Cadrul de înfăptuire a justiției (IV). Respectarea termenelor procedurale în procedurile speciale, în pricinile urgente, potrivit legii și în procedura de filtru la ICCJ

ESSENTIALS-Marin-Voicu

A. Durata judiciara ”multianuala” a solutionarii cererilor in procedura speciala a ordonantei de plata

1. Circumstantele specifice unor cauze solutionate. Cateva exemple

1.1. La data de 19.03.2014, creditoarea A a inregistrat la Tribunalul Bucuresti – sectia a VI-a civila cererea de emitere a unei ordonante de plata contra debitoarei C avand ca obiect o creanta reprezentand pretul facturat al unora dintre lucrarile executate si receptionate fara obiectiuni (dosar nr. 9480/3/2014).

Judecarea cererii a fost declinata la CAB-sectia CAF, care, prin incheierea din 28.05.2014, a respins-o ca nefondata, iar, prin decizia civila nr. 11/19.03.2015 (dupa exact un an) a respins si cererea in anulare.

1.2. La aceeasi data de 19.03.2014 si in baza aceluiasi contract de antrepriza, creditoarea A a inregistrat alta cerere de ordonanta de plata pentru creanta facturata, vizand suma cu titlu de pret neachitat al unor lucrari de productie receptionate (dosar nr. 9482/3/2014).

In urma conflictului negativ de competenta dintre Tribunalul Bucuresti – sectia a VI-a si CAB – sectia CAF, prin decizia nr. 322 din 29.01.2015 a ICCJ – sectia CAF, s-a stabilit competenta in favoarea primei instante sesizate, respectiv Tribunalul Bucuresti – sectia a VI-a civila, care prin sentinta din 1.06.2015 a admis cererea (solutie confirmata in cererea in anulare) dupa un AN si 3 luni de la sesizare (?!).

1.3. La 20.03.2014, acelasi creditor A si in baza aceluiasi contract de antrepriza, a inregistrat cererea de ordonanta de plata la aceeasi instanta si sectie, pentru o creanta privind sume facturate ca pret al unor servicii de transport efectuate in executarea clauzelor contractuale (dosar nr. 9631/3/2014); judecata cererii a fost declinata la 20.05.2014 la CAB – sectia CAF, care prin sentinta nr. 817/23.06.2015 a constatat conflictul negativ de competenta, solutionat, apoi, de ICCJ – sectia CAF prin decizia nr. 2332/4.06.2015, stabilind, in acord cu prima decizie nr. 322/2015, competenta in favoarea primei instante sesizate – Tribunalul Bucuresti – sectia a VI-a civila. Cererea a fost solutionata dupa un AN si ZECE LUNI de la inregistrare.

1.4La data de 24.03.2014, aceeasi creditoare A inregistreaza la aceeasi instanta si sectie cererea de emitere a unei ordonante de plata pentru o creanta inscrisa in mai multe facturi necontestate de cheltuieli suplimentare de catre aceeasi debitoare C (dosar nr. 10012/3/2014).

Prin sentinta din 3.06.2014 a fost declinata competenta la CAB – sectia CAF, care, prin incheierea din 10.09.2014, a respins cererea, solutie confirmata prin sentinta civila nr. 1387/10.09.2014 si cererea in anulare, dupa UN AN si 2 luni de la sesizare si contrar jurisprudentei ICCJ – sectia CAF.

1.5. La data de 25.03.2014, creditoarea A inregistreaza la aceeasi instanta cererea de emitere a ordonantei de plata, in baza aceluiasi contract incheiat cu debitoarea C, pentru o alta creanta facturata si necontestata, dar prin sentinta civila nr. 2785/29.05.2014 se declina competenta la CAB – CAF, care, prin sentinta civila nr. 1089/17.04.2015, respinge cererea ca inadmisibila, pe exceptia de necompetenta generala, datorita clauzei de jurisdictie arbitrala la ICC Paris (dosar nr. 10195/3/2014).

Recursul declarat de creditoare a fost inregistrat la ICCJ – CAF la 02.09.2015, “stationand” in procedura de filtraj, timp de 14 luni (?!), pana la 23.11.2016, cand s-a comunicat o pagina intitulata “Raport de admisibilitate”, dupa care a ramas, in continuare la “terapie intensiva”, in pofida cererilor repetate ale creditoarei de a se respecta procedura din recurs. Aceasta cerere are “varsta” de aproape TREI ANI in procedura ordonantei de plata limitata de lege cel mult 60 de zile (?!!).

