După ce, printr-o decizie istorică din 14 octombrie 2022, Consiliul de Stat (instanța supremă de contencios administrativ) din Franța a statuat clar distincția între simpla analiză juridică și complexa cercetare științifică în materie (susceptibilă de susținere publică), iată că primul studiu, realizat și publicat de (relativ) recent înființatul Institut de Studii și Cercetări privind Dreptul și Justiția (IERDJ sau Institutul) ne sugerează, la rândul său, adevăratele priorități tematice ale preocupărilor reflecției în domeniu. Este vorba de un subiect care, la prima vedere, ar mira pe partizanii imobilismului gândirii juridice și tehnicismului pozitivist de la noi, dar care exprimă adevăratele provocări nu numai ale doctrinei franceze și occidentale pertinente, ci și perspective ale progresului juridic în general, respectiv drepturile generațiilor viitoare! [Institut de Études et de la Recherche sur le Droit et la Justice, Droit(s) des générations futures, S. Djemni-Wagne, V. Vanneau (dir.), Paris, 2023].

Bazându-se, așadar, pe lucrările grupului de experți – cercetători științifici, practicieni ai justiției și reprezentanți ai societății civile – promotor al proiectului de cercetări, studiul invocă originile conceptului, îi relevă și dezvoltă semnificațiile și se concentrează asupra aplicării sale în materia dreptului mediului. Într-o perspectivă evolutivă asistăm la surprinderea modului în care această noțiune a emers și s-a difuzat progresiv în dreptul dur și în soft law și la o încercare de a răspunde la întrebarea privind modul în care respectiva idee se traduce juridic și se exprimă practic în planul novator al normativității ecologice. Așa cum precizează coordonatorii cercetării și ai volumului, nu este vorba numai de o cercetare academică, ci și de fructul conjugat al unei reflecții interdisciplinare între universitari și practicieni ai dreptului (avocați și magistrați). Urmând o atare perspectivă, cercetarea și concluziile sale au fost supuse în prealabil, deopotrivă, prezentării și dezbaterii în cadrul adunării generale a Consiliului Național al Barourilor din 10 martie 2023 (prin comisia sa prospectivă și pentru inovare), după care au fost discutate în cadrul catedrei de excelență CNRS Normandie pour la Paix, supusă procedurii de definitivare și acreditare specifică unor atari demersuri interdisciplinare.

1. Protecția mediului – subiectul privilegiat. Înainte de toate se ridică problema: cum să înțelegem natura drepturilor generațiilor viitoare? După Al Doilea Război Mondial conștiința vulnerabilității speciei umane față de efectele forței tehnologice a condus la identificarea unei responsabilități față de umanitatea viitoare. Aplicată la locuibilitatea planetei și cea a viului, în general, dincolo de omenire, această noțiune nu ar cuprinde de altfel numai viitorul, pentru că „noi trăim deja în unele condiții ale generațiilor viitoare” și experimentăm astfel consecințele degradării entităților naturale. Dintr-o atare perspectivă considerațiile se amplifică și se aprofundează. Animată de un sentiment de responsabilitate intergenerațională, recunoașterea drepturilor generațiilor viitoare exprimă o idee care cunoaște un ecou crescând și devine o preocupare prioritară în societate. Un număr sporit de actori apără în acest fel principiul potrivit căruia generațiile actuale au îndatorirea de a proteja drepturile generațiilor viitoare și ale asigura recunoașterea și efectivitatea. Dacă cel mai adesea se face referință la acest principiu în materia de mediu și climă, în special după emergența noțiunii de dezvoltare durabilă, el este în același timp subadiacent tuturor subiectelor care comportă o dimensiune transgenerațională, precum: patrimoniu cultural, sănătate și bioetică, impactul tehnologiilor digitale, inteligența artificială și capriciile ei, datoria publică etc. Tot așa, dacă responsabilitatea generațiilor actuale față de cele viitoare e menționată în numeroase tratate și declarații internaționale (Convenția UNESCO privind patrimoniul mondial cultural și natural din 1971, Convenția privind diversitatea biologică, Convenția-cadru privind schimbările climatice ori Declarația de la Rio, toate trei din 1992 etc.), noțiunea de dezvoltare durabilă și referințe la generațiile viitoare s-au difuzat, de asemenea, și în constituțiile mai multor țări, peste 60 în prezent. Așa, de exemplu, în Franța, Carta Mediului, atașată în 2003 preambulului Constituției din 1958, prevede că „în scopul de a asigura dezvoltarea durabilă, opțiunile destinate să răspundă nevoilor prezentului nu trebuie să compromită capacitatea generațiilor viitoare și a altor popoare de a satisface propriile lor nevoi. În același timp sunt în pregătire documente internaționale menite să abordeze o atare problematică.

