Avântul contenciosului climatic și provocările jurisprudenței în materie

În timp ce se constituie tot mai evident un consens mondial în a considera și califica schimbarea climatică drept o „amenințare existențială” pentru umanitate, iar urgența de a acționa pentru atenuarea ritmului și adaptarea la efectele sale e proclamată drept imperativ, insuficiența angajamentelor efective și a demersurilor specifice în acest sens este evidentă. Denunțarea inacțiunii statelor și a politicilor poluante ale marilor întreprinderi are loc din ce în ce mai frecvent de către societatea civilă de cetățeni, în general, și pe calea justiției. Dublarea numărului contencioaselor ecoclimatice la nivel mondial în ultimii ani confirmă  tot mai evident faptul că protejarea climei trece și prin sălile de judecată ale tribunalelor, generând soluții jurisprudențiale inovante și contribuind la structurarea unui veritabil drept al climei.

Evoluțiile și constatările de ultimă oră din zona contenciosului climatic confirmă perspective și degajă aspecte suplimentare importante în materie. Provocările structurii unui ansamblu de reguli dezvoltate creator prin jurisprudențe, în condițiile dreptului comparat, dar pe un fond comun de reacții și preocupări, favorizează caracterul lor unitar, și în cele din urmă eficiența demersurilor în cauză.

1. Potrivit unui raport publicat la 27 iulie 2023 de Programul Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), în ajunul primei aniversări a adoptării de către Adunarea generală a ONU a celei dintâi rezoluții prin care se recunoaște „dreptul la un mediu sănătos” (28 iulie 2022), numărul acțiunilor în justiție având ca obiect probleme de climă a crescut de la 884, câte erau recenzate în 2017, la 2180 în 2022 [așa cum rezultă din datele compilate pentru organismul onusian de Sabin Center for Climate Change Law al Universității Columbia din Statele Unite ale Americii (S.U.A.)]. Documentul permite o veritabilă cartografiere a contencioaselor climatice pe regiuni și pe țări. La fel ca în urmă cu 6 ani, în cadrul primei ediții, SUA concentrează marea majoritate a respectivelor cauze (1522, respectiv 70%), dar numărul lor aproape că s-a dublat ajungând de la 654 în 2017 la 1200 în 2020, evoluția relantizându-se apoi. În restul lumii, în același răstimp, volumul dosarelor de gen aproape că triplat, trecând de la 230 la 658 în cinci ani. Cu mult în urma SUA, Australia (cu 127) și Marea Britanie (cu 79) totalizează o parte însemnată a cazurilor. În cadrul Uniuni Europene au fost promovate 62 atari demersuri judiciare, dintre care mai mult de jumătate în Germania (38) și o treime în Franța (22). Ele tind să se extindă și în țări în curs de dezvoltare (Nigeria, Kenya, Uganda, Pakistan, Filipine, Peru ș.a.), care reprezintă însă numai 17% din cauze.

O a doua constatare ce rezultă din analiza datelor și informațiilor oferite de instanța pentru mediu a ONU e aceea că cele mai vulnerabile populații la efectele schimbărilor climatice înțeleg din ce în ce mai mult să recurgă la calea judiciară spre a face să li se audă vocea și să-și impună interesele generale în materie. În acest sens, nu întâmplător, 34 de cereri în justiție au fost intentate de sau în numele copiilor ori tinerilor de mai puțin de 25 de ani. În Pakistan și în India au fost depuse plângeri climatice de fetițe cu vârste între 7 și 9 ani, prin care se acuză faptul că slăbiciunea politicilor climatice din țările lor le pun în pericol viitorul.

Printr-o decizie apreciată drept „istorică”, pronunțată în aprilie 2021, Curtea Constituțională a Germaniei a obligat guvernul federal de la Berlin să-și revadă obiectivele climatice în sensul amplificării lor, pe motivul că libertățile „generațiilor viitoare”, în special drepturile lor fundamentale la viață și la sănătate erau amenințate prin „sarcina ecrasantă” de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) preconizată pentru 2030. Judecătorii au retrimis legea germană pentru protecția climei din 2019 în Parlament estimând că acesta ar fi repartizat greul în materie pe generațiile viitoare în vederea frânării schimbării climatice și le impunea, în consecință, „restricții încă și mai severe”, iar legislativul s-a conformat de urgență.

