Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României împlinește 70 de ani


Stefan Deaconu

Acum 70 de ani, prin Decretul nr. 495/1953, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 49/26.11.1953, se înființa Comisia de Arbitraj (actuala Curte de Arbitraj Comercial Internațional) de pe lângă Camera de Comerț a Republicii Populare Române. Totodată, prin acest Decret, se reorganiza și Camera de Comerț Exterior a Republicii Populare Române (înființată prin Decretul nr. 444/1949) sub denumirea de Camera de Comerț a Republicii Populare Române.

Comisia de Arbitraj (actuala Curte de arbitraj) avea drept scop rezolvarea litigiilor patrimoniale izvorâte din operațiuni de comerț exterior, fiind alcătuită din 15 membri numiți de Prezidiul Camerei de Comerț dintre personalitățile de frunte ale epocii. Tot Prezidiul Camerei de Comerț numea președintele și locțiitorul președintelui Comisiei de arbitraj, din rândul membrilor Comisiei.

Primul Președinte al aceste Comisii a fost Ion Gheorghe Maurer (1953-1960), viitorul Prim-ministru al Guvernului României din perioada 1961-1974; fost ministru de externe (1957-1958) și fost Președinte al Consiliului de Stat (1958-1961). La conducerea acestei Curți i-au succedat apoi Traian Ionașcu (1960-1980) profesor și membru titular al Academiei Române, Tudor Radu Popescu (1980-1993) profesor și membru titular al Academiei Române, Victor Babiuc (1993-2008) profesor și fost ministru al justiției, Adrian Severin (2008-2010) profesor și fost ministru al afacerilor externe, Viorel Mihai Ciobanu (2010-2012) profesor și decan al Facultății de Drept a Universității din București, Bogdan Olteanu (2012-2014) viceguvernator al Băncii Naționale a României și profesorul Viorel Roș (2014-2015).

De-a lungul celor 70 de ani de existență, Curtea de arbitraj a fost condusă așadar, de către personalități de seamă ale vieții juridice din România, multe dintre ele fiind profesori universitari. Totodată, în cadrul Curții de arbitraj au activat de-a lungul timpului numeroși arbitri, mari personalități ale culturii juridice și economice din România, foști și actuali membri ai Academiei Române și ai Academiei de Științe Juridice din România, foști judecători ai Curții de Justiție a Uniunii Europene și ai Curții Europene a Drepturilor Omului, foști președinți ai Curții Constituționale a României și foști judecători ai Înaltei Curți de Casație și Justiție, profesori universitari, menționând aici, doar câțiva, cu titlu de exemplu pe: Octavian Căpățână, Ion Nestor, Eugen Barasch, Mihail Eliescu, Ilie Stoenescu, Salvador Brădeanu, Ion Filipescu, Francisk Deak, Constantin Stătescu, Ion Băcanu, Yolanda Eminescu, Savelly Zilberstein, Viorel Mihai Ciobanu, Gheorghe Beleiu, Grigore Florescu, Victor Tănăsescu, Stanciu Cărpenaru, Șerban Beligrădeanu, Brândușa Ștefănescu, Marin Voicu, Liviu Pop, Camelia Toader, Corneliu Bîrsan, Lucian Mihai, Augustin Zegrean, Dragoș Sitaru, Marian Nicolae, Smaranda Angheni, Gheorghe Buta sau Ioan Chelaru.

Încă de la începutul activității sale, Curtea de arbitraj a funcționat ca o justiție alternativă la justiția exercitată de instanțele statale, având competența de a rezolva litigiile patrimoniale izvorâte din operațiunile de comerț exterior dintre întreprinderile de stat pentru comerțul exterior și persoanele fizice sau juridice străine, dacă părțile alegeau calea arbitrajului și dacă acordurile internaționale prevedeau această cale. Părțile aflate în litigiu aveau dreptul, ca și acum, să-și aleagă arbitrul, iar în cazul în care nu o făceau, arbitrul era desemnat de către președintele Curții. De asemenea, în cazul arbitrajelor cu mai multe părți (mai mulți reclamanți sau mai mulți pârâți), reclamanții sau pârâții, după caz, aveau dreptul să-și aleagă un singur arbitru. În caz de neînțelegere, arbitrul era desemnat de către președintele Curții. Supraarbitrul era desemnat de către cei doi arbitri aleși de părți, iar în caz de neînțelegere, de către președintele Curții. Hotărârile Curții erau definitive și executorii fiind executate, în țară potrivit Codului de procedură civilă, iar în străinătate potrivit tratatelor sau acordurilor internaționale.

