Confesiuni (judiciare) ale unei Președinte de Casație – Repere pentru tranziția în justiție

La 30 iunie a.c., după un mandat de trei ani în fruntea Curții de Casație a Franței și la capătul unei îndelungate cariere de magistrat, Chantal Arens a părăsit prim-președinția înaltei jurisdicții judiciare prin pensionare. Un moment deopotrivă de bilanț personal și reflecții asupra activității instanței supreme pe care a reprezentat-o, inclusiv sub forma unor concluzii pe care distinsa doamnă a justiției franceze (cea de-a doua femeie care a exercitat această funcție, după Simone Rozès astăzi la venerabila vârstă de 102 ani, prim-președinte onorar) le-a prezentat ca răspunsuri la întrebările adresate și publicate de o bine-cunoscută publicație de profil (8 questions à Chantal Arens, „Dalloz-Actualité”, 30 iunie 2022). Evaluări și aprecieri cu atât mai actuale și interesante cu cât vin din partea fostei întâi stătătoare a unei curți supreme europene reprezentative, pentru noi, românii, dintotdeauna cu valoare de model și în urma unor experiențe unice, generate mai ales de contextul crizei sanitare pandemice și al efectelor sale de natură social-economică și asupra funcționării sistemului judiciar. Ele cuprind totodată elemente cu valoare de reper pentru o tranziție sesizabilă și în materie de justiție pe cale a se accelera mai ales sub impactul digitalizării.

1. Referitor la contextul general în care se înscrie astăzi activitatea jurisdicțională a Casației franceze, dar cu rezonanțe comparative semnificative, ex-înaltul magistrat amintește, mai întâi, faptul că efectele conjugate ale unei importante greve a avocaților de la sfârșitul anului 2019 și ale crizei sanitare au încetinit activitatea ansamblului jurisdicțiilor judiciare și, în consecință, volumul de cauze noi supuse soluționării instanței de casație în 2020. În materie civilă numărul recursurilor în casație a trecut de la 17.071 în 2019, la 13.814 în 2020 pentru a reveni la 16.421 în 2021; în același timp, numărul cauzelor de acest gen soluționate a evoluat de la 17.813 în 2019 la 14.340 în 2020 și apoi cu o progresie pentru a atinge 16.192 în 2021. În materie penală, activitatea a rămas relativ mai stabilă, numărul recursurilor în casație înregistrate trecând de la 8.040 în 2019 la 7.200 în 2020 și ajungând la 7.408 în 2021; referitor la cauzele rezolvate, în 2021 numărul lor a fost de 6.677 față de 6.470 în 2019 și 6.547 în 2020. Asemenea cifre arată un volum apreciabil de dosare instrumentate, inclusiv în raport cu situația de la alte curți supreme din Europa, precum Suedia și Marea Britanie, care au instaurat un sistem de filtraj și rezolvă în medie numai 100 de cauze pe an. Din septembrie 2020 Casația Franței a instituit „circuite diferențiate”: unul scurt, pentru a judeca rapid recursurile care nu necesită un examen aprofundat și a căror soluție se impune; un altul aprofundat pentru cauzele care ridică o nouă problemă de drept, de actualitate ori cu un impact important pentru jurisdicțiile fondului; în fine, un „circuit intermediar” vizând celelalte dosare care nu se circumscriu uneia din aceste ipoteze.

„Circuitul aprofundat” trebuie să permită asigurarea unui studiu al dosarului concomitent de către Parchetul general, Serviciul de documentare, de studii și evaluare și raportori atunci când se ridică o nouă chestiune de drept, una de actualitate jurisprudențială, o problemă pusă în mod recurent, una cu un impact important pentru jurisdicțiile de fond ori una susceptibilă să antreneze un reviriment jurisprudențial.