2. Probleme juridice rămase încă spre soluționare. Studiul și volumul care îl adăpostește pun în evidență și dificultățile legate de recunoașterea drepturilor generațiilor viitoare în plan juridic. Prin urmare, marea dilemă care se ridică în această privință este aceea: cum traducem în drept o atare idee? Cum extindem câmpul dreptului actual la protecția juridică a viitorului, a umanității în devenire? Justiția intergenerațională se dezvoltă lent pentru că ea nu corespunde anumitor principii ale dreptului internațional dominant, se sublinia în raportul întocmit în acest context problematic de Consiliul Național al Barourilor. Sistemele juridice sunt concepute în așa fel încât trebuie să se probeze că o anumită persoană a suportat un prejudiciu, că o alta e la originea lui, ceea ce e dificil atunci când e vorba de unul potențial. Or, generațiile viitoare nu sunt o persoană juridică titulară de drepturi, nici un subiect de drept capabil să le exercite. Aceasta presupune să se recunoască un interes generațiilor pe care îl protejează dreptul și implică „definirea a ce drepturi sunt protejate, cine e titularul drepturilor și cine poate să reprezinte titularii acestor drepturi pentru a le exercita”. În concret, precizează autorii studiului, judecătorului i se ridică trei întrebări principale: au generațiile viitoare un interes de a acționa? Cum să înțelegem dauna provocată generațiilor viitoare în raport cu condițiile cerute prejudiciului reparabil? Cum punem în aplicare repararea prejudiciului adus generațiilor viitoare? Grupul de lucru constată în concluziile sale că „în marea conversație mondială a judecătorilor” unele din fundamentele juridice, pe care mulți dintre ei își sprijină deciziile, sunt strâns legate între ele. E vorba, în special, de noțiunea de ireversibilitate (și spolierea ce decurge de aici pentru generațiile viitoare), de principiul de solidaritate intergenerațională (care permite în parte să se răspundă chestiunii interesului de a acționa, din faptul legăturii între generațiile prezente și viitoare) și de îndatorirea de vigilență (ori duty of care) ce este utilizată, deopotrivă, atât contra întreprinderilor, cât și împotriva statelor, cu precădere în contenciosul climatic.

3. Rolul jurisprudenței. Raportul de cercetare publicat acordă un loc larg dezvoltărilor aferente noțiunii de drept al generațiilor viitoare, în jurisprudența diferitelor țări instanțele judecătorești confruntându-se adesea cu emergența acestei idei, adusă de societatea civilă în pledoariile sale, din ce în ce mai frecvent și mai apăsat, susținute în fața jurisdicțiilor. Acțiunile în justiție care invocă în mod direct ori indirect interesul generațiilor viitoare se multiplică, întemeindu-se pe principii și norme reieșite din drepturile naționale ori din convenții interstatale pertinente. În fața unor asemenea cereri de justiție intergenerațională, în jurisprudență, inclusiv în cea constituțională, au fost deschise semnificative hotărâri ce cuprind interpretări extensive ale unor noțiuni care există în dreptul național ori care conferă o forță constrângătoare unor dispoziții adoptate în cadrul acordurilor interstatale. O altă particularitate a respectivului contencios rezidă în aceea că, în calitate de reclamantă, societatea civilă se sprijină adeseori pe cei mai tineri, inclusiv pe copii, pentru a aduce în pretoriu atari revendicări. Și din această perspectivă judecătorii sunt înclinați să recunoască un interes de a acționa tinerelor generații, care sunt un fel de reprezentări ale celor care vin și, în cele din urmă, primele interesate în mod direct și în timp.

Astfel, calea a fost deschisă în această privință de Curtea Supremă din Filipine în 1993, dând câștig de cauză reclamanților care cereau oprirea supraexploatării pădurilor în numele generațiilor viitoare. Au urmat apoi mai multe decizii favorabile apărătorilor mediului, în acțiuni motivate prind drepturile generațiilor viitoare pronunțate în America Latină (în special în Brazilia și Columbia). În Europa, hotărârea definitivă pronunțată în cauza Urgenda contra Olanda (2019) ordona statului să-și reducă emisiile de gaze cu efect de seră bazându-se pe drepturile omului. Ea a inspirat, la rându-i, mai multe acțiuni similare promovate în alte state. În 2021, în Germania, Curtea Constituțională de la Karlsruhe a cenzurat dispoziții ale legii federale privind protecția climei întrucât „aduceau atingere libertăților reclamanților, din care unii sunt încă foarte tineri”. În anul următor, în Franța, Consiliul Constituțional a statuat că „numai cu nerespectarea art. 1 din Carta Mediului…. opțiunile destinate a răspunde nevoilor prezentului nu trebuie să compromită capacitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile lor nevoi”.

