1,148 citiri

Iluzia libertății

Lavinia Tec

”Bâjbâim ca nişte orbi de-a lungul unui zid,  bâjbâim ca nişte oameni fără vedere; ne împiedicăm la amiază ca pe-nserate  şi între cei puternici suntem ca nişte morţi.”
Isaia 59:10

 

1. ”Bine ați venit în lumea mea! Sunt un schizofrenic”

În anul 2011 sau 2012, nu mai rețin exact, am avut plăcerea să particip la o conferință inedită organizată la București. Participau avocați, dar și judecători și procurori de la curți de apel și instanța supremă. Nu mai rețin exact titlul conferinței, dar nici nu contează asta. Conferința era inedită pentru mine, civilist, pentru că era despre Big data, supraveghere și control. De interes maxim pentru penaliști. Văzând că acolo erau numai penaliști, am început să mă simt stânjenită, pentru că dreptul penal nu era – nu e nici acum – domeniul meu de expertiză. Apoi mi-a trecut prin minte gândul că nu voi pricepe nimic din ce se va discuta acolo. În fine, m-a vizitat și gândul că va fi o conferință plictisitoare. Nu-i nimic, nu ar fi fost nici prima, nici ultima, îmi spuneam! Însă introducerea speaker-ului, un celebru profesor de la o universitate din Uppsala, mi-a tulburat liniștea în care deja mă cufundasem.

”Bine ați venit în lumea mea! Sunt un schizofrenic” suna vocea profesorului de la pupitru. Imediat și-a argumentat afirmația. Era absolvent de IT și Drept, două lumi în care domnia sa profesa. Până la sfârșitul conferinței, care m-a captivat așa cum puține conferințe au reușit – de vreme ce țin minte aproape tot ce s-a discutat – m-a convins că era ”schizofrenic”. Am plecat acasă cu o mulțime de informații privind colectarea datelor și utilizarea tehnogiilor de control și supraveghere. Erau necesare pentru combaterea ”terorismului”, „traficului de droguri”, ”traficului de ființe umane” și a ”corupției”. Impedimentele legale existente atunci trebuiau înlăturate pentru binele omenirii, al națiunilor, pentru protecția securității cetățenilor statelor. Dar am plecat acasă și cu o mulțime de întrebări și frământări ”tehnologice”: va fi o lume în care oamenii vor fi monitorizați non-stop? va fi o chestiune de timp pentru crearea unor sisteme sau programe de identificare în câteva secunde a identității și istoricului vieții reale și digitale a unui individ? cum se va reglementa utilizarea transfrontalieră a datelor și a tehnologiilor de control și supraveghere? Și cu provocarea de a pătrunde pe tărâmul acesta, un fel de zonă crepusculară.

Cu mintea și cunoștințele de atunci, nu îmi imaginam un stat global, nici unul paralel. Asta ar fi fost chiar de domeniul patologiei psihiatrice să îmi imaginez așa ceva!

2. ”There are spying eyes everywhere – and now they share a brain. Security cameras. License plae readers. Smartphone trackers. Drones. We’re being watched 24/7. What happens when all tose data streams fuse into one?”[1]

Titlul de mai sus mi-a atras atenția săptămâna trecută, la timpul matinal de lectură online.

Din articolul pe care l-am citit am aflat de Citygraf este programul conceput în 2016 de Genetec pentru poliția din Chicago, unde autoritățile se plângeau că orașul e ”bogat în date, dar sărac în informații”. Tot de acolo am aflat de ”multi-intelligence fusion”, dificil de definit de specialiștii IT. Înțeleg că este un motor de corelație între date, care generează informații, o suită de algoritmi care navighează prin istoricul datelor înregistrate în baza de date a poliției și prin fluxurile de senzori live căutând modele și conexiuni între date. ”Amprentele” digitale devin o un istoric neîntrerupt pentru fiecare individ, un flux continuu de date și informații. Practic acest sistem ”multi-intelligence fusion” adună toate datele și informațiile de natură medicală, fiscală, juridică, și toate ”urmele” digitale lăsate în mediul online de orice utilizator – acest mediu e un ocean!-  astfel încât creează o arhivă digitală pentru fiecare om, ce poate fi accesată în câteva secunde. De către cine? În ce temei? În favoarea cui? Sunt întrebări pe care le pune orice jurist cu mintea netulburată într-o lume din ce în ce mai tulburată.