2. O întrebare relevantă și un răspuns pe măsură au vizat tema reflecției pe termen scurt, mediu și lung privind situația Curții de casație menită a-i permite să se adapteze la „evoluțiile rapide ale unei lumi în perpetuă schimbare”, care și-a găsit o primă expresie în Raportul Curții de Casație 2030 întocmit de grupul de lucru prezidat de André Potocki și publicat în 2020. În urma propunerilor formulate în acest cadru și a preocupării de aplicare prioritară a unora dintre acestea au fost lansate mai multe inițiative concrete. Așa, de exemplu, exigența dezvoltării dialogului reciproc cu judecătorii fondului s-a concretizat în crearea Observatorului de litigii judiciare, compus din reprezentanții conferințelor primilor președinți, procurorilor generali, președinților și procurorilor Republicii, ai Cancelariei și reprezentanților organismelor reprezentative ale avocaților, care are ca obiect o mai bună identificare, în amonte de Curte, a contencioaselor emergente și a ameliora astfel tratamentul lor, de la prima instanță până la Casație. Referitor la procesul de elaborare a deciziilor s-a urmărit reflecția asupra motivării îmbogățite care a fost definită ca „o motivare care menționează elemente în mod tradițional trecute sub tăcere și pe care le articulează așa încât să constituie stratul intermediar care justifică principiul pus în decizie”. Pe lângă cazuri deja identificate de redactare, în motivarea îmbogățită pentru revirimentele jurisprudenței ori atunci când hotărârea tranșează o problemă de principiu sau soluția prezintă un interes special pentru dezvoltarea dreptului, se preconizează a se recurge la o atare perspectivă „atunci când cauza e susceptibilă să aibă o repercusiune socială importantă cu un puternic impact mediatic și promovându-se în acest mod accesibilitatea și înțelegerea adecvată a hotărârilor justiţiei de către public”. Sunt avute în vedere și alte recomandări, precum: crearea unui „serviciu de ajutor al magistraților” care privește compunerea și eficiența activității echipei de lucru aflată la dispoziție și care acționează spre îndeplinirea misiunii încredințate judecătorilor, ori instituirea unui releu permanent de consultări și dialog între diferitele grade de jurisdicție.

3. Unul dintre obiectivele de succes ale mandatului C. Arens l-a constituit inaugurarea, la 4 octombrie 2021, a noului site al Curții de Casație conceput spre a „facilita împărtășirea culturii juridice cu un număr cât mai mare de persoane”. Relansarea lui a avut ca scop a se răspunde unei provocări majore: a face mai bine cunoscută Curtea de Casație, rolul, misiunile și activitatea sa jurisdicțională și, nu în ultimul rând, a deveni mai accesibilă și mai lizibilă cetățenilor instituția judiciară. Primul semn, deosebit de încurajator, îl constituie în acest sens faptul că în prezent noul site internet e consultat în fiecare lună de peste 200.000 de persoane, în condiţiile în care e vorba de un domeniu instituțional specific, consacrat dreptului și justiţiei. Utilizatorii săi sunt interesați, înainte de toate, să acceseze deciziile Curții: justițiabili, practicienii dreptului, universitari și studenți, care consultă jurisprudența pertinentă din mai multe motive, dar toate subsumate cunoașterii soluțiilor pronunțate și considerentelor invocate. Se regăsește apoi o largă ofertă multimedia de comentarii de hotărâri, conferințe, podcasturi privind jurisprudența, reportaje asupra vieții și meseriilor instanței ș.a. Este vorba, așadar, de difuzarea și promovarea unei culturi juridice și judiciare în rândul societății ca un complement al celei generale și adjuvant necesar în implicarea societală. „Dreptul acoperă toate aspectele vieții noastre și încă de la naștere, dar interesul pe care fiecare cetățean îl poartă în materie juridică variază în funcție de centrele sale de interes, profesie și evenimentele care îi ritmează viața sa personală”, constată intervievata și conchide: „Noul site internet al Curții de Casație parvine a concilia aceste două realități: plecând de la o masă considerabilă și variată de date juridice, utilizatorul poate de acum înainte să personalizeze navigația sa (alerte, notificări, spațiu de lucru digital etc.) și, în acest fel, să acceadă la informația care îi este din ce în ce mai utilă”. În mod evident, de asemenea, justițiabilii pot să facă o serie de demersuri concrete și utile on-line, cum ar fi: solicitarea unui certificat constatator, de ajutor jurisdicțional ori să urmărească evoluția într-o cauză anume.

