Era digitalizării prezintă importante consecințe pentru drepturile omului deopotrivă în privința determinării conținutului și realizării semnificațiilor acestora. Neuroștiințele și neurotehnologiile sunt capabile să ne releve ceea ce suntem, precum și secretele ființei noastre biologice, procesele cerebrale aflate la originea deciziilor sociale, etice și juridice și prin aceasta să declanșeze dezbateri profunde, aprinse asupra liberului arbitru. Printre atari mari provocări una se detașează prin ineditul și amploarea implicațiilor juridice ridicate, respectiv cea referitoare la nici mai mult, nici mai puțin… integrarea de cipuri în creier, din perspectiva anilor 2050, care generează problema complicată a neurodrepturilor și recunoașterea unui veritabil drept la a ni se proteja și respecta gândurile! Concret, este vorba de impactul previzibil al neurotehnologiilor asupra dreptului în general și libertăților umane, în special!
1. Într-adevăr, se ridică tot mai frecvent problema: în condiţiile noilor tehnologii va fi nevoie să augmentăm creierul nostru pentru a rezista progreselor inteligenței artificiale? Oricât de iconoclastă ar apărea o atare idee, ea este promovată de marii inițiatori ai pieței mondiale de profil, precum Elon Musk, creatorul Space X și conducătorul Tesla și Twitter care vrea, cu ajutorul implanturilor societății Neuralink pe care a creat-o în 2016, să ridice memoria oamenilor la fel precum capacitatea de calcul. Alte societăți, ca, de exemplu, UI20, Paradoomics ori întreprinderea din New York, Synchron, în care a investit Jeff Bezos și Bill Gates, vor să dezvolte cipuri invazive, în marea lor majoritate pentru scopuri terapeutice. Synchron, de exemplu, se concentrează asupra capacității de activare prin gândire a obiectelor din jur ori de întreruptor, ceea ce ar putea să se dovedească util pentru persoanele în situație de handicap.
Desigur, asemenea lucruri nu sunt cu totul noi. Deja în 1987 profesorii Alim-Louis Benabid și Pierre Pollek din Grenoble (Franța) se interesau de modularea electrică a circuitelor neuronale pentru a trata tremurăturile severe ale corpului uman. Ei au lucrat, în special, asupra unui tip de implant care poate să fie utilizat în cazuri date, cu foarte multă precauție și sub strict control medical, pentru a ajuta la îngrijirea deficiențelor vizuale ori auditive sau a permite unui deficient să activeze fotoliul său prin „gândire”.
Dacă pot fi foarte utile în cazuri particulare bine încadrate de un medic, atari manipulări ridică altfel numeroase probleme. Se impune, înainte de toate, să se acorde o mare atenție faptului ca prin acest gen de operații să nu se ajungă la provocarea de pagube ireversibile pentru sănătate, întrucât, așa cum remarca un specialist în materie, odată afectat creierul nu se vindecă precum oasele și mușchii. De fiecare dată când se activează asupra acestuia se pot produce afectări ireversibile. Nu în ultimul rând, trebuie să se manifeste în mod corect și permanent preocuparea de transparență, în sensul publicării la maximum a rezultatelor lucrărilor de cercetare științifică pertinente, așa încât să se permită asigurarea finalității terapeutice și ca o garanție a științei deschise. În cele din urmă, ar trebui să se contracareze riscul de supraveghere generalizată, dacă aceste implanturi ajung să se răspândească masiv. Analizele și reacțiile juridice nu au întârziat nici ele să apară și să se manifeste. Este și cazul echipei de experți a IDF Rights, un think-tank din Franța care se interesează de starea drepturilor fundamentale în era digitală. Unul din membrii săi, Marin de Nebehay, jurist specializat în drept public, mai exact dreptul algoritmic, ne relevă, într-un interviu publicat în „Le Point” (Protéger nos pensées doit devenir un droit fondamental!, 13 martie 2023) importante considerații, în primul rând juridice, pe această temă.
Se cuvine început cu precizarea că neurotehnologiile permit explorarea activității cerebrale (electroencefalograme, magnetoencefalografii, imagistică prin rezonanță magnetică funcțională), îngrijirea prin stimularea electrică, compensarea handicapului (implanturi cohleare, exoschelete, neuroproteze) ori chiar în ameliorarea facultăților cognitive (pilotajul la distanță al unui aparat electronic, interfață creier-calculator). Aceste tehnologii au progresat într-atât de mult încât devine previzibilă grefarea pe un creier uman a unui implant pentru a crește memoria, limita depresiile ori suprima durerea. Altfel spus, se ajunge, cel puțin teoretic, la a fi posibil să asistăm în curând la crearea unui acces digital direct la creierul uman spre a-l spori, ghida ori influența. Perspectivele politice, militare, economice și societale aferente devin, la rându-le, nelimitate dar tot pe atât de problematice!
