2,159 citiri

Cadrul înfăptuirii justiției (III). “Reformele” judiciare fără schimbări. Independența puterii judecătorești dependentă de puterea executivă

ESSENTIALS-Marin-Voicu

* Prima parte a articolului o puteți consulta aici. A doua parte a articolului o puteți consulta aici.

Sumar

1.Organizarea judiciara, statele de functiuni si de personal ale instantelor judecatoresti – atributul exclusiv si netulburat al Ministerului Justitiei

1.1. Sediul materiei

1.2. Cronologia modificarilor/completarilor Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara prin O.U.G. si legi speciale (2005-2015) 

2. Statutul judecatorilor si al procurorilor dependent, in totalitate, de vointa legislativa a puterii executive

2.1. Succesiunea modificarilor/completarilor Legii nr. 303/2004 prin O.U.G. si legi speciale (2005-206)

2.2. ”Dictatura legala” a Ministrului Justitiei (1997-2004) asupra statutului si carierei profesionale a judecatorilor si procurorilor

2.3. Supravegherea si controlul vietii judiciare de catre Ministerul Justitiei, Procurorul general si Ministrul de Interne (2000)

3. Bugetul instantelor judecatoresti cedat legal in competenta ICCJ, dar pastrat si administrat, timp de 10 ani, de Ministerul Justitiei, prin prorogarea succesiva a datei de intrare in vigoare a legii

3.1. Sediul materiei

3.2. Caracterul iluzoriu al normei de “preluare” a bugetului

3.3. Avizele CSM

3.4. Ultima O.U.G. de prorogare si motivele sale neserioase

4. Unele observatii succinte privind finantarea si bugetele tribunalelor din Statele membre ale Consiliului Europei, conform Rapoartelor CEPEJ

5. In loc de concluzii

 * 

1. Organizarea judiciara, statele de functiuni si de personal ale instantelor judecatoresti – atributul exclusiv si netulburat al Ministerului Justitiei.

1.1. Sediul materiei.

a) Conform art. 124 alin. (3) din Constitutia Romaniei revizuita: “Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii”, iar dispozitiile art. 126 alin. (1) prevad imperativ ca: “Justitia se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite prin lege”, “Consiliul Superior al magistraturii find garantul independentei justitiei” (art. 133 alin. (1));

b) Textul art. 135 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judecatoreasca: “Statele de functii si de personal pentru curtile de apel; tribunale; tribunale specializate, judecatorii si parchete, se APROBA prin ordin al Ministrului Justitiei, cu avizul conform al CSM”, iar cele ale instantelor si parchetelor militare se proba prin ordin comun (?!) al Ministrului Justitiei si al Ministrului Apararii.

1.2. Acest “postulat” legislativ imperativ care priveste elementul VITAL al functionarii independentei reale ale puterii judecatoresti, releva evident iluzia de independenta si distanta mare dintre consacrarea acesteia prin art. 124, 126 si 133 din Constitutie si implementarea efectiva prin legea de organizare judiciara.

Este garantata, asadar, o vadita independenta a puterii judecatoresti, dependenta de puterea executiva bicefala?!

1.3. ”Grija” permanenta a puterii executive de a “produce” frecvente “reformari” ale Legii nr. 304/2004 pentru organizarea judiciara este probata de cele 25 de modificari/reformulari/completari operate in perioada 2005-2016 prin O.U.G. (14) si prin alte legi speciale (11).

Situatia “operatiilor” efectuate cronologic este edificatoare, cu modificarile si completarile aduse prin:

– Legea nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitie;

– Legea  nr. 17/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al – instantelor judecatoresti si a parchetelor de pe langa acestea (M.Of. nr. 48/19.01.2006);

– O.U.G. nr. 50/2006 privind unele masuri pentru asigurarea bunei functionari a instantelor judecatoresti si parchetelor si pentru proprogarea unor termene (M.Of. nr. 566/30.062006);

– O.U.G. nr. 60/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi (M.Of. nr. 764/7.09.2006);

– O.U.G. nr. 100/2007 pentru modificarea si completarea unor acte normative in domeniul justitiei (M.Of. nr. 684/8.10.2007) aprobate prin Legea nr. 97/2008 (M.Of. nr. 294/15.04.2008);

