5,428 citiri

Defecțiuni de exprimare sau erori intenționate în limbajul oficial al MJ, CSM sau ÎCCJ?!

ESSENTIALS-Marin-Voicu1.”Sistemul judiciar” în Romania pe portalul Ministerului Justiției (la 15 august 2016).

Pe prima pagina color de pe portalul Ministerului Justiției, în colțul din stanga jos, este înscrisă o bizarerie de natură a contribui oficial la confuzia care bântuie organizat în viața publică din România cu privire la puterea judecătorească și unele componente ale puterii executive bicefale, acreditandu-se fățiș și teza unui “sistem judiciar” inexistent în ordinea constituțională.

Sub titlul “Sistemul judiciar din România” sunt consemnate:

(1) Consiliul Superior al Magistraturii
(2) Ministerul Public
(3) Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ)
(4) Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP)
(5) Direcția Națională de Probațiune (DNP)
(6) Autoritatea Națională pentru Cetațenie
(7) Oficiul Național al Registrului Comerțului (ONRC)
(8) Instititul Național de expertize Criminalistice (INEC).

1.1. Potrivit art. 124134 din Constituția României revizuită din „Autoritatea judecătorească” (Cap VI) fac parte: “Secțiunea 1 – Instanțele judecătorești (art. 124-130); Secțiunea a 2-a – Ministerul Public (art. 131-132) și Secțiunea a 3-a – Consiliul Suprem al Magistraturii (art. 133-134)”.

Conform art. 126 “Justiția se realizează în numele legii prin ICCJ și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege” (1), iar textul art. 131 prevede ca: “În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apără ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor (1).

1.2. Potrivit art. 116 din Constituție “Ministerele se organizează numai în subordinea Guvernului” (1), iar “Alte organe de specialitate se pot organiza în subordinea Guvernului ori a ministerelor sau ca autorități administrative autonome” (al. 2).

Pe portalul Ministerului Justiției, însă, sunt puse la un loc, sub titlul fals, “Sistemul judiciar din România”, primele trei organe centrale, aparținând “Autorității judecătorești” și alte autorități ale administrației publice centrale din subordinea Ministerului Justiției sau funcționând pe lângă acesta (ONRC), deci, aparținand “Autorității executive”.

Această formulă, total eronată, vine în vadită contradicție cu dispoziția de principiu din art. 1 alin. (4) al Constituției, care prevede că: “Statul se organizează potrivit principiului searației și echilibrului puterilor – legislativă, executivă și judecătorească – în cadrul democrației constituționale”.

Cu ceva timp în urmă (2005-2006) Ministrul Justiției (fost procuror și activist ONG), imediat după preluarea mandatului, s-a declarat garantul puterii judecătorești (?!) și al înfăptuirii justiției, generând o stare de confuzie și de discreditare a magistraților, aflați în mii de procese cu Ministerul Justiției pentru drepturi salariale, procese care pot fi din nou declanșate din cauza abuzului puterii executive.

2. Rapoartele anuale ale CSM

Această expresie (“Sistemul judiciar”) este, însă, utilizată, în mod repetat, în Rapoartele anuale ale CSM, împreună cu alte formule care nu se regăsesc în Constituție și în legile de organizare judiciară (Ex. Raportul 2014 – pg. 11-14 și diverse Hotărâri CSM: “Strategia pentru dezvoltarea sistemului judiciar 2015-2020”), s.a.

“Planul multianual al CSM pentru 2011-2016 a stabilit cinci obiective majore pentru perioada 2011-2016, respectiv: întărirea justiției ca putere publică, creșterea eficienței ale, întărirea competenței sistemului judiciar, responsabilizarea și dezvoltarea justiției ca serviciu public” (pag. 14 pct. 1.1.1. din Raportul – 2014).

“Consecvent în aplicarea principiilor și dispozițiilor constituționale și legale care reglementează funcționarea justiției, CSM, ca instituție fundamentată (în Constituție nu este astfel definită?!) a statului și sistemului judiciar român (?), și-a asumat și în cursul anului 2014, în mod responsabil, echilibrul, eficient și transparent al autorității judecătorești” (pag. 11 al. 2 din același Raport CSM-2014).

În Raportul privind Starea Justișiei 2014, CSM prezintă în cap. I “Starea sistemului judiciar-2014” avand ca obiect: “Activitatea instanțelor judecătorești” (1.4.) și “Calitatea actului de justiție” (1.5.)

Așadar, în concepția și în practica analitică a CSM expresia “sistem judiciar” desemnează numai pe cele trei componente contituționale ale Autorității judecătorești”: instanțe judecătorești, Ministerul Public și CSM, deși în Constituție o asemenea expresie nu există.

Totuși, cele două exemple din Raportul CSM 2014 reflectă un mod confuz de exprimare, dar și obiective inadecvate, neclare sau de natura a face de neanțeles rolul CSM, răspunderea sa și a membrilor CSM, și nivelul de raportare la marele principiu înscris în art. 1 alin. (4) din Constituție.

3. Raportul anual 2015 al ICCJ

În acest sens, atrage atenția și Raportul ICCJ-2015, care cuprinde o înșiruire statistica de date, cifre sau procente extrase din activitatea instanței supreme, dar și unele concluzii sau obiective, total neadecvate ori vădit neconstituționale.

