„Dex”-ul juridic la ora simplificării, relativizării și a… ironiei

Într-o vară a incertitudinilor de tot felul, și mai ales a celor referitoare la evoluția răspândirii și manifestărilor virusului Covid-19 și, implicit, a consecințelor crizei sanitare asupra existenței umane și organizării democratice a societății, nici dreptul nu putea scăpa analizelor prospective, în ton cu vremurile, chiar cu concluzii exprimate în cuvinte rostite pe vârful buzelor, cu zâmbetul larg al destinderii aferent vacanțelor, dar nu fără o undă de ironie ce degajă mai mult îngrijorare decât bună dispoziție. Asaltul „noului val”, spumos ca amploare și spumant în consistență, în numele himerelor pe care încearcă a le impune, ne provoacă, deocamdată, surprindere îngăduitoare, fără a fi excluse însă posibile regrete tardive dacă nu luăm în serios și tratăm corespunzător avertismentele astfel și acum sosite. De această dată este vorba de noul limbaj juridic postmodern și globalist ce se prefigurează, pentru moment, în registrul minor al propunerilor în contextul și ca urmare a „șocului simplificării dreptului”, dar cu evidente pretenții de impunere și amenințări de substanță pe măsură. Semnalul de alarmă ne vine tot din Franța, de la același universitar Fabrice Defferrard, profesor la Universitatea din Reims și membru al Societății Oamenilor de Litere, iar  titlul editorialului, Petit glossaire pour un choc de simplification de la langue du droit (extrait) – Mic glosar pentru un șoc al simplificării limbajului juridic (fragment) – („Recueil Dalloz”, 22 iulie 2021), este la fel de revelator. Și tot așa, rolul nostru se reduce numai la a-l aduce în atenția vieții juridice românești, cu o modestă încercare de „localizare” a problematicii ridicate, de la marele Paris la replica sa de pe malurile Dâmboviței. Și aceasta chiar dacă dezordinea și masivitatea reglementărilor legale în vigoare sunt realități evidente, care marchează negativ existența noastră juridică, iar indolența autorităților în materie nu poate fi decât condamnabilă.

1. Extrasul din „micul glosar” (deocamdată) imaginar, adânc prevestitor și deloc întâmplător, începe cu precizarea ca dată posibilă a operabilității sale „Rentreé 2028”. Așadar, fix peste 7 ani, din inițiativa „câtorva socio-cercetători autoproclamați ai Consiliului Național de Cercetări Științifice” (celebrul CNRS) și a unui grup de „Ispstersi”, rezultat din „ultima promoție a Institutului Național al Serviciului Public, trecuți prin Science Po”, guvernul va fi stabilit o „comisie de inițiativă lingvistică”. Atașată Ministerului Justiției aceasta ar avea ca proiect reformarea limbajului dreptului considerat ca „reacționar și insuficient de rezilient”. În consecință, s-ar trece la elaborarea de noi termeni și expresii în domeniu, dedicați unei „justiții de proximitate” și destinați uzajerilor din Paris, Île-de France și locuitorilor teritoriali în general, din care, în avanpremieră, ni se prezintă un florilegiu, termeni ce ar urma să fie folosiți mai frecvent de către profesioniștii dreptului (un glosar exhaustiv fiind în pregătire, desigur la acea dată și în acel context!).

1.1. „… Pentru început, pentru Dumnezeu, nu mai spuneți «Constituție», acest arhaism oribil incompatibil cu Franța tuturor posibilităților, dar folosiți Carta pentru o comunitate pluralistă și solidară, termen propus de noi. O să ne forțăm în aceeași măsură să nu mai spunem sau să scriem «lege», cuvânt teribil de fascist, ci Enunț etic non-opțional. La fel și pentru «cod», care trebuie interzis fără rezerve, în condițiile în care un studiu colectiv comandat de ministerul învățământului superior a ajuns la concluzia că are un caracter anxiogen și paternalist din punct de vedere social; de acum înainte, se va spune Agregat discursiv al reprezentărilor normative. În plus, nu mai trebuie să vorbim de «judecător» sau de «magistrat», cuvinte despotice, dar să evocăm mai degrabă Agenții de pacificare a opozițiilor circumstanțiale. Nu se va mai utiliza nici calitatea de avocat, infinit de pompoasă, dar cea de Acompaniator armonic. În fine, să iasă din uz «Palatele de justiție», prea regaliste; spuneți Centru de tratament teritorializat a non-satisfacțiilor sociale.

Să trecem la dreptul penal, singura disciplină cu adevărat serioasă, dar cangrenată de către o terminologie divizantă și discriminatorie, creat de sectarii extremiști ai unor vremuri obscure. Astfel, cuvântul «infracțiune» trebuie eliminat total și înlocuit cu Act non incluziv de intensitate variabilă. În același sens, să nu mai folosim niciodată termenul «delincvență», care în mod evident urmărește stigmatizarea tinereții și a grupurilor sociale diversitare; să vorbim mai degrabă de Agilitate socială decalată. Excludem și formula «risc de pierdere a mijloacelor de probă», prea deprimante, și vorbim mai degrabă de Căutare a ceea ce nu se știe încă.

