I. Preliminarii

Propunerile pentru “aproape 80 de modificări ale Codului civil”, cum au fost ele denumite prin Proiectul de lege pentru modificarea Codului civil supus dezbaterii publice de Ministerul Justiției la 29 iulie 2021, reprezintă, într-o bună măsură, un eșec al celor care și le-au asumat, motiv pentru care, în opinia noastră, se impune revizuirea lor, în regim de urgență, printr-un efort colectiv la care să fie antrenați sau consultați specialiștii din domeniul supus reglementărilor, cu preocuparea de a identifica soluții efective și realiste pentru ocrotirea persoanelor vulnerabile, și nu simple declarații de intenții triumfaliste.

Metoda comodă și „originală” aleasă de autori pentru completarea reglementărilor care vizează protecția persoanelor prin simpla grefare a unor texte bolduite pe actualele prevederi ale Codului civil, face ca rezultatul să se constituie într-un mixtum compositum care afectează, în mod inevitabil, armonia interioară a noilor prevederi, intrând în coliziune cu exigențele instituite de Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative care vizează unitatea terminologică a reglementărilor. Având în vedere că majoritatea textelor normative completate, sunt, la rândul lor, criticabile, ideal ar fi fost ca prevederile legale vizate să fie în întregime reformulate. Din nefericire însă, la multele carențe ale vechilor reglementări, au fost adăugate o serie de modificări insuficient elaborate și redactate în mare grabă. Așa cum vom vedea, n-au fost corectate o mulțime de greșeli elementare, gramaticale sau de exprimare, ba chiar și cacofonii supărătoare, precum enunțul de la art. 2029⁷ alin. (1), potrivit căruia „Actele juridice încheiate de mandant anterior încuviințării mandatului de ocrotire pot fi anulate sau obligațiile care decurg din acestea pot fi reduse numai dacă la epoca când au fost încheiate…”.

Și, pentru a încununa suita de erori, dispoziția aceluiași articol de la alin. (2) prevede că “Actele juridice încheiate de mandant ulterior încuviințării mandatului și incompatibile cu clauzele acestuia nu pot fi anulate sau obligațiile care decurg din acestea nu pot fi reduse decât dacă acesta a suferit un prejudiciu”. Cine ar putea fi cel care a suferit un prejudiciu prin încheierea actelor juridice de către mandant în condițiile descrise? Așa cum este redactat, textul ne spune că cel prejudiciat este mandantul, deși el încheie actele juridice pe seama mandatarului…

De semnalat este și dublul limbaj al noilor modificări.

Astfel, pe de o parte, ele conțin prevederi care, uneori, au aspectul unor veritabile slogane, precum dispoziția de la art. 174 potrivit căreia “Măsurile de ocrotire a majorului și deciziile cu privire la persoana sa asigură respectarea demnității, a drepturilor și libertăților acestuia, a voinței, nevoilor și preferințelor lui, precum și salvgardarea autonomiei sale”.

Pe de altă parte, dispoziția de la art. 2029⁷ alin. (2), prevede că „mandatul încetează să producă efecte dacă instanța constată că mandantul a redevenit capabil, exprimare care, în limbajul comun, este departe de a menaja sensibilitatea persoanelor vizate, având un sens peiorativ, pentru că vizează pe cel care nu este în stare să facă ceva, ceea ce contravine Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, adoptată de Adunarea Generală a ONU la 27 septembrie 2007 și ratificată prin Legea nr. 221/2010 care “invită statele membre să abordeze în mod pozitiv problema capacității juridice, orientându-se mai degrabă către o formă a incluziunii care să ofere sprijin, decât către o excludere automată”. În considerarea acestei recomandări, aceeași idee, exprimată în limbaj juridic, ar fi trebuit să vizeze pe mandantul care care și-a redobândit capacitatea juridică.

Privite din perspectiva stilisticii normative, multe dintre propuneri sunt redactate fără respectarea cerințelor specifice terminologiei juridice specializate. Bunăoară: pentru desemnarea unor excepții, autorii folosesc sintagma “în afară de cazul în care” (art. 43 alin. 4); reglementează „confirmarea actului anulabil”, când de fapt, vorbim de confirmarea „actului juridic anulabil” (art. 48).

Tot astfel, “legea ar dispune altfel sau natura actului nu i-ar permite acest lucru”, obligații care decurg din acte juridice, în loc de obligații prevăzute de acte juridice; în timp ce art. 174 are ca denumire marginală „obligațiile tutorelui”, dispoziția de la alin. (1) prevede că „tutorele este dator să îngrijească de cel ocrotit” se referă la datorie; analizând încetarea curatelei, sunt vizate cauzele care „au provocat” instituirea curatelei (art. 185), și nu cauzele care au determinat instituirea curatelei”, cum ar fi corect.

Alteori, condiția sub care este numit tutorele este exprimată prin sintagma „dacă nu se opun motive întemeiate” (art. 170 alin. 2), deși este vorba de „lipsa unor motive întemeiate”.

O greșeală de exprimare frecvent întâlnită privește „acțiunea care poate fi pornită de tutore, când, de fapt, vorbim de acțiunea care poate fi inițiată (formulată) de tutore, și exemplele ar putea continua încă.

II. Analiza pe text a modificărilor

Dacă au încetat cauzele care au provocat instituirea curatelei

ART. I Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011, cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Articolul 41 va avea următorul cuprins:

„Art. 41. Capacitatea de exercițiu restrânsă

(1) Minorul care a împlinit vârsta de 14 ani și persoana pusă sub consiliere judiciară au capacitatea de exercițiu restrânsă.

(2) Actele juridice ale celui cu capacitate de exercițiu restrânsă se încheie de către acesta, cu încuviințarea părinților sau, după caz, a tutorelui, iar în cazurile prevăzute de lege, și cu avizul consiliului de familie, dacă există, și autorizarea instanței de tutelă. Încuviințarea, avizul sau autorizarea poate fi dată, cel mai târziu, în momentul încheierii actului.

Observații:

– Dispoziția de la art. 41 alin. (2) potrivit căreia “Actele juridice ale celui cu capacitate de exercițiu restrânsă se încheie de către acesta…” este defectuos redactată. În limbajul juridic, vorbim de “actele juridice încheiate de persoana cu capacitate de exercițiu restrânsă”, și nicidecum de „acte juridice încheiate de cel, de cea sau de cei (cele)…”.

– Actele juridice vizate nu sunt ale minorului, cum greșit prevede art. 41 alin. (2), ci sunt doar încheiate de minor.

– Încuviințarea, avizul sau autorizarea pot fi date, și nu „poate fi dată” cel mai târziu, în momentul încheierii actului, cum greșit prevede art. 41 alin. (2). Asistăm, și de această dată, la o interpretare greșită a regulilor care vizează acordul dintre subiectul multiplu și predicat.  

 (3) Cu toate acestea, cel cu capacitate de exercițiu restrânsă poate face singur acte de conservare, acte de administrare care nu îl prejudiciază, acte de acceptare a unei moșteniri sau de acceptare unor liberalități fără sarcini, precum și acte de dispoziție de mică valoare, cu caracter curent și care se execută la data încheierii lor”.

Observații:

– Sintagma concesivă „cu toate acestea”, folosită de textul de la art. 41 alin. (3) este lipsită de sens, pentru că actele juridice vizate (acte de conservare, acte de administrare care nu îl prejudiciază, acte de acceptare a unei moșteniri sau de acceptare unor liberalități fără sarcini, precum și acte de dispoziție de mică valoare, cu caracter curent și care se execută la data încheierii lor) nu reprezintă o excepție de la regula instituită în prima parte a textului, pentru a se impune concesia prevăzută de text, ci fac parte dintr-o ipoteză de sine stătătoare.

– În limbajul juridic, vorbim de „persoana cu capacitate de exercițiu restrânsă care poate încheia singură acte juridice”, nu de „cel lipsit de capacitate…”

Propuneri:

(3) Persoana cu capacitate de exercițiu restrânsă poate încheia singură acte juridice de conservare și de administrare care nu sunt susceptibile de a prejudicia interesele acesteia, precum acceptarea unei moșteniri sau a unor liberalități fără sarcini, cât și actele juridice de dispoziție cu caracter curent de mică valoare și care se execută la data încheierii lor.

2. La articolul 42, denumirea marginală a articolului va avea următorul cuprins:

„Regimul unor acte ale persoanei cu capacitate de exercițiu restrânsă”.

Observații:

– Denumirea marginală de la art. 42 ar trebui să vizeze „regimul unor acte juridice ale persoanei cu capacitate de exercițiu restrânsă”, și nu „regimul unor acte ale persoanei”.

– Apoi, actele juridice vizate nu sunt ale persoanei cu capacitate de exercițiu restrânsă, ci sunt doar încheiate de aceasta.

Propuneri:

2. La articolul 42, denumirea marginală a articolului va avea următorul cuprins:

„Regimul unor acte juridice încheiate de persoana cu capacitate de exercițiu restrânsă”.

3. La articolul 42, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:

„(3) Dispozițiile prezentului articol sunt aplicabile și majorului pus sub consiliere judiciară, în măsura în care instanța de tutelă nu dispune altfel.”

Observații:

„Majorul pus sub consiliere judiciară” este de fapt „persoana care a împlinit vârsta de majorat pusă sub consiliere judiciară”.

Propuneri:

„(3) Dispozițiile prezentului articol sunt aplicabile și persoanei puse sub consiliere judiciară care a împlinit vârsta majoratului, dacă instanța de tutelă nu dispune altfel.

4. La articolul 43, litera b) a alineatului (1) şi alineatele (2) şi (4), vor avea următorul cuprins:

„b) cel pus sub tutelă specială.

(2) Pentru cei care nu au capacitate de exercițiu, actele juridice se încheie, în numele acestora, de reprezentanții lor legali, în condițiile prevăzute de lege.

(4) Actele pe care cel lipsit de capacitate de exercițiu le poate încheia singur pot fi făcute și de reprezentantul său legal, afară de cazul în care legea ar dispune altfel sau natura actului nu i-ar permite acest lucru.”

Observații:

– Sintagmele „cel pus sub tutelă specială”, „cei care nu au capacitate de exercițiu”, „cel lipsit de capacitate de exercițiu”, menite să desemneze persoanele care se află în situațiile menționate, sunt nejustificat folosite de textele normative de la art. (2) și (4).

– Tot astfel, exprimări precum „afară de cazul în care legea ar dispune altfel sau natura actului nu i-ar permite acest lucru”, caracterizează îndeobște limbajul obișnuit, diferit de cel juridic specializat.

Propuneri:

„b) persoana pusă sub tutelă specială.

(2) Pentru persoanele lipsite de capacitate de exercițiu, actele juridice se încheie prin reprezentanții lor legali, în condițiile prevăzute de lege.

