Prof. Rudolf BERNHARDT a fost directorul prestigiosului Institut ”Max-Planck” de drept public străin și de drept internațional de la Heidelberg, din anul 1970, Decan al Facultății de drept din Frankfurt, președintele Societății germane de drept internațional și judecător la CEDO în numele Germaniei, din anul 1981 până la 31 octombrie 1998 (17 ani).

L-am cunoscut în septembrie 1996, când am început exercitarea primului mandat de judecător la CEDO în numele României, iar Domnia sa ocupa funcția de vicepreședinte al Curții din 1992, sub președinția judecătorului norvegian Rolly Riesdal (1985-1998).

La aceea dată, Curtea avea un număr de 34 de judecători, era sesizată prin rapoartele Comisiei Europene a Drepturilor Omului (în care membru din partea României era prof. Corneliu Bîrsan), activitatea judiciară fiind sesionară (8 zile lucrătoare pe lună).

Vicepreședintele Curții, prof. Rudolf BERNHARDT, participa, de regulă, în completele formate din 9 judecători și 4 supleanți și prezida ședințele completului din 21 de judecători, denumit Marea Cameră, ale căror dezbateri erau adevărate sesiuni științifice și jurisprudențiale, susținute, în special, de ”bătrânii” judecători, precum prof. Louis-Edmond Petiti-Franța, prof. de Mayer-Belgia, prof. Carlo Russo-Italia, prof. Luzius Wildhaber-Elveția, prof. Alphonse Spielmann-Luxemburg, prof. Vladimir Tumanov-Rusia, prof. José M. Morenilla-Spania, prof. Jerzy Makarczyk-Polonia și alții.

În acest mediu special, experiența mea de judecător național (1967-1996) și atenția primită de la prof. Louis-Edmond Petiti, Carlo Russo și Luzius Wildhaber, dar, mai ales, grija de care m-am bucurat din partea vicepreședintelui Rudolf BERNHARDT, au constitut principalii factori de integrare rapidă în ”viața judiciară” a Curții, cu valorile și mentalitățile sale, îndeosebi, cu tezaurul ei de jurisprudență.

Prof. Rudolf BERNHARDT m-a distribuit în numeroase comitete de redactare a hotărârilor (mai mult ca pe ceilalți colegi) și în diverse manifestări de reprezentare externă a Curții, lăsând să se înțeleagă atenția specială pe care mi-o acorda, așa cum, în mod repetat, îmi spunea, cu simpatie, colegul și prietenul meu Tudor Panțîru, judecător ales în numele Republicii Moldova, fost ambasador al acesteia, la ONU și, apoi, judecător constituțional internațional în Bosnia-Herțegovina, până în octombrie 2021.

Un fapt semnificativ, în acest sens, s-a petrecut în primăvara anului 1997, la reuniunea anuală internă a judecătorilor Curții și a invitaților speciali, desfășurată într-o locație superbă din munții Alsaciei: președintele Rudolf BERNHARDT mi-a rezervat un loc la masa nr. 2 (alături de Dna Rothschild), și pe Tudor Panțîru la o masă apropiată, ceea ce a surprins serviciul de protocol al Curții și pe colegii judecători, iar la orele 24.00 mi-a dat cuvântul (5 minute pentru fiecare din judecătorii noi veniți); am spus cu mândrie vizibilă, că România este singurul Stat membru cu doi judecători români (eu și Tudor Panțîru), ceea ce a stârnit nedumerire în sală, iar președintele mi-a cerut să explic: după ce am vorbit, pe scurt, despre România Mare și Republica Moldova, s-a auzit un freamăt și aplauze.

La ceremonia de despărțire, prof. Rudolf BERNHARDT mi-a trimis o scrisoare plină de aprecieri și, pe alocuri, de regrete pentru că nu am dat curs solicitării sale insistente, ca și a noului președinte al Curtii, prof. Luzius Wildhaber, de a continua această frumoasă și responsabilă ”aventură” europeană la CEDO – ”pământul promis ce nu este atins decât după un maraton de procedură sau ultima redută a democrației pe vechiul continent”.

***

Prof. Rudolf BERNHARDT a fost un veritabil observator a României și al românilor, un vajnic și neînfricat apărător al drepturilor și libertăților ființei umane, în fața abuzurilor și fărădelegilor comise de autoritățile naționale din Statele membre al Consiliului Europei.

A contribuit la adoptarea și elaborarea unui bogat tezaur de jurisprudență cu privire la valorile fundamentale: viața, demnitatea, viața privată și familia, proprietatea, drepturile copilului, nediscriminarea și altele.

Dumnezeu să-l aibă în pace!

Prof. univ. dr. Marin Voicu
Membru de onoare al Academiei Oamenilor de Știință, Președintele Secției de drept internațional și drept comparat a Academiei de Științe Juridice, fost judecător ÎCCJ, fost judecător CEDO