Argument

* Argument pentru lucrarea “Criză și democrație. Reziliența dreptului, a statului de drept și a drepturilor omului în contextul lumii contemporane

Demersul eseistic de față se dorește a fi o modestă invitație adresată cititorului de a înțelege mai bine lumea contemporană în care trăiește.

Omenirea se confruntă cu o criză existențială fără precedent constând în dificultăți grave (economice, politice, sociale, climatice etc.) care se manifestă în societate – dominată de un stres pe cale de a se croniciza – având, se pare, tendința de a se transforma într-o criză permanentă, posibil să devină, dacă nu cumva și este, noua normalitate în care vom fi obligați să trăim (supraviețuim?).

În acest fel, ne confruntăm în spațiul public cu o criză complexă, cu multiple verigi, unele cu repetiție, care induce frica în mulțimile de oameni de pretutindeni de care profită, pe de o parte, regimurile autoritare deja existente sau în (re)formare pentru a prelua controlul societal sub toate aspectele (de pildă, la nivel informațional, economic, financiar-bancar etc.) și, pe de altă parte, întreprinderile uriașe, gigantice ale planetei care treptat preiau tot mai mult din atribuțiile de bază ale statelor și instituțiilor lor.

În aceste circumstanțe, cel mai mare rău pentru omul obișnuit îl reprezintă ignoranța, el fiind astfel ușor de manevrat împotriva propriilor interese de cei care, folosind retorica crizelor ce se succed în forme diverse, urmăresc doar câștigul personal sau de grup. Pentru aceasta este necesar să nu încetăm a căuta adevărul folosind înțelepciunea care ne-a fost dăruită și care este parte a cunoașterii interioare și care poate face ca mintea și corpul nostru să funcționeze de așa natură încât să nu mai acceptăm doar falsul adevăr despre lume, societate și om ce ni se inculcă din exterior.

Dintre componentele acestei crize au fost prezentate și analizate succint câteva, precum: Criza globală a democrației; Criza determinată de degradarea mediului și schimbările dramatice ale climei; Criza provocată de pandemia Covid-19; Criza generată de conflictul din Ucraina; Criza referitoare la leadership și calitatea clasei politice; criza economico-socială ș.a.

Deopotrivă, patru crize actuale (cel puțin) care sunt împletite, și anume: inflaţia mare; criza energetică; criza alimentară şi criza climatică. La acestea, în opinia mea, se adaugă trei crize conceptuale: criza concepției despre om și univers, care este una a spiritualității, a moralei, a valorilor și modelelor, a înseși identității umane; criza conceptului de ordine mondială – problema internațională cea mai presantă a prezentului – și criza conceptului de drepturi ale omului.

Și toate acestea pe fondul deteriorării politicii la nivel global, printr-o creștere nedorită a politicilor populiste și extremiste atât la stânga, cât și la dreapta, fapt ce influențează negativ mediul economic.

În acest cadru, am considerat atât oportun, dar și necesar să analizez succint starea democrației (cu deosebire cea de tip liberal-occidental), a dreptului, a statului de drept și a drepturilor omului în lumea contemporană. Astfel, după câteva scurte reflecții conceptuale, m-am referit la statul (național) de drept și instituțiile sale în raport cu globalizarea, la nevoia urgentă de reglementare a inteligenței artificiale, precum și la procesul de mondializare a dreptului.

Într-o societate în care oamenii au tot mai puține întrebări esențiale și tot mai multe răspunsuri frivole la problemele ontologice, mi-am propus pentru partea finală a demersului meu să caut un răspuns la întrebarea: Ce este de făcut din perspectiva juridicului, politicului și a societății civile pentru a întări reziliența democrației, dreptului, statului de drept și a drepturilor omului față de șocurile produse de aceste provocări-amenințări ale crizei contemporane?

În fine, în raport cu ce se întâmplă în lumea contemporană, îl provoc pe cititor să caute răspunsuri la întrebări care încep cu apodicticul DE CE, precum: „De ce ură și nu iubire? De ce război și nu pace? De ce ignoranță și nu cunoaștere? De ce autoritarism și nu democrație? De ce este cetățeanul pentru stat și nu statul pentru cetățean? De ce să dai vina pe cineva și nu să-ți asumi responsabilitatea? De ce dușmănie și nu prietenie? De ce sărăcie și nu prosperitate? De ce haos și nu armonie? De ce inechitate și nu dreptate? De ce istoria trebuie să fie mereu un instrument al propagandei de stat și nu unul al adevărului? De ce PUTERE de dragul PUTERII? (N.B.: în lumea noastră de azi, mai mult ca oricând în istoria societății omenești, și în forme mult mai rafinate și perfide, puterea și exercitarea acesteia, precum și influența aferentă constituie ceva ce se poate asemăna cu un drog, iar politicile pentru promovarea acesteia se orientează mai mult după interese decât după valori sau după regulile dreptului intern ori internațional).

Și, citându-l pe George Orwell, închei acest argument prin a spune: Înțeleg CUM – nu înțeleg DE CE”.

P.S.: Transmit, pe această cale, un gând bun însoțit de mulțumirile cuvenite profesorilor universitari Dumitru Constantin-Dulcan, Mircea Duțu și Bogdan Ciucă pentru contribuția importantă la apariția acestui eseu. Și, nu în ultimul rând, un cuvânt de apreciere pentru profesionalism și o dedicație deplin meritată editorului, domnul Vasile George Dâncu, și echipei domniei-sale de la Editura „Școala Ardeleană”.

Prof. univ. dr. Ovidiu Predescu