Să continuăm. Expresia «reținere provizorie» trebuie înlocuită cu formula Interviu cognitiv solicitat în loc fix, mai puțin violentă, și «detenția penală» trebuie să dispară în favoarea Perioadei de reabilitare cetățenească particularizată. Pentru a merge mai departe, a fost creată o sub-comise de reevaluare a denumirilor faptelor non-inclusive. Câteva ipoteze au fost deja explorate: furtul va deveni deplasare vectorială problematică, spălarea de bani va fi conversie monetară destabilizantă din punct de vedere economic, violența fizică se va numi dinamică inter-relațională disruptivă, cu precizarea că poate fi nepermanentă (vătămarea corporală) sau permanentă (omorul); în ceea ce privește calomnia, insulta sau amenințarea, acestea se vor baza pe o denumire unică, de utilizare mult simplificată: orice atingere de această natură se va numi Propunere lexicală chestionabilă.

În ceea ce-i privește pe civiliști: nu mai spuneți contract, cuvânt clar învechit, ci Schimb participativ concertat. În aceeași măsură, «ordinea publică și bunele moravuri», originare în cadrul regimului de la Vichy, trebuie uitate. În schimb, spuneți panel comun și pacificator al valorilor de bun-simț.

Am putea continua, dar editorul nostru, Dalloz, nu va fi de acord. În acest sens, cuvântul «Dalloz» este și el luat în colimator de către Comisie. Conform specialiștilor limbajului incluziv, semnificațiile sale nu sunt nici democratice, nici transparente. Ar trebui înlocuit cu ceva mai popular, mai puțin specific. Ne gândim la Spațiu juridic multi-suport pentru dialog interprofesional evolutiv. Între timp, nimic nu este definitiv, iar toate posibilitățile sunt avute în vedere.”

2. Înțelegerea problemei de fond și decelarea semnificațiilor depline ale demersului publicistic al universitarului francez presupun câteva informații asupra fenomenului de „șoc al simplificării dreptului”, care marchează de decenii viața publică și preocuparea juridică din cadrul Hexagonului. O contribuție majoră la acest proces o are Consiliul de Stat – unul dintre creatorii majori ai normativității și principala instanță de contencios administrativ –; primul său studiu anual consacrat excesului de complexitate și necesității simplificării ansamblului reglementar datează din 1991, cu o reluare și amplificare a temei 15 ani târziu și un bilanț – mai mult sau mai puțin amestecat – al eforturilor aferente realizat în 2016. Desigur, inflația normativă și implicațiile sale negative sunt o prezență și afectează viața a numeroase state dezvoltate, indiferent de tradiția juridică de apartenență. În același timp, „maladia” afectează practic toate ramurile dreptului, chiar dacă în proporții diferite și cu manifestări uneori particularizante. La fel și „vinovățiile” sunt multiple, adeseori împărtășite de mai mulți și sub anumite aspecte chiar pardonabile. De remarcat, în orice caz, că fenomenul a devenit, dincolo de un imperativ tehnic, de eficacitate și eficiență legislativ-administrative, chiar o mantra a dezbaterii naționale și un obiectiv de politică publică și prin aceasta o reformă asumată relansată și enunțată periodic și ca prioritate de formulele diferite perindate succesiv la guvernare.

Din punct de vedere juridic, simplificarea trimite la noțiunea de „inteligibilitate a dreptului” care constituie în Franța un obiectiv cu valoare constituțională; ca orice concept plurivoc, ea vizează mai multe calități legate de chiar substanța dreptului, precum normativitatea textelor ori coerența ansamblului juridic; este vizată, de asemenea, forma normei, precum claritatea și precizia, dincolo de simpla accesibilitate. Se impune, în același timp, să recunoaștem că inteligibilitatea rămâne un standard de control al reglementării, care este supusă în acest mod, încă o dată, probei efectivității și validității sale.

Realitățile și experiențele franceze ne oferă în acest sens o veritabilă și relevantă istorie a unui atare fenomen, pe cale a deveni un fel de „mit al lui Sisif” în planul reproducției dreptului pozitiv. Anunțat oficial în 2013, „Șocul simplificării” se prezintă ca o  veritabilă politică publică franceză, specifică și manifestată ca atare. Sub impactul discontinuității aferente succesiunii mandatelor prezidențiale și guvernanțelor ea a cunoscut evoluții, stagnări și chiar retractări, revizuiri și adaptări, s-a corelat cu alte strategii, cu măsuri conjuncturale și intermediare de genul contractării termenelor sau unificării procedurilor. Apoi, ansamblul reglementar a fost marcat de importanța dobândită de dematerializarea procedurilor și avansul digitalizării. Analiza realizării „Șocului simplificării” ne arată și constatări contradictorii: multe progrese, dar și apariția de noi complexități! Inflației normative i s-a substituit prea adesea una simplificatoare, până la excese, schematisme și lacune la fel de păgubitoare. În general trebuie să se recunoască mai întâi că dematerializarea procedurilor administrative oferă numeroase avantaje pentru utilizatori; administrația electronică deschide posibilitatea nouă de a stimula prin ea însăși deconcertarea, simplificarea și, în cele din urmă, eficiența. Așadar, într-o aproximare generală se susține că „Șocul simplificării” se caracterizează prin rezultate ambigue și unele efecte paradoxale, e departe de a-și fi epuizat semnificațiile și se impune a fi continuat și amplificat, chiar cu o nouă turnură.

