Despre (criza de) comunicare la Curtea Supremă a Statelor Unite ale Americii: cazul judecătorului Samuel Alito


Săptămâna trecută, un subiect interesant s-a bucurat de o mare acoperire în presa din Statele Unite ale Americii. Nu doar interesant, ci și important, având în vedere că aduce în atenția publicului, pe de o parte, problema conflictelor de interese și necesitatea existenței unor reguli de etică destinate judecătorilor Curții Supreme de Justiție iar, pe de altă parte, libertatea de exprimare a judecătorilor și a jurnaliștilor.

În data de 16 iunie, în jurul prânzului, Justin Elliott și Josh Kaplan, reporteri la ProPublica, au trimis un e-mail către Patricia McCabe, purtătorul de cuvânt al Curții Supreme, cu întrebări adresate celebrului judecător conservator Samuel Alito despre călătoria sa la pescuit în Alaska alături de miliardarul Paul Singer, proprietar al unor fonduri speculative. Jurnaliștii pregăteau un articol despre investigația efectuată și, pentru acuratețea informațiilor, așteptau răspunsurile judecătorului Alito până a doua zi la prânz, termen comunicat în e-mailul trimis. După recepționarea e-mailului, purtătoarea de cuvânt Patricia McCabe a transmis jurnaliștilor o întrebare despre data când se va publica articolul. I s-a răspuns că articolul este în curs de pregătire și urmează să apară zilele următoare. Unul dintre jurnaliști a relatat că purtătoarea de cuvânt a Curții Supreme i-a transmis că judecătorul Alito nu va face niciun comentariu referitor la investigația lor.

Desigur, nu ar fi fost de interes nici călătoria privată, pe care a efectuat-o judecătorul Alito cu 15 ani în urmă și, nici felul de pește și soiul de vin consumate la o cabană de lux din Alaska, dacă organizațiile finanțate sau companiile deținute de miliardarul conservator Paul Singer nu ar fi fost implicate în litigii care au ajuns la Curtea Supremă de Justiție și dacă judecătorul Alito nu ar fi fost membru în complet. Jurnaliștii au descoperit mai multe articole în New York Times și The Financial Times care vizau litigiile în care Paul Singer era direct sau indirect interesat. Unul dintre ele – NML Capital, o subsidiară a Elliott Management deținută de Paul Singer – a fost tranșat în favoarea fondului speculativ deținut de Singer, Argentina fiind obligată să-i plătească despăgubiri în valoare de 2,4 miliarde de dolari.

Ce descoperiseră jurnaliștii de la ProPublica? Ceea ce au și publicat săptămâna trecută[1]. În 2008, Alito se afla în Alaska ”la o cabană de pescuit de lux care percepea peste 1.000 de dolari pe zi”, iar după ce a prins un somon regal aproape de dimensiunea piciorului său, Alito a făcut o poză alături de miliardarul Paul Singer, proprietar de fonduri speculative ”care a cerut în repetate rânduri Curții Supreme să se pronunțe în favoarea lui în disputele de afaceri cu mize mari….” Singer „a zburat cu Alito către Alaska cu un avion privat. Dacă judecătorul ar fi închiriat el însuși avionul, costul ar fi putut depăși 100.000 de dolari doar dus”.

Însă jurnaliștii de la ProPublica au avut surpriza să vadă că Wall Street Journal a publicat pe una din paginile sale, sub titlul „ProPublica își induce în eroare cititorii[2], un eseu scris de judecătorul Alito în care acesta se apăra punctual la acuzațiile lor, deși articolul încă nu apăruse, publicarea fiind programată a doua zi. Ziarul includea o notă a editorului că ProPublica a trimis întrebările judecătorului, dar a omis să menționeze că articolul nu fusese încă publicat. În eseul său, judecătorul Alito a respins categoric orice acuzație de părtinire, precum și orice sugestie că ar fi trebuit să se abțină ori să raporteze ”cadoul„ de la domnul Singer. El a negat că ar avea vreo obligație să dezvăluie ceea ce el a numit „ospitalitatea” lui Paul Singer, susținând că regulile în materia dezvăluirii cadourilor primite de judecătorii de la Curtea Supremă sunt „vagi”. Judecătorul Alito a scris: „Am stat trei nopți într-o unitate modestă cu o cameră la King Salmon Lodge, o unitate confortabilă, dar rustică”. În ceea ce privește afirmația că la petrecerea unde a participat s-a servit vin de 1.000 de dolari sticla, judecătorul susține că nu își amintește dacă a băut vin, dar ”cu siguranță nu a fost atât de scump”. În ceea ce privește cazurile fondurilor speculative, judecătorul a declarat că: „a fost și este hotărârea mea că aceste fapte nu ar determina o persoană rezonabilă și imparțială să se îndoiască de capacitatea mea de a decide chestiunile în cauză în mod imparțial”. Abținerea și recuzarea ar fi necesare doar atunci când „o persoană imparțială și rezonabilă, care este conștientă de toate faptele relevante, s-ar îndoi că justiția și-ar putea îndeplini în mod echitabil obligațiile”, a scris el, citând Declarația de etică și principii recent adoptată de instanță. „Nici o astfel de persoană”, a concluzionat el, „nu ar crede că relația mea cu domnul Singer îndeplinește acest standard”. Totodată, judecătorul Alito își exprima amărăciunea față de atacurile din presă la adresa Curții Supreme de Justiție.