4. Cauzele pertinente inițiate în cadrul Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO). Atari litigii au fost aduse și în fața CEDO, care va trebui să pronunțe decizii relevante în trei cauze privind schimbările climatice pe care le-a încredințat spre soluționare marii Camere. În cauza Duarte Agostinho c. Portugaliei și alte 32 de state (CEDO, 13 noiembrie 2020, nr. 39371/20), 6 tineri portughezi reproșează acestor țări membre ale Consiliului Europei inacțiunea lor față de încălzirea climei. În cauza Verein KlimaSeniorinnen Schweiz c. Elveția (CEDO, 29 martie 2023, nr. 53600/20) sunt persoanele vârstnice suferind de probleme de sănătate (regrupate în această asociație) care acuză Elveția de a nu le fi protejat în mod suficient împotriva efectelor încălzirii globale. Iar în cauza Carême c. Franței (CEDO, 7 iunie 2022, nr. 7189/21) fostul primar al Comunei Grande-Synthe și ales ecologist, Damien Carême, denunță insuficiența politicii climatice a statului francez care fusese deja condamnat pentru același lucru de Consiliul de Stat, în cazul Affaire du siècle.

5. Un pact pentru viitor, bazat pe solidaritatea intergenerațională. În cadrul „Summit-ului Viitorului”, care urmează să se desfășoare în septembrie 2024 la inițiativa Secretarului general al ONU, e prevăzut ca șefii de state și de guverne să semneze un „pact pentru viitor”, care să reliefeze solidaritatea între generațiile actuale și cele viitoare. Publicată în martie 2023 și intitulată A reflecta și a acționa pentru generațiile viitoare, nota de orientare nr. 1 a programului comun al Națiunilor Unite precizează că în cadrul reuniunii va fi propusă în special adoptarea unei „declarații pentru a defini îndatoririle noastre față de generațiile viitoare și a-i da o traducere concretă”, de a crea „o instanță interguvernamentală specială însărcinată să promoveze aplicarea declarației și a pune în comun cele mai bune practici pertinente” și de a desemna „un trimis special spre a constitui o voce a generațiilor viitoare la nivel mondial”. Ideea de a numi un apărător al drepturilor generațiilor viitoare la nivelul Națiunilor Unite a fost deja lansată în anii 1980–1990. Viitorul ne va spune, așadar, dacă a venit timpul de a conferi „o voce” oficială specială generațiilor viitoare, instituționalizată și fermă în pozițiile sale.

6. Crearea premiului „Avocatul generațiilor viitoare”. După prezentarea raportului de cercetare în cadrul comisiei sale prospective și pentru inovație, Adunarea generală a Consiliului Național al Barourilor a adoptat, la 10 martie 2023, o rezoluție privind promovarea rolului avocatului în privința drepturilor generațiilor viitoare. Organismul reprezentativ al avocatului, care s-a angajat „să-și exercite rolul său de influență pe lângă autoritățile publice și a poziționa profesia de avocat în acest domeniu, atât în faza preventivă, cât și în cea judiciară”, a propus să „promoveze drepturile generațiilor viitoare pe lângă societatea civilă prin orice mijloace și în special prin campanii de informare și de comunicare, precum și participarea la evenimente” și de a însoți „stabilirea de formare inițială și continuă a avocaților purtând asupra temei drepturilor generațiilor viitoare”. S-a decis, totodată, să se creeze premiul Avocatul generațiilor viitoare, acordat purtătorilor de robă ce se disting în acest domeniu.

