Timpul este principalul dușman al oricărui eveniment, în special pentru ocaziile festive. Deși am trecut de secolul vitezei, noul veac este cel al contractării timpului impus de unitățile de timp ale autostrăzii informaționale – Internetul. Astăzi totul se măsoară în secunde. De aceea, în calitate de unul dintre cei o sută de premianți de anul acesta, am avut alocat timp suficient pentru citirea numelui, înmânarea diplomei și o mică plecăciune. Nu pot însă să nu explic ce a stat în spatele acelei plecăciuni…
Trebuie să mărturisesc faptul că am fost surprins de obținerea acestui premiu pentru că sunt cumva în acea perioadă a carierei în care nu mai sunt nici o tânără speranță și nici nu am devenit un autor „clasic”. Am observat că, din 1998 când s-a reluat tradiția acordării acestor premii[1], Premiul Simion Bărnuțiu a vizat cele două categorii menționate: în primul deceniu (2001-2010) cei vizați au fost de regulă profesorii consacrați, iar în cel de-al doilea deceniu (2013-2019) au apărut tinerii autori. Se pare că eu mă plasez în această a doua categorie, ceea ce nu poate decât să mă bucure pentru că îmi deschide orizonturi noi.
Îi mulțumesc pe această cale domnului academician Liviu Pop care a remarcat cartea mea și a propus-o spre premiere. Născut nu departe de satul natal al lui Simion Bărnuțiu, Profesorul Pop a avut o carieră similară: debutând cu studiul teologiei și ajungând apoi profesor de drept. Eu am ajuns oarecum să merg în sens invers: am ajuns înainte profesor de drept și apoi am devenit interesant de influența teologiei asupra dreptului…
Această carte[2] nu ar fi apărut (în această formă) dacă nu ar fi existat trei coordonate principale. În primul rând, interesul meu (pragmatic) pentru studiul garanțiilor a fost stimulat de-a lungul timpului de încurajările profesorilor mei – Marian Nicolae și Valeriu Stoica – de la Facultatea de Drept a Universității din București. Apoi, efuziunea intelectuală creată de studenții mei masteranzi de la programul de master de Drept privat m-a ajutat să structurez o tematică altfel extrem de stufoasă. Nu în ultimul rând, pandemia de Covid-19 mi-a oferit timpul necesar pentru a apuca să finalizez acest proiect care zăcea „în sertar” de ceva timp, iar familia a avut măcar mulțumirea că eram fizic aproape de ei chiar și când scriam…
Această carte este despre dreptul autohton, dar în zilele noastre nu se mai poate analiza dreptul național fără a-l privi în context global. Domeniul analizat mi-a permis să mă uit nu numai la soluțiile tradiționale ale dreptului francez, ci și la cele din dreptul nord-american, sursă de inspirație în această zonă pentru dreptul românesc. Prin urmare, cartea permite o integrare euro-atlantică a studiului juridic, atât de necesară în zilele noastre. Și ca să-l parafrazez pe Simion Bărnuțiu (care în Discursul de la Blaj din 14 mai 1848 spunea „nu vă nemţiţi, nu vă rușiți, nu vă unguriți nici voi, rămâneţi credincioşi neamului şi limbii voastre”[3]), sper că am reușit să nu mă franțuzesc, să nu mă americănesc și să nu mă canadienesc pe parcursul scrierii acestei cărți. Am rămas român, așa cum o demonstrează numeroasele trimiteri la jurisprudența instanțelor autohtone, dar cred că astăzi mai mult decât oricând vocea românească trebuie să fie consonantă cu concertul occidental.
Mulțumesc din nou Academiei Române – o instituție „organizată după modelul celor din Europa occidentală”[4] – pentru această onoare!
[1] Pentru o listă a premiilor, a se vedea aici.
[2] Disponibil aici
[3] Discursul este disponibil aici.
[4] Disponibil aici
Av. prof. univ. dr. Radu Rizoiu
Facultatea de Drept, Universitatea din București
RIZOIU & POENARU LAW FIRM
