Câteva observaţii privind „Sinteza celor mai importante disfuncționalități ale sistemului judiciar semnalate de avocați și propunerile de soluții posibile


Gabriel Lefter
Gabriel Lefter

Justiţia este ansamblul regulilor care perpetuează un tip de om într-o civilizaţie

Luni, 2 octombrie 2023, Uniunea Națională a Barourilor din România a transmis cele mai importante disfuncționalități ale sistemului judiciar semnalate de avocați și propunerile de soluții posibile publicate pe https://www.juridice.ro/708751/sinteza-celor-mai-importante-disfunctionalitati-ale-sistemului-judiciar-semnalate-de-avocati-si-propunerile-de-solutii-posibile.html.

Fără a intenționa a deschide o polemică în legătură cu aspectele privind procesele civile apreciez că se impun anumite observații atât privind „cele mai importante disfuncționalități” cât şi soluţiile propuse.

Se remarcă preocuparea pentru aspecte cantitative ale activității judiciare, în esenţă, privind termenele de soluționare a cererilor (… şi chestiuni privind plata onorariilor – în unele aspecte profesiile juridice sunt foarte apropiate) cu ignorarea celor legate de calitatea actului de justiţie: independenta şi imparţialitatea judecătorilor, îmbunătățirea performanțelor profesionale ale magistraţilor, promovarea în funcţii de execuţie pe baza unor criterii de competență profesională incontestabile etc. Soluționarea cauzelor în termen optim şi previzibil este doar una dinte faţetele dreptului la un proces echitabil şi, în aprecierea mea, chiar dacă una importantă nu este esenţială (pentru că, ce valoare are o hotărâre judecătorească pronunţată rapid de o instanţă care nu este independentă sau imparțială sau de către o instanţă?).

În ceea ce priveşte unele observații legate de aplicarea Hotărârii Secţiei pentru Judecători a C.S.M. nr. 2040/13 iulie 2023 privind recomandările de luare a unor măsuri de normare a muncii, acestea sunt reale şi nu ar fi trebuit să existe (spre ex.: preschimbarea termenelor de judecată pentru dosarele aflate pe rol) ori sunt o consecință firească a intenţiei de atingere a unui volum optim de muncă, care produc efecte nedorite (spre ex., fixarea primului termen pentru dosarele nou înregistrate la un interval foarte mare de timp față de data înregistrării cererii).

Apoi, deocamdată, măsurile provizorii cu caracter de recomandare din această hotărâre sunt lăsate de S.J. a C.S.M. la aprecierea conducătorilor instanțelor sub coordonarea preşedinţilor de curţilor de apel astfel că, în principiu, nu poate exista o aplicare unitară a procedurii de normare a activității la nivel naţional (dar ar trebui să existe o astfel de aplicare unitară şi previzibilă la nivel de curţi de apel).

Finalizarea şi implementarea rezultatelor unei analize referitoare la volumul optim de activitate al judecătorilor a devenit primordială, iar lipsa unui reper temporal până la care să se aplice Hotărârea S.J. a C.S.M. nr. 2040/2023 nu este decât marca inexistenţei unor strategii comune pe termen mediu şi lung ale instituţiilor responsabile prin care să ofere un răspuns coerent problemei cronice a sistemului judiciar – creşterea constantă a volumului de activitate al instanţelor judecătoreşti coroborată cu scăderea numărului personalului din justiţie.

În ceea ce priveşte unele observații legate de situaţia anterioară emiterii Hotărârii S.J. a C.S.M. nr. 2040/2023, termenele îndelungate acordate de instanțe nu se datorează exclusiv numărului redus de judecători, ci şi numărului foarte mare de dosare de pe rolul instanţelor – în anul 2022, instanțele româneşti au înregistrat un volum total de activitate de 2.972.754 de dosare, din care 2.129.827 dosare nou intrate; cele mai multe dintre dosarele noi s-au înregistrat la judecătorii – 73% şi în etapa procesuală „primă instanţă” (sau „fond”, cum profan se indică în Raportului privind starea justiției în anul 2022[1]).