– O.U.G. nr. 221/2008 pentru stabiliraea unor masuri de reorganizare in cadrul administratiei publice centrale (M.Of. nr. 882/2.12.2008);

– O.U.G. nr. 56/2009 pentru completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara (M.Of. nr. 381/4.06.2009) aprobata prin Legea nr. 385/2009 (M.Of. nr. 890/18.12.2009);

– O.U.G. nr. 114/2009 privind unele masuri financiar-bugetare (M.Of. nr. 919/29.12.2009), aprobata prin Legea nr. 240/2011 pentru aprobarea OUG nr. 114/200 privind unele masuri financiar-bugetare (M.Of. nr. 864/8.12.2011);

– Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor (M.Of. nr. 714/26.10.2010);

– Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil (M.Of. nr. 409/10.06.2011);

– Legea nr. 148/2011 privind desfiintarea unor instante judecatoresti si a parchetelor de pe langa acestea (M.Of. nr. 510/19.07.2011);

– Legea nr. 283/2011 privind aprobarea O.U.G. nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din O.U.G. nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar (M.Of. nr. 887/14.12.2011);

– Legea nr. 300/2011 pentru modificarea si completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, precum si modificarea art. 29 al. 1 lit. b) din Legea nr. 303/2004 privind organizarea judiciara (M.Of. nr. 925/27.12.2011);

– Legea nr. 76/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila  (M.Of. nr. 365/30.05.2012);

– O.U.G. nr. 81/2012 pentru modificarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, precum si modificarea art. 136 din Legea nr. 304/2004 privind organziarea judiciara (M.Of. nr. 837/12.12.2012), aprobata prin Legea nr. 126/2013 (M.Of. nr. 251/30.04.2013);

– O.U.G. nr. 4/2013 privind modificarea Legii nr. 76/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, precum si pentru modificarea unor acte normative conexe (M.Of. nr. 68/31.01.2013) aprobata cu modificari prin Legea nr. 214/2013 (M.Of. nr. 38828.06.2013);

– O.U.G. nr. 74/2013 privind unele masuri pentru imbunatatirea si reoganizarea activitatii Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, precum si pentru modificarea si completarea unor acte normative (M.Of. nr. 38/29.06.2013);

– Legea nr. 255/2013 pentru punerea in aplicare  a Legii nr. 135/2010 privind Codul deprocedura penala si pentru modificarea si completarea unor acte normative care cuprind dispozitii procesual penale (M.Of. nr. 515/14.08.2013);

– Legea nr. 296/2013 pentru modificarea si completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara (M.Of. nr. 6914.11.2013);

– O.U.G. nr. 103/2013 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2014, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice (M.Of. nr. 703/15.11.2013);

– O.U.G. nr. 3/2014 pentru luarea unor masuri de implementare necesare aplicarii Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala si pentru implementarea altor acte normative (M.Of. nr. 98/7.03.2014), aprobata cu modificari prin Legea nr. 58/2016 (M.Of. nr. 285/14.0.2016);

– O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice (M.Of. nr. 925/18.12.2014);

– O.U.G. nr. 6/2016 privind unele masuri pentru punerea in executare a mandatelor de supraveghere tehnica dispuse in procesul penal (M.Of. nr. 190/1.03.2016);

– O.U.G. nr. 18/2016 pentru modificarea si completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala, precum si pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara (M.Of. nr. 389/23.05.2016);

– O.U.G. nr. 80/21.11.2016 (M. Of. nr. 939/22.11.2016).

2. Statutul judecatorilor si al procurorilor dependent, in totalitate, de vointa legislativa a puterii executive

2.1. In paralel cu “procesul” de operare asupra legii de organizare judiciara, puterea executiva a “mobilat” si Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, intervenind, in aceeasi perioada (de 3 mandate) prin 11 O.U.G. si texte din diferite legi speciale (8).

2.2. Cronologia adoptarii acestor ordonante de urgenta si texte din alte legi speciale ilustreaza, de asemenea, “grija” speciala a puterii executive pentru consolidarea dependentei reale si efective a factorului central al independentei puterii judecatoresti, si, anume, statutul judecatorilor, prin “franele” legislative si organizatorice ale executivului.

