Motto: ”Grandoarea sau decadența instituțiilor juridice depinde numai de oamenii care le creează, le populează sau le profesează. Cum sunt oamenii, așa sunt instituțiile. Restul e retorică” (Ion Deleanu, ”Prolegomene juridice”, 2010, p. 11).

Despre Biografia Profesorului

1. Curiculum Vitae. Lucrările științifice

Prof. Deleanu Ioan – născut la data de 4 mai 1937, în comuna Borșa, județul Cluj și decedat la data de 12.06.2014.
A absolvit cu diplomă de merit în anul 1963, Facultatea de Drept a Universității Babeș-Bolyai.
A fost șef de catedră și apoi decanul Facultății de drept din cadrul Universității Babeș Bolyai.
A fost doctor în drept din anul 1971 și Doctor Honoris Causa al Universității ”Lucian Blaga” din Sibiu.
A publicat, în ediții succesive, revăzute, 19 tratate, pentru 100 de studii și articole, din care exemplificăm, în continuare pe cele mai reprezentative.

I. Tratate (publicate după anul 2000)

1. ”Tratat de procedură civilă”, Ed. Servo Sat, Arad, 2000, vol. I-II (Premiul Uniunii Juriștilor din România) – 7 ediții;
2. ”Tratat de procedură civilă”, ediția a 2-a revăzută și actualizată, Ed. Servo Sat, Arad, 2001, vol. I-II (Premiul Universității Babeș-Bolyai);
3. ”Instituții și proceduri constituționale”, tratat, ediție revăzută, Ed. Servo Sat, Arad, 2001, 2 ediții;
4. ”Tratat de procedură civilă”, ediție revăzută, completată și actualizată, Ed. Servo Sat, Arad, 2003, vol. I-II;
5. ”Instituții și proceduri constituționale în dreptul român și în dreptul comparat”, Ed. CH Beck, București, 2006;
6. ”Tratat de procedură civilă”, Ed. CH Beck, București, 2006, vol. I-II;
7. ”Tratat de procedură civilă”, ed. a 2-a, revăzută, completată și actualizată, Ed. CH Beck, București, 2007, vol. I-II;
8. ”Tratat de procedură civilă (din perspectiva Noului Cod de procedură civilă)”, Ed. Wolters Kluwer România, București, 2011, vol. I;
9. ”Tratat de procedură civilă. Noul Cod de procedură civilă”, Ed. Universul Juridic, București, 2018, vol. I-III (vol. III în colaborare cu V. Mitea și S. Deleanu);
10. ”Codul de procedură civilă, comentat”, Ed. Universul Juridic, București, 2017, vol. I-II (vol. II în colaborare cu V. Mitea și S. Deleanu).

II. Monografii

1. ”Constituția României, comentată și adnotată”, în colaborare, Ed. Regia Autonomă Monitorul Oficial, București, 1992;
2. ”Justția constituțională”, Ed. Lumina Lex, București, 1995 (lucrarea a fost elaborată în calitate de bursier al NATO);
3. ”Hotărârea judecătorească” (n colaborare cu V. Deleanu), Ed. Servo Sat, Arad, 1999;
4. ”Părțile și terții. Relativitatea și opozabilitatea efectelor juridice”, Ed. Rosetti, București, 2002 (Premiul Uniunii Juriștilor din România și Premiul Societății ”Coppy Ro”);
5. ”Arbitrajul intern și internațional”, (în colaborare cu S. Deleanu, Ed. Rosetti, București, 2005 (Premiul Uniunii Juriștilor din România);
6. ”Ficțiunile juridice”, Ed. All Beck, București, 2005 (Premiul ”Simion Bărnuțiu” al Academiei Române);
7. ”Procedura somației de plată. Doctrină și jurisprudență”, în colaborare cu Gh. Buta, Ed. CH Beck, București, 2006 (Premiul Uniunii Juriștilor din România);
8. ”Drepturile fundamentale ale părților în procesul civil. Norme naționale, norme convenționale și norme comunitare”, Ed. Universul Juridic, București, 2008 (Premiul Uniuni Juriștilor din România și Premiul ”Henri Capitant” al Asociației Henri Capitant România);
9. ”Prolegomene juridice”, Ed. Universul Juridic, București, 2010;
10. ”Jurisprudența și revirimentul jurisprudențial”, în colaborare cu S. Deleanu, Ed. Universul Juridic, București, 2013.

