Marieta Avram: Așa cum ghiocelul rămâne un simbol peren al sărbătorii de 1 Martie, copilul este gingașul ghiocel care însuflețește viața de familie

Alina Matei: Mulțumesc, stimată doamnă Profesoară Marieta Avram, avocat fondator AVRAM LAW, pentru timpul alocat cititorilor JURIDICE.ro. Vom discuta despre mărțișoare și 1 Martie. Ce înseamnă pentru dumneavoastră 1 Martie?

Marieta Avram: Mărțișorul este o sărbătoare strâns legată de vechiul cult al Soarelui, bazat pe regenerarea naturii la începutul primăverii, în succesiunea celor patru anotimpuri. La origini era o sărbătoare păgână, anterioară creștinismului, amuleta mărțișorului având o funcție magică. În prezent este o sărbătoare neutră, cu vocație universală, o zi în care, fără a fi sub presiunea unor simboluri complexe venind din credințe magice sau religioase, ne bucurăm de primele semne ale primăverii: o rază de soare, un ghiocel, mini bijuteria unui mărțișor. Mesajul zilei de 1 Martie este unul simplu și puternic, de optimism: să nu deznădăjduim niciodată în fața poverilor și dificultăților vieții, să ne alimentăm din plin în această zi cu speranță și curaj!

Alina Matei: Poate fără să ne dăm seama, spiritul lui 1 Martie, al Mărțișorului, ne-a însoțit de-a lungul vieții și ne-a făcut în mod sigur ziua mai frumoasă. Fie că dăruiam sau primeam de la un anume cineva, această sărbătoare are un loc aparte în inimile româncelor. Din punct de vedere al trăirilor și al efectelor (nu juridice), ci de viață, această sărbătoare ar putea avea o soră în drept, în sensul că este o zi a bucuriei? 

Marieta Avram: În centrul miturilor create în jurul sărbătorii Mărțișorului stau personaje feminine: Soarele personificat într-o fată frumoasă care a coborât pe pământ, a fost răpită de un zmeu și apoi este eliberată în primăvară de un tânăr curajos sau însăși alegoria primăverii. Aceasta poate explica faptul că femeile sunt cele care primesc și poartă, de regulă, mărțișoare. Pe de altă parte, Themis, zeița dreptății, este foarte diferită de aceste personaje. Este o femeie severă, legată la ochi și cu ambele mâini ocupate: într-o mână ține o balanță și în cealaltă o sabie. Cum s-ar putea ea bucura de sărbătoarea gingașă a mărțișorului? Doar forțând puțin analogia, putem să ne imaginăm că șnurul mărțișorului nu este prins nici la mâna, nici la gâtul, nici la pieptul zeiței, ci este chiar șnurul cu care ea este legată la… ochi. Ochii legați semnifică dreptul/legea, trecerea pragului din planul fenomenelor fizice și al părerilor noastre subiective, în planul fenomenelor sociale și al rațiunii obiective. Soarele este un simbol al vieții, dar și un simbol al dreptății. Așa cum trăim sentimentul revigorant al speranței în reînvierea vegetației, tot astfel trăim aceste sentiment pozitiv și atunci când ne înarmăm cu speranță și curaj, pentru a ne elibera dintr-o situație de viață pe care nu o mai putem continua, pentru că s-a produs la baza ei o nedreptate, o încălcare a legii. Deci, putem vedea în sărbătoarea mărțișorului și învierea speranței noastre și a curajului în lupta dintre forțele binelui și ale răului, ale dreptății și nedreptății.

Alina Matei: Care este mărțișorul care v-a plăcut cel mai mult și v-a rămas la inimă?

