Unele concluzii din Conferința națională “Criza procesului legislativ și a calității legii în România – stat de drept, democratic și social, membru al UE”, desfășurată în zilele de 13-14 octombrie 2022, la Constanța, în organizarea Secției de drept internațional și drept comparat a Academiei de Științe Juridice din România și Facultatea de Drept și Științe Administrative a Universității „Ovidius” din Constanța

Marin Voicu

I. Anual, cele două instituții organizează, în parteneriat, Sesiunea științifică a Doctorilor Honoris Causa ai Universității ”Ovidius” – Facultatea de Drept și Științe Administrative, pe o serie de teme de interes major național și de actualitate, invitând și alte personalități ale vieții academice și universitare, precum și ale administrației Statului român.

În cadrul fiecărei Sesiuni științifice se acordă titlul de DHC uneia din personalitățile lumii juridice, de mare notorietate și cu o apropiere substanțială de Alma Mater ovidiană, precum: acad. prof. univ. dr. Liviu Pop, prof. univ. dr. h.c. Nicolae Popa, președintele Secției de teorie, istorie și filozofie a dreptului a ASJR și președintele Consiliului de onoare al ASJR și al Consiliului de Administrație al Fundației ”Elias” a Academiei Române, prof. univ. dr. Mircea Duțu, director ICJ ”Andrei Rădulescu” al Academiei Române, Președinte fondator și Rector al Universității Ecologice din București, prof. univ. dr. Valeriu Stoica, Universitatea București, fost ministru de stat și ministru al justiției (1997-2000), prof. univ. dr. Ioan Leș, Universitatea ”Lucian Blaga” din Sibiu, fost ambasador în mai multe state de limbă latină, autorul Tratatului de procedură civilă, prof. univ. dr. h.c. Verginia Vedinaș, Universitatea București, Președintele Institutului de Științe Administrative ”Paul Negulescu”, redactor șef adjunct al Revistei de Drept Public, contributoare deplină la elaborarea Codului administrativ, prof. univ. dr. h.c. Marin Voicu.

Prilejul sesiunilor științifice ale DHC a fost, anual, extins la nivel de Conferință Națională la care au fost invitați reprezentanți ai autorităților și instituțiilor centrale, profesori și practicieni reputați, care au expus comunicări de înaltă ținută științifică și cu un remarcabil interes teoretico-practic, precum: vicepreședintele Senatului, Robert Cazanciuc, Avocatul Poporului, Renate Weber, președintele Consiliului Legislativ, dr. Florin Iordache, Președintele CCR, dr. Marian Enache, președintele ASJR și al UJR, prof. univ. dr. Ioan Chelaru, prof. univ. dr. Tudorel Toader, Rector al UAIC Iași, prof. univ. dr. h.c. Valeriu Stoica, foștii președinți ai CCR – prof. univ. dr. Valer Dorneanu și prof. univ. dr. Nicolae Popa, prof univ. dr. Iulia Antoanella Motoc, judecător la CEDO și fost judecător la CCR, prof. univ. dr. Marian Nicolae, președintele Secției de drept privat a ASJR, prof. univ. dr. Mircea Duțu, prof. univ. dr. Verginia Vedinaș, prof. univ. dr. Marieta Safta, prof. univ. dr. Bogdan Ciucă, prof. univ. dr. habil. Adrian Constantin Stoica – Decanul Facultății de Drept și Științe Administrative și alți profesori de la Universitățile din Galați, Suceava, Iași, Craiova, Cluj și altele.