III. Studii și articole în ultimii ani

1. ”Aparența în drept”, PR nr. 2/2002;
2. ”Cunoașterea legii și eroarea de drept”, în Dreptul nr. 7/2004;
3. ”Construcția judiciară a normei juridice”, în Dreptul nr. 8/2004;
4. ”Ficțiunile juridice-conotații și încercare de sinteză”, în Pandectele Române, supliment, 2005;
5. ”Potestativitatea în procesul civil”, în Dreptul nr. 12/2009;
6. ”Timpul – în ambianța prevederilor viitorului Cod de procedură civilă”, în RRD nr. 2/2011;
7. ”Egalitatea de arme – în ambianța prevederilor Noului Cod de procedură civilă”, în PR nr. 6/2011;
8. ”Accesibilitatea și previzibilitatea legii în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții Constituționale”, în Dreptul nr. 8/2011;
9. ”Ordinea publică și motivele de ordine publică în apelul și în recursul civil” (în colaborare cu Gh. Buta), în Dreptul nr. 2/2012;
10. ”Forța normativă a adagiilor juridice” (în colaborare cu Gh. Buta), în Dreptul nr. 1/2012;
11. ”Dialogul judecătorilor”, în RRD nr. 1/2012;
12. ”Convențiile judiciare în ambianța Noului Cod de procedură civilă”, în PR nr. 4/2012;
13. ”Loialitatea în perspectiva Noului Cod de procedură civilă”, în Dreptul nr. 12/2012;
14. ”Eseu privind accesul la justiție în lumina art. 5 din Codul de procedură civilă”, în Dreptul nr. 10/2013;
15. ”Revirimentul în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului”, în vol. ”In Honorem Corneliu Bîrsan”, Ed. Hamangiu, Revista Dreptul, 2013.

2. Laudatio – 77 ani, anul trecerii în neființă – 2014

2.1. Prof. univ. dr. h.c. Ioan Leș

”Meritele științifice ale marelui profesor pe care îl omagiem azi pentru întreaga sa operă au fost ”certificate” și prin premiile și distincțiile ce i-au fost acordate de diferite instituții academice sau profesionale. Dintre acestea amintim: Premiul ”Simion Bărnuțiu” al Academiei Române în anul 1997 și în anul 2007, Premiul ”Mihai Eliescu” al Uniunii Juriștilor din România (2000, 2002, 2004, 2006 și 2008), Premiul ”Henri Capitant” al Asociației Henri Capitant România (2009). De asemenea, profesorul Ion Deleanu este Doctor Honoris Causa al Universității ”Lucian Blaga” din Sibiu.

Pentru ”susținută activitate științifică și didactică în domeniul științelor și pentru contribuția avută la promovarea statutului de drept în România”, prin Decret al Președintelui României a fost distins cu ”Ordinul Național Steaua României în Gradul de Cavaler”.

O contribuție deosebită a profesorului Deleanu și care nu poate să nu fie remarcată este aceea realizată în calitate de expert în cadrul Comisiei de redactare a noii Constituții a României. Iar o atare activitate nu s-a concretizat doar în observațiile, propunerile, tezele sau opiniile exprimate în cadrul Comisiei, ci și în participarea la ”sesiunile” de consultări cu experții Consiliului Europei și ai Asociației Barourilor Americane, care s-au desfășurat atât în țară, cât și în străinătate, respectiv în Elveția, Franța, Belgia și SUA. Remarcăm și participarea profesorului Deleanu la reuniunea de la Centrul ONU pentru drepturile omului de la Geneva (octombrie 1990), în cadrul căreia au fost prezentate tezele Proiectului de Constituție. Și, nu, în ultimul rând, reamintesc că profesorul Deleanu a făcur parte și din galeria primilor judecători ai Curții Constituționale a României (1995-1997).

Prezentarea activității științifice a profesorului Ion Deleanu nu reprezintă decât o sinteză a unei opere valoroase, bine cunoscută de lumea dreptului din țara noastră, astfel că ea se ilustrează și particularizează prin bogăția de idei, de contribuții, prin profunzimea, subtilitatea și rigoarea exemplară a abordărilor realizate.