În centrul contestărilor judiciare se află, în general, inacțiunea cu incapacitatea guvernelor de a-și ține angajamentele în privința atenuării ori adaptării la schimbarea climatică! Se menționează, într-un atare context, deciziile pronunțate în Franța de Consiliul de Stat în cauza reclamată de comuna Grande-Synthe (Nord) și de tribunalul administrativ din Paris în cadrul „cauzei secolului”, dispunându-se guvernului să adopte măsuri suplimentare pentru a-și atinge obiectivele de reducere a emisiilor de GES (–40% până în 2030) și de a repara prejudiciul ecologic rezultat din inacțiune. În Australia, Noua Zeelandă ori Japonia guvernele au fost acționate judiciar pentru susținerea manifestată a proiectelor de extracție a fosilelor.

De asemenea, întreprinderile, și în special companiile de petrol și gaze, sunt din ce în ce mai mult în vizorul jurisdicțional al societății civile. Și aceasta cu succese notabile. Așa, de exemplu, în 2021 justiţia olandeză a condamnat grupul Shell să-și reducă emisiile de CO2 cu 45% până în 2030 în raport cu nivelurile din 2019. A fost pentru prima dată când o jurisdicție a recunoscut că o societate privată are obligații decurgând din Acordul de la Paris privind clima. În Filipine, după 7 ani de investigații, Comisia pentru drepturile omului a conchis cum că grupul „Carbon Majors” (format din 47 de companii petroliere) avea o responsabilitate în producerea schimbării climatice și trebuia să aplice măsuri corespunzătoare pentru remedierea consecințelor aferente.

Pentru viitor, UNEP prevede o creștere a numărului acțiunilor în justiție provenite de la refugiații și deplasații climatici ori consecutiv „dezastrelor” (incendiilor, secetelor, furtunilor etc.) provocate de multiplicarea evenimentelor climatice extreme. Ca o reacție e anticipată, tot așa, și o sporire a procedurilor având ca țintă activiștii climatici. Spre exemplificare, un tribunal suedez a condamnat, la 24 iulie a.c., la plata unei amenzi substanțiale pe bine cunoscuta militantă ecoclimatică suedeză Greta Thunberg pentru a fi „participat, la 19 iunie, la o manifestație care a perturbat traficul” și a refuzat „să se supună ordinelor poliției de a părăsi locul”. În fapt, un grup de ecologiști, printre care și ea, blocaseră în portul Malmo intrările unei întreprinderi, protestând contra utilizării folosirii de combustibili fosili. Greta a explicat că a acționat „din stare de necesitate” în fața urgenței climatice și din această cauză acțiunea sa era legitimă.

În orice caz, contencioasele climatice sunt pe cale a deveni un instrument esențial pentru a garanta acțiunea ecologică și justiția climatică, și acesta cu atât mai mult cu cât politicile în materie rămân încă departe de a fi la înălțimea a ceea ce este necesar spre a menține creșterea temperaturilor medii globale sub 1,50C față de nivelurile preindustriale așa cum s-a stabilit prin documentele internaționale pertinente, pe baza evaluărilor specialiștilor în materie.

Așadar, denunțând inacțiunea guvernelor în materie climatică ori politicile poluante ale marilor întreprinderi, din ce în ce mai mult societatea civilă, cetățenii în general se îndreaptă spre justiție, apelând, fără deosebire, la jurisdicțiile internaționale, naționale, regionale sau locale. Obiectivul declarat și urmărit efectiv este acela de a lupta împotriva crizei climatice, considerând guvernele și sectorul privat ca responsabile și făcând din litigii un mecanism-cheie pentru a asigura efectivitatea politicilor în domeniu și a normelor de echitate și justiție climatică. O contribuție importantă a jurisprudenței astfel create o reprezintă, fără îndoială, recunoașterea faptului că o violare a angajamentelor luate în cadrul Acordului de la Paris din 2015 echivalează implicit cu una a drepturilor umane fundamentale. Așa, de pildă, într-o decizie a Curții Supreme a Braziliei s-a statuat că acesta face parte din tratatele internaționale de protecție a drepturilor umane.

2. Reacția pretutindeni în lume de dezvoltare a contenciosului climatic a generat o mișcare globală care transcende diferitelor sisteme juridice, diversitatea țintelor ori motivațiilor juridice constituind o evoluție majoră în domeniul dreptului. Într-adevăr, litigiile de acest gen se caracterizează ca unele complexe și purtătoare ale unor puternice mize sociale și reputaționale, precum și financiare chiar dacă la acest stadiu au fost pronunțate puține condamnări definitive. Presiunea judiciară cu puternice rezonanțe societale se intensifică pentru întreprinderi și conducătorii lor, nu numai pentru domeniile energiei, ci practic în privința ansamblului economic angrenat sub o formă sau alta în tranziția ecologică. Directiva unional-europeană privind îndatorirea de vigilență adoptată la 25 aprilie 2023 de Parlamentul European consolidează o atare evoluție. În acest context, interesate de fenomenul în plină ascensiune, tot mai multe case (societăți) de avocatură își dezvoltă preocupări în materie, inclusiv sub forma culegerii de date vizând contenciosul climatic în lume, spre a studia fundamentele juridice invocate și pentru a degaja tendințe în temei de obiective și scopuri. O structură frecvent utilizată în acest sens este observatorul contencioaselor climatice, menit să stocheze informații și să decripteze toate evoluțiile justiției climatice.

