Alina Matei: Mulțumesc, stimată doamnă Profesor Marieta Avram, pentru timpul acordat cititorilor JURIDICE.ro. WOMEN IN LAW este despre femei, despre ceea ce fac ele în viața profesională și nu numai. O să vă rog să ne spuneți ce vă definește pe dumneavoastră ca profesionist.

Marieta Avram: Vorbind despre femei în viața profesională, este mai ușor să spunem ceea ce nu le definește, pentru că, altfel, sunt foarte multe lucruri care definesc un bun profesionist, însă acestea sunt comune atât bărbaților, cât și femeilor. Ceea ce nu trebuie să definească o femeie în viața profesională este tocmai faptul că este femeie. Diferența de sex este o condiție esențială doar în căsătorie, nu-i așa? Desigur, femeia lasă în urma ei, pe unde trece, un parfum inefabil, cum spunea poetul ”un nu știu ce și un nu știu cum”. Dar, în profesie parfumul este efemer. În plan spiritual, intelectual nu există diferență de sex. Există doar atașamentul autentic față de valorile profesiei respective, față de lucrul bine făcut. Sunt necesare multe virtuți și ”skill-uri” dobândite prin experiență profesională. Nu am niciun dubiu că femeile au aptitudinea de a le accesa în toate profesiile juridice. Eu asta am încercat să fac.

Alina Matei: Din experiența de conciliator în cadrul CSALB, ce perspective oferă comoara concilierii?

Marieta Avram: Dacă sufletul omului poate fi asemănat cu cerul, putem spune că el este luminat de bunurile spirituale care îl animă: iubirea, rațiunea, dreptatea, pacea, generozitatea, frumosul etc. Dacă justiția umană este centrată pe valoarea dreptății, concilierea/medierea este centrată pe valoarea păcii. Fac această distincție pentru că, având și calitatea de avocat din 1991, pot să spun că terenul de luptă în instanță sau în sala de conciliere este același: conflictul între drepturi și interese. Ceea ce diferă este rezultatul și tehnicile de soluționare a conflictului. ”Împăcarea” părților indică faptul că s-a ajuns la pace, adică la o înțelegere. Dar, pacea nu vine de la sine, ci trebuie să fie creată inteligent, așa cum nici dreptatea nu vine de la sine, ci trebuie ”înfăptuită” pe baza legii. Îmi place cum ai formulat întrebarea vorbind despre ”comoara concilierii”. Pacea este comoara concilierii. Este imaginea curcubeului pe cer după potop. Ca și conciliator/mediator nu poți decât să încerci un cald sentiment de bucurie când, între cele două părți, răsare curcubeul. Unde este pace, se stinge orice sentiment de nedreptate. Unde este judecată, chiar dacă se aplică corect legea, nu este întotdeauna și pace.

Alina Matei: În opinia dumneavoastră, implicarea femeilor, indiferent de profesia juridică aleasă, este limitată/nelimitată?

Marieta Avram: Evident că femeile au limitele lor. Ca și bărbații, de altfel. Apoi, pot exista limite sau condiționări exterioare. Important este ca fiecare să conștientizeze limitele interioare și exterioare și să le evalueze realist, pentru a le depăși. Nae Ionescu spunea că omul este singurul animal care se poate rata. Rața rămâne rață orice ar fi.

Alina Matei: Trecerea femeii juriste de la rolul de soție/iubită/mamă la cel de profesionist al dreptului ce filtre ar trebui să parcurgă, pentru ca niciunul dintre cele două ”roluri” să nu fie afectat de prejudicii majore?

Marieta Avram: Ziua are doar 24 de ore. Este imposibilă realizarea tuturor rolurilor fără sacrificarea alternativă când a unuia, când a altuia. Însă ai punctat un aspect important: să nu existe prejudicii majore, pentru că prejudicii sigur există. Și, din păcate, cei care suferă mult și în tăcere sunt, de regulă, copiii, care au nevoie specială de prezența și afecțiunea părinților și care, spre deosebire de un șef, de un colaborator sau de un partener, nu au puterea de a reacționa la timp și de a corecta dezechilibrul. De aceea, adeseori semnalul de alarmă vine prea târziu. Având în vedere și experiența profesională în materia dreptului familiei, pot să spun (mai în glumă, mai în serios) că, până la judecata de apoi în cer, aici pe pământ, vine vremea în care trăim judecata mieilor, adică a copiilor. Atunci este nevoie de multă iubire, răbdare și înțelepciune. Și, mai ales, să nu uităm că Amor vincit omnia.