Ca expresie a preocupărilor aferente digitalizării accelerate noul site al Casației franceze, orientat major spre utilizatori, a fost gândit spre serviciul tuturor; el pornește de la ideea că e esențial pentru înalta instanță să rămână atentă la și să asculte tot mai mult și nuanțat glasul cetății, și în acest sens se impune a conferi noi funcționalități digitalului pentru a răspunde așteptărilor cetățenilor.

4. O problemă absolut prioritară a jurisdicțiilor Hexagonului o reprezintă accesul, în open data, la hotărârile judiciare în cadrul proiectului (motor de căutare) Judilibre aflat în responsabilitatea implementării Curții și care cunoaște deja primele succese în dezvoltarea sa. Această punere la dispoziție masivă și gratuită a deciziilor judiciare va avea, fără îndoială, consecințe și asupra jurisprudenței, a cărei amploare este încă dificil de măsurat. În această privință se ridică numeroase întrebări, ale căror răspunsuri rămân în așteptare. Ele au rezultat cu precădere din analiza întreprinsă de grupul de lucru condus de reputatul procesualist Loïc Cadiet, profesor la Universitatea Paris I Panthéon-Sorbonne, Cécille Chainais, profesor la Universitatea Paris Panthéon-Assas și Jean-Michel Sommer, președinte de cameră și director al serviciului de documentare, studii și rapoarte (SDER) al Curții de Casație. Cele 34 de recomandări rezultate din respectiva reflecție au condus la regândirea elaborării jurisprudenței, sub rezerva ca mijloace semnificative, la înălțimea provocărilor ridicate de open data, să fie asigurate și eforturi pertinente pe măsură întreprinse. Din punct de vedere tehnic, au fost puține dificultăți întâmpinate, și acestea repede identificate și depășite, în aplicarea demersului referitor la digitalizarea deciziilor curților de apel; circuitul de anonimizare a hotărârilor e respectat de toți actorii; desigur, unele ajustări sunt încă necesare, privind îndeosebi modalitățile de distincție între acestea și înregistrarea reacțiilor de retur ale utilizatorilor. În continuarea proiectului se are în vedere ca ansamblul documentelor preparatorii să fie disponibil pentru toate hotărârile pronunțate de Casație în open data, multe din deciziile importante din 2021 și 2022 fiind deja într-o asemenea situație. Desigur, difuzarea mai largă a lucrărilor pregătitoare nu e o chestiune nouă, primele reflecții și experimente aferente datând încă din 2018, dar procesul continuă în ritm alert. Printre cele 37 de recomandări formulate de Comisie se află și cea potrivit căreia „publicarea raportului consilierului raportor și avizului avocatului general alături de cea a hotărârii să devină progresiv mai frecventă”. De altfel, un grup de reflecție constituit în octombrie 2021 pe această tematică specială a formulat deja 16 recomandări relevante, care își așteaptă însușirea, adoptarea și implementarea corespunzătoare. Avansurile înregistrate sunt evidente; odată cu motivarea îmbogățită, cea mai grăitoare evoluție pentru justițiabil, Curtea de Casație formulează explicit chestiunea de drept care îi este pusă; apoi, din ce în ce mai frecvent ea citează în mod clar sursa pe care se întemeiază decizia sa; în fine, instanța procedează la interpretarea izvoarelor spre a formula un răspuns la problema pusă, recurgând la diverse metode, precum cele rezultate dintr-un control de proporționalitate și explicitează etapele raționamentului aferent. Propunerea nr. 29 a Raportului privind difuzarea datelor decizionale și jurisprudența încurajează instanța supremă să sesizeze oportunitățile oferite de motivarea îmbogățită pentru a lua în calcul, în motivarea hotărârilor sale, argumentele reținute prin deciziile pronunțate de jurisdicțiile fondului. Desigur, această prevedere nu implică pentru Casație să țină seama în mod sistematic și selectiv după caz de soluțiile adoptate de jurisdicțiile de fond și nici să le citeze. Însă, arătându-se că argumentele lor au fost extinse, se vizează prevenirea eventualelor rezistențe suplimentare. Asemenea piste și cele prefigurate în raportul Comisiei Curtea de Casație 2030, deopotrivă inovante și rezonabile, se impun a fi explorate și valorificate, cu atât mai mult cu cât ele împărtășesc același obiectiv: asigurarea securității juridice și favorizarea accesibilității jurisprudenței, în condiții sporite.

