Filipescu, Savelly Zilberstein. Am început cariera de dascăl la disciplina drept civil (Teoria generală a obligațiilor și Contracte speciale), al cărei titular era profesorul Francisc Deak.

Alina Matei: Alegerea de a fi doar cadru didactic cum ați luat-o? V-ați gândit cum ar fi fost viața dumneavoastră dacă ați fi fost și avocat sau judecător?

Stanciu Cărpenaru: În anii studenției (III și IV), am fost membru activ și președintele cercului științific de drept civil, al cărui conducător științific era profesorul Constantin Stătescu. Îmi plăcea mult dreptul civil, dar nu m-am gândit că aș putea deveni cadru didactic.

La absolvirea facultății, la repartizare, am optat pentru un post de judecător la Piatra Neamț. Dar, a doua zi, am renunțat la acest post, deoarece s-a materializat propunerea de numire ca preparator la catedra de drept civil. Cum am aflat, această numire la catedră s-a bazat pe recomandările profesorului Constantin Stătescu, conducătorul cercului științific de drept civil și profesorului Tudor R. Popescu, șeful catedrei, dar și îndrumătorul tezei mele de licență. Așa cum am spus, cred că mi-ar fi plăcut cariera de judecător și aș fi fost un bun judecător. Ca avocat, nu cred ca aș fi putut deveni un avocat de succes, pentru că, așa cum mă cunosc, mi-ar fi fost dificil să ies din dilema „pro lege” și „pro causa”.

Alina Matei: Modelele dumneavoastră cine au fost? Astăzi ce modele fundamentale sunt? Au nevoie tinerii de azi de modele fundamentale?

Stanciu Cărpenaru: Am avut șansa să lucrez, ca asistent și apoi în calitate de colaborator, cu prof. Traian Ionașcu, care mi-a fost îndrumătorul științific de doctorat, T. R. Popescu, Francisc Deak și Constantin Stătescu. De la toți am învățat multe lucruri care mi-au canalizat pașii în devenirea mea, pentru care le port și astăzi statornică recunoștință. Dar, dacă ar fi să nominalizez un model, acela ar fi profesorul Constantin Stătescu. Am condus seminarele la materia drept succesoral, pe care o preda și, mai târziu, am fost colaborator, în calitate de prodecan, când dânsul era decanul facultății. De la profesorul Constantin Stătescu am învățat exigențele unei prelegeri ținute în fața studenților și ale unui manual destinat pregătirii viitorilor juriști (expunere concisă, clară și logică a ideilor, bazată pe argumente doctrinare și de practică judecătorească). N-am să uit niciodată comportamentul său în raporturile sale cu studenții, plin de înțelegere, gata să facă bine…

Alina Matei: Ce modele sunt astăzi? Tinerii de azi mai au nevoie de modele? Există voci că, în lumea de azi, nu mai există, nu numai la noi, ci și în țările occidentale, lideri, care să ducă societatea înainte…

Stanciu Cărpenaru: În privința modelelor, eu cred că și în condițiile unei vieți tumultoase, așa cum este ea astăzi, există modele și tinerii în formare au nevoie de modele. În fiecare domeniu de activitate, există oameni dăruiți profesiei care, prin munca lor și rezultatele muncii lor, împing lucrurile spre mai bine, în folosul oamenilor.

Personal, cred că și astăzi tinerii au nevoie de modele. În mod obiectiv, în liceu și în universitate, formarea tânărului pentru profesie și pentru viața personală va avea de câștigat, dacă este călăuzită de exemplul vieții unui om care a trăit, a visat și a realizat visul…

Problema este în ce măsură, astăzi, în condițiile exploziei informaționale și a internetului, tinerii mai consideră că au nevoie de modele. Personal, cred că și în condițiile actuale modelele există și ele sunt de urmat. Internetul îți oferă informații, pe când modelele sunt oameni adevărați, pe care i-ai văzut, i-ai admirat, ai fost în preajma lor…

Alina Matei: Cum a evoluat predarea Dreptului civil de-a lungul timpului? În universitățile din străinătate, profesorii nu își permit să nu fie foarte, foarte bine pregătiți. Și nu pentru că le-ar fi rușine de ei, ci pentru că angajatorul – universitatea – pierde studenți și bani dacă nu există percepția că profesorii sunt foarte buni.