În privinţa numărului de judecători, după cum reiese din Ediția din 2023 a tabloului de bord privind justiția în UE[2], România se găsește la mijlocul clasamentului privind numărul de judecători raportat la 100.000 de locuitori (24 de judecători – figura 35; prin comparaţie, sunt 130 de avocaţi la 100.000 de locuitori – figura 37), astfel că mărirea numărului de judecători nu trebuie să fie principala direcţie de acțiune (dar ocuparea cât mai rapidă a posturilor vacante, da; această ocupare rapidă nu trebuie să lase loc scăderii exigenţei profesionale la admiterea în profesie: scăderea notei minime la testul grilă la nota 6 are consecinţe vizibile în instanţe).

Soluţionarea principalelor probleme ale sistemului judiciar (durata nerezonabil de mare a proceselor, gestionarea dificilă a unui număr în continuă creștere de cazuri[3], multiplicarea costurilor actului de justiție) se poate realiza prin două tipuri de strategii: fie  sporirea numărului judecătorilor şi al personalului administrativ fie modernizarea unor norme legale şi procedurale referitoare la realizarea actului de justiție şi implementarea unor investiții în tehnologia informației.

Cum prima variantă (creșterea numărului judecătorilor) presupune în mod permanent majorarea costului actului de justiție (prin creșterea costurilor salariale cu personalul aferent, asigurarea infrastructurii necesare – sedii, dotări tehnice etc.), este evident că modernizarea dispozițiilor procedurale, implementarea unor prevederi eficiente de soluționare alternativă a litigiilor şi implementarea tehnologiei informaționale sunt, în prezent, cheia de boltă a îmbunătățirii administrării justiției.

Cred că U.N.B.R. a trebui să susţină utilizarea voluntară a metodelor alternative de soluționare a litigiilor prin promovarea unei astfel de metode care să implice avocaţii prealabil sesizării instanţei (acceptat fiind că, cel mai probabil, cvasieşecul medierii[4] se datorează opoziţiei avocaţilor şi că, în forma actuală, procedura administrării probelor de către avocaţi nu şi-a dovedit utilitatea).

În Tabloul de bord (fig. 28), România se găsește la aproape de coada clasamentului privind promovarea metodelor de soluționare alternativă a litigiilor și stimulente pentru utilizarea acestora fiind necesare: campanii de publicitate în mass-media; difuzarea de broșuri destinate publicului larg; organizarea de instanțe, la cerere, a unor sesiuni de informare specifice; instituirea unui coordonator pentru soluționarea alternativă a litigiilor în cadrul instanțelor; publicarea unor evaluări şi statistici privind utilizarea acestor metode[5]; acordarea ajutorului public judiciar şi pentru cheltuielile ocazionate de mediere; restituirea parțială a taxelor judiciare de timbru când se încuviințează acordul de mediere etc.

Poate că ar trebui ca astfel de stimulente să vizeze încurajarea folosirii procedurii privind administrarea probelor prin avocați, dar seriozitatea acestei propuneri venind chiar de la cei cărora procedura reglementată de art. 366 şi urm. C. pr. civ li se adresează este nesigură având în vedere că instituția cercetării procesului în cazul administrării probelor de către avocaţi a împlinit vârsta majoratului (fiind introdusă în introdusă în C. pr. civ 1865 prin L. nr. 219/2005) fără vreo dovadă concretă a eficienței şi utilității acestei proceduri.

În ceea ce priveşte „prelungirea nejustificată a procedurii de regularizare a cererilor de chemare în judecată” şi „maniera defectuoasă în care se aplică”, până la reţinerea în sarcina judecătorilor a comiterii vreunei „abateri grave” şi cu privire la aceste aspecte, apreciez că problemele semnalate pot fi rezolvate de colegii avocați fără intervenţia Guvernului României, Ministerului Justiției, Ministerului Afacerilor Interne, Consiliului Superior al Magistraturii, Înaltei Curte de Casație și Justiție, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau Comisiilor juridice ale Senatului și Camerei Deputaților prin respectarea literală a prevederilor art. 194 C.pr. civ.  