La Conferința Națională din 13-14.10.2022 tematica a cuprins comunicări adecvate și pline de idei, opinii și viziuni:

1) ”Trăim deja o criză a dreptului?”, prof. Nicolae Popa;

2) ”Exigențele constituționale privind calitatea legii”, dr. Marian Enache, președintele CCR;

3) ”Contribuția Consiliului Legislativ la procesul legislativ și la calitatea legii”, dr. Florin Iordache – președinte Consiliul Legislativ;

4) ”Legiferarea superficială: compromiterea Statului de drept, a drepturilor și libertăților constituționale, Doamna Renate Weber, Avocatul Poporului;

5) ”Jurisprudența CEDO privind calitatea legii”, prof. univ. dr. Iulia Antoanella Motoc, Universitatea din București, judecător CEDO;

6) ”Nodul gordian al crizei legislative sau revizuirea Constituției”, prof. univ. dr. Ioan Chelaru, Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir”;

7) ”Lumini și umbre în procesul legislativ din Parlamentul României”, prof. univ. dr. habil. Bogdan Ciucă, Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați;

8) ”Tensiuni în sistemul judiciar”, prof. univ. dr.h.c. Tudorel Toader, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași;

9) ”Adoptarea tacită a; legii. Avantaje și efecte adverse”, prof. univ. dr. h.c. Valer Dorneanu, Universitatea „Nicolae Titulescu” din București

10) ”Preeminența dreptului într-o societate democratică. Securitatea juridică și calitatea legii, imperative ale Statului de drept și democratic”, prof. univ. dr. h.c. Marin Voicu, Academia de Științe Juridice din România;

11) ”Marea dilemă a legisticii: între (complexa) elaborare genetică și (simpla) redactare tehnică a textului actului normativ”, prof. univ. dr. h.c. Mircea Duțu, Institutul de Cercetări Juridice „A. Rădulescu”, al Academiei Române;

12) ”Echilibrul dintre reglementare, dereglementare și nereglementare – un pod prea îndepărtat?”, prof. univ. dr. h.c. Valeriu Stoica, Universitatea din București;

13) ”Decizii, recomandări și avize în sistemul instituțiilor europene: realități și perspective”, prof. univ. dr.h.c. Ioan Leș, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu;

14) ”Transformarea regulilor în excepții și a excepțiilor în reguli – caracteristica negativă a procesului legislativ din România”, prof. univ. dr. h.c. Verginia Vedinaș, Universitatea din București;

15) ”Buna-credință și echitatea în Noul Cod civil roman”, prof. univ. dr. habil. Marian Nicolae, Universitatea din București;

16) ”Control și echilibru în mecanismul delegării legislative. Rolul Parlamentului în asigurarea caracterului de excepție al legiferării”, prof. univ. dr. habil. Marieta Safta, Universitatea „Titu Maiorescu” din București;

17) ”Unele efecte juridice imperative ale „avizelor externe” consultative asupra procesului legislativ și a jurisprudenței instanțelor naționale ”, prof. univ. dr. habil. Adrian Stoica, Universitatea „Ovidius” din Constanța;

18) „Succinte considerații privind constituționalizarea și mondializarea Statului de drept ”realitate conflictuală” a raportului dintre dreptul intern al Statului și dreptul international, prof. univ. dr. h.c. Marin Voicu.

II. Sinteza concluziilor din Comunicările prezentate

1. Legile în România – constituie un factor de dezorganizare, de facilitare a abuzurilor autorităților și a degradării valorilor democratice.

1.1. România are în vigoare numeroase legi eronate și cu inadvertențe, care se aplică inflexibil și după anumite conjuncturi, recomandări/avize externe, oricare ar fi condițiile vieții (a se vedea și ”Doctrina dreptului viu”).

1.2. Astăzi, maladia ignorării sensului și finalității reale ale legii, are ca efect nefast limitarea sau anihilarea drepturilor garantate de Constituție.

1.3. Libertatea de a reglementa de către puterile legislativă și executivă devine, deseori, un instrument al restrângerii drepturilor și libertăților sau generează, deseori, ”poluarea normei constituționale”, atât prin inflație de prevederi parazitare, cât și prin dispoziții temporare, impuse de așa zise ”situații excepționale”, care, însă, sunt personalizate, adică ajung în ”iadul abuzului legislativ”[1].

1.4. Criza procesului legislativ este relevată și de statistica: 100 de legi: 75 – TACITE, 25 – dezbateri, din care 15 legi de aprobare a OUG? Deci din 100, 10 sunt produse ale democrației parlamentare.