Emitentul doctrinar care este profesorul Ion Deleanu, reprezintă și un exemplu extraordinar de dăruire și pasiune pentru știința dreptului, o personalitate de o moralitate exemplară. EL este o pildă demnă de urmat de către toți acei care tind să pătrundă în tainele dreptului sau să atingă culmile gloriei științifice”.

2.2. Dedicații

Profesorul Deleanu și-a dedicat întreaga sa personalitate, timp de peste 55 de ani, activității didactice, cercetării științifice, iar în ultimii ani a fost judecător al Curții Constituționale, membru în Comisia de elaborare și, apoi, de revizuire a Constituției și avocat în Baroul Cluj-Napoca, fiind o prezență activă în viața juridică românească.

Iată aprecierile unora dintre membrii comunității juridice academice asupra personalității profesorului Deleanu:

– „Profesorul Ion Deleanu, spirit renascentist, care reunește în mod excepțional, dubla vocație pentru dreptul public și dreptul privat și dă textelor juridice suflul vieții și armonia artei” – prof. Valeriu Stoica;

– „Profesorul Ion Deleanu, prin eleganța stilului său științific, și nu numai, calitate aristocratică atât de rară în ziua de azi, este un adevărat arbiter elegantiarum al lumii juridice românești. Poate ultimul…” – prof. Flavius A. Baias;

– „Profesorul Ion Deleanu este cel mai important autor de expresie juridică în viață” – prof. Ion Turcu;

– „Profesorul Ion Deleanu ne-a învățat ce înseamnă eleganța stilului, neliniștea cercetării și pasiunea scrisului” – prof. Marian Nicolae.

II. Despre OMUL și OPERA marelui profesor emerit Ion Deleanu în cugetările mele.

1. ”Atmosfera Deleanu” și Stilul său elitist

În ziua de 23 noiembrie 2004, la Târgul de Carte “Gaudeamus” din Romexpo, a avut loc lansarea a două lucrări de referinţă în doctrina juridică şi în jurisprudenţă: “Tratatul de procedură civilă” şi “Ficţiuni juridice”, ale profesorului Ion Deleanu, în prezenţa unei audienţe numeroase – reputaţi profesori universitari şi alţi membri ai comunităţii academice, judecători ai ÎCCJ, avocaţi prestigioşi şi studenţi de la facultăţile de drept.

Am avut onoarea, împreună cu profesorul univ. dr. h.c. Nicolae Popa, preşedinte în funcţie al ÎCCJ, să prezidăm acel regal academic, alături de marele profesor Ion Deleanu, vădit emoţionat în acest cadru ce i-a fost dedicat ca o minimă recunoaştere a prestigiului şi valorii sale ştiinţifice remarcabile, ca model de doctrinar maiestuos, consacrat deplin unui domeniu major şi deosebit de anevoios – cercetarea juridică fundamentală.

Cunoscător al operei sale juridice, a frământărilor şi căutărilor permanente, dar şi ca un apropiat al prof. Deleanu, am început, cu o emoţie specială, prezentarea analitică a lucrării “Ficţiuni juridice”, aceeaşi emoţie trăită pe tot timpul lecturii remarcabilului volum, primit de la autor cu următoarea dedicaţie: “Domnului prof. univ. dr. Marin Voicu, cu mereu aceeaşi sinceră stimă şi alesele mele sentimente de prietenie. I. Deleanu”.

Cu aceeaşi onoare am primit şi dorinţa prof. Ion Deleanu de a contribui cu un LAUDATIO, alături de alţi universitari reputaţi, la volumul omagial, editat de Universul Juridic în 2013, cu titlu “In honorem Ion Deleanu. Drept şi drepturi – tradiţie şi modernitate.”

În acest remember, subliniez câteva din trăsăturile care au fost impuse de “Atmosfera Deleanu”, stilul său elitist şi rafinat, subtilităţile sale date de o profundă cultură juridică şi o mare capacitate de observaţie, sinteză şi expunere expresivă, de formă şi fond, unice şi proprii fiecărei lucrări, îndeosebi a “Tratatului”, ca o operă ilustrativă de cercetare fundamentală exhaustivă, într-o disciplină deosebit de importantă a vieţii juridice şi judiciare.

