I. JURISPRUDENȚA RELEVANTĂ. Elemente de CONTENCIOS CONSTITUȚIONAL[1]: inadmisibilitatea excepției de neconstituționalitate determinată de lipsa de relevanță a dispozițiilor criticate în soluţionarea cauzei a quo; insuficiența/generalitatea motivării sesizărilor adresate Curții; posibilitatea CCR de a solicita informații, documente, consultații de specialitate.
În perioada de referință au fost publicate în Monitorul Oficial al României decizii ale Curții Constituționale (CCR) pronunțate în exercitarea următoarelor atribuții:
– Controlul constituționalității legilor înainte de promulgare [art. 146 lit. a) din Constituție];
– Soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a legilor și ordonanțelor [art. 146 lit. d) din Constituție].
Față de această jurisprudență, vom aborda în cele ce urmează elemente de contencios constituțional, cu referire la Decizia nr. 420 din 22 septembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 03.01.2023, Decizia nr. 491 din 27 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 18.01.2023 și Decizia nr. 582 din 23 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 13 din 5.01.2023.
1. Inadmisibilitatea excepției de neconstituționalitate determinată de lipsa de relevanță a dispozițiilor criticate în soluţionarea cauzei a quo
În cauza soluționată prin Decizia nr. 491/2022, CCR a reținut inadmisibilitatea excepției de neconstituționalitate, întrucât ”dispozițiile criticate nu au relevanță în soluţionarea cauzei a quo” (par. 26).
CCR și-a fundamentat concluzia pe interpretarea art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit căruia „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.”
Astfel, citând textul legal menționat în par. 22 al deciziei, CCR se referă în par. 23 la ”condiția de admisibilitate privind relevanța unei excepții de neconstituționalitate”, reflectare a sintagmei ”legătură cu soluționarea cauzei” cuprinsă în textul legal de referință.
În continuare, CCR invocă jurisprudența în care a dezvoltat/explicat condiția relevanței excepției, după cum urmează: ”prima teză a art. 146 lit. d) din Constituţie, privind excepţia de neconstituţionalitate ridicată în faţa unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial, reglementează un control de constituţionalitate a posteriori, concret și incident, ce presupune sine qua non existenţa unui litigiu pendinte, în cadrul căruia să se invoce neconstituţionalitatea unor acte normative de reglementare primară care să aibă legătură cu soluţionarea acestuia (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 338 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 699 din 14 noiembrie 2013, şi Decizia nr. 108 din 7 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 8 iunie 2017, paragraful 21, sau Decizia nr. 713 din 9 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 19 aprilie 2018, paragraful 22). Acest control de constituționalitate este a posteriori, pentru că vizează acte normative de reglementare primară intrate în vigoare. De asemenea, acesta este un control concret, pentru că pornește de la un litigiu concret, aflat pe rolul unei instanțe judecătorești, aceasta din urmă sesizând judecătorul constituțional doar cu soluționarea chestiunii de constituționalitate, adică a raportului abstract de conformitate a actului de reglementare primară cu Constituția. În sfârșit, acesta este un control incident pentru că apare în cadrul unui litigiu pendinte pe rolul unei instanțe judecătorești, dar nu poate fi soluționat de aceasta, ci trebuie deferit Curții Constituționale, care îl va soluționa fără a cunoaște sau interveni pe fondul cauzei litigioase care l-a determinat. Însă Curtea Constituțională nu poate analiza conformitatea unor acte normative cu Constituția în absența unei legături relevante între excepția de neconstituționalitate ridicată și procesul pendinte. Prin urmare, Curtea a constatat că, de principiu, condiţionarea sesizării sale cu o excepţie de neconstituţionalitate de legătura dispoziţiei legale criticate cu soluţionarea cauzelor reprezintă un aspect esenţial al acestui tip de control de constituţionalitate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr.710 din 2 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 17 martie 2022, paragraful 17).”