Stanciu Cărpenaru: Predarea Dreptului civil în cadrul facultăților de drept a cunoscut o evoluție de-a lungul timpului. La început, după adoptarea Codului civil în 1864, Dreptul civil era predat, în integralitatea sa, de un singur profesor, pe parcursul celor 3 ani de studii. În perioada contemporană, după Al Doilea Război Mondial, datorită dezvoltării activității economice și sociale, predarea Dreptului civil s-a specializat pe instituțiile fundamentale ale Dreptului civil (persoane, proprietate, moștenire, etc.). Astăzi, un profesor predă un curs de un an ori de un semestru, având ca obiect o instituție a Dreptului civil sau anumite elemente ale unei instituții a Dreptului civil.

În privința pregătirii profesorilor de Drept civil și nu numai de Drept civil, trebuie să avem în vedere realitățile de astăzi. Multitudinea facultăților de drept particulare a generat apariția, peste noapte, a multor profesori de Drept civil, pentru acoperirea nevoilor facultăților în cauză, dar în multe cazuri cu slabe rezultate în pregătirea viitorilor juriști. Apoi, în prezent, în general, profesorii, cu mici excepții, nu mai sunt dăruiți exclusiv activității didactice și științifice. Pentru a-și completa mijloacele de existență, ei sunt și avocați sau judecători.

Pentru profesorii consacrați, îmbinarea activității de profesor și cea de practician al dreptului poate fi benefică, dar pentru tinerii aflați în formare (asistenți, lectori), consecințele sunt păguboase, deoarece, în loc să studieze în bibliotecă, ei aleargă de la o instanță la alta…

Alina Matei: Pe umerii cui stă acum Dreptul comercial, în condițiile în care astăzi nu mai avem Cod comercial? Sau lucrurile nu trebuie neapărat legate?

Stanciu Cărpenaru: În anul 2009, a fost adoptat noul Cod civil român. Noutatea fundamentală a acestei reglementări o constituie reformarea sistemului de reglementare a raporturilor de drept privat; sistemul dualist din trecut, bazat pe Codul civil din 1864 și Codul comercial 1887, a fost înlocuit cu sistemul monist, întemeiat pe noul Cod civil.

Potrivit noii reglementări, dispozițiile Codului civil se aplică, nu numai raporturilor dintre particulari, ci și raporturilor dintre profesioniști, precum și rapoturilor dintre profesioniști și orice alte subiecte de drept civil. Prin legea de punere în aplicare a Codului civil, Codul comercial a fost abrogat.

În opinia mea, expusă în lucrările publicate, începând cu anul 2010, am susținut că sistemul monist, adoptat de noul Cod civil, impune reconsiderarea fundamentelor a dreptului comercial, în baza noii reglementări legale.

În trecut, în sistemul dualist, delimitarea raporturilor comerciale de raporturile civile se realiza pe baza conceptelor de fapte de comerț și comerciant.

În prezent, în sistemul monist, delimitarea raporturilor comerciale de cele civile se realizează în temeiul conceptului de întreprindere și a celui de profesionist, reglementate de Codul civil.

Deci, în prezent, în absența Codului comercial, dreptul comercial continuă să existe, dar întemeiat pe noile fundamente reglementate de Codul civil.

În doctrină au fost exprimate și opinii în sensul necesității schimbării denumirii reglementărilor privind activitățile economice cu noi denumiri: dreptul afacerilor, dreptul profesioniștilor, dreptul întreprinderii etc.