2. Atunci când abordăm din orice perspectivă o atare problematică, să nu uităm că subiectul neurotehnologiilor este, în mod natural, unul anxiogen. Mai întâi pentru că ele își au originile în anii 1970 atunci când armata SUA voia să creeze un suprasoldat. Apoi, întrucât trimit la un imaginar cyberpunk. În fine și mai ales pentru că ridică numeroase chestiuni de etică: implanturile cerebrale vor fi utilizate și în scopuri lucrative? Cine va avea acces la datele cerebrale? Ce se va întâmpla dacă întreprinderea va da faliment? Acestea și multe alte dileme la fel de importante cese cer clarificate rapid, mai înainte ca faptele să impună situații arbitrare, necesită crearea unui cadru juridic adecvat și explică inițiativele tot mai numeroase în favoarea creării de „neurodrepturi” protejate juridic prin texte corespunzătoare adoptate la nivel internațional, european și național.
Tot mai mulți cred, și sunt convinși, că o atare problemă va dobândi în viitorul apropiat o amploare deosebită, cel puțin din două motive. Primul, întrucât partizanii singularității tehnologice doresc să se servească de recentele progrese ale inteligenței artificiale spre a o prezenta drept o amenințare împotriva căreia trebuie să se protejeze, sporind din punct de vedere intelectual grație utilizării neurotehnologiilor. În al doilea rând, deoarece investițiile din ultima perioadă ale lui Jeff Bezos, fondatorul firmei Amazon, Bill Gates, cocreatorul lui Microsoft ori Vinod Khosla, unul din inginerii aflați la originea lui Sun Microsystems s-au lansat deja în cursa inovării într-un sector din care știu că „the winner take all!” Mai precis și cât mai clar, indiscutabil că cel care va câștiga cursa respectivă își va adjudeca un avans tehnologic ce îi va permite să-și creeze o poziție atât de dominantă încât ea va deveni de facto un monopol, depășind o concurență care va pierde, va recepta și va genera câștiguri greu de calculat.
În acest context general se vorbește, nu fără temei, de o veritabilă fascinație a giganților tech pentru nemurire ori chiar pentru creierul uman care ne amintește de conceptul de „rușine prometeeană” dezvoltat de filosoful german Günther Anders în cartea sa Obsolescența omului (1956). Pentru el, respectiva stare prometeeană se bazează pe doi piloni distincți perfect complementari. Pe de o parte, omul e stânjenit de îndatorirea existenței sale biologice la întâmplare, întâlnirilor, relațiilor sexuale și nașterilor contra mașinilor care sunt gândite, calculate și construite. Pe de altă parte, omul nu suportă imperfecțiunile sale organice, psihice și intelectuale care îl opun mașinilor, care sunt puternice, precise și rafinate. Uniunea acestor doi piloni ar condamna programatorii să devină spectatorii miracolelor cotidiene pe care le-ar naște la ei „rușinea” insurmontabilă de a fi muritori. Lupta împotriva morții e aproape o constantă la giganții tech, care sunt gata să cheltuiască sute de milioane de dolari pentru a o „ucide”, desigur, deocamdată metaforic, ceea ce unii dintre ei au făcut deja. Ei văd în orice moarte o problemă biologică posibil de reglat. Fascinația pentru creiere face apel la creierul nostru, care e un organ în mod intrinsec limitat atâta timp cât îl putem transforma în „supercreier” grație implanturilor neuronale, compozițiilor chimice ori modificărilor genetice, ceea ce consideră deja drept dobândit pentru alte organe pentru care e suficient să controleze obsolescența programată.
3. Desigur, din perspectivă juridică trebuie să precizăm că nici la acest moment nu suntem complet lipsiți de orice mijloc de reacție la ofensiva neurotehnologiilor și în fața posibilelor lor consecințe negative. Astfel, principiul integrității corpului uman, protecția datelor personale și noile legi ale bioeticii din diferite țări permit deja ghidarea, încadrarea ori la nevoie chiar suprimarea utilizării lor. Se apreciază, de asemenea, că atari texte ne protejează în mod suficient pentru a avea timpul necesar să antamăm reflecțiile etice ce se impun pentru a anticipa și neutraliza eventualele efecte contradictorii ale avansurilor în domeniu. În același timp, nu putem să nu observăm indivizi care acceptă destul de ușor ideea de a se „hibridiza” cu mașinile pentru a-și respinge limitele lor biologice și existența unui lot de cobai predispus la atari experimente prealabile periculoase. Totul se aseamănă cu ideile binecunoscuteale transumanismului. Important este, cel puțin deocamdată, să medităm suficient asupra situației și să decidem în cunoștință de cauză în privința sa. Astăzi avem încă posibilitatea de ales, întrucât integritatea fizică rămâne protejată de un solid corpus de texte juridice internaționale, europene și naționale care ne apără în mod eficient drepturile noastre fundamentale. Respectivele norme pe care le cuprind pot, de asemenea, să ne ajute să facem ca tehnica să respecte umanitatea noastră, obligându-ne să constrângem inteligența artificială să nu intre în concurență cu noi, delimitând în mod clar domeniile de utilizare a neurotehnologiilor și permițându-ne să ne afirmăm opțiunile tehnice în acest secol de crize.
