1. Particularitatea CSM, în raport cu celelalte autorități publice, în special cu Parlamentul și Guvernul, constă în aceea că fiecare mandat instituțional cuprinde noi membri, întrucât niciunul din membrii CSM expirat nu sunt realeși. Excepție fac cei trei membri de drept-președintele ÎCCJ, procurorul general și ministrul justiției.
Aceasta constituie una din premizele substanțiale pentru înnoirea instituțională, colegială și a responsabilității membrilor CSM, precum și pentru afirmarea acestuia ca adevărat ”garant al independenței justiției”, conform art. 133 (1) din Constituția revizuită (inclusiv al parchetelor și procurorilor).
Ținând seama de faptul că fostul CSM (2016-2022), în îndelungatul său mandat, a eșuat, în toate obiectivele și atribuțiile prevăzute de lege, lăsând o ”moștenire” încărcată de ”pasiv judiciar” și, mai ales, de o povară rușinoasă numită ”AVIZ” consultativ nr. 187 din 22.12.2022[1], dat într-o ”procedură” de urgență, total nejustificată și cu încălcarea gravă a principiilor de independență și inamovibilitate, noul CSM are o dificilă sarcină imediată – refacerea încrederii judecătorilor și procurorilor, dar și a societății civile în legitimitatea și responsabilitatea sa[2].
2. Luând act de faptul că la 29.12.2022 Guvernul, sub semnătura Primului Ministru, a depus la Senat și la Camera Deputaților, proiectul legii pensiilor de serviciu, însoțit de Avizul favorabil al CSM, solicitând, conform art. 76 (2) din Constituție, adoptarea în ”procedură de urgență”, se impune ca Noul CSM să reexamineze acest AVIZ neconstituțional și nelegal și să-l revoce, adoptând un ”Punct de vedere” pentru faza de dezbateri parlamentare (în Comisiile de specialitate), în acord cu Avizul Consiliului Legislativ și cu opiniile exprimate de Asociațiile magistraților (care nu au fost consultate).
2.1. În mod deosebit, CSM este obligat să examineze, cu responsabilitate și respect deontologic, neconstituționalitatea noului tip de pensie de serviciu, instituit prin dispoziția normativă adăugată în art. 211 (1)¹ din proiectul legii, recunoscută celor câțiva protagoniști ai puterii judecătorești și asimilați, pe baza unui singur criteriu – vechimea în mandatul integral de membru CSM (6 ani), 16 membri aleși (9 judecători, 5 procurori, 2 reprezentanți ai societății civile) și președintele ÎCCJ, procurorul general, procurorii șefi ai DNA și DIICOT (?!), adică membrilor CSM, care au adoptat AVIZUL necinstit, favorabil proiectului de lege.
Ce semnificație juridică are ”oferta” guvernamentală, acceptată cu recunoștință de acești ”beneficiari speciali”, în schimbul căreia și-au exercitat atribuțiile de serviciu, cu încălcarea drepturilor și intereselor legitime ale celor care i-au ales, dar și a prestigiului justiției (?!).
2.2. Mai grav este că o asemenea ”creație” de o rară absurditate s-a realizat de conivența puterii executive cu CSM, în ”atmosfera” nocivă generată de pensiile speciale ale parlamentarilor și aleșilor locali, de care puterea politică pare că s-a ”lepădat” în ultimul timp (!).
2.3. De asemenea, atrage atenția și faptul că în conținutul acelui ”AVIZ favorabil” s-au invocat mai multe decizii ale CCR, care nu susțin soluțiile proiectului de lege relative la noul tip de pensie de serviciu, al celor 19 ”speciali”, inclusiv cei doi membri aleși de Senat în calitate de reprezentanți ai societăți civile, care nici măcar nu au statut de ”asimilați” ai judecătorilor și procurorilor, lipsind orice referire la această pensie specială (art. 211 al. 1¹) și la neconstituționalitatea art. III privind recalcularea, retroactivă, a pensiilor, aflate sau nu în plată, precum și la ”baza de calcul” absurdă (12 luni din 10 ani)[3].
3. „Avizul favorabil” din 22.12.2022 emis de CSM este contrazis, în totalitate, de Avizul din 28.12.2022 emis de Consiliul Legislativ, de care, însă, inițiatorul MMSS și Guvernul României NU au ținut cont, deși CLR a relevat grave vicii de tehnică legislativă și de neconstituționalitate:
3.1. ”… în Expunerea de motive NU sunt motivate, decât parțial, soluțiile referitoare la pensiile magistraților”, în special, ”excepțiile din art. III privind recalcularea pensiilor în plată”, încălcându-se dispozițiile Legii nr. 24/2000;
3.2. ”…De asemenea, lipsește evaluarea preliminară a impactului proiectului de lege, privind:
– efectele economice, sociale, de mediu, legislative și bugetare și
– impactul asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale omului;
– activitatea de documentare și analiză științifică, pentru cunoașterea temeinică a realităților economico-sociale ce urmează a fi reglementate, conform art. 20 al. 1 și 3 din Legea nr. 24/2000, privind, în special: speranța de viață a românilor, lipsa de personal specializat la instanțe și parchete, volumul de muncă al unui magistrat, numărul persoanelor din sistem care au fost admise în magistratură cu recunoașterea vechimii din alte profesii, numărul persoanelor care au vocație de a se pensiona înainte de intrarea în vigoare a legii, previzionarea modului în care va fi afectată administrarea justiției în urma pensionărilor masive sau părăsirii sistemului de către persoane cu experiență dobândită în alte profesii care nu mai au nici un interes de a rămâne, dată fiind mica probabilitate de a realiza o vechime de 25 de ani în magistratură anterior împlinirii unei vârste rezonabile și solicitarea neuropsihică la care sunt supuși magistrații”.