2. Opera juridică a profesorului Deleanu și influența sa asupra doctrinei juridice române

Omul Deleanu şi opera sa ne obligă pe beneficiarii direcţi să reflectăm, cu mai multă grijă şi sinceritate la trecutul clasic al ştiinţei juridice, la prezentul mediocru, uneori marcat, chiar de impostură, şi, mai ales, la viitorul doctrinei şi cercetării juridice în ţara noastră, aflată într-un alt mediu social, economic şi legislativ, integrator şi multicultural al Uniunii Europene.

Opera profesorului Deleanu ne scoate din mediocritate şi ne face atenţi, în mod serios, la marea doctrină juridică.

Opera sa este majoră, iar “Tratatul” şi “Ficţiunile” se includ în cărţile de căpătâi care, iată, în sfârşit, mai şi “lovesc” în fundamentele dreptului cu “mintea de acum” aducând, majestuos “între noi”, acum şi, mai ales, cu faţa spre viitor, fundamentele dreptului pozitiv.

3. Cartea “Ficţiunile juridice”, în mod evident, originală şi interdisciplinară, aşa cum îl cunoaştem şi pe autor, este minunată pentru cercetarea fundamentală care, de ceva ani, lipseşte din viaţa juridică ştiinţifică.

“Ficţiunile” conţin o colecţie de idei de forţă, dar şi o mare bogăţie de sinteze bibliografice, de o mare utilitate pentru cercetarea juridică românească, pentru interpretul legii şi, mai ales, pentru jurisprudenţa judiciară.

Cartea se arată şi ca o profundă mărturisire filozofică-juridică, a profesorului Deleanu, dar, mai ales, ca un certificat academic, în lipsa titlului meritat de membru al Academiei Române.

Profesorul Deleanu este un novator pluridisciplinar și un constructivist în știința juridică românească, precum și un model de dascăl în comunitatea academică universitară.

În lucrarea de referință „Prolegomene juridice” (Editura Universul Juridic, 2011), profesorul Deleanu ne înfățișează întreaga sa personalitate științifică, dedicată cercetării juridice fundamentale și principiilor dreptului, ca și în dreptul constituțional și instituții politice, prin articolele și studiile publicate în ultimii 25 de ani în revistele juridice, cu deosebire în revista „Dreptul”.

„Construcția judiciară a normei juridice” (studiu publicat în revista „Dreptul” nr. 8/2004) abordează, oarecum polemic, o problema majoră – contribuția jurisprudenței la crearea dreptului prezentând, demonstrativ, controverse și ipoteze de analiză, dar, mai ales, soluții jurisprudențiale și efectul lor în formarea unor norme juridice (p. 86 și urm.); în același cadru se include și articolul „Redimensionarea funcției jurisprudențiale” publicat în „Dreptul” nr. 8/2006 (p. 219 și urm.).

Studiul „Ficțiunile juridice. Conotații și încercare de sinteză”, (publicat în „Pandectele române”, 2004), ne avertizează, cu multiple argumente, asupra motivației autorului de a elabora lucrarea „Ficțiuni juridice” ca o excelentă cercetare fundamentală într-un domeniu evitat de doctrina juridică (p. 140 și urm.).

Teme, precum „Statul de drept” (pp. 13-21), „Revizuirea Constituției” (pp. 22-43), „Teoria generală a dreptului” (pp. 44-75), „Cunoașterea legii și eroarea de drept” și „Aparența în drept” (p. 154 și urm.), ca și cele privind cercetarea comparată a unor drepturi fundamentale constituționale și convenționale – accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil și într-un termen rezonabil și altele – ne relevă personalitatea complexă și profundă a profesorului Deleanu, care ne-a lăsat o operă de maximă valoare științifică și utilitate în viața judiciară.

4. ”Ficțiunile juridice” – sinteză exemplară de cercetare științifică

În „Argument” profesorul face o cugetare excepțională, afirmând energic că în „știință, îndeosebi în cea juridică nu se pot pronunța sentințe științifice” și, continuă, cu un „conspect” asupra filozofiei „ca și cum”, accentuând definirea ficțiunilor în cele patru ipoteze:
– este o „abatere” arbitrară de la realitate;
– dispare cu timpul, având o existență temporară;
– confuzia cu ipotezele, conștiința că „ficțiunea nu este decât ficțiune”; și
– este un mijloc pentru atingerea unui scop, fiind, deci, eficace.

