12,024 citiri

Dialogul judecătorilor

ESSENTIALS-Tudorel-Toader[1]În majoritatea statelor, reformele constituționale au transferat un volum fără precedent de putere de la autoritățile reprezentative către cele judiciare, în sensul larg al acestui din urmă termen, cuprinzând și justiția constituțională[1]. S-a dezvoltat un model de democrație[2], de organizare a statului, care acordă prioritate drepturilor și libertăților fundamentale și impune controlul de constituționalitate realizat prin instanțe specializate. Formula de bază: constituție scrisă, un catalog al drepturilor și libertăților fundamentale, un control de constituționalitate instituționalizat există în aproape întreaga Europă și în cele mai multe dintre statele lumii. Curțile constituționale, indiferent de modelul controlului de constituționalitate pentru care statele au optat, s-au impus în arhitectura statului de drept, evoluție facilitată și de dialogul instituțional dintre acestea.

Evoluția menționată a fost însoţită de o „îmbogăţire” a controlului de constituţionalitate în ceea ce priveşte misiunea și funcția sa, precum și de dobândirea unor noi domenii  de competenţă a curţilor constituţionale, subsumate conceptului mai larg de justiție constituțională. În prezent, curțile constituționale sunt, deopotrivă: garanți ai supremaţiei Constituţiei, toate atribuţiile lor fiind de altfel orientate către realizarea acestui scop; garanți judiciari supremi ai drepturilor fundamentale ale omului; garanţi care obligă instituţiile statului să se menţină în limitele constituţionale ale competenţelor lor, funcție realizată în diverse forme şi căi; arbitri sau agenţi de arbitraj legal şi constituţional în soluţionarea conflictelor juridice de natură constituțională; protectori ai drepturilor minorităţii;  supapă de siguranţă pentru a reduce nivelul de presiune socială; cheia de armonizare a  relaţiei dintre valorile naţionale şi supranaţionale şi de soluţionare a  conflictelo dintre diferite sisteme constituţionale[3].

Pornind de la premisele enunțate și rolul pe care îl au în prezent instanțele de jurisdicție constituțională, activitatea acestora  trebuie abordată  și analizată  în sistemul complex de relațiilor determinate de această evoluție la nivel național, internațional și supranațional. Având în vedere natura acestor relații, precum și efectele pe care le produc, considerăm că pot fi subsumate conceptului cu largi semnificații de ”dialog” instituțional.  Cu referire la Curtea Constituțională a României, există astfel mecanisme de relaționare/cooperare instituționalizată  atât la nivel internațional – cu alte instanțe de jurisdicție constituțională, instanțe internaționale sau supranaționale,  cât și la nivel intern – cu diverse autorități publice, specialiști în domeniul juridic, chiar și mass-media[4].  Modul lor de configurare ne determină să susținem ideea unui permanent dialog, ale cărui efecte se concretizează în procesul de constituționalizare a dreptului,  ”modelarea”  și  adaptarea instituțiilor  juridice, și, în cele din urmă, într-un proces de uniformizare a dreptului, cu precădere vizibil în materia reglementării drepturilor și libertăților fundamentale și a garanțiilor acestora.

Antamând mecanismele de cooperare instituționalizată menționate, arătăm că  Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale prevede obligaţia Curţii ca, în cadrul exercitării atribuţiilor sale, să solicite puncte de vedere de la Parlament, Guvern şi Avocatul Poporului cu privire la constituţionalitatea actelor normative supuse controlului de constituționalitate, cu distincțiile prevăzute de lege pe tipuri de atribuții. Tot astfel, Curtea Constituţională are obligaţia de a comunica deciziile pe care le pronunţă, după caz, Preşedintelui României, Parlamentului, Guvernului, respectiv instanţelor de judecată, în condiţiile prevăzute de legea sa de organizare şi funcţionare. Cât priveşte raporturile Curţii Constituționale cu alte autorităţi, instituţii, persoane juridice, trebuie menţionate dispoziţiile art.76 ale Legii 47/1992, republicată, care stabilesc că „autorităţile publice, instituţiile, regiile autonome, societăţile comerciale şi orice alte organizaţii sunt obligate să comunice informaţiile, documentele şi actele pe care le deţin, cerute de Curtea Constituţională pentru realizarea atribuţiilor sale”, aşadar posibilitatea jurisdicţiei constituţionale de a solicita asemenea documente şi informaţii şi, corelativ, obligaţia destinatarului cererii de a comunica datele sau informaţiile cerute. De asemenea, Curtea Constituţională stabileşte relaţii de cooperare cu autorităţi similare din străinătate, poate deveni și este membră a unor organizaţii internaţionale din domeniul justiţiei constituţionale (de exemplu: Conferința Curților Constituționale Europene[5],  Asociaţia Curţilor Constituţionale care utilizează parţial limba franceză[6], Conferința Mondială privind Justiția Constituțională[7]).

