Valeriu Stoica în dialog cu Andrei Săvescu, despre justiție, valori și solidaritate

Andrei Săvescu
Andrei Săvescu
Valeriu Stoica

Andrei Săvescu: Stimate domnul Profesor, vă mulțumesc pentru amabilitatea de a-mi acorda acest interviu. Deși au trecut 16 ani de când v-am audiat ultima oară cursurile, păstrez încă vie în minte imaginea profesorului care expune cristalin noțiunile, captivează prin logică și farmec și marchează sufletele prin înțelepciunea abordărilor. Conduceți una dintre cele mai puternice case de avocatură din România, dar sunteți și o personalitate politică marcantă. Cum arată Justiția în România de astăzi, privița prin ochii dumneavoastră?

Valeriu Stoica: Dincolo de toate slabiciunile ei justiția este de departe puterea statului care funcționează cel mai bine. În raport cu puterea legislativă și cu puterea executivă, precum si în raport cu administrația publică în general, instanțele judecătorești au cea mai mare coerență instituțională. Desigur, această apreciere de ansamblu nu este de natură să ascundă slăbiciunile justiției. Unele dintre acestea țin de cauze externe, altele de cauze interne.

În prima categorie intră:
– influența negativă exercitată de oameni politici și de grupuri de interese ilegitime care nu au dorit o justiție cu adevărat independentă, pentru a scăpa astfel de rigorile legii;
– incoerența legislativă, determinată de modul deficient în care funcționează Parlamentul și Guvernul (mai ales abuzul de ordonanțe de urgență, dintre care unele sunt flagrant neconstituționale, împiedică armonizarea legislativă);
– insuficiența bugetului justiției; neadoptarea noilor coduri (Codul de procedură civilă, Codul de procedură penală, Codul civil și Codul penal);
– reglementarea actuală a excepției lipsei de neconstituționalitate, care permite suspendarea de drept a proceselor ori de câte ori se invocă o asemenea excepție;
– diminuarea sprijinului pentru Institutul Național al Magistraților și scăderea rolului Consiliului Științific al acestuia, cu consecințe grave în ceea ce privețte procesul de selecție, de formare inițială și de formare continuă a acestora (de exemplu, sub mandatul ministrului Chiuaru a fost modificată legea numai pentru a se putea înlocui directorul Institutului, sens în care a fost înlaturată competența Consiliului Științific de a propune CSM persoana care să ocupe această funcție);
– resursele materiale limitate (baza materială precară și insuficiența fondurilor pentru formarea continuă a magistraților).

În a doua categorie intră:
– ineficiența ÎCCJ și a Curților de Apel în legatură cu unificarea practicii judiciare;
– ineficiența Ministerului Public în utilizarea recursului în interesul legii în toate situațiile în care există contradicții în practica judiciară;
– absența unei politici fundamentate pentru reforma justiției;
– comportamentul reactiv, iar nu proactiv al CSM;
– fragilitatea serviciului de inspecție care functionează în cadrul CSM, cu două consecințe: păstrarea în funcție a unor magistrați necompetenți sau incorecți, pe de o parte, și absența unor studii care să conțină analize ale disfuncționalităților din activitatea instanțelor de judecată, sub aspect profesional și sub aspect disciplinar, pe de altă parte;
– credibilitatea scazută a justiției, determinată nu numai de vulnerabilitățile reale, ci și de absența abilităților de comunicare cu publicul;
– durata mare a proceselor cauzată nu numai de deficiențele existente în reglementările procedurale în vigoare, ci și de lipsa de curaj a magistraților în aplicarea sancțiunilor pentru abuzul de drept procesual;
– absența unei culturi manageriale la nivelul CSM, la nivelul instanțelor de judecată și la nivelul Ministerului Public; absența funcției de manager pentru fiecare instanță și pentru fiecare parchet;
– suspiciunile de corupție.

Andrei Săvescu: Dar politica? Sunt suficienți oameni foarte buni implicați în politică? Este PDL un partid cu elite?