Disputa dintre un judecător de la Curtea Supremă a SUA, susținut de Wall Street Journal, și ProPublica a atras imediat atât atenția presei cât și profesorilor de etică[3]. Pe de o parte, se discută despre necesitatea reglementării conflictelor de interese în cazul judecătorilor de la Curtea Supremă a SUA[4]. Pe de altă parte, se discută despre relația judecătorilor Curții Supreme cu presa[5]. Ar fi fost mai potrivit ca judecătorul Alito să publice textul său sub forma unei declarații pe site-ul SCOTUS în loc să publice un eseu în WSJ în care se apăra preventiv în fața unui viitor articol care ar fi dezvăluit faptele sale?

Cert este că judecătorul Alito a ales o strategie pe care jurnaliștii ProPublica nu au anticipat-o, deși ar fi trebuit să o facă. La întrebările jurnaliștilor de la ProPublica, judecătorul Alito, prin purtătorul de cuvânt al Curții Supreme a SUA, a răspuns cu o întrebare: când se va publica articolul? Iar răspunsurile le-a publicat sub forma unei apărări și a unui atac într-un eseu in WSJ în loc să le trimită la ProPublica pentru articolul lor. Practic, judecătorul Alito le-a desființat întrebările înainte ca acestea să fie dezvăluite publicului.

Pentru cei familiarizați cu tensiunile dintre progresiștii și conservatorii americani, se ridică întrebarea: de ce se fac acum aceste dezvăluiri (recent s-au făcut dezvăluiri și despre judecătorul Clarence Thomas)? Este un atac al stângii împotriva judecătorilor de la Curtea Supremă de Justiție? Se urmărește decredibilizarea judecătorilor de la Curtea Supremă sau a instituției însăși ori să se pună în dezbatere publică problema conflictelor de interese de la Curtea Supremă? Este un pretext pentru schimbarea din temelii a selecției judecătorilor, competențelor și funcționării Curții Supreme de Justiție, aflată pe agenda stângii?

Iată declarația unuia dintre liderii organizației conservatoare The Federalist Society for Law and Public Policy Studies, care, după cum scrie presa americană[6], a participat și contribuit atât la organizarea călătoriei în Alaska, cât și la confirmarea judecătorilor conservatori la Curtea Supremă, fiind unul dintre donatorii conservatori importanți: „Judecătorii Alito și Scalia, împreună cu judecătorul Ray Randolph, sunt printre cele mai inteligente, încăpățânate și independente minți juridice pe care le-am cunoscut vreodată și pot fi ceea ce sunt fără vreo influență externă, deoarece servesc pe viață. Niciun eveniment, întâlnire, cină sau călătorie nu ar influența abordarea lor față de statul de drept. Nu aș pretinde niciodată să le spun ce să facă și niciun observator obiectiv și bine informat al justiției nu ar putea crede sincer că ei decid cazurile pentru a-și câștiga favoarea prietenilor sau în schimbul unui loc gratuit în avion sau al unei excursii de pescuit. Judecătorii Ruth Ginsburg, Stephen Breyer, Elena Kagan și Sonia Sotomayor au primit în mod regulat un nivel de ospitalitate de la prieteni și străini pe care majoritatea americanilor nu îl experimentează niciodată, dar, ca și colegii lor conservatori, nu ignoră legea din cauza influenței exterioare. Sunt deștepți și la fel de încăpățânați și independenți – înșelându-se însă în privința rolului pe care îl au și a Constituției. Cu toții ar trebui să ne întrebăm dacă această recentă erupție de povești Pro Publica care pune sub semnul întrebării integritatea doar a judecătorilor conservatori ai Curții Supreme este o momeală pentru a scoate mai mulți bani negri de la miliardarii treziți care vor să dăuneze acestei Curți Supreme și să o transforme într-una care să nu respecte legea imprimându-și preferințele culturale dezordonate și extrem de nepopulare.”

Desigur, libertatea de exprimare primează, nu conflictul de interese, întrucât nu există reguli clare în acest sens. Judecătorul Alito de la Curtea Supremă de Justiție a Statelor Unite ale Americii s-a judecat și apărat în același timp. Și a făcut-o în afara sălii de judecată. Pe paginile unui celebru cotidian. Doar e vorba despre justiție, mass-media și statul de drept!


[1] Disponibil aici. A se vedea și aici.
[2] Disponibil aici.
[3] Disponibil aici; aici.
[4] Disponibil aici; aici. În data de 25 aprilie, președintele Curții Supreme a SUA, judecătorul John Roberts, a trimis Comisiei Juridice din Senat o Declarație privind principiile și practicile etice, semnată de toți cei 9 judecători, referitoare la dezvăluirea conflictelor de interese, abținere și recuzare. Disponibil aici.
[5] Disponibil aici.
[6] Disponibil aici.


Av. conf. univ. dr. Lavinia Tec
Facultatea de Drept, Universitatea de Vest din Timișoara