Dincolo de sistematizarea, raționalizarea și simplificarea reglementării, o atare operație complexă implică și o reamenajare a mesajului normelor de drept. Evitarea paralelismelor, contradicțiilor și abuzului de înțelesuri particulare acordate aceluiași termen în contexte reglementare diferite în favoarea unor repere unice și reprezentative reprezintă principala preocupare în acest sens. Accesibilitatea textului legal ca o premisă și condiție a conformării la prescripțiile sale și, în consecință, a eficienței ultime nu mai poate fi pusă la îndoială. Reamenajarea vocabularului juridic, în condițiile integrării europene și globalizării în căutarea noului cu orice preț, uniformizat și general acceptat, generează însă situații vecine cu ridicolul ce se impun a fi denunțate ca atare, în pofida consecvenței și amplorii eforturilor depuse de mașinăria implicată în promovarea sa. Un exemplu elocvent în acest sens îl reprezintă „șocul lingvistic” prefigurat în editorialul de la mijloc de iulie și de vară calendaristică al „Recueil Dalloz”.

3. Dacă la așa ceva s-ar putea aștepta marea cultură juridică franceză, cu aport fondator major la construcția dreptului occidental modern, ce s-ar putea întâmpla la noi, epigonii săi de la gurile Dunării, unde în mod tradițional și periodic legislația s-a (re)produs preponderent prin transplant, jurisprudența s-a manifestat pe calea imitației și doctrina a luat forma adaptărilor conjuncturale? Iar terminologia prin traducere, mai mult sau mai puțin fidelă la începuturi și apoi pentru o perioadă îndelungată, din franceză și, după intermezzo-ul sovietic al anilor 1950, în ultimele decenii, sub zodia integrării euroatlantice și semnul lui „global law”, din engleză (și common law)?

3.1. Desigur, se vor genera, în acest context, noi provocări, nu numai de limbaj, teoretice, procedurale și substanțiale pentru istoria și filosofia dreptului ori a teoriei generale a dreptului și, deopotrivă, pentru dreptul constituțional sau cel administrativ. Nostalgicii lui Savigny, de exemplu, vor fi somați să uite și să abandoneze, ca depășită, sintagma „dreptul, precum limba…”  exprimă particularități intrinseci ale unui popor, în favoarea formulelor tipizate, algoritmice, și circulante pe internet. La fel și fondul de expresii și locuțiuni latine, și așa redus la minimum în ultimele decenii și tot mai puțin folosit în pretoriu și la catedră, va fi condamnat la dispariția totală, din moment ce nu va mai fi nevoie de claritatea raționamentelor juridice și invocarea reminiscențelor istorice. Malaxorul uniformizator, tehnicizat și criptat algoritmic va facilita preluarea funcțiilor dicționarului juridic și interconecta deplin pe cei interesați în recurgerea la lege spre conformare la prescripțiile sale.

Mecanisme de redresare și combatere a rezilienței juridice vor fi imaginate, promovate consecvent și aplicate cu sârg; noul „rule of law” va avea nevoie de orientări ferme și recomandări obligatorii. O comisie europeană de corectitudine teoretică și practici adecvate pe tărâmul dreptului, cu un grup specializat în lingvistică de domeniu, va fi instituită și va funcționa din plin, cu implicații majore pentru noua integrare unional-europeană și armătura sa juridică. Reglementări centralizate, cu caracter prioritar absolut vor fixa termenii și le va afirma cuvenitele înțelesuri unanim și uniform acordate. Justiţia predictivă ar primi astfel un nou impuls, iar lumea juridică a calculatorului și algoritmului va face primii pași șovăitori, dar inevitabili, à la roumaine!

Judecătorul-robot va prelua, într-o primă fază, în responsabilitate, spre competență soluționare, cauzele ce se pretează tipizării și primesc rezolvări… digitale!

P.S.: Așezați-vă liniștiți la locurile voastre! La noi, la București, nu se prefigurează și nu se poate întâmpla așa ceva nici peste șapte ani și nici mai târziu. Google ne oferă oricând traducerea (din engleză), fiecare lege poate pieri pe limba ei [în controlul de constituționalitate sau în fața completurilor pentru dezlegarea unor chestiuni… de drept (lingvistic!)] și ilizibilitatea juridică a textelor, precum a celor din domeniul mediului și urbanismului, nu deranjează pe nimeni. Iar dacă „șocul simplificării” dreptului și raționalizării vocabularului ar veni de la Bruxelles, știm cum să-i facem față, să-l temperăm și să-l facem să eșueze pe malurile Dâmboviței!

Prof. univ. dr. Mircea Duțu
Directorul Institutului de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române