Referitor la  planul internațional, este de remarcat că tema acestui dialog  a fost și este frecvent abordată la nivelul întâlnirilor și comunicărilor științifice, naționale și internaționale. De exemplu, cel de-al XVI-lea Congres al Conferinței Curților Constituționale Europene, care a avut loc perioada 12-14 mai 2014 la Viena[8],  a fost dedicat și a relevat formele de cooperare între curțile constituționale, între acestea şi curţile europene, consolidarea poziției instituționale şi  dinamica dezvoltării lor în ultimii şaizeci de ani. Concluziile Congresului au  subliniat rolul curţilor constituţionale constând în realizarea legăturii dintre organele statului la nivel național, respectiv între instanţele judecătorești, parlamente și curțile europene, precum și rolul lor de  ”translatori”, în sensul de contribuție la diseminarea culturii legale europene în sistemele legale naționale. Deciziile curților constituționale constituie surse ale deciziilor curților europene; ele furnizează garanții legale complementare, în special în domeniul drepturilor fundamentale, pentru a fi aplicate într-o manieră  conformă  cu standardele europene.  În acest context, se poate reţine şi o funcţie de “legitimare” pe care o au  instanţele constituţionale, câtă vreme acestea recunosc şi se referă la deciziile curţilor europene în jurisprudenţa lor, dându-le astfel legitimitate suplimentară. Referitor la controlul de constituţionalitate la graniţa  şi interferenţa  dintre dreptul constitutional naţional şi cel european, s-a relevat că acesta se realizează  în primul rând sub forma unui control de identitate care susţine conţinutul şi valorile esenţiale  sau principiile de drept constituțional; menţinerea unui nivel minim de protecţie a drepturilor fundamentale intră în sfera acestui control de identitate. În al doilea rând, acesta apare sub forma  controlul de tipul  ultra vires care împiedică depăşirea competenţei de către instituţiile europene. Controlul de constituţionalitate poate dezvolta şi raţionaliza procesul de gândire şi abordare în sensul unor soluţii comune la nivel european. Ca evoluţie generală a dialogului între instanţele de jurisdicţie constituţională, respectiv  între acestea şi curţile europene, același eveniment și concluziile exprimate cu acel prilej au  relevat necesitatea şi creşterea acestuia. Chiar dacă acest dialog nu este foarte vizibil, câtă vreme unele raţionamente sunt însuşite de curţile constituţionale fără o referire expresă la jurisprudenţa altor curţi, el creşte în importanţă.  Criteriile în raport de care astfel de raţionamente devin fundamentări comune ale considerentelor curţilor constituţionale sunt consistența argumentelor şi  reputaţia curţii care le enunţă, un alt criteriu fiind şi cel  care priveşte apartenenţa la Uniunea Europeană, conturându-se astfel  un „drept constituţional unional” al statelor membre.  Cât priveşte tensiunile de ordin structural între formarea unei unităţi europene şi prezervarea principiilor constituţionale, armonizarea rezidă în europenizarea dreptului constituţional, cuvintele cheie fiind drepturile cetăţenilor şi principiul democraţiei, care trebuie să conducă instanţele de jurisdicţie constituţională în identificarea unei strategii de evitare a conflictelor.

Concluzionând, cu referire la dialogul judecătorilor constituționali  atât în plan  intern cât și internațional, considerăm că amplificarea şi consolidarea acestuia determină un fenomen de emergență către valori constituționale comune.  Acest tip de cooperare care, cel puțin la nivelul Uniunii Europene, asigură aplicarea armonioasă și, pe cât posibil, conciliantă, a cel puțin trei sisteme juridice, bazate pe valori și repere comune, dar diferite în conținutul lor normativ, dublată de cooperarea instituționalizată  pe care fiecare autoritate de jurisdicție constituțională îl poartă în plan intern cu autoritățile statului, conduc la  constituționalizarea și uniformizarea dreptului,  respectiv la  o consolidare în ansamblu a protecției valorilor statului de drept în Europa și în lume.

Dialogul judecătorilor se raportează la Curtea de Jusiție a Uniunii Europene, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, celelalte curți constituționale, Comisia de la Veneția, iar în plan intern, la Parlament, Președintele României, Guvernul, Avocatul Poporului, instanțele judecătorești, doctrina, precum și mass-media.

[1] R. Hirschl, Towards Juristocracy: the origins and consequences of the new constitutionalism, Harvard University Press, 2004

[2] M. Shapiro, A. Stone, The new constitutional politics of Europe, Comparative Political Studies, 26/1994, p.397

[3]E .Tanchev, Implicații comparative ale controlului de constituționalitate, în Curtea Constituțională a României, 20 de ani de existență și 100 de ani de control de constituționalitate, Universul Juridic 2013, pp.42-59

[4] Pe larg, Toader, T, Safta M, în Justiția Constituțională – Funcții și raporturi cu celelalte autorități publice-  Drept constituțional comparat –lucrările celui de-al XV-lea Congres al conferinței Curților Constituționale Europene, 23-25 mai 2011, Ed. Universul Juridic, București, 2012

[5] Prezentarea şi Regulamentul Conferinței Curților Constituționale Europene  sunt disponibile  la adresa http://www.confeuconstco.org

[6] Prezentarea Asociaţiei Curţilor Constituţionale care utilizează parţial limba franceză este disponibilă la adresa  www.accpuf.org

[7] A se vedea Statutul Conferinţei Mondiale privind Justiția Constituțională, și prezentarea acesteia, disponibile la adresa  www.venice.coe.int

[8] M. Safta  Al XVI-lea Congres al Conferinţei Curţilor Constituţionale Europene – ”Cooperarea între Curţile Constituţionale în Europa Situaţia actuală şi perspective”, în Revista afaceri juridice europene, nr.5/2014, http://iaduer.ro/?p=2296

Prof. univ. dr. Tudorel TOADER
Lector univ. dr. Marieta SAFTA