Alina Matei: Mediul juridic oferă femeilor oportunitatea de a fi ceea ce vor ele să fie?

Marieta Avram: Păi, nu se vede că justiția este feminină? Am în vedere simbolul justiției, zeița Themis: o femeie legată la ochi cu o balanță în mână și cu o sabie în cealaltă mână. Este o femeie destul de dură. Pe de altă parte, realitatea ne arată că, în profesiile juridice, dacă nu mă înșel, ponderea cea mai mare o au femeile. Acest fapt se observă de pe băncile facultății. Așa era și în urmă cu mai bine de 30 de ani, când eram studentă. Se pare că mediul juridic oferă femeilor cu adevărat oportunitatea de a profesa, de a avea o carieră care să le asigure recunoaștere socială și independență economică. Fiind poate mult mai orientate, istoricește vorbind, spre disciplinele umaniste decât spre cele exacte, prin muncă și tenacitate, femeile au descoperit cu adevărat în mediul juridic foarte multe oportunități. În schimb, în învățământul superior, la facultatea de drept, îmi amintesc că în toți cei 4 ani de studii nu am întâlnit decât o femeie cadru didactic: pe doamna profesoară Sanda Ghimpu, la dreptul muncii, în ultimul an universitar 1989-1990. Am fost ultima generație de studenți care am beneficiat de prezența sa. În 1991-1992, când eram preparator în facultate, la catedra de drept civil, femeile erau o raritate. În mediul academic femeile au reușit să pătrundă mai greu și mai târziu. În Comisia constituită pentru redactarea Codului civil și a legii pentru punerea în aplicare a Codului civil, în perioada 2007-2011, eram singura femeie profesor, ca membru și coordonator al unei cărți din cod. Mi-am dat seama de asta mult mai târziu, când mi-a atras atenția un bun prieten editor.

Alina Matei: Din toate punctele de vedere, nu cunosc să fi fost vreo perioadă mai favorabilă dezvoltării femeilor ca cea în care trăim. Orice drept, ca orice prejudecată este doar cu urmări. Ce rol pot avea femeile juriste în a înțelege că fiecare este responsabil de alegerile lui (profesionale, personale)?

Marieta Avram: Gaudeamus! Da, femeile se pot bucura că trăiesc în epoca egalității. Pregătind o nouă ediție a cursului de dreptul familiei, am plonjat mai mult în istorie, care este profund marcată de inegalitatea dintre sexe. În Grecia antică au existat femei care s-au remarcat în matematică, filozofie (Perictione, mama lui Platon), poezie (Sapho) și etică (Theocléa). Hetairele beneficiau de o educație aleasă și puteau participa la banchete. Aristotel nu a făcut nicio concesie femeilor, considerând că inegalitatea dintre sexe ține de dreptul natural. Platon în ”Politica” a considerat că: ”bărbatul este superior prin natură, iar femeia inferioară, bărbatul este conducător, iar femeia supusă”. Dar, în Republica, atunci când a imaginat societatea utopică, a spus că: “Dacă au aceeaşi pregătire, educaţie şi oportunităţi, femeile sunt la fel de potrivite ca gardieni ai cetăţii ca şi bărbaţii.” Geniul lui Platon l-a inspirat să bată un pas în retragere, acceptând că inegalitatea nu este chiar atât de…naturală. Dar, să nu ne amăgim. Vorbim despre idei, nu despre natură. Egalitatea a fost posibilă pentru că societatea însăși a devenit la un moment dat interesată ca femeile să primească educație și funcții publice, ca și bărbații, inclusiv drept de vot. E simplu: dacă și femeile muncesc egal cu bărbații, atunci societatea progresează mai rapid. Deci, egalitatea în ceea ce privește rolurile sociale poate aduce mai multe avantaje sociale și politice decât inegalitatea. Însă, nu trebuie să uităm că, la scara istoriei, egalitatea este foarte, foarte recentă: cam cât o viață de om, adică nici măcar un secol plin! Și este o mare distanță între un principiu de drept și viața reală. Altfel spus, există principiul egalității, dar, în realitate, tiparele de comportament sunt predominant tot cele de autoritate specifice inegalității. De fapt, aici apare dificultatea, de receptare efectivă a principiului egalității în viața de familie, în viața socială și în viața profesională. Aceasta presupune un proces dificil de învățare a unor noi comportamente și, mai ales, a unor noi tehnici și modalități de rezolvare a conflictelor. În relații de inegalitate un conflict se rezolvă ușor și rapid, pentru că doar unul singur decide. Într-o relație de egalitate, care presupune codecizie sau colaborare, rezolvarea conflictului devine mult mai complicată. Există o dinamică interesantă. În secolul XX, femeile au dobândit egalitate în plan social și, desigur, în viața de familie, dar asistăm în prezent și la o mișcare cu revendicări specifice din partea bărbaților care devin tot mai interesați, de exemplu, de drepturile lor fundamentale în familie, pretinzând egalitate în ceea ce privește locuința copiilor, relațiile personale etc. Este o perioadă favorabilă dezvoltării femeilor, dar, în egală măsură, este favorabilă și bărbaților care au propriile lor replici în ceea ce privește egalitatea. Evident, trebuie evitate atitudinile deviante: misoginismul, misandria și sexismul. În sfârșit, să nu idealizăm, pentru că și în epoca noastră sunt zone geografice în care, din nefericire, femeile nu au încă șansa de a se bucura de egalitate și libertate. De exemplu, situația din Afganistan, intens mediatizată anul trecut.

