REZUMAT
În cuprinsul studiului de față, autorul realizează o scurtă radiografie a uneia dintre cele mai profunde crize din istoria justiției spaniole. Criza a fost determinată de poziția unor mari partide politice în privința reînnoirii Consiliului General al Puterii Judiciare al cărui mandat a expirat în decembrie 2018. Partidul Popular a fost cel care s-a opus cu tărie reînnoirii CGP înainte de realizarea unei reforme a Legii Puterii Judiciare și care să facă posibilă alcătuirea unui organism care să fie alcătuit exclusiv din magistrați propuși din rândul acestora și de către aceștia, fără nicio implicare politică.
Soluția pare, la o primă analiză, una generoasă, dar în realitate ea poate conduce la constituirea unui guvern al magistraturii strict corporatist, ceea ce în opinia autorului nu este dezirabil. Pe de altă parte, partidul de guvernământ – Partidul Socialist – a dorit, în mod legitim, depășirea situației de criză prin aplicarea urgentă a legislației în vigoare.
Criza din justiția spaniolă a fost și este încă una profundă, atât prin durata ei, dar mai ales prin consecințele extrem de negative pe care le-a produs: imposibilitatea numirii unor judecători la Tribunalul Suprem, imposibilitatea numirii unor președinți de instanțe a căror mandat a expirat, imposibilitatea numirii de către CGPJ a doi judecători constituționali etc.
Situația creată a determinat și demisia din funcțiile deținute a Președintelui Tribunalului Suprem, care este și Președintele CGPJ, împrejurare ce ar putea accelera procedura de reînnoire a noului guvern al magistraturii.
ABSTRACT
In this study, the author provides a brief x-ray of one of the most profound crises in the history of Spanish justice. The crisis was cause by the position of some major political parties regarding the renewal of the General Council of the Judiciary whose mandate expired in December 2018. It was the People’s Party that strongly opposed the renewal of the CGP before a reform of the Judiciary Law was carried out, making it possible to set up a body composed exclusively of magistrates nominated by and from among them, without any political involvement.
At first glance, this solution seems generous, but in reality it could lead to the creation of a strictly corporatist judiciary government, which in the author’s opinion is not desirable. On the other hand, the ruling party – the Socialist Party – legitimately wanted to overcome the crisis situation by urgently applying the legislation in force. The crisis in the Spanish justice system was and is still a deep one, both by its duration, but especially by the extremely negative consequences it produced: the impossibility of appointing judges to the Supreme Court, the impossibility of appointing court presidents whose mandate expired, the impossibility of appointing two constitutional judges by the CGPJ etc. This situation has also led to the resignation from office of the President of the Supreme Court, who is also President of the CGPJ, which could speed up the procedure for the renewal of the new government of the judiciary.
1. Precizări prealabile
Crizele din justiție reprezintă o tendință ce s-a manifestat tot mai mult în ultimele decenii, în pofida unor evoluții legislative pozitive și a unor abordări tot mai preocupante despre consolidarea statului de drept pe diferite meridiane și cu deosebire la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene. În urmă cu puțin timp am formulat unele considerații asupra reformelor din justiție în lumea contemporană[1]. Evoluțiile pozitive din ultimii ani sunt greu de contestat. Cu toate acestea, persistă și în prezent unele dificultăți legate de buna funcționarea a sistemului judiciar, iar cauzele acestei realități sunt de o mare diversitate (subfinanțarea sistemului judiciar, numirea unor magistrați din structuri de conducere ale unor instituții judiciare pe criterii strict politice, slaba pregătire profesională a unor magistrați sau ai unor membri ai personalului auxiliar etc.). Iar asemenea realități se întâlnesc la nivelul multor state europene, inclusiv la cele cu o îndelungată tradiție democratică, cum este și cazul Italiei sau al Franței.