Autorul articolului ne spune că anumite corporații – Cisco, Microsoft, Motorola – vând deja astfel de sisteme de fuziune la nivel global, sub masca pachetelor de modernizare a orașelor ”smart”, a vămilor, a instituțiilor care colectează date și informații în materie de sănătate și asigurări de sănătate. Cred că nu greșesc dacă extind sfera acestor pachete la registrul comerțului și la instanțe, unde am tot auzit de programe de investiții de modernizare. Vă sună cunoscut numele unor companii? Au vreo legătură cu România? Parcă am auzit ceva despre afacerea Motorola și afacerea Microsoft. Desigur, fără legătură cu cele prezentate aici.

Autorul articolului relatează despre discuția pe care a avut-o cu un inginer de sistem de la o celebră corporație globală de IT, pentru care a lucrat cu atâta râvnă, abnegație, dăruire, cu credința că face un bine omenirii până când… ministrul de Interne din Egipt a solicitat un software care să selecteze din oceanul de date și informații rețelele de ”teroriști”, ”protestatari” și ”agitatori”, care amenințau ”noua pace”, un guvern a solicitat un instrument de recunoaștere facială și rețele de telefonie mobilă pentru a-i urmări pe cetățeni oriunde s-ar deplasa, un alt guvern a solicitat un software care să identifice protestatarii mascați prin corelarea cu tatuajele de pe antebrațele pe care le-ar expune în timpul protestelor, când ar arunca cu pietre, tatuaje care se aflau deja într-o bază de date a guvernului respectiv. Inginerul de sistem, creștin devotat, s-a trezit dintr-o dată din iluzia binelui și a realizat că tehnologia poate fi transformată ușor într-un instrument ascuțit al ”autoritarismului algoritmic”. Și-a dat seama că va fi ușor de manevrat împotriva fraților săi de credință, împotriva oricăror grupuri minoritare politice și religioase. Se înțelege că din inginer de sistem a devenit inginer anti-sistem.

China deține un centru de cloud în Xinjiang, în care sistemul de ”multi-intelligence fusion” pemite selecția în timp real din sute de milioane de fotografii și rapoarte de informații colectate de la 1000 de camere simultan. Apoi, istoricul este folosit pentru a stabili cine este ”demn de încredere”. Cei care nu-s ”demni de încredere” ajung în închisori sau în lagăre. Este sistemul creditului social.

3. ROXANNE

Nu, nu este vorba despre filmul Roxanne, o producție românească din 2013, o dramă tulburătoare despre trecutul arhivat într-un dosar de securitate, despre prezentul în care se deschid rănile trecutului, prietenie și trădare, despre identitate. Nici de vreo piesă muzicală cu același nume. Ci de acronimul pentru Real time netwOrk, teXt și speaker Analytics, o aplicație creată în cadrul programului Horizon 2020, finanțat de UE, aplicație destinată combaterii criminalității organizate[2]. Platforma bazată pe biometrie a fost creată, aparent, pentru a monitoriza și contracara criminalitatea organizată. Însă o aplicație suplimentară a ROXANNE pe care creatorii săi o promovează în mod liber se referă la capacitatea de a-i monitoriza pe cei suspectați de ”discursuri de ură” și „extremism politic”. Produsul programului Horizon 2020 finanțat de UE promovează o nouă tehnologie de supraveghere, pentru că ROXANNE funcționează pe site-uri de socializare precum Facebook, YouTube, precum și pe platformele normale de telecomunicații pentru a identifica, clasifica și urmări fețele și vocile, permițând autorităților să creeze o imagine mai detaliată a rețelei care este investigată, indiferent dacă este vorba de activitate criminală sau de cele considerate ”extremiste” din punct de vedere politic.