5. Deosebit de interesantă ni se pare și opinia exprimată de fostul înalt magistrat în privința stării, rolului și impactului dialogului dintre curțile supreme europene, plecând de la rezultatele colocviului anual, desfășurat între 5 și 7 mai a.c., al cooperării de profil. Pornind de la aprecierea că Rețeaua președinților curților supreme judiciare din UE reprezintă un forum prețios pentru fiecare din instanțele naționale respective, spre justificare se aduc două argumente principale. Pe de o parte, întrucât facilitează accesul reciproc la jurisprudențele interne și practicile celorlalte structuri membre (prin instrumente precum platforma de schimburi ale site-ului internet, chestionarele adresate de curțile supreme purtând asupra cererilor de drept comparat ori vizitelor de studii ale magistraților, precum și întâlnirile periodice organizate cu partenerii), iar, pe de alta, se favorizează difuzarea jurisprudenței jurisdicțiilor și schimbul de idei și practici jurisdicționale.

Într-un context de internalizare a dreptului față de multiplicarea contencioaselor globalizate, precum cele referitoare la atingerile aduse mediului și climei ori evoluțiile digitalizării, dreptul comparat ocupă un loc crescând în procesele decizionale ale judecătorului național, în general și ale Casației, în special. Aceste aspecte privesc etape și concluzii reieșite adesea din situații similare și impun, în consecință, și rezolvări de aceeași natură. În plus, alături și mai mult decât oricare alte rețele judiciare multilaterale, Rețeaua președinților curților supreme judiciare din UE participă la dezvoltarea cooperării jurisdicționale în Europa și contribuie la construcția unui spațiu judiciar comun, mai esențial ca niciodată. Într-un context regional marcat de punerea în discuție crescândă a înseși fundamentelor democratice ale societăților noastre, dialogul judecătorilor devine crucial pentru consolidarea și apărarea statului de drept, a valorilor și practicilor sale.

În fine, dintre confesiunile/opiniile pertinente și de largă anvergură europeană ale fostei prim-președinte a Casației de la Paris mai zăbovim asupra celei vizând evoluțiile aferente funcției acesteia de a veghea la „interpretarea legii, aceeași pentru toți”. Printre instrumentele cele mai uzitate în acest sens se remarcă intensificarea relațiilor Casației cu jurisdicțiile de fond în vederea armonizării interpretării reglementărilor și favorizarea evoluției jurisprudenței, izvorul dreptului viu.

*

*        *

Desigur, exemplele invocate, experiențele avansate și concluziile formulate în această privință țin, înainte de toate, de starea sistemului judiciar francez, problemele și aspirațiile sale prezente și viitoare. Totuși, statutul său de fundament pentru ansamblul neolatin de structurare jurisdicțională îi conferă o anumită semnificație de exemplu și sursă permanentă de inspirație pentru reformele preconizate în diverse state europene, inclusiv în România. Preeminența sistemului anglo-saxon, fluturată de globalizarea în curs, devine din ce în ce mai estompată în condițiile recesiunii tot mai evidente a acesteia, iar căutarea soluțiilor particularizate ne orientează tot mai mult spre tradițiile comune, valorificarea experiențelor de drept comparat și înțelegerea schimbului de idei reciproc favorabil și structurant. Fără îndoială, emergența și aplicarea unor realități precum statul integrat (acela a cărui specificitate rezultă din legătura sa de apartenență la UE) și drepturile naționale ale integrării europene cu rezistențele aferente impun convergențe jurisdicționale accentuate față de care dialogul permanent și fertil între judecători este indispensabil. După cum este de domeniul evidenței că nu există o voință și o capacitate de integrare identice, ceea ce presupun adaptări și ajustări care să țină seama de tradiția evoluțiilor proprii și particularitățile cadrului naţional concret de operare. Iar toate aceste date ale contextului îndeamnă la reflecții aprofundate, singulare și comune menite să conducă la concluziile cuvenite și să propună soluțiile adecvate.

Sunt gânduri care ne-au îndrumat spre scrierea acestor rânduri și, mai ales, spre conturarea eventualului mesaj ce s-ar degaja de aici.

Prof. univ. dr. Mircea Duțu
Directorul Institutului de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române