(4) Actele juridice pe care persoanele lipsite de capacitate de exercițiu le pot încheia singure, pot fi încheiate și de reprezentanții lor legali, cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel sau natura actului nu le-ar permite acest lucru.”

5. Articolul 44 va avea următorul cuprins:

Art. 44. Sancțiune

(1) Actele făcute de persoana lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă, altele decât cele prevăzute la art. 41 alin. (3) și la art. 43 alin. (3), precum și actele făcute de tutore fără avizul consiliului de familie sau autorizarea instanței de tutelă, atunci când acestea sunt cerute de lege, sunt anulabile, chiar fără dovedirea unui prejudiciu.

(2) Cel lipsit de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă poate invoca și singur, în apărare, anulabilitatea actului pentru încălcarea dispozițiilor legale în materie de capacitate de exercițiu.”

Observații:

Ca și în cazul precedent, regimul juridic privește actele juridice ale persoanei cu capacitate de exercițiu restrânsă, și nu actele persoanei cu capacitate restrânsă.

Sintagma „actele făcute” este improprie limbajului juridic, pentru că:

– spre deosebire de orice alte acte de conduită, actul juridic se încheie, așa cum prevede art. 43 alin. (2), potrivit căruia “…actele juridice se încheie…”, nu se fac. Potrivit art. 37 din Legea privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, „În limbajul normativ, aceleași noțiuni se exprimă numai prin aceiași termeni”;

– nu orice act este anulabil, ci doar actul juridic, cel săvârșit cu intenția de a produce efecte juridice, spre deosebire de orice altă acțiune a omului (act de conduită) care nu este animat de o asemenea intenție;

– legea nu „cere”, ci “impune”. Deși ambele sintagme sunt uzuale, privite din perspectiva rigorilor pe care le presupune terminologia juridică, ele au totuși semnificații ușor diferite, pentru că una este să ceri cuiva ceva, ceea ce ar putea consta și într-o simplă recomandare, și alta este să-i impui ceva, sintagmă care, de această dată, evocă dispoziția, ordinul, care sunt obligatorii.

Altfel spus, impunerea exprimă mai bine imperativul respectări unei dispoziții;

– „invocarea anulabilității actului” de către cel lipsit de capacitatea de exercițiu, este o exprimare greșită, pentru că nu anulabilitatea se invocă, ci doar nulitatea ca sancțiune a actului juridic. Anulabilitatea exprimă doar posibilitatea aplicării sau constatării nulității, după cum ea este relativă sau absolută. Nulitatea relativă se declară la cererea persoanei ale cărei interese au fost vătămate, în timp ce nulitatea absolută se constată, independent de voința persoanei.

Propuneri:

(1) Actele juridice încheiate de persoana lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă, altele decât cele prevăzute la art. 41 alin. (3) și la art. 43 alin. (3), precum și actele juridice încheiate de tutore fără avizul consiliului de familie sau autorizarea instanței de tutelă, atunci când aceste formalități sunt impuse de lege, sunt anulabile, chiar nu au cauzat un prejudiciu.

(2) Persoana lipsită de capacitate de exercițiu precum și persoana care are capacitate de exercițiu restrânsă pot invoca și singure, în apărare, nulitatea actului juridic pentru încălcarea dispozițiilor legale în materie de capacitate de exercițiu”.

– Încuviințarea, avizul sau autorizarea poate fi dată, cel mai târziu, în momentul încheierii actului.

Propuneri:

– Încuviințarea, avizul sau autorizarea pot fi date, cel mai târziu, în momentul încheierii actului juridic.

6. Articolul 46 va avea următorul cuprins:

„Art. 46. Regimul anulabilității

(1) Acțiunea în anulare poate fi exercitată de reprezentantul legal, de minorul care a împlinit vârsta de 14 ani, de cel pus sub consiliere judiciară, precum și de ocrotitorul legal sau de consiliul de familie, după caz.

(2) Atunci când actul s-a încheiat fără autorizarea instanței de tutelă, necesară potrivit legii, aceasta va sesiza procurorul în vederea exercitării acțiunii în anulare.

(3) Persoana capabilă de a contracta nu poate opune anulabilitatea contractului și nici exercita acțiunea în anulare, însă poate cere menținerea contractului și reducerea sau majorarea propriei prestații, după caz”.

Observații:

 – Denumirea marginală de la art. 46 C. civ. este greșită. În limbajul juridic uzual, vorbim de „regimul juridic al nulității”, și nicidecum de regimul anulabilității.

– Fiind vorba de o posibilitate, și nu de o realitate împlinită, anulabilitatea nu poate fi susceptibilă de a fi invocată, și cu atât mai puțin,opusă cuiva. Ideea nefericită de a înlocui sintagma tradițională „nulitatea contractului” cu “anulabilitatea” acestuia, a fost „inspirată” de reglementările Codului civil italian, potrivit cărora anulabilitatea poate fi relativă și absolută. De exemplu, art. 1446 C. civ. it. reglementează anulabilitatea contractului plurilateral, în timp ce, în viziunea Codului nostru civil, anulabilitatea desemnează doar posibilitatea invocării nulității relative.

Propuneri:

(1) Acțiunea în anulare poate fi exercitată de reprezentantul legal, de minorul care a împlinit vârsta de 14 ani, de persoana pusă sub consiliere judiciară, precum și de ocrotitorul legal sau de consiliul de familie, după caz.

(2) Ori de câte ori actul juridic a fost încheiat de persoanele prevăzute la alin. (1) fără autorizarea instanței de tutelă, aceasta va sesiza procurorul în vederea exercitării acțiunii în anulare.

(3) Persoana capabilă de a contracta nu poate opune nulitatea contractului și nici exercita acțiunea în anulare, putând cere menținerea contractului și reducerea sau majorarea propriei prestații, după caz.

7. Articolul 48 va avea următorul cuprins:

“Art. 48. Confirmarea actului anulabil.

Minorul devenit major sau cel cu privire la care a încetat măsura consilierii judiciare ori a tutelei speciale poate confirma actul făcut singur în timpul minorității sau în perioada în care se afla sub ocrotire, atunci când el trebuia să fie reprezentat sau asistat. După descărcarea tutorelui, el poate, de asemenea, să confirme actul făcut de tutorele său fără respectarea tuturor formalităților cerute pentru încheierea lui valabilă. În timpul minorității sau al perioadei în care majorul este pus sub consiliere judiciară, confirmarea actului anulabil se poate face numai în condițiile art. 1.263 și 1.264.”

Observații:

– În considerarea observațiilor anterioare privitoare la sintagma “act juridic”, exprimarea corectă este “confirmarea actului juridic anulabil”, și nu confirmarea actului anulabil.

– Actul nu este „făcut” singur în timpul minorității, cum greșit prevede art. 48 modificat, ci este încheiat de minor fără a fi reprezentat.

Propuneri:

Minorul devenit major, precum și persoana cu privire la care a încetat măsura consilierii judiciare ori a tutelei judiciare pot confirma actul juridic încheiat fără să fi fost reprezentate sau, după caz, asistate. Tot astfel, el poate confirma actul juridic anterior încheiat de tutore fără respectarea formalităților prevăzute de lege. În timpul minorității sau al perioadei în care majorul este pus sub consiliere judiciară, confirmarea actului juridic anulabil se poate face numai în condițiile art. 1.263 și 1.264.

8. La articolul 80, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„(1) Orice persoană poate determina felul propriilor funeralii și poate dispune cu privire la corpul său după moarte. În cazul minorilor neemancipați este necesar și consimțământul scris al părinților sau, după caz, al tutorelui.”

9. La articolul 92, denumirea marginală a articolului şi alineatul (4) vor avea următorul cuprins:

„Domiciliul minorului și al celui pus sub tutelă specială

(4) Domiciliul minorului, în cazul în care numai unul dintre părinții săi îl reprezintă ori în cazul în care se află sub tutelă, precum și domiciliul persoanei aflate sub tutelă specială este la reprezentantul legal, afară de cazul în care instanța de tutelă dispune altfel.

Observații:

– Dintr-o interpretare exclusiv literală a textului de la art. 92, care vizează denumirea marginală a acestuia („Domiciliul minorului și al persoanei pusă sub tutelă specială”), rezultă că minorul și persoana pusă sub tutelă ar avea același domiciliu.

– Sintagma „afară de cazul”, menită să desemneze excepția de la regula instituită la art. 92 alin. (4), prima frază, este o exprimare nejuridică.

Propuneri:

9. La articolul 92, denumirea marginală a articolului şi alineatul (4) vor avea următorul cuprins:

„Domiciliul minorului și cel al persoanei puse sub tutelă specială

(4) În cazul în care, numai unul dintre părinții minorului îl reprezintă ori în cazul în care acesta se află sub tutelă, domiciliul minorului, precum și cel al persoanei aflate sub tutelă specială se află la reprezentantul legal.

10. La articolul 104, după alineatul (2) se introduc trei noi alineate, alineatele (3) – (5), cu următorul cuprins:

„(3) Măsurile de ocrotire a majorului și deciziile cu privire la persoana sa asigură respectarea demnității, a drepturilor și libertăților acestuia, a voinței, nevoilor și preferințelor lui, precum și salvgardarea autonomiei sale. Incapacitatea rezultată este stabilită numai în favoarea sa.

Observații:

– Afirmația potrivit căreia „măsurile de ocrotire și deciziile cu privire la persoana sa asigură respectarea demnității, a drepturilor și libertăților acestuia, a voinței, nevoilor și preferințelor lui, precum și salvgardarea autonomiei sale” este mult prea temerară. Fiind măsuri luate prin obligații de mijloace, asemenea măsuri nu pot fi decât cele mai potrivite, apte (menite) să asigure obiectivele vizate.

– Tot astfel, „asigurarea preferințelor” majorului, fără niciun indiciu sau un simplu exemplu din care să rezulte în ce ar putea consta ele, constituie un simplu exercițiu de retorică, la fel cum este și cel care vizează „salvgardarea autonomiei sale”, o exprimare voit prețioasă, care nu poate avea decât un rol de decor. În realitate, tot ce se poate spera este doar asigurarea unui “maxim posibil de autonomie” în niște condiții date.

 – Așa cum este redactat, enunțul de la alin. (3), precum și cele de la alin. (3) – (5) constată că măsurile de ocrotire asigură respectarea demnității.., că ele sunt dispuse pentru cel mai scurt timp posibil și doar când instanța apreciază că nu este suficientă o altă măsură. Or, rostul acestor reglementări este de a impune măsurilor de ocrotire o asemenea caractere, printr-o exprimare menită să sugereze caracterul lor imperativ.

Propuneri:

„(3) Măsurile de ocrotire a majorului și deciziile cu privire la persoana sa sunt menite să asigure respectarea demnității, a drepturilor și libertăților acestuia, a voinței și nevoilor acestuia, precum și a unui maxim posibil de autonomie. Incapacitatea rezultată este stabilită numai în favoarea sa.