Spania reprezintă una dintre țările la care am privit și noi românii cu mult respect și apreciere pentru realizările sale, pe multiple planuri, inclusiv în privința instituțiilor judiciare. Constituția Spaniei, adoptată la data de 27 decembrie 1978, a fost una dintre cele care ne-a inspirat în mod considerabil și, fără îndoială, în mod pozitiv. Iar faptul nu se datorează doar normativizării la standarde deosebit de ridicate a drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, ci și a modului de amenajare a puterilor în stat. De asemenea, Spania este țara care a manifestat interes, după dictatura franchistă, pentru reglementarea unor instituții noi cum este cazul Consiliului General al Puterii Judiciare (Consejo General del Poder Judicial) și al Apărătorului Poporului (El Defensor del Pueblo).
Stabilirea unui cadru constituțional și infraconstituțional adecvat nu înlătură în mod miraculos toate tarele unei societăți, indiferent de nivelul său de dezvoltare social-economică și de nivelul de bunăstare a unui popor. Realitățile sunt mult mai complexe, căci trăim într-o lume în care azi se manifestă tot mai mult o luptă între globalism și suveranism, în care multinaționalele cele mai importante tind să influențeze în mod considerabil destinele națiunilor și aceasta nu doar din punct de vedere economic și financiar. Acapararea puterii economice conduce nu arareori la acapararea puterii politice și a instituțiilor democratice ale unor națiuni mai puțin dezvoltate și nu numai.
Justiția spaniolă nu a primit de-a lungul recentei sale evoluții cele mai bune aprecieri din partea cetățenilor. Iar aceasta în ciuda faptului că în anul 2001 Partidul Popular și Partidul Socialist au încheiat un Pact de Stat pentru Reforma Justiției, acord care a fost primit cu mari speranțe de către societate. Cu toate acestea, potrivit unui barometru pentru justiția din UE în anul 2015, Spania s-a situat pe locul 4 între țările în care cetățenii au avut cea mai scăzută apreciere față de justiție, dar în anul 2017 aceasta se situa la nivelul mediei europene. O evoluție care a fost remarcată și de președintele Tribunalului Suprem la deschiderea Anului judiciar 2022/2023.
Președintele Tribunalului Suprem și al Consiliului General al Puterii Judiciare, Carlos Lesmes Serrano, constata cu prilejul evenimentului anterior menționat că în anul 2014, potrivit celor mai calificate sondaje de opinie, corupția și frauda au fost, după șomaj, principalele probleme care au existat în Spania, apreciere făcută în acest sens de aproape 60% dintre spanioli. Datorită eforturilor dirijate de justiție împotriva corupției percepția cetățenilor s-a schimbat fundamental în ultimii ani, de așa manieră că în anul 2020 doar 3,5% dintre spanioli considerau corupția ca unul dintre fenomenele cele mai grave din țară[2]. Președintele Lesmes Serrano mai făcea referire, în discursul său, și la faptul că, potrivit cotidianului El Pais, în nicio țară europeană, cu excepția Islandei, nu au fost condamnați la închisoare mai mulți bancheri decât în Spania și aduși pe baza acuzaților membri ai unor înalte structuri politice sau economice.
În pofida evoluțiilor semnalate, președintele Lesmes Serrano sublinia că unele evoluții recente pot determina ineficiența justiției și submina percepția spaniolilor despre aceasta. Demnitarul spaniol se referă, astfel cum vom vedea în continuare, la blocajul institut de forțele politice în alegerea noului Consiliu General al Puterii Judiciare, organism care trebuia renovat la finele anului 2018.
2. Impasul generat de nealegerea la termen a noului Consiliul General al Puterii Judiciare.
În luna decembrie a acestui an s-ar putea împlini 4 ani de la blocarea procedurii de alegere a noului CGPJ din Spania. Ultimul CGPJ din Spania a fost ales, conform prevederilor constituționale, în luna decembrie 2013. La data de 3 august 2018 președintele CSPJ, C. Lesmes Serrano, a declanșat procedura de alegere a noului organism care guvernează magistratura spaniolă, respectiv cu patru luni înainte de expirarea mandatului membrilor actuali ai CGPJ, astfel cum dispune legea (art. 568 din Legea nr. 4/2013 privind reforma Consiliului General al Puterii Judiciare). În ultimele săptămâni s-au întreprins unele acțiuni destinate a debloca situația creată și a face posibilă cât mai urgent reînnoirea CGPJ.