Asistăm, de altfel, în ultima perioadă, la o veritabilă accelerare a reflecțiilor în favoarea instaurării de regulamente ori legi, în genere reglementări juridice ferme, chiar punitive în materie climatică. De exemplu, la 29 martie 2023 Parlamentul European a validat în unanimitate o propunere de directivă ce vizează să înscrie ecocidul în dreptul european, iar în aceeași zi Adunarea generală a ONU a adoptat o rezoluție prin care a cerut Curții Internaționale de Justiție un aviz consultativ privind obligațiile internaționale ale statelor în materie de schimbare climatică. O atare orientare a lumii de consultanță și reprezentare juridică este relevantă pentru tendințele pe care le receptează și perspectivele prefigurate. Ca atare, asemenea demersuri se traduc printr-o juridicizare crescândă a chestiunii climatice și multiplicarea acțiunilor judiciare în domeniu. Litigiile ecoclimatice au dobândit o importanță sporită în numai câțiva ani prin cauze de mare anvergură atât la nivel național, cât și internațional. Nu întâmplător, în cel de-al VI-lea raport de evaluare al IPCC (2022–2023), s-a relevat pentru prima dată importanța contencioaselor judiciare în reconfigurarea guvernanței climatice mondiale. Cauza Urgenda în Olanda (2015, 2019), l’Affaire du Siècle în Franța (2019) ori mai recent acționarea în justiție a asociației Greenpeace de către multinaționala TotalEnergie pentru difuzarea de informați false și înșelătoare (28 aprilie 2023) sunt tot atâtea exemple de demersuri jurisdicționale ce vin să structureze progresiv abordările judiciare ale răspunderii climatice a statelor și a întreprinderilor. De pildă, un Observator francez al contencioaselor climatice privește 130 de cauze pendinte pe rolul jurisdicțiilor din 50 de state și urmărește analiza problemelor de drept substanțial și procedural ridicate, precum și evaluarea jurisprudențelor astfel generate.

3. Una dintre cauzele reprezentative ale domeniului o reprezintă în ultimul timp cea intentată de un grup de 16 tineri (cu vârste de la 5 la 22 de ani) împotriva statului american Montana (Held v. State of Montana), primul proces constituțional privind clima din istoria S.U.A. și a cărui jurisprudență poate influența major dezlegarea multor litigii de gen aflate pe rolul diferitelor instanțe de peste ocean și pe cele ce se pot ivi în viitor. În fapt, la 13 martie 2020, reclamanții au acționat în judecată statul Montana, guvernatorul său și agențiile statale în fața tribunalului de primă instanță (First Judicial District Court, Lewis and Clark Court, Montana). În virtutea constituției acestui stat federat și a doctrinei public trust aceștia contestă constituționalitatea politicii energetice a autorităților bazată pe exploatarea combustibililor fosili și a „Climate Change Exception” din legea privind politica de mediu (Montana Environmental Policy Act, MEPA). Se susține că participând la schimbarea climatică măsurile politico-juridice aferente încalcă drepturile lor constituționale la un mediu curat și sănătos, la căutarea securității, sănătății și bunăstării, la demnitate individuală și la egala protecție a legii. În sprijinul cererii lor de a se pronunța „o hotărâre declarativă”, tinerii reclamanți afirmă, pe de o parte, că dreptul lor la un mediu curat și sănătos cuprinde dreptul la un sistem climatic stabil, iar pe de alta, că politica energetică a statului și excepția relativă la schimbarea climatică violează doctrina public trust și dispozițiile constituționale pertinente. Totodată, se cere o ordonanță prin care să se dispună ca pârâții să pregătească un inventar al emisiilor de gaze cu efect de seră ale statului Montana și să elaboreze și aplice un plan de reducere a emisiilor pe baza celor mai bune date științifice disponibile și a diminuărilor necesare spre a proteja drepturile constituționale ale tinerilor reclamanți contra altor violări, precum și a reduce riscul cumulativ de prejudiciere a acestor drepturi. La 4 august 2021 tribunalul a respins excepția inadmisibilității cererii ridicate de statul Montana și a dispus continuarea procesului. Spre a se pronunța în acest mod, instanța a estimat că reclamanții au dovedit suficient că prejudiciile pretinse erau cauzate de emisiile de GES de care statul era responsabil și că „Climate Change Exception” amenință dreptul lor la un mediu sănătos. Judecătorii au precizat totuși că a dispune elaborarea unui plan de redresare ori o contabilizare a emisiilor de GES ar nerespecta „political question doctrine” și a respins argumentul potrivit căruia reclamanții nu ar fi epuizat căile de acțiune administrativă, subliniind că era posibilă intentarea unei acțiuni directe fără a se cere în prealabil un control administrativ. La 14 iunie 2022 (în paralel cu procedura autonomă în fața tribunalului de primă instanță) Curtea Supremă a statului american respectiv a respins cererea acestuia depusă la 10 și la 13 iunie 2022 pentru a obține un control de supervizare (supervisory control dismissing) și o moțiune de suspendare, destinată să respingă cererea de injoncțiune a tinerilor reclamanți. În acest sens, instanța supremă a subliniat că supervisory control dismissing este un recurs extraordinar și a apreciat că statul tindea astfel către „factori de urgență” pentru a justifica acest control.