Adoptarea unui arsenal juridic pertinent ar putea apărea prematur față de dezvoltarea neurotehnologiilor aflate încă la începuturi, încă limitate în dezvoltarea acțiunilor asupra creierului uman. Dar experții trag deja semnalul de alarmă referitor la potențialele amenințări aferente și insistă asupra necesității de a legifera înainte de generalizarea aplicațiilor interzise. Și aceasta cu atât mai mult cu cât progresele în domeniu nu încetează a se accelera. În aprilie 2022 societatea Neuralink a lui Elon Musk a publicat un video cu o maimuță uzând de telepatie pentru a juca un joc video. Tehnologia utilizată, o interfață creier-mașină, e încă la începuturile sale, dar ea deschide calea unor aplicații infinite.
Sarcina e deosebit de complexă. Reglementările trebuie să fie suficient de largi și de suple pentru a se putea adapta la evoluția tehnologică, asigurând totodată o protecție adecvată a cetățenilor. Chestiunea poate să pară teoretică, dar e totuși crucială în măsura în care neuroștiințele se situează la frontiera între activitatea curentă și cea cerebrală și că aceasta fondează identitatea însăși a indivizilor. Noi suntem mai mult decât o activitate neuronală, deși aceasta e clar necesară pentru ca să fim persoanele care suntem.
Legislația relativă la încadrarea neuroștiințelor pune, de asemenea, și problema consimțământului. Înainte de acordarea autorizației necesare unei aplicații de exploatare a datelor asupra obișnuințelor sale, cetățeanul/consumatorul trebuie să dispună de puterea de a decide în cunoștință de cauză, adică știind exact cum sunt utilizate aceste date. Așadar, se impune o transparență corespunzătoare asupra datelor respective. O altă chestiune-cheie: cea a accesului. Este astfel indispensabil ca oricine, fără orice discriminare posibilă, să poată beneficia de progresele generate de neurotehnologii, în așa fel încât acestea să nu fie rezervate unei minorități. Or, această problemă rămâne marcată de o anume incertitudine.
3.1. O chestiune importantă devine cea a neurodrepturilor, concept încă relativ confuz, fără dimensiuni ferme, în căutarea profilului propriu, precum și cea a neurotehnologiilor ca atare. Neurodrepturile pot fi definite, într-o primă aproximație, ca principiile etice, juridice, sociale ori naturale ale libertății ori dreptului legate de domeniul cerebral și mintal al unei persoane, respectiv regulile normative fundamentale pentru protecția și prezervarea creierului și a spiritului uman.
La rândul său, neurotehnologiile constituie un termen generic utilizat pentru a descrie o mare varietate de sisteme tehnologice ce supraveghează („read out”) ori modulează („write in”) activitatea cerebrală.
Una din preocupările prioritare e legată de dreptul la viață privată mentală care vizează protejarea indivizilor contra intruziunii terților în datele lor cerebrale, precum și împotriva colectării neautorizate a acestora. Un alt drept e libertatea cognitivă, care protejează dreptul indivizilor de a lua decizii libere și competente privind utilizarea neurotehnologiei (deopotrivă în absența coerciției și cu libertatea de a ameliorare proprie a funcției cerebrale). Dreptul la integritatea mentală, care e deja recunoscut de dreptul internațional (de exemplu, art. 3 al Cartei drepturilor fundamentale a UE), poate, deopotrivă, să presupună protejarea persoanelor împotriva manifestărilor vătămătoare ale activităților lor cerebrale.
În fine, un drept la continuitate psihologică – unul care vizează prezervarea identității personale a persoanelor și continuitatea vieții lor metale de orice alterare de către terți fără consimțământ – ar putea fi, în mod egal, afectat de neurotehnologii și impune măsuri speciale de protecție.
Neurodrepturile nu sunt diferite ca natură și implicații de drepturile umane, constituind, practic, nucleul dur al acestora întrucât sunt concepute să protejeze creierul și spiritul uman, esența însăși a ceea ce face din noi omul, în particularitățile și identitatea sa.