Dar care este cauza blocării procedurii de alegere a noului CGPJ? Explicația este una simplă și ea se concretizează în opțiunile celor două mari partide politice spaniole în legătură cu procedura de alegere a noilor membri ai Consiliului: Partidul Popular și Partidul Socialist. Primul dorește ca alegerea noilor membri să se facă de către judecători, iar nu de forul legislativ, lucru ce se poate realiza însă numai pe baza unei reforme constituționale. În schimb, Partidul Socialist, aflat în prezent la putere, dorește alegerea noului Consiliu în baza dispozițiilor legale în vigoare. De notat faptul că atunci când a fost la putere Partidul Popular era partizanul alegerii CGPJ de forțele politice din Parlament, astfel cum dispune actuala Constituție.
Menționăm că potrivit art. 122 alin. 3) din Constituția Spaniei: ”Consiliul General al Puterii Judiciare este alcătuit din Președintele Tribunalului Suprem, care îl va prezida, și din douăzeci de membri numiți de rege pentru o perioadă de cinci ani. Dintre cei douăzeci de membri, doisprezece sunt aleși, dintre Judecătorii și Magistrații tuturor categoriilor de instanțe, în condițiile determinate de legea organică; patru sunt aleși la propunerea Congresului Deputaților, și patru a Senatului, în ambele cazuri sunt aleși cu majoritatea a trei cincimi din membrii săi, dintre avocați și alți juriști, toți de competență recunoscută și cu o vechime mai mare de 15 ani în exercițiul profesiunii lor” (t.a.)[3]. Procedura concretă de alegere a membrilor CGPJ este determinată de art. 567-569 din Legea nr.4/2013 privind reforma Consiliului General al Puterii Judiciare.
Blocarea activității CGPJ timp de aproape patru ani a produs efecte extrem de negative nu doar în privința situației juridice a acestui organism, ci la nivelul întregului sistem judiciar și nu numai. Din acest punct de vedere nu se poate face abstracție de dispozițiile Legii organice nr. 4 din 29 martie 2021 prin care se determină regimul juridic al CGPJ în funcție. Legea prevede în chiar expunerea de motive că anumite funcții ale Consiliului nu pot fi suspendate întrucât exercițiul lor este fundamental pentru buna funcționare a tribunalelor și judecătoriilor (juzgados). Cu toate acestea, legea menționată interzice în mod expres numirea de magistrați la Tribunalul Suprem, a președinților Tribunalelor Superioare de Justiție, a președinților de Secții și a președinților Audiențelor Provinciale. Legea interzice și numirea magistraților Curții Constituționale, astfel că efectele negative ale blocării CGPJ s-au răsfrânt și asupra instanței de control constituțional.
În opinia președintelui Carlos Lesmes Serrano efectele blocajului CGPJ sunt ”devastatoare”. În concret se remarcă că urmare aplicării legii menționate Tribunalul Suprem are 14 posturi vacante, iar în perspectiva lunilor viitoare 20 de posturi vor deveni vacante, ceea ce reprezintă 25% din numărul total al magistraților de la instanța supremă. Situația este asemănătoare și în privința altor tribunale. Din 116 tribunale care funcționează în Spania, 49 nu au președinți titulari. La nivelul Secției militare situația va deveni și mai critică, întrucât la data de 21 decembrie aceasta ar urma să-și înceteze activitatea datorită lipsei magistraților care provin din rândul Corpului militar. Într-o situație asemănătoare se află și Secția de Contencios administrativ a Tribunalului Suprem.