(4) Măsurile de ocrotire a majorului sunt dispuse pentru cel mai scurt termen posibil, numai în caz de necesitate și sunt proporționale și individualizate în funcție de gradul de alterare a facultăților mintale, precum și de necesitățile persoanei ocrotite și circumstanțele în care aceasta se găsește.

(5) Măsurile de ocrotire a majorului sunt dispuse numai în cazul în care instanța apreciază că nu este suficientă pentru apărarea intereselor persoanei ocrotite instituirea unei alte măsuri prevăzute de lege, aplicarea regulilor de drept comun instituite pentru ocrotirea unui interes general sau particular, a celor în materia reprezentării sau asistării, a celor referitoare la drepturile și obligațiile soților sau încuviințarea unui mandat de ocrotire încheiat de persoana în cauză.

Propuneri:

(5) Măsurile de ocrotire a majorului vor fi dispuse doar în cazul în care instanța apreciază că nu este suficientă instituirea unei alte măsuri prevăzute de lege pentru apărarea intereselor persoanei ocrotite aplicarea regulilor de drept comun instituite pentru ocrotirea unui interes general sau particular, a celor în materia reprezentării sau asistării, a celor referitoare la drepturile și obligațiile soților sau încuviințarea unui mandat de ocrotire încheiat de persoana în cauză.”

11. La articolul 106, alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Ocrotirea majorului are loc prin punerea sa sub consiliere judiciară sau sub tutelă specială, ori prin instituirea curatelei sau unei alte măsuri prevăzute de lege, în condițiile prevăzute de lege.”

12. Articolul 110 va avea următorul cuprins:

„Art. 110. Cazurile de instituire

Tutela minorului se instituie atunci când ambii părinţi sunt, după caz, decedaţi, necunoscuţi, decăzuţi din exerciţiul drepturilor părinteşti sau li s-a aplicat pedeapsa penală a interzicerii drepturilor părinteşti, puşi sub consiliere judiciară sau tutelă specială, dispăruţi ori declaraţi judecătoreşte morţi, precum şi în cazul în care, la încetarea adopţiei, instanţa hotărăşte că este în interesul minorului instituirea unei tutele.”

13. La articolul 113, litera a) a alineatului (1) va avea următorul cuprins:

„a) minorul, persoana pusă sub tutelă specială ori sub consiliere judiciară sau cel pus sub curatelă;”

14. Articolul 114 va avea următorul cuprins:

„Art. 114. Desemnarea tutorelui de către părinte

(1) Părintele poate desemna, prin act unilateral sau prin convenție, încheiate în formă autentică, ori, după caz, prin testament, persoana care urmează a fi numită tutore al copiilor săi.

(2) Desemnarea făcută de părintele care în momentul morții era decăzut din drepturile părintești este lipsită de efecte.

(3) Desemnarea făcută în condițiile alin. (1) poate fi revocată oricând de către părinte, chiar și printr-un înscris sub semnătură privată.

(4) Înscrisul prin care se revocă persoana desemnată pentru a fi numită tutore se va înscrie în registrul prevăzut la art. 1.046 sau la art. 2.033, după caz.

(5) Notarul public sau instanța de tutelă, după caz, are obligația să verifice la registrele prevăzute la alin. (4) dacă persoana desemnată pentru a fi tutore nu a fost revocată.

(6) Părintele cu capacitate de exercițiu deplină, care exercită autoritatea părintească asupra copilului său minor sau care este tutorele copilului său major pus sub tutelă specială poate să încheie un contract de mandat de ocrotire cu privire la îngrijirea acestuia, pentru situația în care mandantul decedează sau nu-și mai poate îndeplini sarcina tutelei.”

15. Articolul 118 va avea următorul cuprins:

„Art. 118. Numirea tutorelui de către instanţa de tutelă

(1) În lipsa unui tutore desemnat, instanţa de tutelă numeşte cu prioritate ca tutore, dacă nu se opun motive întemeiate, o rudă sau un afin ori un prieten al familiei minorului, în stare să îndeplinească această sarcină, ţinând seama, după caz, de relaţiile personale, de apropierea domiciliilor, de condiţiile materiale şi de garanţiile morale pe care le prezintă cel chemat la tutelă.

Observații:

– Condiția pusă de art. 118 ca la numirea unui tutore să nu se „opună motive întemeiate” este incorect redactată. În realitate, vorbim de simpla „existență” a unor motive întemeiate și virtuale pentru care tutorele nu ar putea fi desemnat, cum ar fi, de exemplu, conflictul de interese.

Propuneri:

(1) În lipsa unor motive întemeiate, instanţa de tutelă numeşte cu prioritate ca tutore o rudă sau un afin ori un prieten al familiei minorului, care poate îndeplini această sarcină, ţinând seama, după caz, de relaţiile personale, de apropierea domiciliilor, de condiţiile materiale şi de garanţiile morale pe care le prezintă cel chemat la tutelă.

(2) În cazul în care niciuna dintre persoanele prevăzute la alin. (1) nu își poate asuma tutela, instanța de tutelă numește un reprezentant personal care a dobândit această calitate în condițiile legii speciale.”

Propuneri:

(2) În cazul în care nicio persoană dintre cele prevăzute la alin. (1) nu își poate asuma calitatea de tutore, instanța de tutelă va numi un reprezentant personal care a dobândit această calitate în condițiile legii speciale.

16. La articolul 119, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

(1) Numirea tutorelui se face, cu acordul acestuia, de către instanța de tutelă în camera de consiliu, prin încheiere definitivă. Atunci când desemnarea tutorelui s-a făcut prin convenție, cel desemnat tutore nu poate refuza numirea decât pentru motivele prevăzute la art. 120 alin. (2).”

Observații:

Condiția potrivit căreia numirea tutorelui se face cu acordul acestuia riscă a fi înțeleasă în sensul că desemnarea tutorelui s-ar face prin convenție, ipoteză care face obiectul de reglementare al prevederii de la fraza a doua a aceluiași articol.

Propuneri:

(1) Numirea tutorelui se face cu consimțământul acestuia, de către instanța de tutelă în camera de consiliu, prin încheiere definitivă. Atunci când desemnarea tutorelui s-a făcut prin convenție, cel desemnat ca tutore nu poate refuza numirea decât pentru motivele prevăzute la art. 120 alin. (2).”

17. La articolul 146, alineatul (3) va avea următorul cuprins:

„(3) Minorul nu poate să facă donații sau testamente, altele decât darurile obișnuite potrivit stării lui materiale sau dispozițiile testamentare cu privire la bunuri de mică valoare, și nici să garanteze obligațiile altuia.”

18. Capitolului III al titlului III al Cărţii I – Ocrotirea interzisului judecătoresc va avea următoarea denumire:

„Capitolul III. Ocrotirea majorului prin consiliere judiciară și tutelă specială”

19. Articolul 164 va avea următorul cuprins:

„Art. 164. Condiții

(1) Majorul care nu se poate îngriji singur de interesele sale din cauza unei deteriorări temporare sau permanente, parțiale sau totale, stabilită în urma unei evaluări medicale și psihosociale, a facultăților mintale, și care are nevoie de sprijin în formarea sau exprimarea voinței sale, poate beneficia de consiliere judiciară sau tutelă specială, dacă luarea acestei măsuri este necesară pentru exercitarea capacității sale civile, în condiții de egalitate cu celelalte persoane. 

(2) O persoană poate beneficia de consiliere judiciară dacă deteriorarea facultăților sale mintale este parțială și este necesar să fie asistată sau consiliată în mod continuu în exercitarea drepturilor și libertăților ei.

Propuneri:

(2) Orice persoană poate beneficia de consiliere judiciară dacă afectarea facultăților sale mintale este parțială, făcând necesară asistența sau consilierea acesteia continuă în exercitarea drepturilor și libertăților ei.

(3) Instituirea consilierii judiciare se poate face numai dacă nu poate fi asigurată o protecție adecvată a persoanei ocrotite prin instituirea curatelei în condițiile art. 178-186.

Propuneri:

(3) Consilierea judiciară poate fi instituită numai dacă nu poate fi asigurată o protecție adecvată a persoanei ocrotite prin instituirea curatelei în condițiile art. 178-186.

(4) O persoană poate beneficia de tutelă specială dacă deteriorarea facultăților sale mintale este totală și este necesar să fie reprezentată în mod continuu în exercitarea drepturilor și libertăților ei.

Propuneri:

(4) Orice persoană poate beneficia de tutelă specială dacă deteriorarea facultăților sale mintale este totală, făcând necesară reprezentarea ei continuă în exercitarea drepturilor și libertăților sale.

(5) Instituirea tutelei speciale se poate face numai dacă nu poate fi asigurată o protecție adecvată a persoanei ocrotite prin instituirea curatelei sau prin punerea sa sub consiliere judiciară.

Propuneri:

(5) Tutela specială poate fi instituită numai dacă nu poate fi asigurată o protecție adecvată a persoanei ocrotite prin instituirea curatelei sau prin punerea sa sub consiliere judiciară.

(6) Pot beneficia de tutelă specială și minorii cu capacitate de exercițiu restrânsă. Când însă instanța de tutelă apreciază că ocrotirea acestora se poate realiza prin instituirea curatelei sau prin punerea lor sub consiliere judiciară, această măsură se poate dispune cu un an înainte de împlinirea vârstei de 18 ani și începe să producă efecte de la această dată.”

20. Articolul 165 va avea următorul cuprins:

„Art. 165. Persoanele care pot cere punerea sub ocrotire

Punerea sub consiliere judiciară sau tutelă specială poate fi cerută de cel care necesită ocrotire, de soțul sau de rudele acestuia, de persoana care locuiește cu el, precum și de celelalte persoane prevăzute la art. 111, care este aplicabil în mod corespunzător.”

Propuneri:

Atât punerea sub consiliere judiciară cât și tutela specială pot fi solicitate de persoana care necesită ocrotire, de soțul sau de rudele acesteia, de persoana care locuiește cu ea, precum și de celelalte persoane prevăzute la art. 111, care se aplică în mod corespunzător.

21. Articolul 166 va avea următorul cuprins:

„Art. 166. Desemnarea tutorelui. Mandatul de ocrotire

(1) Orice persoană care are capacitatea deplină de exercițiu poate desemna prin act unilateral sau convenție, încheiate în formă autentică, persoana care urmează a fi numită tutore pentru a se îngriji de persoana și bunurile sale în cazul în care ar fi pusă sub consiliere judiciară sau tutelă specială. Dispozițiile art. 114 alin. (3)-(5) se aplică în mod corespunzător.”

Propuneri:

(1) Orice persoană care are capacitatea deplină de exercițiu poate desemna prin act unilateral sau prin convenție încheiate în formă autentică, persoana care urmează a fi numită tutore pentru a se îngriji de persoana și bunurile sale în cazul în care ar fi pusă sub consiliere judiciară sau tutelă specială. Dispozițiile art. 114 alin. (3)-(5) se aplică în mod corespunzător.

