Săptămâna Patimilor are ca figură centrală Crucea, simbol al suferinței și dragostei, deopotrivă. Crucea, un simbol care însă se află azi în sălile de judecată. Acolo, pe Cruce, unde a ajuns în urma unei condamnări abuzive, viața lui Isus Hristos se încheie printr-o moarte crudă, prin sufocare. Privită din perspectiva procesului și condamnării lui Isus Hristos, Crucea pe care a fost răstignit evidențiază modelul erorii judiciare și simbolizează fragilitatea justiției umane. Crucea ar trebui să atragă atenția judecătorului asupra pericolelor funcției sale și riscurilor abuzului pe care-l poate săvârși în exercitarea funcției.

Răstignit, înaintea morții, Isus rostește ultimele Sale cuvinte. Cuvântul cu care începe totul și se sfîrșește. La început a fost Cuvântul și Dumnezeu a zis și s-a făcut. În puterea limbii, spune un proverb al lui Solomon, stau viața și moartea. Cuvintele creează sau distrug. Biblia, unde este consemnat Cuvântul lui Dumnezeu, este al doilea simbol care se află azi în sălile de judecată, pentru a atrage atenția oricărui martor cu privire la efectele juridice ale mărturiei sale.

Ultimele cuvinte ale Mântuitorului Isus Hristos relevă, pe de-o parte, gândirea Fiului lui Dumnezeu, iar pe de-altă parte, condiția umană. Cum va fi, cum vom reacționa, la ce ne vom gândi, ce nevoi vom avea, ce dorințe și ce vom rosti la sfârșit?sunt întrebări care încolțesc măcar pentru o clipă în mintea omului. Ultimele Sale cuvinte sunt despre nevoile esențiale ale sufletului și ale trupului. Însă ultimele cuvinte ale Mântuitorului au o semnificație aparte pentru creștini. Mai întâi, ne ajută să înțelegem că suferința și dragostea sunt căile transformării noastre. Apoi, ele sunt temelia credinței noastre. În fine, ele au legătură cu temele rugăciunii „Tatăl nostru”.

Prima declarație pe Cruce a lui Isus Hristos este consemnată de evanghelistul Luca, în capitolul 23:34: ”Tată, iartă-i, că nu știu ce fac!”. Este despre ignoranță și iertare. În agonie, fără nicio urmă de amărăciune sau resentiment ori dorință de răzbunare, Isus rostește o rugăciune pentru iertare. Citind pasajul consemnat de Luca, înțelegem că Isus se ruga pentru iertarea celor care L-au condamnat la moarte din… ignoranță: Pilat, membrii Sinedriului, mulțimile. Mai târziu, Apostolul Petru avea să consemneze în Fapte ( 2:36-37): ”Să știe bine, dar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn și Hristos pe acest Isus pe care voi L-ați răstignit”. Isus cere iertare divină pentru dușmanii Săi, punând în practică ceea a predicat despre rezistența în fața răului și iubirea dușmanului în Predica de pe Munte, consemnată de evanghelistul Matei: ”iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și prigonesc”.

În mijlocul suferinței cumplite, Isus este plin de compasiune față de cei ignoranți. Ignoranța împietrește inima, paralizează mintea. Ignoranța nu se confundă cu inocența. Ignoranța rănește, produce suferință, ucide. De aceea ignorantul are nevoie de iertare, pentru că ignoranța este un păcat.

În fața morții, grija lui Isus este pentru sufletul celor ignoranți și pentru inima oricărui om muritor. Iertarea eliberează victima nedreptății de orice sete de răzbunare. Iertarea are puterea miraculoasă de a transforma circumstanțele adverse prin care trecem și modul de a le privi. Să ceri iertarea divină și să-l ierți pe cel ce ți-a greșit este un act de smerenie, punând nevoia de compasiune și iertare a celui ce te-a rănit mai presus de rănile și suferința ta, mai presus de tine însuți. Îți ușurează sufletul de povara nedreptății și a neiertării.

”Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri!”  

Hristos înaintea lui Pilat, Mihaly Munckacsy, 1882

Av. conf. univ. dr. Lavinia Tec
Facultatea de Drept, Universitatea de Vest din Timișoara