1.6. La data de 25.03.2014, creditoarea A a inregistrat la aceeasi instanta si sectie cererea de emitere a ordonantei de plata, contra aceleiasi debitoare C, pentru o creanta facturata si necontestata, izvorata din acelasi contract (dosar nr. 10201/3/2014).

Prin sentinta nr. 1985/17.04.2014, s-a declinat competenta la CAB-CAF, instanta care, prin sentinta nr. 846/24.03.2015 (dupa UN AN de la inregistrare), a constatat conflictul negativ ivit, pentru ca, apoi, prin decizia nr. 2442/11.06.2015 – ICCJ – sectia CAF sa stabileasca competenta in favoarea Tribunalului Bucuresti – sectia a VI-a, in acord cu solutia data in celelalte doua decizii anterioare (322/29.01.2015 si 2232/04.01.2015).

Prin sentinta din 7.06.2016 cererea a fost solutionata, dupa DOI ANI, o luna si 12 zile de la inregistrare.

1.7. La 21.05.2015, creditoarea A a inregistrat cererea de emitere a ordonantei de plata contra aceleiasi debitoare C, la aceeasi instanta, si, in pofida celor trei decizii ale ICCJ – sectia CAF, a declinat-o la CAB – CAF, care cu aceeasi fronda, a stabilit competenta in favoarea Tribunalului Bucuresti – sectia CAF (?!).

Recursul creditoarei A a fost inregistrat la ICCJ – sectia CAF la 14.10.2015 dupa care, desi aceasta a formulat repetat cereri de solutionare, dosarul a ramas in aceeasi stare, fara “suflare” si fara raport de admisibilitate (precum celalalt dosar nr. 10195/3/2014); in timp de 1 an si 3 luni se “filtreaza” prin “nefiltrare”, dupa procedura legislativa parazitara din art. 75 (2) al Constitutiei, a “adoptarii (tacite) prin neadoptare” a legii si chiar a codurilor.

1.8Actiunea in anularea unei incheieri pronuntata de Tribunalul arbitral a fost respinsa prin sentinta civila nr. 191/05.11.2015 de Curtea de Apel Bucuresti – sectia a VI-a civila. Aceasta hotarare judecatoreasca a fost redactata de judecatorul unic de curte de apel la 14.11.2016, dupa 1 an si 10 zile de la pronuntare (cu respectarea “riguroasa” a termenului legal de 30 de zile?!), desi primele 4 pagini sunt copii extrase din actiune si din intampinare, iar ultima pagina preia cele cateva propozitii din incheierea atacata cu actiunea in anulare (dosar nr. 3516/2/2015).

1.9. Acest circuit judiciar “paranormal”, desfasurat intr-o dezordine procedurala sfidatoare, se regaseste si in alte numeroase cauze cu acelasi obiect aflate pe rolul sau solutionate in timpi judiciari multianuali de aceleasi doua instante si sectii, fara niciun respect fata de lege si de justitiabili, atat din partea judecatorilor cauzelor, cat si a administratiei instantelor.

2. Aplicarea principiului previzibilitatii si respectarea dreptului fundamental la judecata cauzelor intr-un “timp optim si previzibil” in procedura ordonantei de plata

2.1Sediul materiei

2.1.1Conform art. 1019 alin. (1) C. proc. civ.:

Pentru solutionarea cererii, judecatorul dispune citarea parţilor, potrivit dispoztiilor referitoare la PRICINILE URGENTE, pentru explicatii si lamuriri, precum si pentru a starui in efectuarea platii sumei datorate de debitor ori pentru a se ajunge la o intelegere a partilor asupra modalitatilor de plata. Citatia va fi inmanata partii cu 10 zile inaintea termenului de judecata”.

2.1.2Textul art. 1023 („Durata procedurii”) prevede ca:

(1) In cazul in care debitorul nu contesta creanta prin intampinare, ordonanta de plata va fi emisa in termen de cel mult 45 de zile de la introducerea cererii.

(2) Nu intra in calculul termenului prevăzut la alin. (1) perioada necesara pentru comunicarea actelor de procedura si intarzierea cauzata de creditor, inclusiv ca urmare a modificarii sau completarii cererii”.

2.1.3. Potrivit art. 215 alin. (2) C. proc. civ.:

Procesele declarate urgente, cele ramase in divergenta si cele care au primit termen in continuare se vor dezbate inaintea celorlalte”,

iar conform art. 241 alin. (1): „Pentru cercetarea procesului, judecatorul fixeaza termene scurte, chiar de la o zi la alta”.

2.2. ”Pricinile urgente” stabilite de C. proc. civ.