Situația creată, în atare condiții, este considerată de către președintele Lesmes Serrano gravă și fără precedent în istoria democratică a Spaniei și cu ”unele efecte negative care se vor extinde puțin câte puțin la întreaga organizare judiciară”. La puțin timp după adoptarea legii anterior menționate Parlamentul a adoptat o nouă reglementare – Legea nr. 8/2022 – prin care actualul CGPJ a fost împuternicit să desemneze cei doi judecători constituționali care potrivit legii fundamentale trebuie numiți de acest organism. În acest fel a fost deblocată activitatea Curții Constituționale. Precizăm în acest context că potrivit art. 159 alin. 1) din Constituția Spaniei Tribunalul Constituțional este compus din 12 membri numiți de Rege, dintre aceștia patru la propunerea Congresului cu votul a trei cincimi din numărul membrilor săi, patru la propunerea Senatului cu aceiași majoritate, doi la propunerea Guvernului și doi la propunerea Consiliului General al Puterii Judiciare.
Deblocarea activității Curții Constituționale este, fără îndoială, o soluție pozitivă și ea a fost adoptată într-o perioadă de criză fără precedent a sistemului de justiție spaniolă. Din păcate nu același lucru s-a făcut în privința situației Tribunalului Suprem, fapt pentru care președintele CGPJ, în discursul său rostit în prezența Regelui Spaniei, a solicitat măsuri urgente din partea legislativului pentru intrarea în legalitate și deblocarea activității CGPJ. Solicitarea președintelui Lesmes Serrano este destinată, potrivit aserțiunii sale, să atragă atenția ”unei societăți care pare impasibilă la deteriorarea Statului nostru de Drept, ultimul garant al libertăților, și unei clase politice pentru care foarte adesea interesele de partid prevalează față de cele generale ale națiunii noastre” (t.a.).
Președintele CGPJ și al Tribunalului Suprem a avertizat în mod repetat asupra iminentei sale demisii în ipoteza în care nu se iau măsuri urgente pentru deblocarea totală a activității Consiliului. La data de 10 octombrie 2022 președintele Carlos Lesmes Serrano a comunicat decizia sa definitivă de renunțare la funcția de președinte al Tribunalului Suprem și de președinte a CGPJ Regelui și Guvernului spaniol. În declarația făcută cu prilejul renunțării președintele Serrano a subliniat că a pierdut orice speranță în privința remedierii situației semnalate, iar față de degradarea evidentă a situației Tribunalului Suprem și a CGPJ prezența sa în fruntea acestor instituții ”este lipsită de utilitate” și contrară propriei sale conștiințe profesionale. El a mai arătat că rămânerea sa în funcțiile menționate nu ar face decât să-l ”transforme într-un complice la o situație pe care o detestă și care este inacceptabilă” (t.a.). Am redat aici o parte din declarația lui Carlos Lesmes Serrano întrucât ea reprezintă o poziție demnă a unui magistrat care și-a onorat în mod exemplar atribuțiile funcțiilor îndeplinite și care a decis să renunțe în momentul în care a crezut că posibilitățile sale de influențare pozitivă a destinului instituțiilor pe care le-a condus s-au redus substanțial, iar demisia sa ar putea accelera procedurile de renovare a CGPJ din Spania.
Repetatele încercări de conciliere pe tema reînnoirii CGPJ nu au dat până în prezent rezultate semnificative. Totuși reținem recenta propunere a Partidului Popular de a accepta reînnoirea actualului CGPJ în baza actualei legislații, dar condiționat de promovarea unei noi reforme a sistemului de alegere a membrilor acestui organism. Reprezentanții Partidului Popular declară că doresc o reformă care să conducă la alegerea celor 12 membri ai CGP de către corpul magistraților, spre a se ajunge astfel la depolitizarea justiției. Ministerul Justiției a declarat recent că reînnoirea CGPJ este posibilă dacă există voință în acest sens. Dar disputele sunt departe de a se epuiza. În acest sens remarcăm că reprezentantul Guvernului a solicitat Partidului Popular să ”se lase de scrisori” și ”să respecte legea și Constituția”[4] (cu referire la scrisoarea trimisă de Partidul Popular ministrului președinției – secretarului general al Guvernului- în legătură cu propunerea de reînnoire a CGPJ).