Rezultă din aceste considerente că, potrivit CCR, ”legătura cu cauza” presupune stabilirea unui grad de relevanță al excepției, în sensul de rol hotărâtor în soluționarea cauzei. Acesta este înțelesul ce se desprinde din considerentele care continua argumentația CCR, potrivit cărora ”autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu are un interes real, personal în promovarea acesteia. Astfel, posibila admitere a excepţiei nu ar schimba cu nimic situaţia acestuia (…)” (Decizia nr. 244 din 19 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 632 din 20 iulie 2018, paragraful 17). În acelaşi sens, Curtea a reţinut că legătura excepţiei de neconstituţionalitate cu soluţionarea cauzei, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun aceste dispoziţii legale, în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului (a se vedea Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014, paragraful 20). Prin urmare, condiţia relevanţei excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv a incidenţei textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti, nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales din prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textului de lege criticat.” (par. 24)
Interpretarea instanței constituționale în privința condiției de admisibilitate constând în legătura cu soluționarea cauzei stabilită de art. 29 alin. (1) din Legea 47/1992 (”legătura relevantă între excepția de neconstituționalitate ridicată și procesul pendinte”) impune o analiză atentă a excepțiilor de neconstituționalitate sub aspectul admisibilității lor. Avem în vedere aici instanțele de judecată, care constituie primul filtru legal, fiind primele chemate să facă aplicarea condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992. Având în vedere și opinia pe care am mai exprimat-o în sensul că aprecierea de către CCR a întrunirii condiției legăturii cu cauza prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 necesită precauție, instanța de judecată fiind cea mai bine plasată pentru a face această evaluare (câtă vreme cunoaște toate elementele de fapt și de drept din dosar), considerăm că ar fi în interesul realizării justiției constituționale ca motivarea opiniei instanței cuprinsă în Încheierea de sesizare să se refere în mod punctual la legătura relevantă între excepția de neconstituționalitate și procesul pendinte (în sensul motivării CCR), pentru a se evita sesizarea CCR/respingerea ca inadmisibile a excepțiilor de neconstituționalitate pentru acest motiv.
În baza raționamentului expus în considerentele mai sus citate, în cauza soluționată prin Decizia nr. 491/2022, CCR a constatat că, ”în privinţa criticilor de neconstituţionalitate aduse normei de lege invocate, nu este îndeplinită condiția privind interesul în invocarea excepţiei de neconstituţionalitate, prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textelor criticate în ceea ce o priveşte pe autoarea excepţiei. Astfel, prin ordinul a cărui anulare se solicită în cauza în cadrul căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate, s-a reținut incidența cazurilor de încetare a calității de notar public, prevăzute la art.23 alin. (1) lit. g) raportat la art. 16 lit. d) din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, și anume a cazului de încetare referitor la neîndeplinirea condiției ce vizează buna-reputație. Este adevărat că la temeiurile de drept enumerate în cuprinsul acestui ordin este precizat și art. 23 lit. f) din aceeași lege – care reglementează încetarea calității de notar public în caz de condamnare definitivă pentru săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni grave sau care aduce atingere prestigiului profesiei -, însă o eventuală admitere a excepției de neconstituționalitate a acestui text de lege [n.n care formează obiectul excepției] nu ar schimba cu nimic situația autoarei excepției de neconstituționalitate.” (par. 25)
2. Insuficiența/generalitatea motivării sesizărilor adresate Curții. Curtea nu se poate substitui autorului/autorilor sesizării
Prin Decizia nr. 582/2022, cu majoritate de voturi, CCR a respins, ca neîntemeiată, obiecția de neconstituționalitate formulată de 53 de deputați și a constatat că dispozițiile Legii privind modificarea art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Redactarea dispozitivului deciziilor CCR în sensul circumstanțierii analizei efectuate ”în raport cu criticile formulate” constituie o evoluție în practica instanței de contencios constituțional, la care ne-am referit cu alte prilejuri[2], menită să evidențieze competența de atribuire a acestei Curți (se pronunță la sesizare și în limitele acesteia).
Este de subliniat faptul că sintagma ”critici formulate” se referă atât la indicarea textelor constituționale încălcate, cât și la argumentarea/motivarea încălcării lor, sens în care apreciem relevante și vom cita, în consecință, considerentele cuprinse în decizia selectată.