2.2.1. Conform art. 954 alin. (2) C. proc. civ.: Instanţa va decide de urgenta in camera de consiliu, fara citarea partilor, prin incheiere executorie, stabilind suma pana la care se incuviinteaza sechestrul, fixand totodata, daca este cazul, cuantumul cautiunii si termenul inauntrul caruia urmează sa fie depusa aceasta”, asupra cererii de sechestru asigurator (text aplicabil si la cererile de poprire asiguratorie – art. 971 si de sechestru asigurator – art. 975 C. proc. civ.).

2.2.2. Textul art. 999 C. proc. civ. („Procedura de solutionare a ordonantei presedintiale”):

(1) In vederea judecarii cererii, partile vor fi citate conform normelor privind citarea in procesele urgente, iar paratului i se va comunica o copie de pe cerere si de pe actele care o insotesc. Intampinarea nu este obligatorie.

(2) Ordonanta va putea fi data si fara citarea partilor. In caz de urgenta deosebita, ordonanta va putea fi data chiar in aceeasi zi, instanţa pronuntandu-se asupra masurii solicitate pe baza cererii si actelor depuse, fara concluziile partilor.

(3) Judecata se face de urgenta si cu precadere, nefiind admisibile probe a caror administrare necesita un timp indelungat. Dispozitiile privind cercetarea procesului nu sunt aplicabile.

(4) Pronuntarea se poate amana cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonantei se face in cel mult 48 de ore de la pronuntare”.

2.2.3. Potrivit art. 1004 C. proc. civ. („Cererile posesorii”):  „Cererile posesorii se judeca de urgenta si cu precadere”.

2.2.4. Conform art. 1042 alin. (2) C. proc. civ. („Procedura de evacuare”): „Cererea de evacuare se judeca de urgenta, in camera de consiliu, cu dezbateri sumare, daca s-a dat cu citarea partilor”.

2.3. Unele observatii

Din redactarea textelor citate si din obiectul si finalitatea acestor proceduri speciale, rezulta ca toate termenele au caracter imperativ, fiind obligatorii pentru instante si judecatori, sub rezerva unor sanctiuni disciplinare.

Or, in cazurile exemplificate s-au nesocotit aceste dispozitii legale cu o grava neglijenta profesionala, fiind tratate potrivit dreptului comun, prin termene lungi, redactarea hotararilor dupa luni de zile de la pronuntare si trimiterea cu intarziere a dosarelor la instantele superioare.

Pe de alta parte, rezulta ca judecatorii de la instantele inferioare – tribunalul si curtea de apel – au ignorat cu buna-stiinta jurisprudenta constanta a ICCJ, precum si efectele obligatorii ale lucrului judecat in materie de competenta (art. 431 C. proc. civ), nefiind supusi niciunei forme de control al activitatii lor profesionale.

Nici la nivelul sectiilor/instantelor nu a existat interes si preocupare pentru a limita/exclude aceste practici ilegale si total neprofesionale, care dauneaza grav intereselor justitiabililor, afectand increderea in actul de justitie si prestigiul instantelor de judecata.

B. Durata si calitatea procedurii de filtraj la ICCJ

1. Sediul materiei

1.1. Conform art. 493 alin. (1) C. proc. civ.: „Cand recursul este de competenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie, presedintele instantei sau presedintele de sectie ori, dupa caz, persoana desemnata de acestia, primind dosarul de la instanta a carei hotarare se ataca, va lua, prin rezolutie, masuri pentru stabilirea aleatorie a unui complet format din 3 judecatori, care va decide asupra admisibilitatii in principiu a recursului. Dispozitiile art. 475 alin. (3) sunt aplicabile”.

1.2. Textul art. 493 alin. (2) privind „Raportul” si „durata acestuia”  prevede ca: „Pe baza recursului, intampinarii, a raspunsului la intampinare si a inscrisurilor noi, presedintele completului va intocmi un raport asupra admisibilitatii in principiu a recursului sau va desemna un alt membru al completului ori magistratul-asistent in acest scop. Raportul trebuie întocmit în cel mult 30 de zile de la repartizarea dosarului. Raportul nu devine incompatibil”.

Asadar, acest RAPORT trebuie elaborat intr-un „termen de cel mult 30 de zile” si, apoi, comunicat partilor care, in 10 zile, pot formula „in scris punct de vedere”, dupa care, la expirarea unui termen de 30 de zile, se poate fixa data judecarii recursului.