Iata, in concret, succesiunea ordonantelor de urgenta si alte legi din perioada 2005-2016:

– Legea nr. 247/2005 privid reforma in domeniile proprietatii si justitiei;

– O.U.G. nr. 148/2005 privind sustinerea familiei in vederea cresterii copilului (M.Of. nr. 1008/14.11.2005, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 7/2007 (M.Of. nr. 33/17.01..2007);

– O.U.G. nr. 50/2006 privind unele masuri pentru asigurarea bunei functionari a instantelor judecatoresti si parchetelor si pentru prorogarea acestor termene (M.Of. nr. 586/30.06..2006) aprobata cu modificari prin Legea nr. 27/2009 (M.Of. nr. 227/.0.2009), dupa 3 ani;

– Legea nr. 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea unor legi (M.Of. nr. 677/7.08.2006);

– O.U.G. nr. 100/2007 pentru modificarea si completarea unor acte normative in domeniul justitiei (M.Of. nr. 684/2007) aprobata prin Legea nr. 97/2008 (M.Of. nr. 24/15.04.2008);

– O.U.G. nr. 46/2008 pentru modificarea art. 33 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor (M.Of. nr. 323/24.04.2008);

– O.U.G. nr. 195/2008 pentru modificarea si completarea unor acte normative din Ministerul Justitiei (M.Of. nr. 825/8.12.2008), aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 118/2009 (M.Of. nr. 285/30.04.2009);

– O.U.G. nr. 221/2008 pentru stabilirea unor masuri de reorganizare in cadrul administratiei publice central (M.Of. nr. 882/24.12.2008);

– O.U.G. nr. 59/2009 pentru modificarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor si pentru modificarea si completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii (M.Of. nr. 439/26.06.2009), aprobata prin Legea nr. 36/2011 (M.Of. nr. 204/2.03.2011);

– Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 283/2011 privind aplicarea O.U.G. nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din O.U.G. nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar (M.Of. nr. 887/14.12.2011);

– Legea nr. 300/2011 pentru modificarea si completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, precum si pentru modificarea art. 29 al. 1 lit, b) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara (M.Of. nr. 925/27.12.2011);

– Legea nr. 24/2012 pentru modificarea si completarea Legii nr. 303/2004 si a Legii nr. 317/2004 (M.Of. nr. 51/23.01.2012);

– O.U.G. nr. 23/2012 pentru modificarea si completarea Legii nr. 303/2004, pentru modificarea art. 54 din Legea nr. 317/2004 precum si pentru prorogarea termenului prevazut la art. III din Titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniul proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente (M.Of. nr. 256/8.05.2013);

– O.U.G. nr. 81/2012 pentru modificarea Legii nr. 303/2004 si pentru modificarea ar. 136 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara (M.Of. nr. 837/12.12.2012) aprobata prin Legea nr. 126/2013 (M.Of. nr. 251/30.04.2013);

– O.U.G. nr. 48/2013 pentru completarea art. 53 din Legea nr. 303/2004 (M.Of. nr. 303/28.05.2013) aprobata din Legea nr. 265/2013 (M.Of. nr. 633/14.10.2013);

– Legea nr. 265/2013 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala si pentru modificare si completarea unor acte normative care cuprind dispozitii procesual penale (M.Of. nr. 515/14.08.2013);

– Legea nr. 118/2014 pentru completarea Legii nr. 303/2004 (M.Of. nr. 549/24.07.2014);

– Legea nr. 138/2014 pentru modificarea si completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila precum si pentru modificarea si completarea unor acte normative conexe (M.Of. nr. 753/16.10.2014);

– O.U.G. nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr, 134/2010 privind Codul de procedura civila, precum si a unor acte normative conexe (M.Of. nr. 85/4.02.2016);

2.3. ”Dictatura” legala a Ministrului Justitiei in perioada 1997-2004 fata de statutul si cariera profesionala a judecatorilor si procurorilor

Propunerea de numire sau reinvestire in functia de judecator la CSJ, de presedinte de sectie, de presedinte/vicepresedinte de instanta (judecatorie, tribunal, curte de apel, CSJ) si in functiile de conducere din parchete, la expirarea mandatului, a constituit un drept exclusiv, absolut, neingradit si fara criterii, la dispozitia Ministrului de Justitie, in perioada 1997-2004 (?!).