Urmare a situației menționate, președintele Partidului Popular a transmis o scrisoare președintelui CGPJ exprimându-și disponibilitatea de a contribui la depășirea crizei și la alegerea noului Consiliu. În aceiași perioadă cei doi președinți de partide – socialist și popular – s-au întâlnit la Moncloa (unde se află sediul Guvernului) pentru a discuta asupra posibilităților de deblocare a activității CGPJ.
Numirea tuturor membrilor CGPJ se face de rege, astfel cum precizează art. 122 alin. 3) din Constituție, procedură ce nu poate fi modificată fără o reformă constituțională, care ar fi necesară doar dacă s-ar dori să se înlăture rolul mai mult simbolic al șefului statului în alegerea membrilor CGPJ. Pe de altă parte, este de observat că și ceilalți membri ai CGPJ sunt numiți tot de rege, după alegerea lor de Congresul Deputaților și Senat, dintre avocații și alți juriști de recunoscută competență și cu mai mult de 15 ani de activitate în exercițiul profesiunii lor.
În legătură cu această procedură de alegere sunt importante de făcut două observații. Prima constă în faptul că în privința celor 12 judecători și magistrați rolul important revine organizațiilor lor profesionale, cele două camere neavând posibilitatea de a alege alți membri în afara celor care și-au depus candidaturi sau de pe lista propusă de asociațiile profesionale ale magistraților. Prin urmare, marja de alegere a celor două camere este relativ redusă și se limitează la cei propuși. A doua observație constă în faptul că doar în privința celor 8 candidați cele două camere ale forului legislativ au o mai mare putere de apreciere, întrucât propunerile nu mai vin din partea magistraților sau a asociațiilor profesionale ale acestora. Potrivit legii orice persoană ce îndeplinește condițiile legale își poate depune candidatura pentru a dobândi calitatea de membru a CGPJ. Or, disputa și controversele apărute în ultimii patru ani sunt legate tocmai de aceste numiri, cu privire la care Partidul Popular invocă necesitatea depolitizării justiției. Or, într-o atare viziune ar urma ca toți membrii CGPJ să fie propuși spre alegere de către asociațiile profesionale.
O atare abordare nu este agreată de Partidul Socialist, aflat la guvernare sub conducerea premierului Sanchez. Trebuie să recunoaștem însă că o abordare care ar fi una strict corporatistă, soluție care nu este agreată azi decât în mod izolat, cum este cazul României, este una mult depășită. Chiar și soluția actuală este criticată de către un autor spaniol pentru motivul că este una strict corporatistă. În acest sens s-a remarcat că ”nicio altă țară europeană nu a ajuns atât de departe încât să-și cedeze funcțiile unui guvern corporatist de judecători”[5]. Se pare că nici în Spania opțiunile politice nu corespund întotdeauna cu cele de ordin doctrinar.
Opinia doctrinară anterior evocată nu este întrutotul riguroasă, căci există și consilii de guvernare ale magistraturii mult mai corporatiste decât cea spaniolă. În același timp, nu trebuie să excludem nici posibilitatea ca autorul invocat să nu cunoască o abordare mult mai corporatistă, respectiv dintr-un spațiu judiciar mai îndepărtat, respectiv din arealul nostru geografic. Ceea ce se poate afirma azi, cu multă convingere și cu argumente desprinse din realitatea judiciară europeană este faptul că azi majoritatea consiliilor magistraturii au o componență eterogenă unde se regăsește o reprezentare foarte semnificativă a societății civile, uneori chiar paritară sau quasi paritară[6]. Vremea corporatismului în justiție a apus în urmă cu câteva decenii, iar un ”guvern” corporatist al magistraturii poate aduce mai multe dezavantaje decât avantaje. Într-adevăr, un ”guvern” compus exclusiv din magistrați sau aproape exclusiv din magistrați poate oculta mult mai bine unele probleme delicate ale magistraturii, cum sunt cele de ordin disciplinar sau chiar penal ori cele privind colaborarea în afara cadrului legal cu unele servicii de informații. Este cunoscut faptul că în varii domenii de activitate există o anumită solidaritate de breaslă și care se manifestă sub multe aspecte, inclusiv în ceea ce privește statutul profesiei. De aceea apreciem că soluția actuală a legiuitorului spaniol nu este una care ignoră tendința timpurilor moderne de vreme ce 8 din cei 20 de membri sunt desemnați dintre avocații și juriștii care se bucură de o înaltă competență, dar care nu provin din cadrele active ale magistraturii.