2. Dupa cum rezulta din fisa Ecris a celor doua dosare exemplificate (pct. A 1.5. si 1.7.), precum si a altor asemenea cauze, cu deosebire la sectia de contencios administrativ a ICCJ, de regula durata de elaborare a raportului este mult dilatata, de la o luna la peste 12 luni, in mod total nejustificat; acele cauze nu prezinta complexitate juridica si, de fapt, nu privesc un mare numar de parti si nici nu presupun o ampla documentare de doctrina si jurisprudenta pentru alcatuirea raportului.

Pe de alta parte, calitatea acestui asa-zis „raport” nu este conforma ratiunii si finalitatii prevazute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., fiind redactat sumar, pe 1-2 pagini, cu tematica standard si fara trimitere la repere de doctrina si jurisprudenta.

De exemplu, Raportul din dosarul nr. 10195/3/2014, elaborat dupa 1 an de la primirea dosarului in recurs (?!) si comunicat partilor la 23.11.2016, este redactat intr-o pagina si contine mentiunea ca nu exista jurisprudenta constanta a ICCJ in cauze similare, desi acceasi sectie CAF a pronuntat mai multe decizii (regulatoare de competenta) in spete identice dintre aceleasi parti, avand ca obiect ordonante de plata, stabilind competenta in favoarea aceleiasi instante (prima sesizata), respectiv Tribunalul Bucuresti, sectia a VI-a civila pentru litigii intre profesionisti.

In loc de concluzii

1. In mai multe articole publicate pe juridice.ro in 2015-2016 am incercat sa ilustrez unele aspecte esentiale privind starea reala a infaptuirii justitiei civile, anumite situatii, stari si neimpliniri care afecteaza, deseori grav, calitatea actului de justitie si increderea justitiabililor in judecatori, cu deosebire la instanta suprema.

2. In articolul „Lasati-i pe judecatori sa judece” (VI/2015) subliniam cerinta ca puterea executiva bicefala si, indeosebi, Ministerul Justitiei si Presedintele sa respecte judecatorii, sa inceteze presiunile de orice fel si denigrarea acestora, conformandu-se deplin obligatiei constitutionale de a se asigura independenta puterii judecatoresti.

3. In seria de articole intitulata „Cadrul infaptuirii justitiei” (sept.-nov. 2016) atragem atentia, in acord cu opinia colegilor mei, membrii Asociatiei „Themis-Casatia”, a fostilor judecatori si magistrati-asistenti ai ICCJ, asupra starii locative total necorespunzatoare a ICCJ, perpetuata ani de-a randul, fara nicio initiativa pozitiva din partea conducerii instantei supreme si a CSM, a dispretului manifestat permanent de puterea executiva bicefala, care  continua sa decida asupra independentei puterii judecatoresti, a organizarii judiciare, a schemei de functii ale instantelor judecatoresti si asupra bugetelor acestora si a drepturilor salariale ale judecatorilor si personalului auxiliar de specialitate (!).

4. In alte articole sau eseuri m-am referit direct la obiectivele si agenda CSM, total decuplat de starea reala si nevoile majore ale instantelor judecatoresti, birocratizat excesiv, devenit in ultimul mandat (2010-2016) „bolnavul inchipuit” al Autoritatii judecatoresti, subliniind unele obiective strategice de indeplinit in calitatea sa de garant al independentei institutionale si individuale a judecatorilor.

5. Accentuand, in mod repetat, cerinta responsabilitatii si competentei profesionale a judecatorilor, necesitatea imperioasa a respectarii constitutiei si legilor in activitatea de judecata, a drepturilor si libertatilor cetatenesti, a jurisprudentei constante a CCR si a ICCJ, am subliniat unele situatii negative cu frecventa majora, atat ca gravitate, cat si ca densitate, din viata judiciara, datorate nu atat conditiilor precare de lucru, nerezolvarii unor doleante justificate ale judecatorilor de catre Ministerul Justitiei sau de CSM, cat, mai ales, unei mentalitati nepotrivite in exercitiul normal al functiei de judecator si a prestatiei instantei ca serviciu public de justitie. Ca si in celelalte articole, in cel de fata am adus in discutie cateva exemple concrete din viata judiciara, cu referire speciala la respectarea „timpilor judiciari” legali in procedura de judecata de catre judecatori si la asigurarea climatului optim in cadrul fiecarei sectii si instante in acest scop, de catre presedinti si colegiile de conducere, in convingerea ca din interior se pot aduce substantiale contributii la buna functionare a cadrului de infaptuire a justitiei.

Prof. univ. dr. Marin Voicu
Preşedintele Asociaţiei “Themis-Casaţia” a foştilor judecători ai ICCJ
Membru de onoare AOS
Fost judecător la CEDO și ICCJ