3.3. ”Cu privire la art. I, II și III privind statutul judecătorilor și procurorilor, semnalăm necesitatea reanalizării și reformulării soluțiilor propuse, spre a NU se aduce atingere mai multor principii, drepturi sau prevederi constituționale, din CEDO sau din TUE, în special relative la respectarea egalității, statutului de drept și drepturile omului (art. 2 TUE)”;
3.4. În Avizul Consiliul Legislativ la par. 6.2. (pp. 11-12) se precizează expres că referitor la ”soluțiile propuse în art. I, II, III din proiect, susceptibile de a încălca principiul neretroactivității, consacrat de art. 15 din Constituție, NU achiesăm la punctul de vedere exprimat în Avizul CSM”, invocându-se ample considerente din jurisprudența CCR, ÎCCJ, CEDO și CJUE (pp. 12-21);
3.5.În sfârșit, CLR precizează expres în Aviz că ”achiesează la punctul de vedere formulat de Ministrul Justiției prin adresa nr. 3/92394/23.12.2022”, trimisă Ministrului Muncii și Solidarității Sociale.
4. Din lectura textului acestei adrese, semnată de Ministrul justiției, se constată că s-au formulat, în mare parte, aceleași observații de tehnică legislativă, dar și cu privire la încălcarea unor principii constituționale referitoare la recalcularea pensiilor de serviciu ale judecătorilor și procurorilor, la baza de calcul și altele.
5. Asociația Magistraților din România – AMR, prin adresa nr. 293/22.12.2022, primită în aceeași zi la CSM, a prezentat un amplu PUNCT DE VEDERE asupra textelor din art. I, II și III din proiectul de lege, în mare parte, în concordanță cu observațiile din Avizul CLR, la care, însă, nu se face nicio referire în ”Avizul favorabil” nr. 187/22.12.2022, al CSM (?!), sfidare, în condițiile în care, Legea nr. 303/2022 abia intrase în vigoare, pe 16.12.2022, textele în discuție fiind avizate favorabil de același CSM și de Asociațiile de magistrați (?!).
6. În concluzie, Consiliul Superior Magistraturii, intrat în mandat, de la 09.01.2022, are datoria imediată de a REEXAMINA ”Avizul favorabil” nr. 187/22.12.2022 și de a adopta un Punct de vedere, conform cu Avizul anterior dat asupra Legii nr. 303/2022, iar Guvernul, în raport de calitatea total necorespunzătoare a proiectului, are posibilitatea să-l retragă și să adopte soluțiile recomandate de noul CSM, de CLR și de AMR.
7. În situația limită, în care acest proiect de lege este adoptat, în procedura de urgență, pentru considerentele ample expuse relative la neconstituționalitatea dispozițiilor sale și la încălcarea gravă a statutului judecătorilor, președintele ÎCCJ are obligația constituțională de a-l supune examinării de către Plenul judecătorilor, spre a se decide sesizarea CCR, conform art. 146 (1) lit. ”a” din Constituția României, urmând ca și Avocatul Poporului să procedeze în același mod, ținând seama că noua reglementare are ca obiect și efect limitarea/încălcarea unor drepturi ale judecătorilor și procurorilor, afectând grav independența și inamovibilitatea acestora.
[1] ”Avizul favorabil” nr. 187/22.122.022 asupra proiectului de lege a pensiilor de serviciu inițiat de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale – MMSS.
[2] O ”anchetă internă” a CSM poate să scoată la iveală așa zisa ”negociere” a textului proiectului de lege de o ”echipă” interinstituțională”, constituită ad-hoc, fără temei legal și fără mandat al autorităților reprezentate, formată din președintele ÎCCJ, procurorul general, președintele Consiliului legislativ (?), jud. Bogdan Mateescu, membru CSM, reprezentând judecătoriile, susținut de un alt membru CSM – V. Alistar, desemnat de Senat și ministrul justiției.
Potrivit legii numai CSM are competența limitată de a emite un Aviz consultativ, celelalte autorități neavând o asemenea prerogativă, dar nici abilitarea de a negocia proiecte de texte legislative (cu excepția Ministrului Justiției).
În realitate, s-a condus și înfăptuit o propagandă deghizată la ÎCCJ, prin promisiuni de majorări salariale și alte avantaje față de judecători, spre a se induce o atmosferă favorabilă proiectului de lege, ca și la CSM, prin textul nou-art. 211 alin. 1¹ privind pensia specială a membrilor săi, iar în procedura votului s-a utilizat un buletin de vot cu o singură rubrică de ”Aviz favorabil” (?!), fapte care atestă elemente certe de abuz, săvârșit în interese oculte și legitime.
[3] Oare cum se va aplica acest text ”inaplicabil” în situația concretă a unui judecător ieșit la pensie de la ÎCCJ la 1.10.2005, pentru care baza de calcul de 12 luni este ”plasată” în perioada 1995-2005 (?!), adică între 18-28 ani retroactiv, în care au avut loc numeroase schimbări și circumstanțe factuale (?!).
Prof. univ. dr. Marin Voicu
Membru de onoare al Academiei Oamenilor de Știință, Președintele Secției de drept internațional și drept comparat a Academiei de Științe Juridice
Fost judecător ÎCCJ și fost judecător CEDO