2. Nu pe căi și proceduri ocolite (vezi și adoptarea tacită, OUG), care eludează constituția și democrația, se asigură legalitatea și statul de drept, democratic și social, afirmându-se, malefic, formule precum: necesitatea ”reformei statului”, și ”un nou început”, ”resetarea statului”, ”guvernul meu” și ”împărțirea cetățenilor în ”penal și restul” și altele.

3. În România este nevoie iminentă de revenire energică la Constituție și la statul de drept democratic și nu doar la statul de drept, înlăturându-se, în forță, deficitul democratic parlamentar și falsa/farsa dezbatere publică a legilor, preluate cu ”supunere” din mediul institutional al UE (?!).

Ignorarea legii fundamentale de către apărătorii declarați ai statului de drept, fetișizarea de către acești ”tribuni ai inculturii juridice”, a legilor și deciziilor ori avizelor externe, convenabile, dar, mai ales, confuzia practicată cu abstinența, între propaganda și gândirea juridică, sub lozinca precum: ”statul de drept este în pericol”, ”România educată”, au alterat grav încrederea societăților în autoritățile statului, ”opinia divergentă fiind calificată ”de plano” drept ”TOXICA” (A. Marga, ibidem).

4. Deficitul de democrație a generat efecte nocive grave: ”mișcarea străzii este proclamată izvor de drept”, precum în sec. XIX[2], politica ”amic-inamic”, impunerea de clișee, s.a.

Statul de drept nu este un ”PARAVAN” pentru nedreptăți comise de titularii puterii și nici ”o carcasă pentru abuzuri” ori în numele luptei contra corupției sau al legalității, așa cum s-a practicat în România, sub ”marea MCV”, timp de aproape 15 ani (?!).

5. Înfăptuirea justiției depinde, în principal, de: calitatea legii și a procedurilor, profesionalismul și integritatea judecătorilor și avocaților, care trebuie să fie dedicați actului de justiție și nu ”activiști ai unor cauze murdare”.

A devenit emblematică asimilarea procurorilor cu judecătorii, după modelul statului totalitar, deveniți și aliați ai unor servicii secrete, integrați în ”câmpul tactic”, după un ”tipar” ucigător de dreptate, denumit ”Protocol secret” (Magnitudinea incriminării extinse și a legilor ample cu sancțiuni -1000 de infracțiuni)[3].

6. Paranoia accelerării legislative, în UE și în România (ca și celelalte State membre) a generat ”monștrii normativi” în dreptul UE și, în replică, în dreptul national. Legile suferă calitativ, fiind pline de limbaj nejuridic și erori semantice, logice și cu sofisme metodologice sau gramaticale și de reglementare, declarate neconstituționale de CCR.

Pe de altă parte, s-a accentuat, în ultimii ani, dezinteresul puterilor executivă și legislativă, pentru aducerea la îndeplinire a deciziilor CCR, care au rămas neaplicate ani la rând (a se vedea prescripția penală, abuzul în serviciu, s.a.), fără nicio responsabilitate, situație ”instalată” oarecum și în înfăptuirea justiției de către CJUE (?!).

7. Curentul care a sprijinit desfigurarea Constituției a generat și entități paralele cu Statul de drept democratic, zdruncinând tripartiția puterilor; s-au preluat formule din perioadele de dictatură, precum cea a șefului statului” (chiar și în doctrina elitistă de drept constitutional?!); deși Constituția nu instituie un regim prezidențial și semiprezidențial, în Rapoartele MCV și M.St.Dr.-2020, 2021 și 2022 se repeta o formulare bezmetică: ”România este o republică democratică semiprezidentială”, în tăcerea umilitoare a puterii politice (?!).

8. Procedurile ”adoptării tacite”, a ”angajării răspunderii Guvernului” ori a ”OUG,” au fost utilizate abuziv, prin jocuri politice și de interese diverse, generând legi neconstituționale și nedemocratice, precum și Codurile anilor 2009-2013, ajustate ulterior prin alte legi, dar, mai ales, prin decizii ale CCR.