Marieta Avram: Nu unul, ci foarte multe. Vorbesc de secolul trecut și de amintirile mele din școala generală, când ziua de 1 martie era o zi pentru care ne pregăteam cu mare efervescență. Așa cum Crăciunul era sărbătoarea iernii (cu brad împodobit și daruri în familie), aceasta era sărbătoarea primăverii când fetele își împodobeau pieptul cu foarte multe mărțișoare. Era și obiceiul ca cel/cea care dăruia mărțișorul sa-l prindă direct în piept, pe uniformă. Nu se făcea selecția mărțișorului care îți place cel mai mult, pentru a-l purta doar pe acela. Nu! Conta și cantitatea de mărțișoare! Cu cât primeai și purtai mai multe mărțișoare, cu atât adunai mai multe rezerve interioare de speranță și curaj pentru a parcurge cu bine noul ciclu de viață. Independent de preferințele individuale pentru un anumit tip de mărțișor sau de amprenta pe care fiecare epocă istorică și-o pune pe această sărbătoare, extraordinar este faptul că ea a supraviețuit tocmai datorită acestui puternic mesaj de optimism.

Alina Matei: Învățăm și nu uităm că dreptul este despre reguli, proceduri. La fel se pare că era și cu Mărțișorul. Marele etnograf român Simion Florea Marin scria în secolul al XIX-lea: ”Punerea sau legarea mărțișorului se întâmplă de regulă la 1 Martie des-de-dimineață, până nu răsare soarele. Totodată e de observat că părinții, când îl pun, se feresc să nu-i vadă vreo femeie însărcinată, căci atunci, zic ei, că se pătează copiii pe ochi.” (Sărbătorile la români, vol. II, 1899). O să mă opresc la expresia ”femeie însărcinată”. Până nu de mult timp, femeia însărcinată era o singură persoană, viitoarea mamă. Astăzi, tehnicile de reproducere umană asistată conduc la ideea că femeia însărcinată poate fi un mix de două, chiar trei femei. Cred că și regelui Solomon, de a cărui pildă vorbiți în cartea dumneavoastră Drept civil. Familia, ediția a treia, revizuită și adăugită, 2022, Editura Hamangiu, i-ar fi greu să stabilească mama adevărată. Oare de care femeie însărcinată a vremurilor noastre s-ar fi ferit părinții de care vorbește domnul Simion Florea Marin?

Marieta Avram: Obiceiul vechi de a lega de 1 Martie la mâna sau la gâtul copilului un mărțișor cu un bănuț de aur sau de argint era foarte frumos. În popor sărbătorile sunt însoțite de superstiții și prejudecăți, printre care probabil și cea amintită de tine. În carte am arătat că istoria dreptului familiei este istoria ideilor pe care oamenii le au despre familie. Gândirea noastră evoluează și în această evoluție facem efortul să ne desprindem cât mai mult de prejudecăți și de superstiții în procesul de înlocuire a regulilor bazate pe diverse ritualuri cu reguli mai bune, bazate pe rațiune și valori morale. Pe de altă parte, însăși evoluția spectaculoasă și rapidă a științei și a tehnologiilor pare să activeze și să pună la încercare grea prejudecățile și superstițiile latente. Ne eliberăm greu de ele, pentru că au la bază dorințe susținute de teama noastră de a abandona tiparele de gândire și de conduită care ne sunt familiare. În acest context mai larg, problematica mijloacelor de procreație asistată medical și, mai ales a gestației pentru altul, a mamei de substituție este una dintre temele controversate atât în legislațiile naționale, cât și în jurisprudența CEDO. Analiza pe care am făcut-o în carte, pornind de la temeiul dublu al maternității biologice (faptul concepțiunii și al nașterii unui copil de către o femeie), m-a condus la concluzia ca poate exista un conflict autentic de maternități în cazul în care un copil este conceput cu materialul genetic al unei femei, dar născut de o altă femeie. În acest caz, este nevoie, într-adevăr, de o soluție solomonică, înțeleaptă pentru a fixa filiația față de mamă din punct de vedere juridic. Și mai complicată este problema dacă maternitatea poate avea exclusiv un temei juridic, adică doar o convenție prin care o femeie să fie considerată legal mamă, chiar dacă nu are nicio contribuție biologică nici la concepțiunea și nici la nașterea copilului. Mai mult, recent chestiunile privind filiația s-au activat și în cadrul UE. Am în vedere Hotărârea CJUE din 14 decembrie 2021 (pronunțată în cauza C-490/20, V.M.A. și K.D.K c. Bulgariei), precum și lucrările la proaspăta propunere de Regulament privind legea aplicabilă, recunoașterea hotărârilor și acceptarea actelor autentice în materie de filiație și pentru crearea unui certificat european de filiație. Deci, ne putem aștepta la o evoluție interesantă a dezbaterilor și a reglementărilor europene în această materie.