Există și un punct de vedere extremist, exprimat de unul dintre autorii proiectul noului Cod civil, care se dorește a fi reformatorul dreptului român și european, în sensul că, în condițiile noului Cod civil, dreptul comercial a dispărut; el nu mai este nici ramură de drept și nici disciplină juridică în învățământul juridic. În opinia acestui autor, reglementarea juridică privind activitățile economice ar trebui să facă obiectul dreptului întreprinderii, care ar cuprinde, într-un sistem pulverizat, dreptul societății, dreptul bancar, dreptul asigurărilor, dreptul consumatorilor etc.

Punerea în practică a acestei idei ar avea consecințe nefaste asupra cercetării acestei reglementări legale și, implicit, asupra învățământului juridic.

Alina Matei: La nivel european, există Rețeaua Juridică Europeană în materie civilă și comercială. Deci nu doar civilă. La noi, noțiunea de comerciant e istorie. Am luat-o noi înaintea Uniunii Europene, văzând mai bine avantajele globalizării, sau UE vede diferit calapodul civil și comercial?

Stanciu Cărpenaru: La origine, noțiunea de comerciant este legată de noțiunea de comerț; ea desemnează persoana care desfășoară activitate de comerț.

Sub aspect juridic, Codul comercial definea comerciantul ca fiind persoana care săvârșește fapte de comerț ca profesie obișnuită.

Noul Cod civil nu mai folosește în dispozițiile sale noțiunea de comerciant, ci noțiunea generică de profesionist.

Potrivit Codului civil, profesionist este persoana fizică sau juridică, care exploatează o întreprindere, iar exploatarea întreprinderii reprezintă exercitarea sistematică a unei activități organizate, ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ.

Legea de punere în aplicare a Codului civil prevede că noțiunea de profesionist, definită de Codul civil, include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic.

Deci, în prezent, în temeiul Codului civil, profesionistul care exploatează o întreprindere economică (comercială) are calitatea de comerciant sau, în concordanță cu terminologia Codului civil, profesionist comerciant.

Uniunea Europeană continuă să folosească în directivele sale noțiunea de comerciant (de exemplu, directiva privind drepturile consumatorilor din 2011).

Autorul pomenit anterior, care se dorește a fi reformatorul dreptului român, dar și a celui european, deplânge într-o lucrare recentă faptul că Uniunea Europeană mai folosește noțiunea de comerciant, în locul celei de profesionist.

Totodată este dezamăgit că, la 4 ani de la intrarea în vigoare a Codului civil, funcționarii români de la Bruxelles și din țară au făcut posibilă adoptarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 38/2015 privind soluționarea alternativă a litigiilor dintre consumatori și comercianți, care utilizează noțiunea de comerciant în locul celei de profesionist.

Alina Matei: Mersul înainte al dreptului cum va fi? În condițiile în care se dezvoltă noi și noi ramuri de drept, de la Dreptul Sportului, de exemplu, iar Internetul, cu surprizele lui, este noua eră, cum va arăta dreptul, regulile de drept?

Stanciu Cărpenaru: Dreptul, ca reglementare juridică, este chemat să dea forma juridică unor cerințe pe care le reclamă viața, în toate formele ei.

De-a lungul timpului, cerințele economice și sociale s-au amplificat și s-au diversificat, iar dreptul a trebuit să țină pasul cu ele.

Multitudinea reglementărilor legale privind diferitele domenii ale activității economice și sociale au impus existența, pe lângă ramurile clasice ale dreptului, a unor subramuri și instituții juridice. S-a ajuns la situația ca fiecare domeniu de activitate să aibă dreptul lui… dreptul sportului, dreptul consumului, dreptul transporturilor etc.

În viitor, dreptul nostru va fi supus unei acțiuni de perfecționare și diversificare a reglementărilor legale, în concordanță cu reglementările Uniunii Europene și cu cerințele globalizării, care cuprind toate țările lumii.

Cât privește internetul, acesta este un instrument de mare utilitate pentru informație și comunicare. Prin folosirea lui, dreptul are mult de câștigat.

