Instanța competentă în cazul plângerilor contravenționale la regimul rutier, în contextul modificărilor aduse prin Legea nr. 107/2022

Recent a fost publicată în Monitorul Oficial Legea nr. 107/2022 prin care se modifică art. 32 alin (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 în sensul în care se instituie o competență alternativă de soluționare a plângerilor contravenționale: fie instanța de la locul „faptei” cum era până în prezent (dar în baza unei norme de competență exclusivă), fie instanța de la domiciliul contravenientului.

Potrivit articolului unic al Legii nr. 107/2022, art. 32 alin (1) din O.G. nr. 2/2001 se modifică în felul următor: „(1)Plângerea se depune şi se soluţionează în baza competenţei alternative la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia ori la judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul contravenientul.”

Sigur se va discuta mult cu privire la „oportunitatea” modificării unei soluții tradiționale în dreptul românesc, aceea de a te judeca cât mai aproape de locul faptei, iar viața ne va demonstra dacă o asemenea soluție a fost corectă sau nu.

Personal, la o primă vedere, cred că în epoca tehnologiei și a digitalizării o asemenea normă nu poate fi decât binevenită, reducând cel puțin poluarea pricinuită de transportul unora dintre contravenienți înapoi la „locul faptei” pentru „dreapta judecată”.

Problema care se ridică însă din modificarea legislativă este însă una cât se poate de pragmatică și decurge din „profesionalismul” tot mai accentuat al legiuitorului.

Astfel, proiectul legii de modificare al art. 32 alin (1) din O.G. nr. 2/2001 a fost inițiat în anul 2019 de mai mulți parlamentari, care au arătat în expunerea de motive că această schimbare de competență ar fi eficientă în special în cazul contravențiilor rutiere.

Cu toate acestea, nici inițiatorii, nici staff-ul tehnic al comisiilor parlamentare raportoare sau avizatoare și nici măcar Guvernul României prin intermediul ministerului de resort implicat (Ministerul Afacerilor Interne) nu au observat prevederile art. 118 alin (1) din O.U.G. nr. 195/2002 (Codul rutier): „Împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competenţă a fost constatată fapta.

Ca atare, aceste prevederi au rămas în „teoretic” în vigoare, astfel că în practică se va ridica problema dacă modificările aduse O.G. nr. 2/2001 se vor aplica și în materia contravențiilor rutiere sau dacă, dimpotrivă, în această materie va rămâne o competență teritorială exclusivă.

Consider că, în ciuda „profesionalismului” legiuitorului român, în concret asistăm și la o modificare implicită a art. 118 alin (1) din Codul rutier, astfel încât din 24 aprilie 2022 și în materia contravențiilor rutiere operează o competență alternativă.

În susținerea acestei interpretări, trebuie să observăm că, dincolo de intenția clară dar incorect exprimată a legiuitorului de modificare cu precădere a regimului contravențional rutier, norma din Codul rutier nu a reprezentat niciodată o normă specială în raport de norma generală din art. 32 alin (1) al O.G nr. 2/2001 pentru a supraviețui modificării normei generale.

Practic, dispozițiile art. 118 alin (1) a Codului rutier nu reprezintă decât o transpunere inutilă a prevederii din legea cadru, O.G nr. 2/2001. Modificându-se expres legea cadru se modifică implicit și legislația rutieră.

Sigur, ar putea fi susținută și opinia contrară bazată până la urmă pe texte de lege în vigoare și pe ideea corectă că expunerea de motive la proiectele de lege nu are nicio valoare juridică.

Cu toate acestea, credem că prima interpretare este cea corectă și relevă chiar rolul interpretului în analiza unor reglementări legale din ce în ce mai prost făcute.

Pentru înlăturarea dubiilor însă, o Ordonanță de Urgență de modificare a Codului rutier în sensul consacrării și acolo a competenței alternative n-ar fi un lucru rău, mai ales că, fiind în prezența unei norme de procedură este dificilă sesizarea Înaltei Curți în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.

Conf. univ. dr. Mircea Ursuța
Facultatea de Drept, Universitatea din Oradea
Avocat, Baroul Bihor