3.1. Conform art. 126 din Constituție (1) Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege”, iar în alin. 3 se prevede că:

(3) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţei sale”.

Potrivit art. 131 alin. (2) din Constituție, Ministerul Public îşi exercită atribuţiile prin procurori constituiţi în parchete, în condiţiile legii”.

Misiunea, competențele și atribuțiile ICCJ sunt clar și expresiv definite în Constituția Romaniei, instanța supremă neavand rolul de „partener” sau de “luptător” ori de organ special de “condamnare a unor persoane politice importante” (?!).

Consecvent cu declarațiile publice făcute, repetat, de fosta președintă a ICCJ, prin care și-a asumat în mod unilateral și în numele instanței supreme rolul de “partener al DNA în lupta împotriva corupției, Raportul 2015 al ICCJ, reconfirmă expres și energic acest argument în concluziile sale.

“Înregistrarea rezultatelor semnificative în lupta împotrva corupției (?!), chiar și în circumstanțe dificile (?!), a calificat acțiunile (?!) ICCJ din anul 2015 drept o activitate calitativ superioară în cauze complicate, finalizate cu condamnarea unor persoane politice importante” ?!! (pag. 221 alin. 2 din Raportul 2015).

Acest text, extras din raport este edificator pentru observația anterioară vizand excesul de zel și “dăruirea” de către conducerea ICCJ, contrar misiunii sale constituționale, a unui “atașament bizar” față de altă autoritate cu prerogative legale în așa zisa luptă judiciară împotriva corupției.

Bizar ne apar și anumite expresii echivoce, neclare sau enigmatice din același text: “circumstanțe dificile”, “acțiunile și activitatea calitativ superioară”, “condamnarea unor persoane politice importante”, care, mai degrabă s-ar putea regăsi în rapoartele pachetelor.

Mă întreb, retoric, dacă judecătorii au fost “împinși”, astfel, în “lupta împotriva corupției”,  pe aceeași baricadă cu procurorii și cu alte autorități publice, ONG-uri etc., cine a mai judecat procesele penale și civile, la ICCJ, cu respectarea marilor principii și garanții fundamentale, înscrise în art. 21 din Constituție, art. 6 alin. (1) din CEDO și din art. 47-50 din Carta drepturilor fundamentale a UE (!?).

3.2. În acest context, în care a fost afectat negativ statutul constituțional al judecătorilor, misiunea și rolul ICCJ, înscrise în art. 126 din Constituție, sunt vădit deturnate, iar, “statul de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului roman și idealurilor Revoluției din decembrie 1989, sunt garantate” (art. 1 alin. 3 – Constituție), au devenit valori iluzorii în viziunea și în strategia conducerii instanței supreme (?!!).

4. Nu am înțeles,, după lectura rapoartelor CSM, ICCJ, DNA, s.a., de ce în aceste acte oficiale ale instituțiilor competente din “Autoritatea judecătorească” se evită termeni și expresii constituționale, precum: “puterile statului”, “justiția se realizează prin ICCJ, curțile de apel…” sau “puterea judecătorească se exercită de ICCJ și de celelalte instanțe judecătorești”, s.a.

În acest mecanism de instituire a confuziei privind înfăptuirea justiției, rolul și responsabilitatea procurorilor și, distinct, a judecătorilor, în ultimii ani s-a acreditat, oficial (prin rapoarte anuale și declarații publice), teza confom căreia rechizitoriul este “opinia” procurorului, iar decizia judecătorescă definitivă este “opinia” judecătorului, astfel că dacă o persoană nevinovată este achitată definitiv, această soluție judiciară, care exprimă puterea constituțională dată judecătorului în temeiul art. 126 din Constituție, nu reprezintă decat o opinie și nu poate genera răspunderea juridică la Ministrul Public.

Dar, numeroasele decizii pronunțate de CEDO contra României, prin care s-a stabilit că unele autorități din Ministerul Public au încălcat principiul fundamental al prezumției de nevinovăție, dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil în faza de urmărire penală, trebuie considerate tot simple “opinii profesionale” ale judecătorilor europeni, care nu trebui să atragă nicio formă de răspundere juridică (?!).

Puterea judecătorească trebuie să fie un singur organism al judecătorilor fără asimilați, dezasimilați, detașați, delegați, acoperiți, aserviți, amăgiți, dezamăgiți etc., fără nicio asemuire cu puterea executivă bicefală și cu Ministerul Public, așa cum stabilește în mod clar și expresiv, Constituția.

În acest scop, CSM trebuie, de urgență, să părăsească rolul “bolnavului închipuit”, iar Inspecția judiciară să nu mai fie o armă contra justițiabilului, ci o parghie majoră, profesională, pentru susținerea carierei judecătorului și a misiunii fundamentale a CSM, de garant al independenței puterii judecătorești.

Prof. univ. dr. Marin Voicu
Preşedintele Asociaţiei “Themis-Casaţia” a foştilor judecători ai ICCJ
Membru de onoare AOS
Fost judecător la CEDO și ICCJ