La 23 mai 2023 tribunalul a respins cererile fondate pe neconstituționalitatea Montana’s statutory State Energy Policy, precum și cererea de judecată sumară formulată de statul pârât asupra ansamblului cererilor sale. Judecătorii au apreciat că reclamanții au expus fapte specifice pentru a demonstra că prejudiciile pretinse din cauza schimbării climatice erau „concrete, particularizate și distingibile de public în general” și au concluzionat că, la fel, au dovedit că ar exista „o legătură de cauzalitate rezonabil de strânsă între autorizarea de către stat a activităților legate de combustibili fosili în virtutea MEPA, emisiile de GES, schimbarea climatică și prejudiciile pretinse de reclamați” și că tribunalul ar putea acorda o reparație a acestora (prin adoptarea unei ordonanțe de anulare a dispozițiilor din Climat Change Exception). De asemenea, instanța a respins argumentele statale conform cărora numai legislatorul ar trebui să fie arbitrul constituționalității dispozițiilor litigioase (Climate Change Exception). În decizia sa tribunalul a invocat ca puncte în dezbatere următoarele elemente: 1) dacă prejudiciile reclamanților sunt rău caracterizate ori inexacte; 2) dacă emisiile de GES ale statului Montana pot să fie măsurate în mod progresiv; 3) dacă impacturile schimbării climatice asupra mediului respectivului stat pot să fie măsurate în mod progresiv; 4) dacă impacturile și efectele climatice în Montana pot să fie atribuite activităților acestui stat în materie de combustibili fosili, și 5) dacă o sentință favorabilă ar influența conduita statului și ar atenua prejudiciile reclamanților ori ar preveni alte prejudicii.

3.1. Demersul judiciar a fost favorizat și de faptul că statul american în cauză dispune de o constituție (din 1972) care consacră mediului o atenție deosebită. Constituanții au invocat în deschiderea textului legii fundamentale, adoptat în contextul general al inaugurării „erei ecologice”, mulțumirile adresate lui „Dumnezeu pentru frumusețea liniștită a statului nostru, grandoarea munților noștri, imensitatea câmpiilor unduitoare” pe care înțeleg să le conserve pentru „generațiile viitoare”. Se enunță un „ drept inalienabil” la un „mediu curat și sănătos” și mai ales se stabilește că „Statul și fiecare persoană trebuie să mențină și să amelioreze un mediu curat și sănătos în Montana pentru prezent și pentru generațiile viitoare”, în timp ce „legislatorul trebuie să prevadă măsuri adecvate pentru a proteja mediul (…) și a furniza remedii adecvate pentru a împiedica epuizarea și degradarea resurselor naturale”. Așadar, o constituție foarte modernă, care impune o obligație de rezultat. În cadrul procesului, unul din redactorii textului a explicat cum tânăra generație a presat în acest sens în urmă cu peste o jumătate de secol. De altfel, constituția din 1972 a reprezentat un fel de „mică revoluție” în Montana, fiind considerată ca o „declarație de independență față de întreprinderile miniere” care puneau statul în mari dificultăți și dominau viața economică a timpului.