Alina Matei: Dacă ar fi să creați un mărțișor dedicat dreptului familiei, ce imagine ați alege, cum ar arăta mărțișorul?

Marieta Avram: În 1993 ONU a declarat ziua de 15 mai ca zi internațională a familiei. Ea este recunoscută și sărbătorită și în România. Simbolul familiei este un cerc plin, de culoare verde care are în interior un desen schematic format dintr-o linie roșie care reprezintă o inimă și o casă. Recomand, așadar, acest mărțișor.

Alina Matei: Mărțișoarele au evoluat de-a lungul timpului în ceea ce privește forma lor, menținându-se însă funcțiile sale. Care instituție a dreptului familiei a cunoscut transformări precum ale mărțișorului, consolidându-și funcțiile tot mai bine?

Marieta Avram: Consider că instituția juridică a autorității părintești a cunoscut cele mai puternice transformări și are încă un potențial foarte mare de evoluție. Toate aceste transformări au afirmat drepturile copilului, funcția de ocrotire a minorului și a interesului lui superior. Dar mai sunt încă multe lucruri de înfăptuit atât în plan legislativ, cât și practic. Așa cum ghiocelul rămâne un simbol peren al sărbătorii de 1 Martie, copilul este gingașul ghiocel care însuflețește viața de familie.

Alina Matei: Din 2017, mărțișorul este înscris în patrimoniul cultural al UNESCO, fiindu-i recunoscut rolul de portavoce a speranței și renașterii. Căsătoria (cu toată speranța cu care se intră în ea) merită un mărțișor. Divorțului îi revine un nemărțișor?

Marieta Avram: Căsătoria este ca împletirea celor două șnururi: alb și roșu. Numai împreună cele două șnururi pot forma un mărțișor. Această împletire este posibilă prin iubire. Divorțul este separarea celor două șnururi împletite. Odată separate, ele devin două șnururi banale.

Alina Matei: Șnurul (alb cu roșu sau alb cu negru) de la mărțișor la ce instituție a dreptului familiei l-ați pune?

Marieta Avram: Căsătoriei i-aș pune șnurul alb cu roșu, iar convenției matrimoniale șnurul alb cu negru.

Alina Matei: Versurile ”Soare, pune-ți Mărțișor!” (Emilia Plugaru) trebuie musai coroborate/adresate ”acelor vieți ce-o clipă stau” (Emily Dickinson). Mărțișorul oprește timpul sau îl prelungește? Și ce natură juridică are? 🙂

Marieta Avram: Ca natură juridică, mărțișorul intră în categoria darurilor obișnuite. Dacă se face și din suflet, iar nu doar pentru a respecta un obicei social, atunci este captat în memoria afectivă, acolo unde timpul fizic se estompează. Și dacă tot suntem în spațiul poeziei, aș evoca în completare și imaginea poetului nostru Tudor Arghezi, indisolubil legată de sărbătoarea Mărțișorului și de casa vopsită în alb și roșu bine-cunoscută sub numele de Mărțișor. ”S-au stricat cuvintele mele!/Umblă prin mocirle cu stele/De cositor/După un mărțișor…” (Cuvinte stricate)

Alina Matei: Un mesaj, vă rog, pentru cititorii J și pentru cei care fac J.

Marieta Avram: Alina, încep să fac legătura între culorile alb și roșu ale juridice.ro și cele din șnurul mărțișorului. Oare nu cumva sărbătoarea Mărțișorului ar putea deveni și sărbătoarea juridice.ro? Vă doresc tuturor, echipei și cititorilor juridice.ro ca bucuria zilei de 1 martie să vă însoțească și ca această comunitate juridică să dăinuiască, așa cum a dăinuit firul alb și roșu al Mărțișorului!

Alina Matei: Mulțumesc pentru că ați stat de vorbă cu mine!

Marieta Avram: Mă bucur că împreună am putut oferi cititorilor lectura unui mărțișor.