Valeriu Stoica: S-a spus ca fiecare popor are conducătorii pe care îi merită. Nu am fost niciodată de acord cu această afirmație. Liderii politici, dupa cum arată chiar sensul intrinsec al acestei sintagme, nu au doar funcția de a reflecta starea de lucruri existentă într-o anumită societate și de a se conforma ei, ci au raspunderea de a oferi o viziune asupra viitorului și de a găsi mijloacele pentru realizarea ei. Din păcate, dupa 1989, clasa politică din România a produs foarte puțini lideri veritabili. Cei mai mulți dintre oamenii politici au urmărit doar să extragă beneficii dintr-o anumită conjunctură, nefiind animați de urmarirea binelui public. La 15 decembrie 2007, când s-a înființat Partidul Democrat Liberal prin fuziunea dintre Partidul Democrat și Partidul Liberal Democrat, a fost adoptat un program care conține un întreg capitol dedicat construcției instituționale. Între altele, această construcție este întemeiată pe selecția liderilor în funcție de urmărirea binelui public. Dar principiile construcției instituționale nu vor putea fi aplicate cu toată forța lor decât după încheierea actualului ciclu electoral, adică după următoarele alegeri prezidențiale. Până atunci, Partidul Democrat Liberal este ca o armată pe un câmp de luptă și trebuie să utilizeze în mod rațional și eficient toate resursele materiale și umane de care dispune în prezent.

Oricum, partidul dispune de o echipă de lideri puternici: Emil Boc, Theodor Stolojan, Adriean Videanu, Vasile Blaga, Gheorghe Flutur, Liviu Negoiță și mulți altii. Mai mult, au fost atrași recent în partid oameni tineri competenți și onești care se bucură de o mare credibilitate, cum sunt Sever Voinescu și Toader Paleologu. Ei s-au alăturat celorlalți tineri de valoare din partid, între care Monica Ridzi, Roberta Anastase, Raluca Turcan, Cristina Trăilă. Forta Partidului Democrat Liberal depinde, însă, nu numai de elitele sale, la nivel național și la nivel local, ci și de toti ceilalți membri. În masura în care ei vor fi uniți printr-o cultură instituțională modernă vor putea forma o echipă redutabilă care va fi recunoscută ca atare pe scena politică românească.

Andrei Săvescu: Credeți că politica este un spațiu în care se pot face lucruri eficiente, sau pozițiile executive, manageriale sunt cele mai eficiente?

Valeriu Stoica: Pozițiile executive sunt ineficiente dacă nu sunt situate într-un cadru strategic coerent. Altfel spus, politica influențează totul într-o țară. Dacă deciziile politice sunt proaste, pozițiile executive sunt în mare dificultate, indiferent de natura lor (administrativă sau economică). Marea dificultate cu care se confruntă România este creată tocmai de incapacitatea clasei politice de a crea un cadru strategic coerent de lungă durată.

Andrei Săvescu: În firma de avocatură aveti avocați excepționali. Înțeleg că oamenii sunt foarte importanți, de aceea vă întreb cum reușiți să atrageți și, mai ales, să mențineți oameni atât de buni? Avocații foarte buni sunt și foarte curtați…

Valeriu Stoica: Am evocat mai devreme cultura instituțională. Ea este necesară în orice organizație, inclusiv într-o societate de avocați. STOICA & Asociații a reușit să atragă și să solidarizeze avocați de elita tocmai prin cultura instituțională pe care a creat-o.

Andrei Săvescu: În ce masură Justiția din România este receptivă la forța argumentelor juridice? La o privire de sus, sunt judecătorii mai buni juriști decât avocații?

Valeriu Stoica: Justiția ca instituție are exact valoarea pe care o au judecătorii. Ea este receptivă la argumentele juridice în masura în care judecătorii sunt receptivi la aceste argumente. Răspunsul nu poate fi decât unul nuanțat. Uneori argumentele juridice sunt receptate, alteori nu. Nu există încă, din păcate, în justiție, o omogenitate profesională la un înalt nivel de competență și de onestitate. Este datoria magistraților competenți și onești să contribuie la consolidarea propriului lor corp profesional, inclusiv prin îndepărtarea celor care sunt incompetenți și necinstiți.

Deocamdată, magistraților le lipsește spiritul de solidaritate fără de care un asemenea obiectiv nu poate fi atins. Sper ca CSM și, mai ales, INM vor avea capacitatea să elaboreze politicile publice necesare pentru transformarea magistraturii într-o adevarată elită a lumii juridice românești. Pe de altă parte, lucrurile nu stau bine nici în interiorul corpului de avocați. Până la urmă, adevărul și dreptatea depind nu numai de judecători competenți și onești, ci și de avocați pricepuți și cinstiți.

Andrei Săvescu: Vă mulțumesc încă o dată foarte mult pentru timpul dumneavoastră.

Valeriu Stoica: Cu plăcere.