Astfel, Curtea a observat că ”unica normă de referință invocată în susținerea obiecției de neconstituționalitate este cea cuprinsă în art. 1 alin. (5) din Constituție, fără însă a fi evidențiat modul concret în care textul fundamental este încălcat din perspectiva celei de-a doua critici de neconstituționalitate, care vizează afectarea principiului demnității și onoarei profesiei de avocat. Or, Curtea nu se poate substitui autorului unei sesizări de neconstituționalitate în formularea sau complinirea criticilor de neconstituționalitate.” (par. 49)
Curte a concluzionat că ”a doua critică de neconstituționalitate exprimă, în realitate, nemulțumirea autorilor sesizării față de opțiunea legiuitorului pentru soluția legislativă reglementată la art. I din legea examinată, soluție considerată nesatisfăcătoare prin comparație cu o alta, indicată de aceiași autori. Or, în procesul de legiferare, Parlamentul este suveran să adopte, prin vot, o anumită soluție legislativă, singura limitare a opțiunii sale constând în obligația respectării normelor și principiilor fundamentale, fără, deci, ca oportunitatea respectivei soluții legislative să poată constitui obiect al controlului de constituționalitate. Dispozițiile legii criticate sunt, însă, constituționale, prin raportare la criticile de neconstituționalitate formulate în prezenta cauză.” (par. 50)
3. Posibilitatea CCR de a solicita informații, documente, consultații de specialitate (solicitare informații de la Uniunea Națională a Barourilor din România și de la instanțe judecătorești).
Jurisprudența publicată în această lună ne prilejuiește semnalarea unui element de procedură constituțională, respectiv a cadrului legal care permite CCR să solicite suportul altor entități pentru realizarea rolului său constituțional de garant al supremației Constituției.
Astfel, potrivit art. 76 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, ”Autorităţile publice, instituţiile, regiile autonome, societăţile comerciale şi orice alte organizaţii sunt obligate să comunice informaţiile, documentele şi actele pe care le deţin, cerute de Curtea Constituţională pentru realizarea atribuţiilor sale.”
La aceasta se adaugă posibilitatea solicitării de consultații de specialitate, reglementată în Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, aprobat prin Hotărârea Plenului Curții Constituționale nr. 6/2012, după cum urmează: art. 47 alin. (4): ”Judecătorul-raportor poate solicita consultaţii de specialitate unor personalităţi sau unor instituţii, cu aprobarea prealabilă a preşedintelui Curţii Constituţionale.”
În opinia noastră, acest suport pe care legea îl oferă este deosebit de util având în vedere diversitatea și complexitatea problematicii în cauzele cu care este sesizată CCR (uneori cu un caracter tehnic sau specializat accentuat). Ca urmare, utilizarea sa în mod corespunzător, ori de câte ori se ridică astfel de probleme, ar sluji cu prisosință înfăptuirii justiției constituționale.
În cauza soluționată prin Decizia nr. 420/2022, CCR a făcut aplicarea art. 76 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, și ”a solicitat informații de la Uniunea Națională a Barourilor din România, Curtea de Apel București – Secția de contencios administrativ și fiscal și Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal cu privire la numărul avocaților care dețin autorizații de acces la informații clasificate și modul în care instanțele informează străinii despre posibilitatea angajării unui avocat care deține certificat de acces la informații clasificate.” (par. 35)
Cu privire la rezultatul acestui demers și valorificarea sa în cadrul deciziei pronunțate, CCR a reținut următoarele: ”Din răspunsurile comunicate la dosar de Uniunea Națională a Barourilor din România a rezultat că, în prezent, dețin autorizații de acces la informații clasificate aflate în termenul de valabilitate 98 de avocați [numărul comunicat Curții Europene a Drepturilor Omului cu ocazia pronunțării hotărârii din cauza Muhammad și Muhammad împotriva României fiind de 33 (par. 58) ] și că, după pronunțarea respectivei hotărâri a Curții Europene a Drepturilor Omului, Uniunea Națională a Barourilor din România comunică lunar lista actualizată a avocaților care dețin certificate de acces la informații clasificate atât Curții de Apel București, cât și Înaltei Curți de Casație și Justiție.” (par. 36) Curtea a constatat că ”instanțele care judecă astfel de cauze au instrumentele necesare pentru garantarea dreptului străinului la apărare, iar în virtutea rolului lor activ ele pot să aducă la cunoştinţa străinului faptele care stau la baza sesizării, cu respectarea prevederilor actelor normative care reglementează regimul activităţilor referitoare la securitatea naţională şi protejarea informaţiilor clasificate [așa cum prevede art. 86 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002] și, deopotrivă, să faciliteze informarea străinului cu privire la posibilitatea angajării unui avocat care să dețină autorizație de acces la informații clasificate.” (par. 37)
II. EVENIMENTE NAȚIONALE ȘI INTERNAȚIONALE – 100 de ani de la adoptarea Constituției din 1923
Anul 2023 marchează, în plan constituțional național, împlinirea a 100 de ani de la adoptarea Constituției din 1923[3] și se anunță bogat în evenimente dedicate acestei aniversări.