S-a creat, astfel, puterii executive bicefale un “culoar” de control direct si de supraveghere a infaptuirii actului de justitie, judecatorii si procurorii vizati fiind „pusi” in situatia in care cariera lor profesionala a fost dependenta de vointa subiectiva si de control a puterii executive si a clasei politice, aflata temporar la putere.

2.4. Supravegherea si controlul vietii judiciare a luat, chiar forma unei “politii politice” de tip nou, judecatorii, procurorii si personalul din instante si parchete, precum si auxiliarii procedurilor judiciare, fiind “cedati oficial serviciilor secrete ale MAI (?!) printr-un Protocol din februarie 2000, semnat de Ministrul de Interne (1.III.2000), Procurorul General (31.I.2000) si Ministrul Justitiei (23.II.2000).

Potrivit art. II.3. din acest Protocol, intitulat „Plan de Masuri al Grupului Operativ Central” (care nu contine niciun text de lege), “persoanele in atentie prin monitorizarea actiunii” (?!) sunt intre altele: “procurori, judecatori, grefieri ori alti functionari implicati in infaptuirea actului de justitie” (?!), care vor face obiectul “supravegherii, surprinderii si inregistrarii audio-video a conduitei in exercitiul functiunii”, prin mijloace tehnice de fixare si interceptare a comunicatiilor din dotarea UM 0962 (fost 0215) sau atrase de la SRI si SIE si realizarea de „legende, jocuri si combinatii operative”.

Conform art. IV.1., “Datele si informatiile detinute de UM 0962, de celelalte unitati si formatiuni din MAI, de parchete, vor fi centralizate la Parchetul de pe langa CSJ, in vederea evaluarii lor”, de catre o grupa operativa condusa de un adjunct al Procuroului general, un secretar de stat de la MAI si 4 generali de divizie din MAI (?!)”.

3. Bugetul instantelor judecatoresti cedat legal in competenta ICCJ, dar pastrat si administrat, timp de 10 ani, de Ministerul Justitiei, prin prorogarea succesiva, a datei de intrare in vigoare a legii

3.1. Sediul materiei

Potrivit art. 196 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara:

“Incepand cu data de 1.01.2008, atributiile Ministerului Justitiei referitoare la gestiunea bugetului curtilor de apel, al tribunalului si al judecatoriilor vor fi preluate de Inalta Curte de Casatie si Justitie”.

3.2. Acest text de lege a fost conceput de puterea executiva cu o motivatie propagandista, fiind, evident, o norma iluzorie, adica inaplicabila, in raport de starea si capacitatea organizatorica a instantei supreme, avand finalitatea de a lasa sa se creada ca puterea judecatoreasca are si o deplina independenta economica, ceea ce “dadea bine” la MCV-ul 2008 (?!).

Daca textul, care consacra un element nevralgic pentru existenta si vitalitatea independentei si functionarii eficiente a instantelor judecatoresti, nu a intrat in vigoare timp de un deceniu, cu avizul facil al „bolnavului national inchipuit”, adica al CSM, despre ce reforma de fond se poate vorbi in perioada 2005-2016?!!.

Privarea judecatorilor si procurorilor, a personalului auxiliar al instantelor si parchetelor de unele drepturi salariale cuvenite, conform legii, in mandatul Ministrului Justitiei 2001-2004, care a generat noi procese contra Ministerului Justitie si obligarea la plata acestor drepturi (realizate efectiv in mandatul 2012-2015), constituie un argument al puterii discretionare executive fata de drepturile economice si fata de alcatuirea si gestiunea independenta de catre instanele judecatoresti a propriului buget.

3.3. Pe de alta parte, o raspundere substantiala revine CSM, care a dat avizul favorabil la O.U.G. nr. 83/2014 (M.Of. nr. 925/18.12.2015) prin care s-a prelungit termenul de intrare in vigoare a art. 136 din Legea nr. 304/2004, pana la 1.01.2017, pentru ca prin Avizul din 14.11.2016 sa fie de acord cu o alta prelungire dispusa prin noua O.U.G. nr. 80/21.11.2016.