(2) Orice persoană care are capacitatea deplină de exercițiu poate să încheie un mandat de ocrotire pentru situația în care nu ar mai putea să se îngrijească de persoana sa ori să-și administreze bunurile.

Observații:

Mandatul de ocrotire nu se încheie pentru situația în care persoana „nu ar mai putea să se îngrijească de persoana sa ori să-și administreze bunurile”, cum greșit prevede la alin. (2), ci ori de câte ori „persoana nu se poate îngriji de persoana sa ori să-și administreze bunurile”.

22. Articolul 167 va avea următorul cuprins:

„Art. 167. Numirea unui curator special

În caz de nevoie și până la soluționarea cererii instanța de tutelă poate numi un curator special pentru îngrijirea și reprezentarea celui a cărui ocrotire a fost cerută, precum și pentru administrarea bunurilor acestuia.”

Propuneri:

Până la soluționarea cererii, instanța de tutelă poate numi, în caz de nevoie, un curator special pentru îngrijirea și reprezentarea persoanei a cărui ocrotire a fost cerută, precum și pentru administrarea bunurilor acesteia.

23. Articolul 168 va avea următorul cuprins:

„Art. 168. Procedura. Durata măsurii.

(1) Soluționarea cererii de punere sub ocrotire se face potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă.

(2) Punerea sub consiliere judiciară este dispusă pentru o perioadă care nu poate depăși 3 ani.

(3) Punerea sub tutelă specială este dispusă pentru o perioadă care nu poate depăși 5 ani. Cu toate acestea, în cazul în care deteriorarea facultăților mintale ale persoanei ocrotite este permanentă și totală, instanța poate dispune prelungirea măsurii tutelei speciale pentru o durată mai mare, care nu poate să depășească 10 ani.

Propuneri:

(3) Punerea sub tutelă specială poate fi dispusă doar pentru o perioadă care nu poate fi mai mare de 5 ani. Când alterarea facultăților mintale ale persoanei ocrotite este permanentă și totală, instanța poate dispune prelungirea măsurii tutelei speciale pentru o durată mai mare, care însă nu poate depăși 10 ani.

(4) Prin hotărârea prin care a fost dispusă punerea sub consiliere judiciară sau tutelă specială instanța de tutelă poate stabili, în funcție de gradul de autonomie al persoanei ocrotite și de nevoile sale specifice, categoriile de acte pentru care este necesară încuviinţarea actelor sale sau, după caz, reprezentarea ei. Instanța poate dispune ca măsura de ocrotire să privească chiar şi numai o categorie de acte. De asemenea, instanța poate dispune ca măsura de ocrotire să se refere numai la persoana celui ocrotit sau numai la bunurile sale.

Propuneri:

(4) În funcție de gradul de autonomie al persoanei ocrotite și de nevoile sale specifice, prin hotărârea prin care a fost dispusă punerea sub consiliere judiciară sau tutelă specială, instanța de tutelă va stabili categoriile de acte juridice pentru care este necesară încuviințarea sau, după caz, reprezentarea ei. Instanța poate dispune ca măsura de ocrotire să se refere doar la o categorie de acte juridice sau să privească doar persoana celui ocrotit sau numai bunurile sale.

(5) În cazul în care instanța de tutelă procedează potrivit alin. (4), dispunerea măsurii de ocrotire nu aduce nicio atingere capacităţii celui ocrotit de a încheia actele pentru care instanța nu a stabilit că este necesară încuviințarea ocrotitorului sau, după caz, reprezentarea sa.

(6) Ocrotitorul sau reprezentantul persoanei ocrotite este dator să sesizeze instanța de tutelă ori de câte ori constată că există date și circumstanțe care justifică reevaluarea măsurii, precum și cu cel puțin 6 luni înainte de expirarea duratei pentru care aceasta a fost dispusă, în vederea reevaluării ei. Instanța poate dispune, urmând aceeași procedură, prelungirea, înlocuirea sau ridicarea măsurii.”

Propuneri:

(6) Când ocrotitorul sau reprezentantul persoanei ocrotite constată că se impune reevaluarea măsurii, aceștia sunt obligați să sesizeze instanța de tutelă cu cel puțin 6 luni înainte de expirarea duratei pentru care măsura respectivă a fost dispusă. Instanța poate dispune prelungirea, înlocuirea sau ridicarea măsurii, urmând aceeași procedură. 

24. Articolul 169 va avea următorul cuprins:

„Art. 169. Opozabilitatea față de terți

Propuneri:

„Art. 169.Opozabilitatea față de terți a măsurii de ocrotire

(1) Măsura de ocrotire își produce efectele de la data când hotărârea judecătorească a rămas definitivă.

(2) Cu toate acestea, lipsa de capacitate a celui ocrotit nu poate fi opusă unei terțe persoane decât de la data îndeplinirii formalităților de publicitate prevăzute de Codul de procedură civilă, afară numai dacă cel de-al treilea a cunoscut instituirea măsurii de ocrotire pe altă cale.”

Propuneri:

(2) Lipsa de capacitate a persoanei ocrotite nu poate fi opusă terților decât de la data îndeplinirii formalităților de publicitate prevăzute de Codul de procedură civilă, cu excepția cazului în care aceștia au luat cunoștință de instituirea măsurii de ocrotire pe o altă cale”.

25. Articolul 170 va avea următorul cuprins:

„Art. 170. Numirea tutorelui

(1) Prin hotărârea prin care a fost luată măsura de ocrotire, instanța de tutelă numește persoana care va exercita funcția de tutore de la data rămânerii definitive a hotărârii. Dispozițiile art. 114-117 și art. 119-120 se aplică în mod corespunzător.

(2) În lipsa unui tutore desemnat, instanța de tutelă numește cu prioritate în această calitate, dacă nu se opun motive întemeiate, soțul, părintele, o rudă sau un afin, un prieten sau o persoană care locuiește cu cel ocrotit și are legături strânse și stabile cu acesta, în stare să îndeplinească această sarcină, ținând seama, după caz, de legăturile de afecțiune, de relațiile personale, de condițiile materiale, de garanțiile morale pe care le prezintă cel chemat să fie numit tutore, precum și de apropierea domiciliilor sau reședințelor.

Propuneri:

(2) În lipsa unor motive întemeiate, ori de câte ori nu a fost desemnat un tutore, instanța de tutelă numește cu prioritate în această calitate pe soțul, părintele, o rudă sau un afin, un prieten sau o persoană care locuiește cu persoana ocrotită, care are legături strânse și stabile cu acesta, fiind în măsură să îndeplinească o asemenea sarcină, avându-se în vedere legăturile de afecțiune, relațiile personale, condițiile materiale, garanțiile morale pe care le prezintă persoana care urmează a fi desemnată ca tutore, precum și apropierea domiciliilor sau, după caz, a reședințelor acestora.

(3) În cazul în care niciuna dintre persoanele prevăzute la alin. (2) nu își poate asuma tutela, instanța de tutelă numește un reprezentant personal care a dobândit această calitate în condițiile legii speciale.

Propuneri:

(3) În cazul în care niciuna dintre persoanele prevăzute la alin. (2) nu își poate asuma calitatea de tutore, instanța de tutelă numește un reprezentant personal care a dobândit această calitate în condițiile legii speciale

(4) La numirea tutorelui, instanța ia în considerare preferințele exprimate de cel ocrotit, relațiile sale obișnuite, interesul manifestat cu privire la persoana sa, dar și eventualele recomandări formulate de persoanele apropiate acestuia.”

Propuneri:

(4) La numirea tutorelui, instanța va avea în vedere opțiunile persoanei ocrotite, relațiile sale obișnuite, interesul manifestat de tutore față de aceasta, precum și de eventualele recomandări ale persoanelor apropiate acestuia.

26. Articolul 171 va avea următorul cuprins:

„Art. 171. Aplicarea regulilor de la tutelă

(1) Regulile privitoare la tutela minorului care a împlinit vârsta de 14 ani se aplică și în cazul celui pus sub consiliere judiciară, dacă prin lege nu se prevede altfel.

Propuneri:

(1) Regulile privitoare la tutela minorului care a împlinit vârsta de 14 ani se aplică și în cazul persoanei puse sub consiliere specială, în măsura în care legea nu dispune altfel.”

(2) Regulile privitoare la tutela minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani se aplică și în cazul celui pus sub tutelă specială, în măsura în care legea nu dispune altfel.”

27. Articolul 172 va avea următorul cuprins:

„Art. 172. Actele încheiate de cel pus sub consiliere judiciară sau tutelă specială

(1) Actele juridice încheiate de persoana pusă sub consiliere judiciară sau tutelă specială, altele decât cele prevăzute la art. 41 alin. (3) și la art. 43 alin. (3), precum și cele autorizate de instanța de tutelă, sunt anulabile sau obligațiile care decurg din acestea pot fi reduse, chiar fără dovedirea unui prejudiciu și chiar dacă la data încheierii lor aceasta ar fi avut discernământ.

Propuneri:

(1) Actele juridice încheiate de persoana pusă sub consiliere judiciară sau sub tutelă specială, altele decât cele prevăzute la art. 41 alin. (3) și la art. 43 alin. (3), precum și cele autorizate de instanța de tutelă, sunt anulabile. Prestațiile executate pot fi reduse, chiar dacă nu s-a cauzat un prejudiciu și chiar dacă persoana pusă sub consiliere sau persoana aflată sub tutelă specială aveau discernământ la data executării lor.

(2) Actele juridice încheiate înaintea punerii sub consiliere judiciară sau tutelă specială pot fi anulate sau obligațiile care decurg din acestea pot fi reduse numai dacă la epoca când au fost încheiate lipsa discernământului era notorie sau cunoscută de cealaltă parte.

Observații:

Textul normativ de la alin. (2) este defectuos redactat, pentru că nu se înțelege dacă reducerea obligațiilor care „decurg” (termen impropriu) din actele juridice încheiate este o măsură alternativă anulării, așa cum se sugerează prin folosirea conjuncției „sau”, ori dimpotrivă, este cumulativă acesteia.  

Propuneri:

(2) Actele juridice încheiate înaintea punerii sub consiliere judiciară sau tutelă specială pot fi anulate sau, după caz, obligațiile prevăzute de acestea pot fi reduse numai dacă la data când au fost executate, lipsa discernământului era notorie sau era cunoscută de cealaltă parte.

(3) Dispozițiile testamentare făcute de persoana ocrotită după punerea sa sub consiliere judiciară sunt valabile, dacă sunt autorizate sau confirmate de către instanța de tutelă, ținând seama de natura acestora și circumstanțele în care au fost făcute.”