De-a lungul timpului, România a devenit parte a unor tratate, convenții sau acorduri internaționale în domeniul arbitrajului, dintre care amintim: Protocolul de la Geneva din 1923 privitor la clauzele de arbitraj, ratificat de România la 12 martie 1925; Convenția de la Geneva din 1927 privind executarea sentințelor arbitrale străine, ratificată de România la 22 iunie 1931; Convenția de la New York din 1958 privind recunoașterea și executarea sentințelor arbitrale străine, la care România a aderat în anul 1961 prin Decretul nr. 186/1961; Convenția europeană de arbitraj comercial internațional, încheiată la Geneva în 1961 și ratificată de România prin Decretul nr. 281/1963 sau Convenția de la Washington din 1965 pentru reglementarea diferendelor relative la investiții între state și persoane ale altor state, ratificată de România prin Decretul nr. 62/1975. Acestora li se adaugă Regulile de arbitraj UNCITRAL (versiunea 1976, 2010 și 2013) și Legea model UNCITRAL privind arbitrajul comercial internațional (versiunea 1986 și 2006) aplicabile de România în calitate de stat membru al ONU.

Semnarea sau aderarea la asemenea tratate, acorduri sau convenții internaționale arată deschiderea pe care România a avut-o de-a lungul timpului pentru arbitrajul comercial internațional și tradiția Curții de Arbitraj Comercial Internațional în promovarea și consolidarea arbitrajului comercial internațional. Tot ca semn al deschiderii Curții pentru promovarea și consolidarea arbitrajului comercial internațional, merită evidențiate și cele peste 30 de Acorduri de cooperare pe care Curtea le-a semnat de-a lungul timpului cu instituții similare din alte state.

În contextul aniversării celor 70 de ani de existență a Curții, se cuvine a fi amintit și rolul aceste instituții pe care l-a jucat în perioada comunistă, de a fi fost ,,o insulă în care Codul comercial de la 1887 și, în general, legislația comercială au continuat a fi aplicate în soluționarea unor litigii’’ așa cum spunea regretatul Ion Băcanu la aniversarea Curții la 45 de ani de existență. Așadar, nici măcar în perioada comunistă, spiritul arbitrajului comercial internațional nu a încetat să existe, ba mai mult, arbitrajul comercial a ținut tot timpul pasul cu evoluțiile internaționale din acest domeniu, iar jurisprudența arbitrală creată de Curtea de arbitraj a jucat un rol important în promovarea economiei de piață de după 1990.

În momentul de față, arbitrajul comercial desfășurat de către Curtea de Arbitraj Comercial Internațional este grefat pe dispozițiile Codului de procedură civilă și pe Regulile de procedură utilizate de către această Curte. Actualele Reguli care guvernează procesul arbitral sunt aliniate tendințelor existente la nivel internațional în sensul adaptării lor la nevoile și cerințele mediului de afaceri.

Mediul economic și modelele de afaceri evoluează rapid sub impactul dezvoltării tehnologiei și al digitalizării, influențând relațiile comerciale și nevoia de a soluționa rapid litigiile. În acord cu aceste tendințe, strategia Curţii de arbitraj din ultimii ani a presupus implementarea continuă a unei serii de acţiuni menite să determine mediul de afaceri să apeleze la arbitrajul comercial ca la o formă rapidă şi eficientă de rezolvare a litigiilor.

Am convingerea că arbitrajul comercial se va consolida în anii care urmează, iar Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional îşi va menţine poziţia de instituţie credibilă cu oameni integri şi profesionişti.

La mulți ani Curții de Arbitraj Comercial Internațional și viață lungă!

Prof. univ. dr. Stefan Deaconu
Preşedintele Curţii de arbitraj comercial internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României