3.4. Evident ca CSM si-a nesocotit misiunea centrala constitutionala (art. 133 alin. (1)) de „garant al independentei justitiei”, manifestand un comportament oportunist si complice cu puterea executiva, fara a-si asuma raspunderea unor initiative si masuri cu finalitatea preluarii bugetului justitiei, in conditiile in care a fost si este evident ca ICCJ are „competenta” de a nu avea capacitatea organizatorica sa alcatuiasca si sa gestioneze bugetul celorlalte instante judecatoresti.

Drept urmare, prin O.U.G. nr. 80/21.11.2016 (M. Of. nr. 939/22.11.2016: „Termenul prevazut de art. 136 dn Legea nr. 304/2004  se proroga pana la data de 1.01.2018” (art. II), pentru un grupaj de patru motive vadit neserioase si imputabile puterii executive si CSM:

a) „de la data de 1 ianuarie 2017 ar urma sa intre in vigoare dispozitiile art. 136 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, referitoare la preluarea de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie a atributiilor Ministerului Justitiei referitoare la gestionarea bugetului curtilor de apel, al tribunalelor, al tribunalelor specializate si al judecatoriilor,

b) imposibilitatea finalizarii pana la acest moment (?!) a procesului de preluare a atributiilor referitoare la gestionarea bugetului curtilor de apel, al tribunalelor, al tribunalelor specializate si al judecatoriilor de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie,

c) necesitatea adoptarii unui plan (?!) care sa cuprinda toate masurile legislative si tehnice menite sa asigure premisele organizarii si administrarii in conditii optime a bugetului instantelor de judecata,

d) necesitatea preluarii de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie a acestor atributii in mod etapizat (luand in considerare componentele legislative, de resurse umane, administrative si logistice ale acestui proces), dupa un calendar bine stabilit si in urma consolidarii capacitatii acestei institutii de asimilare rapida a procedurilor si mecanismelor de pregatire si planificare a bugetului, respectiv a executiei corespunzatoare a acestuia,

e) faptul ca, in lipsa acestei masuri, intrarea in vigoare a art. 136 din Legea nr. 304/2004, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, va genera serioase disfunctionalitati in activitatea de stabilire si administrare a bugetului aferent instantelor judecatoresti pentru anul 2017, activitatea de elaborare a acestui buget fiind deja in curs de derulare sub coordonarea Ministerului Finantelor Publice, reglementarea acestei situatii urgente si extraordinare nu poate fi amanata” (?!!).

Asadar, care au fost impedimentele „imposibilitatii finalizarii, pana la acest moment a procesului (?!) de preluare a atributiilor referitoarela gestionarea bugetelor…” de catre ICCJ timp de 10 ani?!

Cine si de ce a impiedicat elaborarea unui „plan care sa cuprinda toate masurile legislative si tehnice menite sa asigure premisele (?!) organizarii si administrarii in conditii optime (?!) a bugetului instanelor de judecata” in acest deceniu parazitar?

De ce si in ce ar consta necesitatea preluarii de catre ICCJ a acestor atributii in MOD ETAPIZAT, dupa un CALENDAR bine stabilit (sic!) si in urma consolidarii (?!) capacitatii acestei institutii de asimilare RAPIDA (ori etapizat sau rapida ?!) a procedurilor si mecanismelor de pregatire si planificare a bugetului…”?!.

Dar, ce a impiedicat preluarea acestor atributii de la Ministerul Justitiei, odata cu preluarea personalului de specialitate aferent si transferarea simultana la ICCJ, dupa procedeele similare utilizate in astfel de reorganizare a unor componente ale administratiei publice?!

Daca, in primele 3 mandate (1993-2004), CSM nu a avut stat de functii si de personal, intreaga activitate tehnica de secretariat fiind asigurata de Directia de organizare si de resurse umane a Ministerului Justitie (care in 1996 avea in statutul de personal 155 de functii), in ultimele mandate (2005-2016), CSM a ajuns la peste 260 de posturi, iar Ministerul Justitiei, la 405 posturi,

In aceste circumstante, pare viabila prevederea din art. 134 (4) al Constitutiei conform careia: „CSM indeplineste si alte atributii stabilite prin legea sa organica, in realizarea rolului sau de garant al independentei justitiei”, infaptuita de cei 4570 de judecatori cu ajutorul celor 7500 de grefieri.