28. Articolul 173 va avea următorul cuprins:

„Art. 173. Înlocuirea tutorelui

(1) Tutorele persoanei ocrotite este în drept să ceară înlocuirea sa după 3 ani de la numire.

(2) Pentru motive temeinice, tutorele poate cere înlocuirea sa și înaintea împlinirii termenului de 3 ani.”

29. Articolul 174 va avea următorul cuprins:

„Art. 174. Obligațiile tutorelui

(1) Tutorele este dator să îngrijească de cel ocrotit, spre a-i grăbi vindecarea, a-i restaura autonomia, a-i îmbunătăți condițiile de viață și a-i asigura bunăstarea morală și materială, luând în considerare starea lui, abilitățile sale, gradul de incapacitate al acestuia, dar și celelalte circumstanțe în care se găsește. În acest scop, se vor putea întrebuința veniturile și, la nevoie, toate bunurile persoanei ocrotite. Cu toate acestea, amintirile de familie, obiectele personale, precum și bunurile indispensabile persoanei ocrotite sau destinate îngrijirii sale sunt păstrate la dispoziția acesteia, prin grija reprezentantului sau ocrotitorului legal și, dacă este cazul, a instituției în care este îngrijit.

Observații:

– Deși denumirea marginală a art. 174 este rezervată obligațiilor tutorelui, enunțul normei se referă la „datoria” acestuia.

– Tutorele nu este „dator să se îngrijească de cel ocrotit”, ci este obligat să îngrijească pe cel ocrotit.

– Obligația impusă tutorelui de „a-i grăbi vindecarea”, fără să rezulte din text că cel ocrotit ar suferi de o afecțiune concretă, nu are acoperire.

– „Asigurarea bunăstării morale și materiale” este un obiectiv excesiv

– Autonomia celui ocrotit nu este susceptibilă de a fi „restaurată”, ci doar restabilită.

(2) În îndeplinirea sarcinii sale, tutorele este dator:

Propuneri:

(2) În îndeplinirea sarcinii sale, tutorele este obligat:

a) să ia în considerare, cu prioritate, voința, preferințele și nevoile persoanei ocrotite, să-i acorde sprijinul necesar în formarea și exprimarea voinței sale și s-o încurajeze să-și exercite drepturile și să-și îndeplinească singură obligațiile;

b) să coopereze cu persoana ocrotită şi să îi respecte viața intimă, privată şi demnitatea;

c) să asigure şi să permită, atunci când este posibil, informarea şi lămurirea persoanei ocrotite, în modalități adaptate stării acesteia, despre toate actele şi faptele care ar putea să o afecteze, despre utilitatea și gradul lor de urgență, precum și despre consecințele unui refuz din partea persoanei ocrotite de a le încheia;

d) să ia toate măsurile necesare pentru protejarea şi realizarea drepturilor persoanei ocrotite;

e) să coopereze cu persoanele fizice şi persoanele juridice cu îndatoriri în îngrijirea persoanei ocrotite;

Propuneri:

e) să coopereze cu persoanele fizice și persoanele juridice cu obligații în îngrijirea persoanei ocrotite;

f) să mențină, în măsura posibilului, o relație personală cu persoana ocrotită;

g) în cazurile prevăzute de lege, să întreprindă demersurile necesare pentru întocmirea rapoartelor de evaluare medicală și psihologică a persoanei ocrotite și sesizarea instanței de tutelă.

(3) Instanța de tutelă, după ascultarea persoanei ocrotite, luând avizul consiliului de familie și consultând rapoartele de evaluare medicală, psihologică și de anchetă socială, va hotărî dacă cel ocrotit va fi îngrijit la locuința lui sau într-un serviciu social în comunitate, în condiţiile legii. Schimbarea locului îngrijirii celui ocrotit se face cu autorizarea instanței de tutelă, la cererea celui ocrotit, a ocrotitorului său ori a serviciului social în care este îngrijit.

Propuneri:

(3) După ascultarea persoanei ocrotite, instanța de tutelă va lua avizul consiliului de familie, va consulta rapoartele de evaluare medicală, psihologică și de anchetă socială și va decide dacă persoana ocrotită va fi îngrijită la locuința sa ori într-un serviciu social în comunitate, în condiţiile legii. Schimbarea locului îngrijirii celui ocrotit se face cu autorizarea instanței de tutelă, la cererea persoanei ocrotite, a ocrotitorului său ori a serviciului social în care este îngrijită.

(4) Atunci când îngrijirea celui ocrotit nu se face la locuința sa, aceasta și mobilierul sunt păstrate la dispoziția sa. Puterea de administrare cu privire la aceste bunuri permite numai încheierea unor contracte de închiriere, care încetează de plin drept, prin derogare de la alte dispoziții legale, la întoarcerea persoanei ocrotite în locuința sa.

Propuneri:

(4) Când îngrijirea persoanei ocrotite nu se face la domiciliul acesteia, locuința și mobilierul ei sunt lăsate la dispoziția sa. Administrarea acestor bunuri se face doar prin încheierea contractelor de închiriere, care încetează de plin drept la întoarcerea persoanei ocrotite la locuința sa.

(5) În cazul în care devine necesar și este în interesul persoanei ocrotite să se dispună de mobilier sau drepturile cu privire la locuința sa, actul este supus autorizării de către instanța de tutelă.

Propuneri:

(5) Când este în interesul persoanei ocrotite să dispună de mobilier sau de drepturile privitoare la locuința sa, actele de dispoziție se vor încheia cu autorizarea instanței de tutelă.

(6) Când cel ocrotit este căsătorit, va fi ascultat și soțul acestuia.

Propuneri:

(6) Când persoana ocrotită este căsătorită, va fi ascultat și soțul acesteia.

(7) Ocrotitorul nu are dreptul să împiedice corespondența, relațiile sociale sau alegerea profesiei persoanei ocrotite. Neînțelegerile se soluționează de către instanța de tutelă, cu ascultarea persoanei ocrotite.”

Propuneri:

(7) Ocrotitorul nu poate cenzura corespondența, relațiile sau alegerea profesiei de către persoana ocrotită. Neînțelegerile se soluționează de către instanța de tutelă, după ascultarea persoanei ocrotite.

30. Articolul 175 va avea următorul cuprins:

„Art. 175. Liberalitățile primite de descendenții persoanei puse sub tutelă specială

Din bunurile celui pus sub tutelă specială, descendenții acestuia pot fi gratificați de către tutore, cu avizul consiliului de familie și cu autorizarea instanței de tutelă, fără însă să se poată da scutire de raport.”

31. Articolul 176 va avea următorul cuprins:

„Art. 176. Minorul pus sub tutelă specială

(1) Minorul care, la data punerii sub tutelă specială, se afla sub ocrotirea părinților rămâne sub această ocrotire până la data când devine major, fără a i se numi un tutore. Dispozițiile art. 174 sunt aplicabile și situației prevăzute în prezentul alineat.

(2) Dacă la data când minorul devine major acesta se află încă sub tutelă specială, instanța de tutelă numește un tutore. În acest caz, va fi numit tutore, cu prioritate, părintele sau, după caz, părinții acestuia împreună.

(3) În cazul în care, la data punerii sub tutelă specială minorul se afla sub tutelă, instanța de tutelă va hotărî dacă fostul tutore al minorului păstrează sarcina tutelei sau dacă trebuie numit un nou tutore.

(4) Dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător și în cazul în care instanța de tutelă dispune punerea persoanei sub consiliere judiciară sau instituirea curatelei începând cu împlinirea vârstei de 18 ani.”

32. Articolul 177 va avea următorul cuprins:

„Art. 177. Încetarea măsurii

(1) Măsura de ocrotire încetează prin moartea celui ocrotit, la expirarea duratei pentru care a fost instituită, în cazul înlocuirii acesteia, precum și la ridicarea ei.

(2) Dacă au încetat ori s-au modificat cauzele care au provocat luarea măsurii, instanța de tutelă va pronunța ridicarea sau, după caz, înlocuirea acesteia.

(3) Cererea se poate introduce oricând de cel ocrotit, de soțul sau de rudele acestuia, de persoana care locuiește cu el, de tutore, precum și de persoanele sau instituțiile prevăzute la art. 111.

(4) Prevederile art. 168 alin. (6) rămân aplicabile.

(5) Hotărârea prin care se pronunță prelungirea, înlocuirea sau ridicarea măsurii își produce efectele de la data când a rămas definitivă.

(6) Cu toate acestea, încetarea puterii de reprezentare a tutorelui nu va putea fi opusă decât în condițiile prevăzute la art. 169 alin. (2), care se aplică în mod corespunzător.”

33. La articolul 180, alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Când cel interesat a desemnat, prin act unilateral sau prin convenție, încheiate în formă autentică, o persoană care să fie numită curator, aceasta va fi numită cu prioritate. Numirea poate fi înlăturată numai pentru motive temeinice, dispozițiile art. 114-120 aplicându-se în mod corespunzător.”

34. La articolul 182, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu următorul cuprins:

„(4) Instanța sesizată cu instituirea curatelei poate dispune punerea sub consiliere judiciară sau tutelă specială. Dispozițiile art. 164-177 sunt aplicabile.”

Propuneri:

(4) Instanța sesizată cu instituirea curatelei poate dispune punerea sub consiliere judiciară sau sub tutelă specială.

35. Articolul 185 va avea următorul cuprins:

„Art. 185. Încetarea curatelei

Dacă au încetat cauzele care au provocat instituirea curatelei, aceasta va fi ridicată de instanța de tutelă la cererea celui reprezentat, a soțului sau a rudelor acestuia, a persoanei care locuiește cu el, a curatorului sau a celor prevăzuți la art. 111.”

Propuneri:

Curatela va fi ridicată de instanța de tutelă la cererea persoanei reprezentate, a soțului sau a rudelor acesteia, a persoanei care locuiește cu ea, a curatorului sau a persoanelor prevăzute la art. 111.”

36. La articolul 211, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„(1) Nu pot face parte din organele de administrare și de control ale persoanei juridice incapabilii, cei cu capacitate de exercițiu restrânsă, cei decăzuți din dreptul de a exercita o funcție în cadrul acestor organe, precum și cei declarați prin lege sau prin actul de constituire incompatibili să ocupe o astfel de funcție. Cu toate acestea, cei puși sub consiliere judiciară pot face parte din organele de administrare a persoanei juridice fără scop lucrativ al cărei scop îi privește. ”

Observații:

– organele de administrare sunt ale, și nu a persoanei juridice;

– dacă este vorba de persoanele juridice fără scop lucrativ, cum mai putem vorbi de scopul care îi privește pe cei puși sub consiliere judiciară?

Propuneri:

(1) Nu pot face parte din organele de administrare și control ale persoanei juridice persoanele declarate incapabile, cele cu capacitate de exercițiu restrânsă, persoanele decăzute din dreptul de a exercita o funcție în cadrul acestor organe, precum și persoanele declarate prin lege sau prin actul de constituire incompatibile să ocupe o astfel de funcție. Cu toate acestea, persoanele puse sub consiliere pot face parte din organele de administrare a persoanelor fără scop lucrativ.