Astfel, în considerarea semnificației deosebite a anului 2023, încă de anul trecut, Institutul de Cercetări Juridice „Andrei Rădulescu” al Academiei Române (ICJ) a inițiat ”un ciclu de conferințe[4] destinate să aprofundeze și să releve, prin tematica lor, tradiția și semnificațiile dezvoltării constituționale a României și să încerce să surprindă și prefigureze orizonturile dezvoltării ei”[5]. În ianuarie s-a desfășurat Conferința cu tema Constituția din 1991: Resuscitare sau reinventare a tradiției constituționale? (autor prelegere dr. Marian Enache, Președintele CCR)[6].
De asemenea, în cursul acestei luni, Facultatea de Drept a Universității din Craiova a anunțat Conferința națională „100 de ani de la Constituția României din 1923”, care se va desfășura în perioada 16-17 Iunie 2023 la Craiova[7], organizată de Facultatea de Drept a Universității din Craiova, Asociația Română de Drept Constituțional, Academia de Științe Juridice din România, Institutul de Cercetări Socio-Umane al Academiei Române C.S. Nicolăescu-Plopșor și Baroul Dolj.
Semnificația acestui an, precum și a momentului adoptării Constituției din 1923 este semnalată și de Curtea Constituțională, într-un comunicat de presă[8], prin care anunță că Plenul Curții Constituționale a decis, în ședința din 18 ianuarie, cu unanimitate de voturi, declararea anului 2023 Anul “Centenarului Constituției României Întregite”. Curtea a publicat un Scurt istoric[9], menit să sublinieze importanța adoptării Constituției din 1923, ”un moment unic în istoria constituțională a României, prin care s-a desăvârșit și s-a consolidat, la nivel de Lege fundamentală, proiectul național al românilor de înfăptuire a statului național unitar român, fiind actul politico-juridic care a permis unificarea legislativă și administrativă a statului român după Marea Unire de la 1918.” De asemenea, în cuprinsul aceluiași comunicat a anunțat faptul că ”în acest context aniversar, Curtea Constituțională va celebra Centenarul Constituției României Întregite prin organizarea pe parcursul anului 2023 a mai multor evenimente, acțiuni, dezbateri, conferințe, manifestări științifice și expoziții tematice, împreună cu celelalte autorități ale statului, precum și cu societatea civilă și academică”.
Vom concentra, în cadrul acestei rubrici, pe parcursul anului, evenimentele organizate la nivel national dedicate acestei aniversări și problematica esențială pusă în discuție.
[1] Pentru dezvoltare, a se vedea T.Toader, M. Safta – Contencios constitutional. Editia a 2-a, Ed. Hamangiu, 2020
[2] A se vedea M.Safta, Redactarea și motivarea deciziilor Curții Constituționale
[3] Intrată în vigoare la 29 martie 2023
[4] Lunare (septembrie 2022-martie 2023)
[5] M. Duțu – Tradiția constituțională și perspectivele dezvoltării constituționalismului în România – Ciclu de conferințe consacrate aniversării centenarului Constituției din 29 martie 1923
[6] A se vedea pentru întregul ciclul de prelegeri M. Duțu, op.cit.
[7] Disponibil aici
[8] Disponibil aici
[9] Disponibil aici
Prof. univ. dr. Marieta Safta
Universitatea Titu Maiorescu din București – Facultatea de Drept