Este mare păcat că, în prezent, statul, prin Monitorul Oficial, a renunțat la posibilitatea de a consulta gratuit conținutul noilor acte normative, mulțumindu-se cu menționarea acestora. Prezumția că fiecare cetățean cunoaște legea este lipsită de un element esențial al realizării ei.

Alina Matei: Academia Română v-a premiat în repetate rânduri pentru activitatea dumneavoastră științifică. De ce credeți că sunt foarte puțini juriști membri ai Academiei? Anul trecut, post-mortem, au devenit membri ai Academiei Române George Bacovia, absolvent al Facultății de Drept de la Iași, Nicolae Bălcescu și Irineu Mihălcescu.

Stanciu Cărpenaru: Am primit Premiile Academiei Române: „Simion Bărnuțiu” (1984, 2004) și „Andrei Rădulescu” (1993).

În privința numărului mic de membri ai academiei, din rândul juriștilor, aceasta este o realitate, care a existat în întreaga istorie a Academiei Române, în perioada antebelică, postbelică și în prezent.

Cei mai mulți membri ai academiei sunt personalități care s-au remarcat în activități cu mare vizibilitate, îndeosebi în știință, cultură, literatură, istorie, medicină, tehnică etc.

Se pare că juriștii sunt percepuți de către instituția academiei mai mult ca persoanele care slujesc aparatul represiv al statului și mai puțin ca cei care contribuie la organizarea vieții societății prin reglementarea relațiilor sociale în toate domeniile, precum și la dezvoltarea științei dreptului român.

Recent, a luat ființă Academia de Științe Juridice, „ca for de consacrare științifică, care reunește personalități reprezentative ale științelor juridice”.

În măsura în care ar realiza acest deziderat, consacrat în legea sa organică, această instituție ar fi altceva decât Academia de Științe Sociale și Politice, din trecut.

Alina Matei: Și, pentru că vorbeam de premii, vă rog să ne spuneți care a fost cel mai surprinzător premiu? Al doilea premiu din partea Academiei, Premiul de excelență pentru întreaga carieră juridică acordat de STOICA & ASOCIAȚII în anul 2014, Diploma de excelență acordată de Societatea de Științe Juridice pentru anul 2015 sau care?

Stanciu Cărpenaru: În îndelungata mea activitate didactică și științifică am primit mai multe premii acordate de instituțiile de profil (Academia Română, Uniunea Juriștilor).

Cel mai surprinzător premiu l-am primit de la Uniunea Scriitorilor, pentru carte științifică, în anul 2000, pentru lucrarea Drept comercial român, Ediția a III-a.

Este adevărat, am primit și diplome de excelență pentru întreaga carieră juridică, acordate de STOICA & Asociații în 2014 și Diploma de excelență pentru contribuții în domeniul dreptului comercial, acordată de Societatea de Științe Juridice în 2016.

Primirea acestor două diplome m-a bucurat foarte mult, deoarece ele au venit din partea foștilor mei studenți, care au învățat dreptul economic și dreptul comercial și din lucrările pe care eu le-am publicat. Pentru mine, diplomele respective reprezintă dovezi care validează activitatea mea de dascăl dăruită învățământului juridic.

Alina Matei: La ce lucrați în prezent și câte ore dedicați studiului?

Stanciu Cărpenaru: În prezent, lucrez la definitivarea Ediției a V-a a Tratatului de drept comercial român care va apărea în acest an, în vară. Am predat Revistei Dreptul articolul „Fondul de comerț în condițiile noului Cod civil”, care va apărea în numărul 6 al revistei din acest an.

Cât privește timpul pe care îl acord studiului, acum, când am trecut pragul celor 80 de ani, timpul dedicat studiului este modest, în medie, 3 ore zilnic. Au rămas o amintire timpurile când puteam sta la masa de scris fără să mă ridic 6 ore zile în șir…

Alina Matei: Domnule profesor, ce este mai important în viață, bunătatea, norocul, prietenii, studiul, caracterul?