37. Articolul 275 va avea următorul cuprins:

„Art. 275. Interzicerea căsătoriei între tutore și persoana ocrotită

Căsătoria este oprită între tutore și persoana care se află sub ocrotirea sa.”

Observații:

Căsătoria nu este un vehicul pentru a putea fi „oprită”, ci este o instituție care poate fi doar interzisă.

Propuneri:

Este interzisă căsătoria între tutore și persoana care se află sub ocrotirea sa.

38. Articolul 276 va avea următorul cuprins:

„Art. 276. Încheierea căsătoriei de cel pus sub consiliere judiciară sau tutelă specială

Cel pus sub consiliere judiciară sau tutelă specială îl înștiințează în prealabil despre formularea declarației de căsătorie pe tutorele sub a cărui ocrotire se află, în vederea formulării de către acesta, dacă este cazul, a opoziției la căsătorie.”

39. La articolul 280, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (3¹), cu următorul cuprins:

„(3¹) Atunci când viitorul soț este pus sub consiliere judiciară sau tutelă specială, ocrotitorul legal al acestuia va face personal o declarație în faţa ofiţerului de stare civilă, prin care atestă că a fost înștiințat în prealabil de către cel aflat sub ocrotirea sa cu privire la formularea declarației de căsătorie.”

40. Articolul 286 va avea următorul cuprins:

„Art. 286. Refuzul celebrării căsătoriei

(1) Ofițerul de stare civilă refuză să celebreze căsătoria dacă, pe baza verificărilor pe care este obligat să le efectueze, a opozițiilor primite sau a informațiilor pe care le deține, în măsura în care acestea din urmă sunt notorii, constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.

(2) În cazul în care opoziția la căsătorie este formulată de tutorele celui pus sub consiliere judiciară sau tutelă specială, ofițerul de stare civilă sesizează de îndată instanța de tutelă, care va hotărî cu privire la temeinicia opoziţiei.”

41. La articolul 293, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„(1) Este lovită de nulitate absolută căsătoria încheiată cu încălcarea dispozițiilor prevăzute la art. 271, 273, 274 și art. 287 alin. (1).”

42. Articolul 296 va avea următorul cuprins:

„Art. 296. Persoanele care pot invoca nulitatea absolută

Orice persoană interesată poate introduce acțiunea în constatarea nulității absolute a căsătoriei. Cu toate acestea, procurorul nu poate introduce acțiunea după încetarea sau desfacerea căsătoriei, cu excepția cazului în care ar acționa pentru apărarea drepturilor minorilor sau a persoanelor puse sub consiliere judiciară sau tutelă specială.”

Propuneri:

Orice persoană interesată poate iniția acțiunea în constatarea nulității absolute a căsătoriei. Procurorul nu poate iniția acțiunea după încetarea sau desfacerea căsătoriei, cu excepția cazului în care acest demers vizează apărarea drepturilor minorilor sau a persoanelor puse sub consiliere judiciară ori tutelă specială.”

43. Articolul 297 va avea următorul cuprins:

„Art. 297. Lipsa formalităților cerute de lege

(1) Este anulabilă căsătoria încheiată fără încuviințările sau autorizarea prevăzute la art. 272 alin. (2), (4) și (5), precum și cea încheiată fără informarea prealabilă prevăzută la art. 276 sau fără autorizarea instanței de tutelă, atunci când tutorele a formulat opoziție la căsătorie.

(2) Anulabilitatea poate fi invocată numai de cel a cărui încuviințare sau informare era necesară. Dispozițiile art. 46 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.”

Propuneri:

(2) Nulitatea poate fi invocată doar de persoana a cărei încuviințare sau informare era necesară, potrivit legii. Dispozițiile art. 46 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.”

44. Articolul 299 va avea următorul cuprins:

„Art. 299. Lipsa discernământului

Este anulabilă căsătoria încheiată de persoana lipsită vremelnic de discernământ la momentul încheierii acesteia.”

Propuneri:

Este anulabilă căsătoria încheiată de persoana care, la momentul încheierii acesteia, era lipsită vremelnic de discernământ.

45. Articolul 300 va avea următorul cuprins:

„Art. 300. Existența tutelei

(1) Căsătoria încheiată între tutore și persoana aflată sub ocrotirea sa este anulabilă.

(2) Anulabilitatea poate fi invocată numai de cel aflat sub ocrotire. Dispozițiile art. 46 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.”

Propuneri:

(2) Nulitatea poate fi invocată numai de persoana aflată sub ocrotire. Dispozițiile art. 46 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.”

46. La articolul 337, denumirea marginală a articolului şi alineatul (1) vor avea următorul cuprins:

„Încheierea convenției matrimoniale de către minor ori cel pus sub consiliere judiciară sau tutelă specială

(1) Minorul care a împlinit vârsta matrimonială sau majorul pus sub consiliere judiciară ori tutelă specială poate încheia sau modifica o convenție matrimonială numai cu încuviințarea ocrotitorului său legal și cu autorizarea instanței de tutelă.”

Propuneri:

„Încheierea convenției matrimoniale de către minor ori de către cel pus sub consiliere judiciară sau tutelă specială

(2) Minorul care a împlinit vârsta matrimonială precum și majorul pus sub consiliere judiciară ori tutelă specială pot încheia sau modifica o convenție matrimonială numai cu încuviințarea ocrotitorilor lor legali și cu autorizarea instanței de tutelă.”

47. La articolul 374, alineatul (2) se abrogă.

48. La articolul 375, alineatul (3) va avea următorul cuprins:

„(3) Divorțul prin acordul soților nu poate fi admis dacă unul dintre soți este pus sub consiliere judiciară sau tutelă specială.”

Propuneri:

Dacă unul dintre soți este pus sub consiliere judiciară sau tutelă specială, căsătoria lor nu poate fi desfăcută prin acordul lor de voință.

49. La articolul 429, alineatul (3) va avea următorul cuprins:

„(3) Dacă soțul este pus sub tutelă specială acțiunea poate fi pornită de tutore, iar în lipsă, de un curator numit de instanța judecătorească.”

Propuneri:

„(3) Dacă soțul este pus sub tutelă specială, acțiunea poate fi inițiată de tutore sau, după caz, de un curator numit de instanța judecătorească.”

50. La articolul 430, alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Termenul nu curge împotriva soțului pus sub consiliere judiciară ori tutelă specială și, dacă acțiunea nu a fost pornită de tutore, ea poate fi introdusă de soț în termen de 3 ani de la data încetării măsurii de ocrotire.”

Propuneri:

„(2) Termenul nu curge împotriva soțului pus sub consiliere judiciară ori tutelă specială. Dacă acțiunea nu a fost formulată de tutore, ea poate fi inițiată de soț în termen de 3 ani de la data încetării măsurii de ocrotire.”

51. La articolul 437, alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) De asemenea, cel care introduce o acțiune privitoare la filiație în numele unui copil sau al unei persoane cu privire la care a fost instituită măsura tutelei speciale, precum și persoana pusă sub consiliere judiciară sau copilul minor care a introdus singur, potrivit legii, o astfel de acțiune nu pot renunța la judecarea ei.”

Propuneri:

„(2) Nu pot renunța la judecarea acțiunii privitoare la filiație, persoanele care au inițiat-o în numele copilului, al persoanei față de care a fost instituită măsura tutelei speciale, precum și al persoanei puse sub consiliere judiciară și nici copilul minor care a inițiat singur, potrivit legii, o asemenea acțiune.”

52. La articolul 463, litera a) a alineatului (1) va avea următorul cuprins:

„a) părinții firești ori, după caz, tutorele copilului ai cărui părinți firești sunt decedați, necunoscuți, declarați morți sau dispăruți ori puși sub consiliere judiciară sau tutelă specială și sunt în imposibilitatea de a-și manifesta voința din cauza lipsei discernământului, în condițiile legii;”

Propuneri:

„a) părinții firești ori, după caz, tutorele copilului ai cărui părinți firești sunt decedați, necunoscuți, declarați morți, dispăruți ori puși sub consiliere judiciară sau tutelă specială, care, fiind lipsiți de discernământ, sunt în imposibilitatea de a-și manifesta voința în condițiile legii;”

53. La articolul 503, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (1¹), cu următorul cuprins:

„(1¹) În cazul părintelui pus sub consiliere judiciară, instanța de tutelă poate hotărî ca drepturile și îndatoririle cu privire la bunurile copilului să fie exercitate doar de celălalt părinte. Când cel ocrotit exercită singur autoritatea părintească, instanța de tutelă hotărăște, în funcție de împrejurări, cu privire la instituirea tutelei asupra copilului acestuia; dispozițiile art. 507 alin. (2) rămân aplicabile.”

Propuneri:

„(1¹) Când unul dintre părinți este pus sub consiliere judiciară, drepturile și obligațiile privitoare la bunurile copilului sunt exercitate doar de celălalt părinte. Când părintele pus sub ocrotire exercită singur autoritatea părintească, instanța de tutelă hotărăște, în funcție de împrejurări, cu privire la instituirea tutelei asupra copilului acestuia; dispozițiile art. 507 alin. (2) rămân aplicabile.”

54. Articolul 507 va avea următorul cuprins:

„Art. 507. Exercitarea autorității părintești de către un singur părinte

(1) Dacă unul dintre părinți este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub tutelă specială, decăzut din exercițiul drepturilor părintești sau dacă, din orice motiv, se află în neputință de a-și exprima voința, celălalt părinte exercită singur autoritatea părintească.

(2) Părintele pus sub tutelă specială păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia, cu excepția cazului în care, fiind lipsit de discernământ, se află în imposibilitatea de a-și manifesta voința.”

55. La articolul 846, literele f) şi g) vor avea următorul cuprins:

„f) prin decesul, punerea sub consiliere judiciară sau tutelă specială, renunțarea administratorului ori supunerea acestuia la procedura insolvenței;

g) prin punerea sub consiliere judiciară sau tutelă specialăa beneficiarului sau acestuia la procedura insolvenței, în măsura în care aceasta afectează bunurile administrate.”

2. La articolul 848, denumirea marginală a articolului şi alineatul (1) vor avea următorul cuprins:

„Moartea sau punerea sub consiliere judiciară ori sub tutelă specială a administratorului

(1) Moartea sau punerea sub consiliere judiciară ori sub tutelă specială a administratorului va fi comunicată beneficiarului și, după caz, celorlalți administratori, de către moștenitorii acestuia sau executorul testamentar ori de către tutorele administratorului.”