Prin urmare, posibilitatea CSM de a initia o procedura legislativa si organizatorica speciala, avand ca finalitate, in anul 2017, consolidarea si dezvoltarea capacitatii sale, functiile care sa-i permita sa preia gestiunea bugetului instantelor judecatoresti (mai putin cel al ICCJ) si, astfel, de a-si exercita efectiv si concret misiunea instituita de art. 133 alin. (1) si 134 alin. (4) din Constitutia revizuita, si in acord cu principiul fundamental consacrat prin art. 1 al. 4‚ „Statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor legislativa, executiva si judecatoreasca in cadrul democratiei constitutionale”.

4. Unele observatii succinte privind finantarea si bugetele tribunalelor in statele membre ale Consiliului Europei, conform Rapoartelor CEPEJ.

4.1. Anumite constatari ale CEPEJ, pe baza raporatelor nationale, privind protectia independentei judiciare, a statutului judecatorilor, finantarea si gestionarea bugetului instanelor, sunt de natura a ne edifica asupra nivelului de protectie reala si concreta, dar si de functionare a acestor mecanisme in autoritatea judecatoreasca din Romania[1].

4.2. Recomandarile Consiliului Europei integreaza ca principii fundamentale protectia si intarierea independentei judecatorilor (in special Recomandarea R (94)2 asupra independentei, eficacitatii si rolului judecatorilor) si preocupa sa se garanteze protectia statutului a procurorilor (Recomandarea R (2000)19 asupra rolului Minsterului Public in sistemul de justitiei penala, garantiile fiind in principal date de mecanismele de recrutare, formare, promovare si remunerare a magistratilor.

La nivelul recrutarii, numirii si promovarii judecatrilor si procurorilor, se observa in multe state o participare puternica din partea reprezentantilor judecatorilor si procurorilor in instantele competente. Or, din pacate, exista cateva tari europene unde judecatorii si procurorii nu sunt reprezentati.

Bugetul consacrat formarii variaza semnificativ intre statele europene: in cele mai multe state, formarea initiala pentru judecatori sau procurori este obligatorie si durata sa poata varia de la cateva luni la cativa ani, iar formarea continua generala este deseori obligatorie; intr-o mica masura, se constata o tendinta de dezvoltare a formarii administratiei si gestiunii jurisdictiilor si utilizare de instrumente informatice.

Salariile judecatorilor si procurorilor trebuie sa fie in acord cu statutul lor si responsabilitatea lor. Tendinta europeana este de a remunera magistratii cu mult peste salariul mediu din tara, totusi existand diferente importante intre state. Salariile cele mai ridicate se explica prin recrutarea judecatorilor dintre juristii cu experienta.

In majoritatea statelor europene, judecatorii si procurorii sunt autorizati, sub anumite conditii, de a exercita activitati complementare, mai ales in materie de educatie si cercetare.

Obiectul raportului CEPEJ a fost de a evalua functionarea serviciului public a justitiei in Statele membre al Consiliului Europei si de a promova instrumentele de analiza a activitatii instantelor, evaluare ce trebuie sa tina cont de specificacitatea acestui serviciu public: principiul esential de indepedenta a sistemului judiciar si de impartialitate a judecatorului, pilon al statului de drept.

4.3. Finantarea tribunalelor

Potrivit Raportului, Romania aloca tribunalelor 232 miliane euro pentu salarii, in timp ce Grecia aloca 323 milioane, Portugalia, 345 milioane, Olanda, 510 milioane, Elvetia, 485 milioane, Austria, 310 milioane, Cehia, 256 milioane si Belgia, 573 milioane euro; pentru formarea profesionala, Romania a alocat 128.016 euro (?) in anul 2006 (preaderare), iar, pentru noile tehnologii de informatie, 20,7 milioane euro, in timp ce pentru formare profesionala Olanda a alocat 17,3 milioane euro, Ucraina, 2,7 milioane, Suedia, 6,7 milioane, Norvegia, 2,3 milioane, Belgia, 2,3 milioane, Norvegia, 2,3 miloane, Franta, 65 milioane euro (!), Germania, 1,9 miliarde (1), Italia, 113,5 milioane, Olanda, 17 milioane s.a.