Jurisprudențial, dreptul constituțional la mediu sănătos avea să fie recunoscut de Curtea Supremă a statului respectiv în 1999, printr-o hotărâre de interzicere a deschiderii unei mine de aur ce ar fi condus la poluarea cu arsenic a apelor unui râu. Va să zică, acum suntem la o a treia etapă a procesului de recunoaștere a sa, care privește atașarea la semnificațiile pe care le presupune și a dimensiunii climatice. Acțiunea judiciară a tinerilor vizează o lege federată care interzice luarea în calcul a emisiilor de gaze cu efect de seră în acordarea permiselor de exploatare minieră, în special de cărbune, Montana fiind al patrulea stat american producător de un atare combustibil fosil.

3.2. În cadrul dezbaterilor din 12–20 iunie 2023 reprezentantul Ministerului de Justiție al statului nu a încetat să repete că Montana nu poate schimba cu nimic situația climei, emisiile sale fiind „prea minuscule pentru a face cea mai mică diferență”, estimând că problema rămâne prin excelență una globală, care trebuie tratată ca atare. El a invocat, de asemenea, primatul politicului considerând că „incriminările invocate timp de o săptămână aparțin eventual spre dezlegare legislatorului și nu unui tribunal”. În fine, a afirmat că nu există legătură de cauzalitate între emisii și degradarea mediului. În pledoaria sa finală avocatul reclamanților a adăugat drepturilor de mediu pe cele la libertate religioasă, nativii americani fiind amenințați în cultura lor, dar și drepturile specifice copiilor, precum dreptul la fericire, activități în aer liber care fac ca și calitatea vieții în Montana să fie amenințată. Așadar, un plus al demersului judiciar ar consta în aceea că judecătorul ar putea impune statului să țină seama în acordarea permiselor de mediu și de emisiile de GES, o cale spre a corija dereglarea climatică.

Un alt obiectiv deosebit de important este acela de a face școală de-a lungul SUA. Astfel, statul Hawaii, a cărui lege fundamentală protejează mediul, ar putea ajunge la un compromis cu Our Children’s Trust, sub egida guvernatorului său democrat, într-un litigiu climatic relevant; la rândul său, Pennsylvania, templul siderurgiei și al gazului de șist, dispune de o constituție progresistă, dar nu îi pune în valoare suficient reverberațiile ecologice. Tot așa, statul New York a modificat în 2021 constituția sa prin referendum care precizează că, de acum înainte, „fiecare are dreptul la un aer și la o apă pure și la un mediu sănătos”, dar are nevoie pentru o afirmare deplină și de o confirmare jurisprudențială. În cele din urmă, așa cum afirma un avocat al reclamanților, chiar în caz de pierdere a procesului, s-a creat un important precedent privind voința cetățenilor de a utiliza pilonul judiciar în protecția mediului, inclusiv sub aspectul climei, ceea ce reprezintă în sine un progres indiscutabil.

4. Asemenea întregit tabloul contenciosului climatic global ne oferă semnale de sporire a structurării acțiunii concrete și jurisprudenței aferente, în sensul cristalizării unui proces climatic deopotrivă ca prototip procedural și fenomen judiciar global impus de realitatea ecoclimatică. Se pot decanta în urma analizelor pertinente din ce în ce mai bine argumentele juridice invocate în fața unor judecători foarte diferiți (jurisdicții naționale ori regionale, cvasijurisdicționale naționale ori internaționale, mecanisme nejurisdicționale ș.a.), identifica obstacolele deosebit de numeroase și consistente întâlnite de reclamați, cât și „ferestrele” asemănătoare deschise în sisteme juridice diferite. Tot așa, se relevă elemente semnificative ținând de justițiabilitatea revendicărilor climatice, interesul de a acționa, stabilirea unei legături de cauzalitate și delicata repartizare a părții de responsabilitate ce aparține diferitelor entități emițătoare de gaze cu efect de seră. Ca puncte comune ale deja miilor de cauze judiciare climatice se relevă receptarea prevederilor Acordului de la Paris, invocarea drepturilor fundamentale, rezonanțe climatice ale dreptului la mediu sănătos, controlul actelor reglementare, injoncțiunea reparatorie etc. În fine, referitor la doctrină, în tradiția juridică a celebrelor „Grands arrêts” francofone, se întocmesc deja culegeri de jurisprudență reprezentativă, cuprinzând eșantioane de hotărâri judecătorești cu ambiția de a pune în examinare principalele contururi ale jurisprudenței climatice. Toate acestea oferă premisele unei teorii a procesului climatic și, prin aceasta, prefigurarea unei alte fațete majore a dreptului climei.

Prof. univ. dr. Mircea Duțu
Directorul Institutului de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române
Președintele Universității Ecologice din București