Stanciu Cărpenaru: Toate sunt importante în viața omului bunătatea, norocul, prietenii, studiul, caracterul… Dar, având în vedere cele trăite personal, norocul sau, exprimat mai savant, destinul, joacă un rol determinant, ca forță supranaturală care hotărăște, în mod fatal, tot ceea ce se petrece în viața omului. Destinul îți oferă șansa pe care nu trebuie să o ratezi. Mai trebuie o muncă perseverentă și o trăire curată, iar șansa devine un vis împlinit…

Alina Matei: Am rugat-o pe doamna profesor Luminița Tuleașcă, căreia îi mulțumesc, să mi se alăture acestui interviu și să vă adreseze câteva întrebări, dată fiind relația de colaborare cu dumneavoastră.

Luminița Tuleașcă: Mulțumesc, stimate domnule Profesor, pentru că mi-ați acceptat intervenția în acest interviu. Ați lucrat și trăit în mai multe etape ale istoriei noastre. Cum vedeți strădania unei părți a doctrinei de a demonstra inexistența dreptului comercial român? Credeți în modificarea forțată a direcțiilor în drept sau este nevoie de toleranță, diversitate și firească evoluție?

Stanciu Cărpenaru: Este adevărat, am trăit și am lucrat exclusiv în învățământ din 1959 și până astăzi.

În profesia de dascăl „prima mea dragoste” a fost dreptul civil. Dar, apropo, destinul mi-a oferit, după revoluție, șansa unui nou început.

La 55 de ani, în anul 1990, am început să învăț dreptul comercial pentru a putea să-i pregătesc pe studenții mei la noua disciplină introdusă în planul de învățământ.

După câţiva ani de studiu, în anul 1995, am publicat primul manual de nivel universitar de drept comercial (8 ediţii), după care, în anul 2009, am publicat Tratatul de drept comercial român (4 ediţii). Ca dascăl, am avut marea satisfacție că aceste lucrări au contribuit la renașterea dreptului comercial în România.

Aceste lucrări au constituit, pentru mulți ani, instrumentul de pregătire a studenților facultăților de drept și ai facultăților economice și, totodată, instrumentul de lucru indispensabil pentru practicienii dreptului (judecători, avocați, procurori, consilieri juridici, etc.), obligați „să învețe din mers” disciplina dreptului comercial, pentru a putea face față noilor exigențe ale profesiei lor.

Așa cum am amintit, în 2009 a fost adoptat noul Cod civil, care a înlocuit sistemul dualist, din trecut, cu sistemul monist de reglementare a raporturilor de drept privat.

Adoptarea sistemului monist, constând, în principal, în reglementarea unitară a regimului juridic al obligațiilor civile și comerciale, a pus în discuție existența, în continuare, a raporturilor juridice comerciale și, pe cale de consecință, statutului dreptului comercial.

Cu toate că problema consecințelor sistemului monist asupra raporturilor juridice comerciale și a dreptului comercial este o problemă doctrinară, la inițiativa autorilor proiectului Codului civil, legiuitorul a voit să o soluționeze pe cale legală. Codul civil nu mai folosește conceptele clasice de fapte de comerț și comerciant. Prin actele normative de punere în aplicare a Codului civil, au fost înlocuite unele concepte tradiționale, cu concepte civile (societate în loc de societate comercială, contract în loc de contract comercial).

De remarcat că, în pofida acestor reglementări legale, în doctrină se discută asupra acestor consecințe pe care le-a produs noul Cod civil asupra dreptului comercial.

Așa cum am arătat, în opinia mea, în prezent, sub incidența sistemului monist, adoptat de Codul civil, dreptul comercial continuă să existe doar bazat pe noile fundamente, reglementate de Codul civi, întreprinderea și profesionistul.

Am convingerea că, în pofida eforturilor celor care îi cântă prohodul, dreptul comercial, întemeiat pe Codul civil în vigoare, va continua să existe cu adecvarea necesară impusă de nevoile vieții mereu în schimbare.