Din păcate la noi nu a existat o preocupare legislativă susținută pentru atenuarea sistemului corporatist actual și nici nu există voința de a inova în această privință. Dimpotrivă, reforma constituțională din anul 2003 a constituit un regres în această privință, astfel cum am arătat și cu un alt prilej[7]. Aceasta deoarece modificarea constituțională la care ne referim a determinat modul de alcătuire a CSM într-o manieră extrem de corporatistă, cu concesii nesemnificative participării unor reprezentanți ai societății civile. O atare abordare nu este în principiu una greșită, căci și alte constituții procedează într-un mod similar, dar o atare opțiune trebuie să fie una solidă și să instituie posibilitatea unei participări substanțiale a reprezentanților societății civile la lucrările CSM[8]. Actuala soluție este doar una de decor și ne plasează în trecut, iar posibilitățile de reformare a Constituției pot fi extrem de reduse.
3. Câteva reflecții concluzive
Situația din justiția spaniolă este una fără precedent, iar acest lucru este valabil nu doar la nivelul instituțiilor judiciare din Spania, ci și în raport cu cea din alte țări membre UE. În opinia noastră, una dintre trăsăturile cele mai importante ale crizei analizate este aceea că ea se răsfrânge asupra principalelor instituții judiciare din Spania (Tribunal Suprem, tribunale superioare, audiențe provinciale etc.) și nu doar la nivelul CGPJ.
Criza determinată de nerespectarea termenului prevăzut de lege pentru reînnoirea CGPJ a afectat și reînnoirea, potrivit legii fundamentale, a unei treimi din membrii Tribunalului Constituțional. Este vorba despre desemnarea a doi judecători constituționali de către CGPJ. Iar această situație a obstaculat și numirea de către Guvern a celor doi judecători constituționali, care trebuiau să fie desemnați de către acesta.
Una dintre particularitățile deopotrivă de importante a actualei crize din justiția spaniolă este aceea că ea nu a fost provocată din interiorul CGPJ sau a sistemului judiciar, ci de către cele mai mari partide politice din țară: Partidul Socialist (de guvernământ) și Partidul Popular, cel mai mare partid din opoziție.
În același timp nu se poate ignora nici faptul că situația generată de neînțelegerile grave dintre cele două partide a condus inevitabil nu doar la decredibilizarea unor instituții judiciare ci și la o eroziune semnificativă a sistemului juridic. Acest lucru s-a materializat în nerespectarea grosieră a unor dispoziții legale clare cu privire la durata mandatului membrilor CGPJ și la termenul în care acesta trebuie să fie reînnoit (art. 114 din Legea organică a Puterii Judiciare). În această privință, președintele Carlos Lesmes Serrano observa, în Discursul de deschidere a noului an judiciar, că: ”Valoarea Statului de Drept în democrația noastră nu implică doar recunoașterea principiului separației puterilor, a independenței judecătorilor și respectarea deciziilor lor. Aceasta presupune înainte de toate recunoașterea întâietății Dreptului, căruia trebuie să i se supună toate puterile publice și persoanele private, căci în democrație se guvernează prin legi, operă a voinței generale, astfel încât Statul nostru nu ar fi democratic dacă nu s-ar garanta respectul Dreptului”. Același demnitar a calificat criza din justiția spaniolă ca cea mai gravă din istoria democratică a acesteia.