57. La articolul 902, punctul 1. al alineatului (2) va avea următorul cuprins:

„1. punerea sub consiliere judiciară sau tutelă specială, prelungirea, înlocuirea, încetarea și ridicarea acestor măsuri;”

58. La articolul 1.080, litera a) a alineatului (1) va avea următorul cuprins:

„a) va cere, în condițiile legii, punerea sigiliilor, dacă printre moștenitori sunt și minori, persoane puse sub consiliere judiciară ori tutelă specială sau dispărute;”

Propuneri:

„a) va cere, în condițiile legii, punerea sigiliilor, dacă printre moștenitori sunt și minori, persoane puse sub consiliere judiciară ori tutelă specială sau persoane dispărute;”

59. La articolul 1.085, litera d) va avea următorul cuprins:

„d) prin punerea sub consiliere judiciară sau tutelă specială a executorului testamentar;”

60. La articolul 1.144, alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Dacă nu sunt prezenți toți moștenitorii ori dacă printre ei se află minori, persoane puse sub consiliere judiciară ori tutelă specială ori persoane dispărute, atunci se vor pune sigilii pe bunurile moștenirii în cel mai scurt termen, iar partajul voluntar se va realiza cu respectarea regulilor referitoare la protecția persoanelor lipsite de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă ori privitoare la persoanele dispărute.”

Propuneri:

(2) Dacă nu sunt prezenți toți moștenitorii ori dacă printre ei se află minori,persoane puse sub consiliere judiciară ori tutelă specială sau persoane dispărute, se vor pune sigilii pe bunurile moștenirii în cel mai scurt termen, iar partajul voluntar se va efectua cu respectarea regulilor referitoare la protecția persoanelor lipsite de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă, precum și a celor privitoare la persoanele dispărute.

61. Articolul 1.205 va avea următorul cuprins:

„Art. 1.205. Lipsa discernământului

Este anulabil contractul încheiat de o persoană care, la epoca încheierii acestuia, se afla, fie și numai vremelnic, într-o stare care o punea în neputință de a-și da seama de urmările faptei sale.”

Propuneri:

Contractul încheiat de o persoană care este, fie și vremelnic, lipsită de discernământ la data încheierii sale, este anulabil.

62. Articolul 1.221 va avea următorul cuprins:

„Art. 1.221. Leziunea

„(1) Există leziune atunci când, la data încheierii contractului, una dintre părți, profitând de starea de nevoie sau de dependență, de lipsa de experiență ori de lipsa de cunoștințe a celeilalte părți sau de alte circumstanțe particulare, obține în favoarea sa ori a unei alte persoane o prestație considerabil mai mare sau un beneficiu excesiv și nerezonabil în raport cu valoarea propriei prestații. Simplul fapt al existenței unei disproporții considerabile prezumă exploatarea.

Propuneri:

(1) Contractul care, la data încheierii sale, una dintre părțile contractante a profitat de starea de nevoie sau de dependență economică, de lipsa de experiență sau de cunoștințe a celeilalte părți ori de alte împrejurări favorabile, obține, pentru sine sau pentru altul, o prestație considerabil mai mare în raport cu valoarea propriei prestații, ori un beneficiu excesiv și nerezonabil, sau un beneficiu excesiv și nerezonabil este anulabil. Simplul fapt al existenței unei disproporții considerabile prezumă exploatarea.

(2) Existența leziunii se apreciază și în funcție de natura sau scopul contractului.”                                      

63. Articolul 1.222 va avea următorul cuprins:

„Art. 1.222. Sancțiunea leziunii

(1) Partea lezată poate cerere, la alegerea sa, anularea contractului sau, după caz, reducerea propriei prestații ori mărirea contraprestației celeilalte părți cu valoarea daunelor-interese la care ar fi îndreptățită să le pretindă.

Observații:

– Este excesivă dispoziția potrivit căreia partea lezată ar putea „cere reducerea propriei prestații ori mărirea contraprestației celeilalte părți”. Tot ce i s-ar putea rezonabil pretinde acesteia este doar să declare că „dorește să execute ori execută contractul așa cum fusese înțeles de partea îndreptățită să invoce anulabilitatea”, cum prevede art. 1213 alin. (1) C. civ., text care, potrivit art. 1222, teza a doua, „se aplică în mod corespunzător”.

Propuneri:

(1) Partea prejudiciată poate cere, la alegerea sa, anularea contractului, sau după caz, să declare că este de acord să execute contractul așa cum l-a înțeles cealaltă parte.

(2) În toate cazurile, instanța poate să mențină contractul dacă cealaltă parte oferă, în mod echitabil, o reducere sau majorare a propriei prestații, după caz. Dispozițiile art. 1.213 privitoare la adaptarea contractului se aplică în mod corespunzător.”

64. Articolul 1.223 va avea următorul cuprins:

„Art. 1.223. Prescripția

Dreptul la acțiunea în anulare sau în modificarea contractului pentru leziune se prescrie în termen de un an de la data când obligația celui lezat a devenit exigibilă sau dacă exploatarea de care a profitat cealaltă parte a subzistat și după această dată, de la data când exploatarea a încetat.”

Propuneri:

Dreptul la acțiunea în anulare sau în modificarea contractului pentru leziune se prescrie în termen de un an de la data când obligația celui prejudiciat a devenit exigibilă sau, după caz, de la data când a încetat exploatarea acestuia de care a profitat cealaltă parte și care a continuat și după această dată.

65. La articolul 1.263, alineatele (3) şi (4) vor avea următorul cuprins:

„(3) Persoana chemată de lege să încuviinţeze actele minorului sau ale celui pus sub consiliere judiciară poate, în numele şi în interesul acestuia, să ceară anularea contractului făcut fără încuviinţarea sa ori să confirme contractul atunci când această încuviinţare era suficientă pentru încheierea valabilă a acestuia.

Propuneri:

(3) Persoana desemnată de lege să încuviințeze actele juridice încheiate de minor sau de persoanele puse sub consiliere judiciară, poate solicita anularea contractului încheiat fără încuviințarea sa, ori să confirme contractul când această încuviințare era suficientă pentru încheierea valabilă a acestuia.

(4) Dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător şi în cazul actelor încheiate fără avizul consiliului de familie sau autorizarea instanței tutelare.”

66. Articolul 1.366 va avea următorul cuprins:

„Art. 1.366. Răspunderea minorului și a celui pus sub consiliere judiciară sau tutelă specială

(1) Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani sau persoana pusă sub tutelă specială nu răspunde de prejudiciul cauzat, dacă nu se dovedește discernământul său la data săvârșirii faptei.

(2) Minorul care a împlinit vârsta de 14 ani sau cel pus sub consiliere judiciară răspunde de prejudiciul cauzat, în afară de cazul în care dovedește că a fost lipsit de discernământ la data săvârșirii faptei.”

Propuneri:

(1) Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani precum și persoana pusă sub tutelă specială nu răspund de prejudiciul cauzat, dacă nu au avut discernământ la data săvârșirii faptei.

(2) Minorul care a împlinit vârsta de 14 ani precum și persoana pusă sub consiliere judiciară răspund de prejudiciul cauzat, cu excepția cazului în care au fost lipsiți de discernământ la data săvârșirii faptei.”

67. La articolul 1.372, denumirea marginală a articolului şi alineatul (1) vor avea următorul cuprins:

„Răspunderea pentru fapta minorului sau a celui pus sub consiliere judiciară sau tutelă specială.

Propuneri:

„Răspunderea pentru fapta minorului sau a persoanei pusă sub consiliere judiciară ori tutelă specială.

(1) Cel care în temeiul legii, al unui contract ori al unei hotărâri judecătorești este obligat să supravegheze un minor sau o persoană pusă sub consiliere judiciară sau tutelă specială răspunde de prejudiciul cauzat altuia de către aceste din urmă persoane.”

Propuneri:

(1) Persoana care, în temeiul legii, al unui contract ori al unei hotărâri judecătorești este obligată să supravegheze un minor sau o persoană pusă sub consiliere judiciară ori aflată sub tutelă specială, răspunde de prejudiciul cauzat altuia de către aceste din urmă persoane.

68. Articolul 1.925 va avea următorul cuprins:

„Art. 1.925. Cazuri generale

Pierderea calității de asociat are loc prin cesiunea părților în societate, executarea silită a acestora, moartea, încetarea personalității juridice, falimentul, punerea sub consiliere judiciară sau sub tutelă specială, retragerea și excluderea din societate.”

69. La articolul 1.938, litera a) va avea următorul cuprins:

„a) moartea ori punerea sub consiliere judiciară sau sub tutelă specială a uneia dintre persoanele fizice asociate;”

70. Articolul 2.009 va avea următorul cuprins:

„Art. 2.009. Noțiune

(1) Mandatul este contractul prin care o parte, numită mandatar, se obligă să încheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte părți, numită mandant.

(2) Mandatul poate avea ca obiect și încheierea actelor destinate să asigure, în cazul survenirii incapacității mandantului de a se îngriji de persoana sa ori de a-și administra bunurile, ocrotirea persoanei mandantului, administrarea, în tot sau în parte, a bunurilor sale și, în general, bunăstarea sa morală și materială.”

71. La articolul 2.016, alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Pentru a încheia acte de înstrăinare sau grevare, tranzacții ori compromisuri, pentru a se putea obliga prin cambii sau bilete la ordin ori pentru a intenta acțiuni în justiție, precum și pentru a încheia orice alte acte de dispoziție, mandatarul trebuie să fie împuternicit în mod expres, cu excepția cazului în care prin mandatul de ocrotire mandatarul a fost împuternicit expres cu administrarea deplină a bunurilor mandantului.”

72. La Secţiunea a 2-a a Capitolului IX din Titlul IX al Cărţii a V-a, după subsecţiunea §3. „Obligaţiile mandantului”, se introduce o nouă subsecţiune, §3¹„Dispoziții privind mandatul de ocrotire”, cu următorul cuprins:

„Art. 2.029¹. Noțiune. Formă. Încuviințare de către instanță

(1) Mandatul de ocrotire este cel dat de o persoană cu capacitate de exercițiu deplină pentru situația în care nu ar mai putea să se îngrijească de persoana sa ori să-și administreze bunurile.

(2) Persoana aflată într-unul din cazurile prevăzute la art. 113 nu poate avea calitatea de mandatar.

(3) Mandatul de ocrotire se încheie prin înscris autentic notarial.

(4) Executarea mandatului este condiționată de survenirea deteriorării facultăților mintale ale mandantului, constatată ca urmare a întocmirii unor rapoarte de evaluare medicală și psihologică, și de încuviințarea acestuia de către instanța de tutelă, la cererea mandatarului desemnat în contract.

Propuneri:

(4) Executarea mandatului este condiționată de afectarea facultăților mintale ale mandantului, constatată de rapoarte de evaluare medicală și psihologice, precum și de încuviințarea acestuia de către instanța de tutelă, la cererea mandatarului desemnat în contract.