Nu înţeleg aversiunea viscerală a colegilor avocați faţă de procedura de regularizare a cererilor de chemare în judecată şi calificarea mențiunilor obligatorii ale cererilor de chemare în judecată ca fiind facultative.

Dacă legea impune indicarea codului numeric personal sau, după caz, codului unic de înregistrare ori codul de identificare fiscală, alăturarea dovezii calităţii de reprezentant, precizarea valorii obiectul cererii lui, după preţuirea reclamantului şi ataşarea dovezii de achitare a taxelor datorate, nu pot să concep din ce motiv superior cererile de chemare în judecată întocmite de avocaţi nu conţin aceste menţiuni şi anexe sau, dacă anumite cerinţe nu sunt cunoscute de reclamant, de ce nu conţin o precizare în acest sens.

Poate este naivă opinia mea dar, dacă cererile de chemare în judecată întocmite de avocaţi ar cuprinde toate menţiunile obligatorii, nu cred că s-a mai putea desfășura procedura regularizării.

În ceea ce priveşte „ineficiența practică a legislației ajutorului public judiciar”, (fără a antama aspectul important al pragului minim stabilit de venit de 25% din salariul de bază minim brut pe ţară) această afirmaţie este fundamental eronată, analiza statistică a activității instanţelor contrazicând flagrant afirmaţia că actualul sistem nu permite justițiabililor care au nevoie de asistență juridică să acceadă la aceasta.

Astfel, pe site-ul www.rejust.ro există peste 48.000 de cauze având ca obiect cerere ajutor public judiciar şi reexaminare ajutor public judiciar, iar dintre acestea peste 33% sunt admise şi 30% sunt respinse (un procent de 32,92% au înregistrate „alte soluţii” – admise în parte, respinse în parte etc.); de aceea, cum numărul cererilor de ajutor public judiciar admise depășește cu 10% numărul cererilor de ajutor public judiciar respinse, nu se poate susţine că mecanismul ajutorului public judiciar este inoperant.

În ceea ce priveşte „modificarea legislației taxelor de timbru, astfel încât justițiabilii să beneficieze de facilități la plata taxelor de timbru în cauzele în care sunt asistați/reprezentați de avocați”, O.U.G. 51/2008 nu condiţionează beneficiul acestor facilitaţi de existența unui avocat ales al părţii şi nicio instanţă nu ar refuza o astfel de cerere doar pentru că partea este asistată/reprezentată de avocat… desigur, dacă există o şi chitanţă de plată a onorariului avocatului – care depășește câteodată de mai mult mai multe ori cuantumul taxelor judiciare de timbru – se poate pune în discuţie veracitatea afirmaţiei că titularului cererii de ajutor public judiciare îi este pusă în pericol întreţinerea sa ori a familiei sale, dar aceasta nu are legătură cu simpla existență a avocatului ales.

În ceea ce priveşte „calificarea ca abatere disciplinara gravă a nerespectării termenului de pronunțare și de redactare a hotărârilor, prevăzut de codurile de procedură și în legile speciale”, o astfel de abatere disciplinară există (e adevărat, nu „gravă”), art. 271 din Legea nr. 304/2022 incriminând nerespectarea în mod repetat şi din motive imputabile a dispoziţiilor legale privitoare la soluţionarea cu celeritate a cauzelor (lit. g) şi neredactarea sau nesemnarea hotărârilor judecătoreşti, din motive imputabile, în termenele prevăzute de lege (lit. q). De asemenea, există o bogată jurisprudenţă a secției pentru judecători în materie disciplinară privind sancționarea magistraților pentru astfel de fapte, astfel că nu înăsprirea regimului sancționator este necesară ci, mai degrabă, eliminarea cauzelor care au concurat la reţinerea unor astfel de abateri: scheme inadecvate de personal, volum exagerat de muncă etc.