O definiție, profesorul o enunță astfel:

„Ficțiunea juridică nu este, în primul rând, un procedeu tehnic de extrapolare a normelor juridice pe calea metodelor logice de interpretare a acestora, cât, mai ales, o soluție juridică prin care, conștient, deliberat, se ignoră unele elemente ale realității ori, deși, sunt ignorate, ele sunt contrazise” (p. 15).

O sinteză a definiției spune că: „Ficțiunea este o reprezentare care nu corespunde realității sau, care, nu are corespondent în realitate … ea este, totdeauna, contrară realității juridice (p. 18).

„Criteriul de referință al ficțiunii este realitatea” (p. 46), iar, uneori, ficțiunea demonstrează puterea inventivă a doctrinei (p. 23).

Profesorul, formulează enunțuri valoroase în prima parte a lucrării privind concepte și ipoteze relative la:
– problema imanenței ficțiunilor;
– ficțiunea și analogia, ficțiunea și asimilarea, ficțiunea și împrumutul de regim juridic, ficțiunea și simulația, ficțiunea și simbolul, ficțiunea juridică și fictivitatea;
– ficțiunile – procedeu de tehnică legislativă;
– ficțiunile – procedeu de tehnică judiciară; și
– ficțiunile – instrument de politică juridică.

Deosebit de interesante sunt reflecțiile privind „legitimitatea ficțiunilor” și „ficțiunile – judecata de valoare”, ca și trecerea în revistă a „domeniilor ficțiunilor juridice” în: dreptul constituțional, administrativ, penal, internațional public, dreptul internațional privat, dreptul civil și dreptul procesual civil.

În această splendidă parte a cărții, profesorul elaborează strălucit categoria ficțiunilor legale:

– Secțiunea 1 – „Nemo censetur legem ignorare”;
– Secțiunea a 2-a – „Ficțiunile juridice în procedura legislativă și administrativă”;
– Secțiunea a 3-a – „Retroactivitatea și ultraactivitatea legii”;
– Secțiunea a 4-a – „Nominalismul monetar și valorismul”, sub care „tratează” cele trei componente: impreviziunea, nominalismul monetar și valorismul, toate relevând măiestria și claritatea adaptării la starea contemporană și la parametrii fundamentali ai dreptului: buna-credință și echitatea.

În același stil și cu aceeași eleganță și profunzime, profesorul ne înfățișează „Ficțiunea juridică având ca sursă voința părților și ficțiuni juridice doctrinare” (Cap. III) ca și „Ficțiunile juridice jurisprudențiale” (Cap. IV), enunțând, sistematic, acele creații jurisprudențiale, precum sunt: „Proprietatea comună pe cote-părți” (1); „Răspunderea obiectivă (2); „Creditorul obligației de întreținere din partea părinților” (3); „Titularul acțiunii în tăgada paternității” (4); „Îmbogățirea fără justă cauză” (5); „Aparența în drept” (6); „Daunele morale” (7); „Nema auditor propriam turpitudinem” (8); „Exceptio non adimpleti contractus” (9); „Dreptul de retenție” (10) și altele.

Un splendid examen are ca obiect „Pseudoficțiunile juridice” (Cap. V), cu referire specială la ipotezele de ficțiuni juridice cu privire la bunuri (1), ipotezele de ficțiuni juridice referitoare la subiectele de drept (2), sub care sunt particularizate „persoana fizică și personalitatea juridică”, „infans conceptus pro nato quoties de commodis eius agitur”, patrimoniul și personalitatea juridică, natura persoanei juridice, teoria ficțiunii, teoria realității concrete și teoria realității tehnice și altele.

Profesorul Deleanu, elaborând această lucrare originală și spectaculoasă în doctrina juridică, a cercetat și o ilustrativă bibliografie juridică europeană, din care semnificative ni se relevă anumite lucrări, precum: Lecocq, De la fiction comme procédé juridique, 1914; G. Wicker, Les fictions juridiques. Contribution á l’analyse de l’acte juridique, 1997; Perelman, Les présomtions et les fictions du droit, 1974; Lerroyes, Les fictions juridique, 1995; Dekkers, La fiction juridique. Etude de droit romain et de droit comparé, 1935; J. Olivier, Legal Fictions: au Analisyis end Evaluation, 1973 și altele.

Prof. univ. dr. h.c. Marin Voicu
Doctor în drept civil al Facultății de drept a Universității din București