Luminița Tuleașcă: Sunteți arbitru și supra-arbitru al Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, ați fost membru al Colegiului de Conducere și sunteți membru al Consiliului Științific al acestei prestigioase instituții. Cât de actuală și de atractivă este soluționarea litigiilor prin intermediul arbitrajului și care este viitorul acestei instituții?

Stanciu Cărpenaru: Dintotdeauna, soluționarea litigiilor pe calea arbitrajului a fost un deziderat al comercianților, ca alternativă a soluționării acestora de către justiția statală.

Datorită interesului comercianților pentru această modalitate de rezolvare a litigiilor comerciale, pe lângă arbitrajul tradițional, arbitrajul ad-hoc, a prins viață și arbitrajul instituționalizat, care asigură condițiile tehnice necesare pentru soluționarea litigiilor.

Rezolvarea litigiilor pe calea arbitrajului prezintă avantaje incontestabile, o garanție superioară a calității hotărârilor, date de profesioniști specializați în domeniile de referință, o procedură flexibilă și durată mai scurtă de soluționare.

Activitatea arbitrajului există și va exista și în viitor, dacă arbitrajul va funcționa pe baza principiilor care l-au consacrat. Experiența a arătat că abaterea de la aceste principii, prin desemnarea arbitrilor de autoritatea de nominare, iar nu de către părțile în litigiu, a avut consecințe negative asupra activității Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României.

Luminița Tuleașcă: Credeți că mediul academic românesc este pregătit pentru provocările actuale ale dreptului?

Stanciu Cărpenaru: Provocările actuale ale dreptului sunt reflexul cerințelor societății moderne, în activitatea economică și socială, mereu în schimbare.

Nevoile de a răspunde acestor cerințe impun soluții legislative noi, care, mai devreme sau mai târziu, vor fi adoptate de cei chemați să decidă, îmbogățind, pe această cale, dreptul și sporindu-i eficiența.

În condițiile globalizării și exploziei informaționale, sursele de informații sporesc șansa găsirii unor mai bune soluții.

Sunt sigur că dreptul, prin slujitorii săi, pregătiți în universitățile românești și universitățile străine, își va îndeplini în viitor menirea sa în folosul societății.

Luminița Tuleașcă: Ați pregătit multe generații de studenți, masteranzi și doctoranzi, sunteți un model pentru mulți și reprezentați o extraordinară „carte de vizită” pentru cei pe care i-ați îndrumat. Mă număr printre aceștia și vă sunt recunoscătoare. Ne puteți spune cum trebuie să fie, în viziunea dumneavoastră, un profesor de drept ideal?

Stanciu Cărpenaru: În opinia mea, un profesor de drept ideal este profesorul care este dăruit misiunii de dascăl și menirii sale: activitatea didactică și științifică.

Dar, realizarea acestui deziderat presupune asigurarea unor condiții ideale de viață decentă a profesorului. Or, în perioada actuală, societatea noastră nu poate asigura asemenea condiții… Cumulul de activități nu este soluția ideală pentru atingerea marii performanțe în învățământ.

Să sperăm că viitorul va împlini ceea ce astăzi este un vis…

Alina Matei, Luminița Tuleașcă: Mulțumim, domnule Profesor, că ați stat de vorbă cu noi și ne pregătim pentru Conferința Stanciu Cărpenaru – Probleme de dificile de drept comercial, Ediția a II-a, 2016, dat fiind succesul minunat al Ediției I a Conferinței Stanciu Cărpenaru, de anul trecut.

Stanciu Cărpenaru: Este adevărat că, anul trecut, conferința Probleme dificile de drept comercial – Profesor Stanciu D. Cărpenaru și invitații săi, organizată de Societatea de Științe Juridice, s-a bucurat de un mare interes și aprecieri pozitive din partea numeroșilor participanți.

Având în vedere succesul primei ediții a conferinței, la solicitarea Societății de Științe Juridice, am acceptat, eu și invitații mei, organizarea unei noi ediții în septembrie 2016. Sperăm că va exista același interes din partea tinerilor juriști, preocupați de perfecționarea pregătirii lor profesionale.