Care va fi destinul CGPJ din Spania? Este previzibil ca această criză, care s-a prelungit în mod considerabil și total nejustificat, în opinia noastră, se va soluționa în perioada imediat următoare, deși pozițiile adverse par ireconciliabile. O atare soluție se impune cu atât mai mult cu cât și comisarul european pentru justiție a solicitat în mod repetat adoptarea de măsuri urgente pentru depășirea crizei. În Spania CGPJ a constituit de-a lungul istoriei sale o instituție fundamentală și care a contribuit la afirmarea principiilor statului de drept și la consolidarea democrației. Modificările preconizate a fi aduse Legii organice a Puterii Judiciare ar trebui să consolideze aceste procese și să nu conducă la constituirea unor structuri de guvernare a magistraturii strict corporatiste.
Modelul democratic spaniol, inclusiv cel de guvernare a magistraturii, a fost avut în vedere și de legiuitorul român. Din acest din urmă punct de vedere legiuitorul român s-a îndepărtat în mod considerabil de sistemul spaniol, și nu numai, în privința modului de alcătuire a Consiliului Superior al Magistraturii.
Justiția nu este făcută pentru politicieni și nici pentru judecători, ci pentru cei care au creat și creează avuția națională, iar ignorarea acestei realități poate conduce la subminarea democrației. De aceea, justiția trebuie să fie și să rămână independentă, imparțială și transparentă în limitele permise de lege. Un ”guvern” al magistraturii strict corporatist sau accentuat corporatist nu poate satisface asemenea exigențe.
[1] A se vedea I. Leș, Reformele din justiție în lumea contemporană, apud https:/www.juridice.ro/essentials/4607/reformele-din-justitie-in-lumea-contemporana. A se vedea de asemenea I. Leș, Câteva reflecții asupra reformelor judiciare din Franța, Italia și Spania, în Dreptul nr. 9/2020, p. 11-27; I. Leș, Breves reflexiones sobre las reformas de la justicia contempooranea; una mirada sobre la justicia de unos paises democraticos de la Union Europea, în Dialogos con Coutinho de Abreu. Estudios ofrecidos no Aniversario do Professor, Almedina, Coimbra 2020, pp. 347-368.
[2] Lea el discurso completo de Lesmes en la apertura del ano judicial, apud https://www.elconfidencial.com/espana/2022-09-07/lesmes-discurso-apertura-ano-judicial.
[3] Referirea la judecători și magistrați este firească în condițiile legislației spaniole. Potrivit art. 299 din Legea organică a Puterii Judiciare -Legea 6 din 1 iulie 1985 – justiția se realizează prin magistrați ai Tribunalului Suprem, magistrați și judecători.
[4] El PP pide sentarse a negociar la renovacion del CGPJ y el Giobierno responde ”que se dejen de cartas”y cumplan la ley, apud https://www.rtve.es/noticias/20220909/pp-carta-bolanos-perfiles-despolitizadfos-renovacion-cgpj/24
[5] V. M. Catena, Algunos retos de la justicia espanola, apud El confidencial din 14 noiembrie 2016 (www.google.com). Și în doctrina noastră o cunoscută autoare a apreciat, în mod întemeiat, că actuala alcătuire a CSM ”reflectă o viziune extrem de corporatistă cu privire la justiție și nu face decât concesii formale controlului realizat de opinia publică asupra activității judecătorilor” (S. Tănăsescu, Revizuirea Constituției, în Curierul judiciar nr. 10/2003, p. 87).
[6] A se vedea I. Leș, Autoritatea judecătorească în viziunea Constituției din anul 1991 și a evoluțiilor sale ulterioare, în Revista de Drept Public nr. 3/2021, pp. 66-60.
[7] Idem, pp. 67-68.
[8] I. Leș, Prin Lumea Dreptului și a Diplomației, Universul Juridic, București 202, pp. 53-54.
Prof. univ. dr. h. c. Ioan Leș
Vicepreședinte – Academia de Științe Juridice din România