Alina Matei: Ați avut un model feminin care v-a inspirat de-a lungul timpului?

Marieta Avram: Am învățat câte ceva de la fiecare om din viața mea și fiecare m-a inspirat într-un fel. Modelul meu feminin a fost mama mea. Mereu mă întrebam de unde are atâtea rezerve de bunătate și de înțelepciune pentru a contracara micile mele răutăți infantile. În plan spiritual, modelul feminin rămâne Fecioara Maria. Dumnezeu a asociat, iată, o femeie, celui mai mare plan pe care l-a avut vreodată pentru omenire. Este demnitatea supremă. E bine să ne întrebăm mereu: ceea ce fac, fac doar pentru mine sau are și o semnificație dincolo de interesul personal și de rezultatul imediat, în planul unei conștiințe superioare? Această perspectivă ne ajută să discernem ceea ce este esențial, durabil și să renunțăm la ceea ce este futil, efemer.

Alina Matei: Trăim în epoca Pandemiei și a tulpinilor de COVID-19. Cum a fost această perioadă pentru dumneavoastră, din punct de vedere personal și profesional?

Marieta Avram: Viața a mers mai departe pe toate planurile, cu bine. Ne-am adaptat rapid. Eu am trăit până la vârsta de 22 de ani în comunism. Am, ca să zic așa, o anumită anduranță și antrenament în a supraviețui în condiții critice, de restrângere a unor libertăți civile. Riscul pe care îl întrevăd pe termen lung constă în excesiva virtualizare a muncii, a relațiilor umane și a comunicării. Cu siguranță, această perioadă va avea urmări pe care acum că nu le vedem în mod clar. În mai 2020, în condiții de restrângere severă a liberei circulații, scriam pe pagina mea de FB aceste gânduri: Dacă un virus își măsoară puterea/cu puterile noastre/noi îi măsurăm puterea cu a Creatorului./Care dintre ei este mai puternic oare:/Dumnezeu sau Covid-ul? Aproape este clipa în care/trecând prin fața caselor noastre/asemenea lui Lazăr, ne va chema: /”Vino afară!” /că perii înfloresc a doua oară.

Alina Matei: Un mesaj, vă rog, pentru toate doamnele din lumea juridică.

Marieta Avram: Sursum corda! O comunitate juridică solidă se bazează și pe virtutea prieteniei profesionale între femei și bărbați.

Alina Matei: Mulțumesc pentru că ați stat de vorbă cu mine!

Marieta Avram: Eu iți mulțumesc, Alina! Vă felicit pentru acest proiect!

Alina Matei: Mulțumiri speciale celor care au făcut posibil acest minunat proiect, adică partenerilor JURIDICE.ro: BCR, certSIGN, CSALB, OMV Petrom.