Unele propuneri ar putea fi utile în contextul existenţei unei normări a muncii judecătorului („cantitatea de muncă necesară pentru efectuarea operaţiunilor sau lucrărilor de către o persoană cu calificare corespunzătoare, care lucrează cu intensitate normală, în condiţiile unor procese tehnologice şi de muncă determinate” art. 129 C. muncii):

– „reglementarea în cuprinsul art. 200 C.proc.civ. a unor termene imperative în care instanța trebuie să parcurgă procedura de regularizare a cererilor”: ar fi posibilă înlocuirea verificării „de îndată” de la alin. (1), cu un termen maxim de până la „XX zile”; instituirea obligaţiei explicite ca trimiterea dosarului completului specializat competent sau, după caz, secţiei specializate competente din cadrul instanţei sesizate de la alin. (3) şi comunicarea de la alin. (3) să se facă în ziua verificării de la alin. (1);

– regândirea sistemului de calcul al taxelor judiciare de timbru în materie de partaj (deşi propunerile vizează mai mult o chestiune de aplicare a dispoziţiilor legale criticate; apoi, părțile au posibilitatea partajului amiabil care este la fel de oneros din perspectiva taxelor dar mult, mult mai rapid şi mai puţin costisitor per ansamblu);

– stabilirea unei taxe fixe în căile de atac în toate cazurile în care procesul de fond se soluționează prin excepții – art. 25 din OUG 80/2013 stabileşte o taxă fixă pentru situaţiile de anulare a cererii ca netimbrată, nesemnată sau pentru lipsa calităţii de reprezentant sau de respingere a cererii ca prematură, inadmisibilă, prescrisă sau pentru autoritate de lucru judecat; propunerea pare viabilă, neexistând o judecată în fond nici in cazul celorlalte excepţii (totuși nu văd din acesta nu motiv pentru “O zi fără avocaţi”).

– stabilirea unor norme cu caracter obligatoriu în privința organizării ședinței de judecată – eficientizarea activizații avocaţilor are aceleaşi imperative ca eficientizarea activizații judecătorilor; cum știu că măsurile propuse se pot aplica de unele instanţe cred că se pot aplica de toate instanţele;

– instituirea unei proceduri de achitare a onorariului curatorilor.

Avocaţii şi judecătorii îşi desfăşoară zilnic activitatea în instanţe şi observă dificultățile cu care se confruntă cetăţeanul privind accesul la justiţie şi, mulţumită acestei experienţe nemijlocite se află într-o poziţie privilegiată pentru a înţelege ce schimbări sunt necesare şi modul în care pot fi eficienţi în îmbunătăţirea calităţii serviciului public al justiție, asigurarea celeritatea şi practicii unitare hotărârilor şi, în final protejarea independenţei judiciare.

Inițierea unui dialog nu duce la nimic dacă planurile de gândire nu coincid.


[1] Conform Raportului privind starea justiției în anul 2022 disponibil aici.
[2] Disponibil în limba engleză aici.
[3] A se vedea ilustrativ ce implică activitatea unui judecător în A. Ene în Despre (NE)normarea muncii în instanțe publicat pe juridice.ro.
[4] Pe site-ul www.rejust.ro există 319 cauze prin care se încuviințează/consfințește un acord de mediere în materie civilă dintr-o bază de date privind hotărâri pronunţate în 2011-2023.
[5] Pe site-ul Consiliului de Mediere nu se găsesc nici un fel de statistici privind activitatea de mediere în România (numărul de dosare deschise de mediatori, numărul de proceduri finalizate, numărul de acorduri care au fost încuviințate de instanţe, materiile în care s-au încheiat acorduri de mediere etc.); este surprinzătoare această scăpare a Consiliului care ar trebui să știe că dacă ceea ce poate fi măsurat, poate fi realizat, atunci ceea ce nu poate fi evaluat şi nu este viabil, funcțional.


Jud. dr. Gabriel Lefter, Curtea de Apel Constanţa