Viața ca o matrioșka

La naștere, omul are orizontul vieții nemărginit, căci i se așterne în față un vast câmp de oportunități, în toate domeniile. Teoretic, imediat după naștere, omul are deschise toate opțiunile. Poate fi artist, matematician, instalator, medic, zugrav, avocat, electrician, profesor, chimist, inginer, agricultor, judecător etc.

Este un paradox acela că, deși în copilărie omul este foarte creativ, treptat acesta devine din ce în ce mai convențional. Care este explicația unei atare metamorfoze? Familia și societatea transformă omul, dintr-o ființă liberă și curioasă, din punct de vedere spiritual, într-una paradigmatică, închisă în colivie.

Pe măsură ce el crește, în loc să-și mențină măcar aceleași facultăți și, de ce nu, să-și dezvolte capacitatea, omul își restrânge continuu posibilitățile și, odată cu aceasta, pierde în aceeași măsură din substanța creativității sale.

Apelând la o metaforă, putem spune că, în copilăria timpurie, omul are cel mai întins potențial de creativitate, întrucât în acea perioadă a vieții el apare în cea mai mare dintre versiunile, pe care matrioșka sa socială le are, în care ulterior vor intra următoarele modalități, dar care vor fi din ce în ce mai mici.

Într-adevăr, varianta supremă a matrioșkăi noastre există în copilărie, când toate opțiunile sunt pe masă, însă din păcate apoi, încet-încet, dar cert, ne transformăm în versiuni tot mai reduse, pentru ca în final să ajungem la forma minusculă.

Zi de zi, viața noastră este tot mai încorsetată de reguli, de standarde de comportament și cutume sociale. Prima micșorare majoră a figurinei noastre socio-profesionale survine odată cu impunerea primelor reguli sociale, în familie, la școală, la muncă sau pe stradă.

Printre primele cuvinte, care exprimă limitări ale libertății și care rămân în mintea copiilor, se numără: „N-ai voie”; „Este interzis”; „Taci din gură”; „Stai în banca ta”; „Trebuie să mănânci tot din farfurie” etc.

Apoi timpul trece, iar tânărul crește și devine o nouă formă de matrioșka, mai mică decât precedenta, deoarece regulile se înmulțesc, iar nerespectarea acestora poate atrage după sine consecințe juridice severe (sancțiuni penale, sancțiuni contravenționale, răspundere civilă etc.).

În tinerețe, omul face eforturi pentru a se bucura de cât mai multe drepturi, pe care le clamează și le consideră esențiale într-o societate democratică, în care statul de drept este recunoscut, scăpându-i însă un lucru ce poate părea banal, dar care este unul foarte serios, respectiv că dezvoltarea drepturilor presupune obligații corelative și responsabilități sociale pe măsura acestora. Spre exemplu, dreptul la muncă naște obligații în sarcina angajatorilor, dreptul la protecția vieții private și a datelor cu caracter personal generează obligații pentru ceilalți de a respecta tuturor viața privată și obligații în sarcina utilizatorilor de date personale potrivit cărora acestea trebuie întrebuințate conform legii.

După finalizarea studiilor, oamenii caută locuri de muncă, având în vedere că cei mai mulți dintre ei s-au pregătit pentru a dobândi competența necesară derulării unei activități lucrative. La locurile lor de muncă, apar apoi noi restricții și limitări ale libertății, majoritatea derivând din relațiile de muncă.

Și așa, ne obișnuim cu noul stil de viață, cu noul loc de muncă, cu noile standarde, cu noua clasă politică ș.a., pe care le acceptăm fără prea multe rezerve. Și iar ne micșorăm versiunea matrioșkăi, ajungând ca în amurgul vieții să ne identificăm cu forma cea mai mică a acesteia.

Pentru a evita un atare destin, ce pare implacabil, este recomandabil că nu uităm să fim creativi, curioși și deschiși la experiențe noi.

Creativitatea, curiozitatea, flexibilitatea, scepticismul pozitiv, acceptarea diversității, frecventa neluare în serios a propriei persoane și respectarea opiniilor contrare ale celorlalți sunt câteva trăsături specifice persoanelor cărora omenirea le datorează majoritatea descoperirilor științifice, salturilor tehnologice și creațiilor care optimizează viața omului[1].


[1] Ieșirea omului din cutia socială (out of the box).


Prof. univ. dr. av. Mihai Adrian Hotca