Ponderea alocarii s-a regasit in salarii (65%), alte cheltuieli (15%), cheltuieli judiciare (10%), imobile (8%), investitii (7%), informatizare (3%) si formare profesionala (1%).

In 27 de tari se aloca peste 6% din buget in cheltuielile de personal, iar unele tari au alocat mai mult de 5% informatizarii (Olanda, Austria, Norvegia, Romania), ca si in constructia imobiliara sau renovarea cladirilor (Georgia, Cipru Polonia, Lituania, Romania) sau in majoritatea cheltuielilor judiciare (Polonia, Franta, Croatia, Ucraina, Germania, Serbia, Slovenia).

4.4Titularul procesului de elaborare si gestionare a bugetului justitie

Procesul bugetar (de pregatire, adoptare si de gestiune a evaluarii cheltuielilor bugetare) este, in majoritatea Statelor membre, organizat similar; Ministrul Justitiei este, de regula, responsabil de pregatirea (propunerea) bugetului, iar, in 27 de tari, Ministerul de Finante este adesea implicat in procesul bugetar la tribunalelor.

In 20 de tari tribunalele, in 15 state, Consiliile de justitie (CSM), iar in 14, Curtile Supreme joaca un rol central in faza de pregatire a bugetului tribunalelor, iar in 39 de tari bugetare este adoptat de Parlament.

Primul si cel de al doilea RAPORT constata o crestere a bugetului alocat tribunalelor in perioadele examinate in unele state: Armenia, Romania, Serbia, Ucraina), iar in altele nivelul bugetului judiciar a stagnat, dar s-a majorat considerabil alocatia pentru ajutorul judiciar.

Bugetul anual al tribunalelor si al Ministerului Public (fara ajutorul judiciar) pe locuitor in primul raport releva ca Romania a alocat 17 euro/locuitor (locul 7), peste 50 euro/locuitor fiind in 14 state: Suedia  -64, Austria – 67, Italia – 68, Slovenia – 75, Olanda – 78, Belgia – 78, Germania – 99, Elvetia – 107, Luxemburg – 115, Monaco – 162.

In loc de concluzii

Consideram ca, in aceasta etapa, vadit precara, pentru asigurarea cadrului optim de infaptuire a justitiei, rolul esential in acord cu misiunea sa constitutionala trebuie sa il aiba CSM, care este obligat sa iasa din „barlogul” birocratic si din agenda minimala de functionare si sa-si asume responsabil obiectivele strategice principale privind:

– exercitarea reala, efectiva si concreta al puterii judecatoresti in raport cu celelalte doua puteri ale statului;

– asigurarea protectiei independentei reale si efective a puterii judecatoresti (art. 124,126 alin. (1), 133 alin. (1) si 134 alin. (4) din Constitutie), precum si a cadrului optim de infaptuire a justitiei si de functionare a instantelor judecatoresti;

– afimarea competentei in procesul de administrare responsabila a carierei profesionale a judecatorilor de formare, perfectionare si specializare in exercitiul misiunii si profesiei de judecator;

– initierea unui proiect de reformare legislativa, organizatorica si functionala a organizarii judiciare, de consolidare a independentei reale a judecatorilor, dar si de intarirea responsabilitatii profesionale a acestora, pentru afirmarea spiritul lui de respect deplin datorat constitutiei si legilor (art. 1 alin. (4) din Constitutie);

– elaborarea si realizarea unui program (studiu de impact complex) de cunoastere, reala si concreta, a starii infaptuirii justitiei si a starii jurisprudentei pentru identificarea vulnerabilitatilor, dar, mai ales, pentru fundamentarea legitimata, a unui proiect major de reforma reala, posibil de realizat in perspectiva uneia sau doua mandate ale CSM.



[1] A se vedea si ”Starea justitiei in statele Europei”, M. Voicu, Ed. U.J., 2008, pag. 64-70, concluzii din primul raport CEPEJ pentru perioada 2006-2008.


Prof. univ. dr. Marin Voicu
Preşedintele Asociaţiei “Themis-Casaţia” a foştilor judecători ai ICCJ
Membru de onoare AOS
Fost judecător la CEDO și ICCJ