2,569 citiri

Observații elementare în privința infracțiunii de infectare a apei (art. 356 NCP)

poza 2O recentă decizie a Curții de Apel București, secția I Penală (dec. 2016), ne arată o surprinzătoare și nefericită ignoranță în materia infracțiunii de infectare a apei (ex-art. 311 C. pen. 1969, art. 356 NCP), cu consecințele juridice concrete aferente unei atari situații.

Astfel, cu o aroganță demnă de o cauză mai bună, în ciuda observațiilor formulate și a bibliografiei citate de apărare, „Curtea observă în primul rând că urmarea imediată este o componentă a laturii obiective specifică infracțiunii de rezultat și nu de pericol, așa cum este infracțiunea de infectare a apei”. Mai modestă, instanța de fond constatase că „acțiunea inculpatului… realizează elementul material al infracțiunii de infectare a apei, urmarea imediată constând în starea de pericol pentru sănătatea publică”.

Răspunsul corect și evident îl găsim în orice lucrare de drept serioasă, consacrată problemei. Recurgem la clasica „Explicații teoretice ale Codului Penal român” de V. Dongoroz și colab. (vol. IV, partea specială, Editura Academiei Române, București, 1972, p. 605) unde se poate citi la Secțiunea a V-a – Infectarea apei: „Pentru întregirea laturii obiective este necesar ca acțiunea de infectare a apei să aibă, ca urmare imediată, alterarea în așa fel a apei încât aceasta să devină dăunătoare pentru sănătatea oamenilor, a animalelor sau a plantelor… Pentru existența urmării imediate este suficientă potențialitatea dăunătoare a apei infectate.”

Desigur, spre înțelegerea deplină a problemei sunt necesare explicații, ținând în special de infracțiunile contra sănătății publice săvârșite prin intermediul mediului poluat (în cazul de față, apa). Dar până atunci, un lucru este evident: nevoia de a recurge întotdeauna la clasici și la lecturi de specialitate!

Prof. univ. dr. Mircea Duțu, avocat