4. Având în vedere asemenea evoluții tehnico-științifice și considerații teoretice, Republica Chile a înțeles ca în 2021 să se doteze cu o legislație privind neurodrepturile, care să instituie dreptul la integritate mentală, la liber arbitru și la nediscriminare în privința accesului la neurotehnologii. Carta privind neurodrepturile trebuia să se înscrie în cadrul unei reforme constituționale majore care, în cele din urmă, a fost respinsă însă în cadrul referendumului din 4 septembrie 2022, cu 62% din voturi. Chilienii vor fi chemați din nou la urne să decidă asupra noii constituții, și implicit și în această privință, la 26 noiembrie 2023. De remarcat faptul că preocupări vizând problematica neurodrepturilor s-au manifestat și în alte țări precum SUA, Argentina, Spania ori Franța. În aceasta din urmă, de exemplu, la 20 ianuarie 2022, Oficiul Parlamentar de Evaluare a Opțiunilor Științifice și Tehnologice (OPECST) a elaborat și aadoptat o notă privind neurotehnologiile. Reflecțiile asupra diferitelor aspecte ale problematicii în cauză se extind și în alte state. În fruntea ambițiilor de creare a unei legături invazive cu creierul se află firma Neuralink care a cerut să i se permită experimentarea umană în acest sens. Fondată în 2016 de inginerul american Max Hodack și antreprenorul în serie Elon Musk (PayPal, Space X, Tesla), aceasta dorește să ajungă la conectarea creierelor umane la calculatoare. Dacă se insistă în permanență asupra dorinței de a ajuta persoanele cu deficiențe să-și regăsească folosirea membrelor în deficit, Elon Musk pare mai preocupat de ideea de a ne putea pune într-o zi la adăpost, din punct de vedere intelectual, de dominația unei inteligențe artificiale care ar fi devenit prea puternică. De altfel, după unii, cele două ambiții nu sunt în mod necesar contradictorii, dar în cele din urmă dincolo de asemenea aspecte concrete se pot prefigura și afirma perspective mult mai largi.
Potrivit presei americane întreprinderea nu ar fi reușit să obțină autorizația solicitată în acest sens din cauza interogațiilor ce persistă și se ridică în privința migrațiilor posibile de implant în ale zone ale creierului, asupra eventualelor sechele neurologice generate de retragerea aparatului și referitor la fiabilitatea bateriei cu litiu. Sunt rațiuni suficiente pentru a lăsa deoparte, pentru moment, o atare cerere, în scopul evaluărilor necesare spre lămuriri prealabile certe și incontestabile.
În loc de concluzii. Așa cum se arăta în Raportul Comitetului internațional al UNESCO privind bioetica, din 15 decembrie 2021, dezvoltarea neuroștiințelor și a neurotehnologiilor creează noi dileme în ceea ce privește drepturile omului și în special dreptul libertății de gândire, dat fiind că pe această cale s-ar putea permite a avea acces la activitatea unui individ, începând cu interferarea asupra gândurilor sale. Atari posibilități ar fi împotriva postulatelor fundamentale privind dreptul inalienabil la viață privată mentală. Totodată, unele rezultate ale cercetărilor în neuroștiințe ridică adeseori întrebări referitoare la conceptul juridic de liber arbitru și, prin acesta, la cel de responsabilitate juridică; dacă liberul arbitru nu există, dacă e considerat numai o invenție umană, ființa nu mai poate fi blamată pentru actele sale și, în consecință, nici nu mai poate face obiectul urmăririi penale. Așadar, în acest mod în ultimă instanță s-ar pune în discuție propriul nostru sistem juridic. Aceasta e una din mizele fundamentale ale revoluției pe care ne-o propune, și mai ales amenințările pe care le generează, acceptarea iresponsabilă a manifestărilor neurotehnologiilor.
Dincolo de asemenea mize juridice dar și în strânsă legătură cu ele nu pot fi ignorate, desigur, marile provocări de ordin filosofic, existențial. Se pare că am ajuns la un moment critic al dedublării, atât a umanilor, cât și a obiectelor ori chiar a lumilor. Creierelor naturale sunt pe cale să li se suprapună cele din ce în ce mai artificiale, o memorie individuală și socială din ce în ce mai exteriorizată. Poate că, mai mult ca oricând în istoria omenirii, umanii și obiectele sunt legați din punct de vedere neurologic. Și, în curând, va fi foarte greu de a denumi cu precizie aceste noi populații de existență societală. Această transformare ontologică a umanului, precum și cea a obiectelor va amplifica și complica o serie de crize existente și va genera altele noi.
Provocarea intelectuală aferentă e seducătoare, și generează în același timp, deja, preocupări și neliniști pe măsură. Juridicul este chemat printre primii care trebuie să reacționeze și de felul cum o va face va depinde în mare măsură soarta umanului în ecuația vieții pe Terra.
Prof. univ. dr. Mircea Duțu
Directorul Institutului de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române