Practic, Roxanne e un fel de ”wonder woman” de vreme ce aleargă peste tot în spațiul virtual și îi prinde și pe cei vinovați de ”crimă-gândit”, ”crimă-vorbit”, nu doar pe ”teroriști” și ”traficanți.”

În cadrul aceluiași program au fost create și alte aplicații: PREVISION (Prediction and Visual Intelligence for Security Information)[3] și CONNEXIONs[4], care dezvoltă o nouă generație de servicii de detectare, predicție, prevenție și investigație.

4. “Teroriștii americani”

Potrivit unui „Buletin al sistemului național de consultanță împotriva terorismului” emis de DHS (Department of Homeland Security) pe 27 ianuarie, Satetele Unite ale Americii sunt amenințate de ”extremiștii violenți motivați ideologic, cu obiecții față de exercitarea autorității guvernamentale”, care au ”nemulțumiri alimentate de narațiuni false”.[5] Intră în această categorie cei motivați de furia împotriva restricțiilor impuse de Covid-19, de cei care care sunt alimentați cu narațiuni false periculoase precum ”sexul biologic” și ”deep state”. Da, SUA se află sub amenințarea teroriștilor autohtoni. Creștinii sunt teroriști, intelectualii albi sunt teroriști, conservatorii sunt teroriști, cei care cred că există deep state sunt ”teroriști”.

Pare că după atâtea războaie împotriva teroriștilor străini, americanii au devenit ei înșiși teroriști. Iar virusul „terorismului” pare să se răspândească în statul global cu aceeași forță cu care se răspândește virusul SarS-Cov-12, altfel e de neînțeles atâta control și supraveghere globală.

***

”Teroriștii” sunt prinși azi de corporațiile private Big Tech, care au devenit ”gardienii democrației” peste tot în lume. În ce temei? Cu ce drept? Cu ce lege?

Cei care sunt impotriva-curentului, sunt „teroriști”. Sunt extrem de periculoși pentru democrație, libertate, stat de drept!

Ce viață privată? Ce libertate de expresie? Ce libertate de gândire? Ce protecție a datelor? Ce garanții de apărare a acestor drepturi și libertăți?

Ce democrație? Ce stat de drept?

Dar ce mai contează aceste aspecte juridice azi, când suntem doar niște date stocate în depozitele globale al corporațiilor private, suntem fluxuri neîntrerupte de date și informații într-o rețea. Rețea „teroristă” sau nu, după cum stabilește algoritmul. ”Teroriști” sau nu, după cum stabilește ”inginerul de sistem”.

În loc de epilog

Apropos de rețea, îmi vin în minte două replici din filmul Rețeaua (1976), regizat de Sidney Lumet, un film care merită revăzut acum:

” – Te ridici pe micul tău ecran de douăzeci și unu de inch și urli despre America și democrație. Nu există America. Nu există democrație. Există doar IBM și ITT și A T și T și Dupont, Dow, Union Carbide și Exxon. Acestea sunt națiunile lumii. ”

„Nu mai trăim într-o lume a națiunilor și ideologiilor, domnule Beale. Lumea este un colegiu de corporații, determinat inexorabil de statutul imuabil al afacerilor. Lumea este o afacere, domnule Beale!”

***

Oare ce se discută la următoarele conferințe despre tehnologie și drept? Tot protecția datelor, tot viața privată, tot garanții procesuale în penal? Tot despre iluzii? Despre iluzia libertății și a libertăților noastre?


[1] Disponibil aici
[2] Disponibil aici
[3] Disponibil aici
[4] Disponibil aici
[5] Disponibil aici


Av. conf. univ. dr. Lavinia Tec
Facultatea de Drept, Universitatea de Vest din Timișoara