(5) Instanța de tutelă poate, cu ocazia încuviințării mandatului, pentru a evita prejudicierea gravă a mandantului, să ia orice măsură necesară pentru ocrotirea persoanei mandantului, reprezentarea acestuia în exercitarea drepturilor și libertăților sale civile sau administrarea bunurilor lui.

Propuneri:

(5) Pentru a evita prejudicierea gravă a mandantului, instanța de tutelă poate lua orice măsură necesară ocrotirii acestuia, reprezentarea acestuia în exercitarea drepturilor și libertăților sale civile ori administrarea bunurilor acestuia.

(6) Actul prin care mandantul a încredințat deja altei persoane administrarea bunurilor sale continuă să producă efecte, cu excepția cazului în care acesta este revocat de către instanța de tutelă, pentru motive întemeiate.

Propuneri:

(6) Actul juridic prin care mandantul a încredințat deja altei persoane administrarea bunurilor sale va continua să producă efecte, până la revocarea acestuia de către instanța de tutelă, pentru motive întemeiate.

Art. 2029². Cuprinsul mandatului.

Propuneri:

Art. 2029². Întinderea mandatului

(1) Mandatul poate cuprinde dorințele exprimate de mandant cu privire la îngrijirea sa și condițiile de viață după survenirea incapacității.

Propuneri:

(1) Mandatul poate cuprinde opțiunile exprimate de mandant privind îngrijirea și condițiile sale de viață după survenirea incapacității.    

(2) Mandatul cuprinde persoana desemnată de mandant căreia mandatarul trebuie să-i dea socoteală, precum și frecvența îndeplinirii acestei obligații, care nu poate fi mai mare de trei ani. Dacă mandantul nu a desemnat o asemenea persoană, aceasta este desemnată de instanța de tutelă, cu ocazia încuviințării mandatului.

Propuneri:

Mandatul trebuie să prevadă persoana desemnată de mandant căreia mandatarul îi va da socoteală, precum și frecvența îndeplinirii acestei obligații, care nu poate fi mai mare de trei ani. Dacă mandantul nu a desemnat o asemenea persoană, ea va fi desemnată de instanța de tutelă, cu ocazia încuviințării mandatului.

Art. 2029³. Obligațiile mandatarului

În vederea asigurării bunăstării morale și materiale a mandantului, orice decizie referitoare la executarea mandatului este luată în interesul mandantului și asigură respectarea demnității, a drepturilor și libertăților acestuia, a voinței, nevoilor și preferințelor lui, precum și salvgardarea autonomiei sale. Dispozițiile art. 174 alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și mandatarului.

Propuneri:

Orice decizii referitoare la executarea mandatului trebuie luată în interesul mandantului astfel încât să asigure respectarea demnității, a drepturilor și libertăților acestuia, a voinței, nevoilor și opțiunile lui, precum și asigurarea autonomiei sale. Dispozițiile art. 174 alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și mandatarului.

Art. 2.029⁴. Aplicarea regulilor de la tutela specială

Atunci când întinderea mandatului de ocrotire este îndoielnică, mandatarul îl interpretează conform regulilor privitoare la tutela specială a majorului. 

Propuneri:

Ori de câte ori întinderea mandatului de ocrotire este neclară, mandatarul îl interpretează conform regulilor privitoare la tutela specială a majorului. 

Art. 2.029⁵. Dispunerea unei măsuri de ocrotire

(1) Dacă mandatul de ocrotire nu asigură pe deplin îngrijirea persoanei mandantului sau administrarea bunurilor sale, instanța de tutelă poate dispune, în cursul procedurii de încuviințare a mandatului sau ulterior, o măsură de ocrotire care să îl completeze. În acest caz, instanța de tutelă îl numește cu prioritate în funcția de tutore pe mandatarul din contractul de mandat de ocrotire. 

(2) În cazul în care mandatarul nu îndeplinește și funcția de tutore, acesta continuă să își îndeplinească mandatul și întocmește, la cerere și cel puțin o dată pe an, o dare de seamă pe care o prezintă tutorelui mandantului, iar la sfârșitul mandatului îi dă socoteală și acestuia.

Art. 2.029^6. Inventarierea bunurilor mandantului

(1) Dacă mandatarul este însărcinat cu administrarea bunurilor mandantului, în termen de 10 zile de la încuviințarea mandatului de către instanța de tutelă, acesta procedează la întocmirea inventarului bunurilor mandantului, care va fi transmis, în copie, instanței de tutelă și persoanei căreia mandatarul trebuie să-i dea socoteală, desemnată potrivit art. 2029² alin. (2). Dispozițiile art. 820-822 sunt aplicabile, dacă părțile nu au convenit altfel în contract.

Propuneri:

(1) În termen de 10 zile de la încuviințarea mandatului de către instanța de tutelă, mandatarul care este însărcinat cu administrarea bunurilor mandantului va întocmi inventarul bunurilor mandantului și îl va transmite persoanei desemnate potrivit art. 2029² alin. (2) căreia mandatarul este obligat să-i dea socoteală. Dispozițiile art. 820-822 sunt aplicabile, dacă părțile nu au convenit altfel prin contract.

(2) Instanța de tutelă sesizată cu o cerere de revocare a mandatului poate solicita mandatarului prezentarea unui inventar actualizat al bunurilor mandantului.

Art. 2.029⁷. Actele încheiate de mandant

(1) Actele juridice încheiate de mandant anterior încuviințării mandatului de ocrotire pot fi anulate sau obligațiile care decurg din acestea pot fi reduse numai dacă la epoca când au fost încheiate lipsa discernământului era notorie sau cunoscută de cealaltă parte.

Propuneri:

(1) Actele juridice încheiate de mandant anterior încuviințării mandatului de ocrotire pot fi anulate, iar obligațiile prevăzute de acestea pot fi reduse numai dacă, la data când au fost încheiate, lipsa discernământului era notorie sau cunoscută de cealaltă parte.

(2) Actele juridice încheiate de mandant ulterior încuviințării mandatului și incompatibile cu clauzele acestuia nu pot fi anulate sau obligațiile care decurg din acestea nu pot fi reduse decât dacă acesta a suferit un prejudiciu.

Propuneri:

(2) Actele juridice încheiate de mandant la o dată ulterioară încuviințării mandatului care sunt incompatibile cu clauzele acestuia nu pot fi anulate. Obligațiile asumate de mandant în numele mandatarului nu pot fi reduse decât dacă acesta din urmă a suferit un prejudiciu.

Art. 2.029⁶. Executarea obligațiilor mandantului

În lipsa unei stipulații contrare în contract, mandatarul este autorizat să execute în beneficiul său obligațiile mandantului prevăzute la art. 2025 – 2027.

Art. 2029⁷. Încetarea mandatului de ocrotire

(1) Dacă au încetat cauzele care au provocat încuviințarea mandatului, mandatarul este obligat să sesizeze de îndată instanța de tutelă în vederea constatării capacității mandantului. Dacă mandantul este îngrijit într-o instituție sanitară, aceeași obligație revine și acestei instituții.

Propuneri:

(1) La încetarea cauzelor care au determinat încuviințarea mandatului, mandatarul sau, după caz, instituția sanitară în care este îngrijit mandantul au obligația de a sesiza de îndată instanța de tutelă pentru a constata capacitatea mandantului.

(2) Mandatul încetează să producă efecte dacă instanța constată că mandantul a redevenit capabil.

Propuneri:

(2) Efectele mandatului încetează dacă instanța constată că mandantul și-a redobândit capacitatea.

(3) Mandantul redevenit capabil poate revoca oricând mandatul.

Propuneri:

(3) Mandantul care și-a redobândit capacitatea poate revoca oricând mandatul.

Art. 2029⁸. Renunțarea mandatarului

(1) Mandatarul nu poate renunța la mandatul său fără să își substituie o altă persoană în executarea mandatului, dacă mandantul l-a autorizat în mod expres, sau fără să solicite instanței de tutelă instituirea unei măsuri de ocrotire cu privire la mandant. Orice clauză contrară este considerată nescrisă.

Propuneri:

(1) Mandatarul poate renunța la mandatul său doar dacă și-a substituit o altă persoană în executarea mandatului, cu autorizarea expresă a mandantului, și a solicitat instituirea unei măsuri de ocrotire a mandantului. Orice clauză contrară este considerată nescrisă.

(2) Persoana care îl substituie pe mandatar este obligată să anunțe de îndată instanța de tutelă despre substituire.”

Propuneri:

(2) Persoana a cărui substituire a fost autorizată are obligația de a o aduce la cunoștința instanței de tutelă.

73. Articolul 2.030 va avea următorul cuprins:

„Art. 2.030. Modurile de încetare

Propuneri:

„Art. 2.030. Modurile de încetare a mandatului.

(1) Pe lângă cauzele generale de încetare a contractelor, mandatul încetează prin oricare dintre următoarele moduri:

a) revocarea sa de către mandant;

b) renunțarea mandatarului;

c) moartea, incapacitatea sau falimentul mandantului ori a mandatarului. Cu toate acestea, atunci când are ca obiect încheierea unor acte succesive în cadrul unei activități cu caracter de continuitate, mandatul nu încetează dacă această activitate este în curs de desfășurare, cu respectarea dreptului de revocare sau renunțare al părților ori al moștenitorilor acestora.

(2) În cazul mandatului de ocrotire, orice persoană dintre cele prevăzute la art. 111 poate, dacă mandatul nu este executat corespunzător, să solicite instanței de tutelă să dispună revocarea acestuia, îndeplinirea obligației mandatarului de a da socoteală, precum și o măsură de ocrotire cu privire la mandant.

(3) Mandatul de ocrotire cu titlu gratuit nu încetează prin falimentul mandantului.”

74. La articolul 2.031, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu următorul cuprins:

„(4) În cazul mandatului de ocrotire, mandantul îl poate revoca până la încuviințarea acestuia, notificându-i revocarea mandatarului și notarului public instrumentator, iar mandatarul poate renunța la mandat prin notificarea renunțării către mandant și notarul public instrumentator.”

75. Articolul 2.035 va avea următorul cuprins:

„Art. 2.035. Moartea, incapacitatea sau falimentul uneia dintre părți

1) În caz de deces, incapacitate sau faliment al uneia dintre părți, moștenitorii ori reprezentanții acesteia au obligația de a informa de îndată cealaltă parte. În cazul mandatului de ocrotire, mandatarul informează de îndată instanța de tutelă despre decesul mandantului.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1), mandatarul sau moștenitorii ori reprezentanții săi sunt obligați să continue executarea mandatului dacă întârzierea acesteia riscă să pună în pericol interesele mandantului ori ale moștenitorilor săi. În cazul mandatului de ocrotire, moștenitorii ori reprezentanții mandatarului solicită de îndată instanței de tutelă luarea unei măsuri de ocrotire cu privire la persoana mandantului.”

Prof. univ. emerit dr. Sache Neculaescu
Membru titular fondator al Academiei de Științe Juridice din România