9. Ignorarea Avizelor consultative ale CLR, CSM, s.a., a unor opinii ale specialiștilor, a AMICUS CURIAE, și adoptarea, ipso facto a Avizelor/Recomandărilor supranaționale, vădit inadecvate și dăunătoare stării reale a societății românești, au constituit o ȚARĂ majoră a procesului legislativ.

10. Criza de încredere a poporului-beneficiarul real al legii, față de Parlament s-a accentuat, ajungând în 2022 la 14%, iar diversitatea de practică este generată de calitatea legii. Oamenii citesc diferit legea, iar legile bune pentru bibliotecă nu sunt legi utile pentru popor (R. Cazanciuc).

11. Fondul legislativ al României conține 17.000 de acte normative.

Fenomenul legiferării este complex, iar exigențele de calitate ale legii au un rang constitutional.

Nicio lege nu poate fi respectată dacă este deficitară, chiar dacă obligația de a o respecta este de nivel constituțional.

12. Sistematizarea/resistematizarea legilor este un imperativ urgent al statului nostru. Extinderea incriminării trebuie stopată în codul penal și în legile speciale (sunt 1000 de infracțiuni).

Există o abordare neconstituțională abuzivă și iresponsabilă a puterii executive ori de câte ori adoptă OUG, ca ”lege nouă” cu soluții legislative declarate neconstituționale.

Legile adoptate prin asumarea răspunderii de către guvern se bucură de o prezumție foarte relativă de constituționalitate.

Să privim mai atent la interpretul legii și la cel care o aplică, în condițiile, în care, există frecvente tensiuni în sistemul legislativ și în cel judiciar, la care se adaugă cele 800 de decizii ale CCR de neconstituționalitate (2003-2021). Un exemplu recent este paralizant: O ordonanță de urgență este declarată neconstituțională după 14 ani de aplicare (?). CCR a invalidat numeroase RIL-uri ale ICCJ, ceea ce a creat o tensiune maximă între cele două jurisdicții.

13. Identitatea constituțională națională-constituie filonul nostru constituțional care trebuie păstrat și apărat, totul trebuie centrat pe art. 53, limitele revizuirii Constituției (T. Toader).

14. Afirmarea științei juridice, ca suport al tehnicii legislative, trebuie să fie un imperativ promovat energic de puterea executivă și de cea legislativă (M. Duțu).

15. Democrația constituțională instituie un spațiu de siguranță și libertate în care tot ceea ce nu este interzis este permis, iar cele mai multe permisiuni nu sunt prevăzute de lege, dar operează transformarea permisiunilor legale în drepturi subiective (V.Stoica).

Totuși, în acest spațiu ”generos” de libertate și siguranță, legea a incriminat 1000 de fapte ca infracțiuni în codul penal și în legile speciale, zeci de mii de contravenții diseminate în miile de acte normative ale fondului legislativ român, alte mii de abateri administrativ/disciplinare, ceea ce a dus la degenerarea funcției de organizare și educativ-preventivă a statului de drept și democratic și la afirmarea unui stat autoritar-polițienesc în cadrul democrației constituționale (?!) (M. Voicu).

Putem vorbi, așadar, de faptul că România este un stat de drept și democratic imperfect, compatibil, cu deficitul democratic din UE și din raporturile instituțiilor Uniunii cu Statele membre (?!).


[1] Andrei Marga, ”Justiția și valorile ei”, Ed. Meteor Press, 2020. A se vedea și exemplul cu OUG – după 14 ani de aplicare este abrogată prin lege (?!).
[2] Lascăr Catargiu: ”Nu voi permite ca strada să impună legile”, 1875, Discurs la instalarea ca Prim Ministru.
[3] A se vedea Raportul Senatului Franței-2021.


Prof. univ. dr. Marin Voicu
Membru de onoare al Academiei Oamenilor de Știință, Președintele Secției de drept internațional și drept comparat a Academiei de Științe Juridice, fost judecător ÎCCJ, fost judecător CEDO