7. Alte arii tematice de cercetare. Reunită la 5 octombrie a.c., sub președinția lui Pierre Moscovici, Prim prezidentul Curții de Conturi a Franței, adunarea generală a IERDJ a adoptat programul științific pentru anul 2024, bazat pe patru noi axe de cercetare. Prima se referă la o analiză a noțiunii de consimțământ. Acesta tinde să se manifeste cu intensitate în mai multe domenii, începând cu cele tradiționale, cu accente deosebite în chestiunile de ordin sexual, dar și în materie medicală, prezente, de exemplu, în timpul crizei sanitare aferente pandemiei de Covid-19 și al campaniilor de vaccinare. El se aplică, totodată, în domeniul digital și în cel al neuroștiințelor și are nevoie de noi abordări. Un alt subiect ce va fi lămurit se referă la raporturile dintre drept, justiție și spațiu, care ar putea să se decline în jurul a trei probleme principale:  reglementarea spațiilor slab antropizate (poli, spații maritime, spațiul extraatmosferic), guvernanță teritorială și justiție spațială și toate mizele juridice din jurul cyberspațiului. A treia axă privește o mai bună documentare și analiză a accesului la munca persoanelor plasate sub controlul justiției. Această temă rămâne de actualitate în mod deosebit în legătură cu crearea recentă, în Franța, a contractului de ocupare penitenciară. Accentul va fi pus pe aspecte mai puțin studiate ale problemei, cum ar fi: care sunt nevoile populației vizate? Dar finalitățile de acces la muncă pentru persoanele plasate în această situație, instituționale, de inserție, prevenirea recidivei, finalitățile pentru persoanele penitenciare în termeni de „gestiune” a detenției, pentru primii vizați și anturajul lor (venituri, stabilitate etc.)?

În fine, ultima propunere aprobată în acest cadru a vizat tema prioritară sănătate și mediu, continuând astfel preocuparea permanentizată a Institutului în materie ecologică. Legăturile juridice între cele două noțiuni trebuie să fie precizate: dreptul la un mediu sănătos, sănătatea mediului – categorii forjate de Organizația Mondială a Sănătății în 1994 – conceptul de „sănătate durabilă” apărut în 2022: respectivele conexiuni se concertează cu dezvoltarea unei abordări a sănătății mai globale (nu numai ca absență a bolii) și probele impacturilor degradării mediului asupra sănătății. Simpla trecere în revistă a temelor supuse studiului și dezbaterii în acest context e de natură a ne releva, odată în plus, că veritabila cunoaștere și cercetare științifică a dreptului nu înseamnă, și în orice caz nu se reduce la buchisirea procedurii divorțului, enumerarea obligațiilor vânzătorului sau a celor corelative ce revin cumpărătorului și nici măcar calculul cotelor de moștenire! Ea presupune exclusiv și absolut noutate, creativitate și progres juridic, greu de obținut prin simpla citire și interpretare a unui text legal!

7.1. În privința temelor plurianuale ce vor fi continuate sub diferite forme și anul viitor, acestea sunt: drept, justiție și digital (cu aspecte prioritare legate de efectele inteligenței artificiale asupra profesiilor juridice, precum și noile configurări ale ședinței de judecată generate de către digital); meseriile dreptului și ale justiției (un subiect de actualitate e în acest sens cel al Femeilor și Justiția, care se referă la problema feminizării justiţiei și egalitatea femei-bărbați, ce va fi lărgită și la cea a chestiunii femeilor justițiabile); justiția economică (cu aspecte tematice legate de  instrumentele de analiză a conformității stipulațiilor, smarts contracts, tranzacția penală); justiție și război (ciclu de seminarii tematice care se va termina prin o publicație).

7.2. În cadrul primului bilanț al activității Institutului s-a relevat faptul că în cei aproape doi ani de funcționare a acestuia s-a intensificat munca de cercetare și s-au explorat noi tematici purtătoare de progres științific și inovante pentru actorii dreptului și justiţiei, dar și pentru așteptările justițiabililor. Concentrându-se asupra înțelegerii mizelor juridice contemporane, IERDJ a acordat o atenție deosebită comunicării, valorificării rezultatelor investigațiilor și producerii de evenimente pertinente sub diferite formate (colocvii, conferințe, zile de studii, ateliere și seminarii), ilustrând necesitatea schimburilor între universități, cercetători, jurisdicții, profesioniști, responsabili publici sau cetățeni.

Concluzia generală: importanța crucială a cercetării privind dreptul și justiția pentru dezvoltarea societății, marcată și de noile axe de reflecție preconizate și necesitatea amplificării influenței pe care activitatea Institutului o generează deja.

8. Exemplul IERDJ. Analiza modelului instituțional de cercetare științifică juridică oferit de IERDJ ne permite decelarea câtorva concluzii semnificative, cu valoare de proiect. Obiectul conferit și asumat este revelator: promovarea unei reflecții originale și prospective, dezvoltarea cercetării și susținerea sa, precum și mobilizarea și difuzarea de cunoștințe asupra normelor, a reglementării juridice, misiunilor și funcționării justiţiei în toate câmpurile disciplinare pertinente. Obiectivul declarat îl constituie deschiderea relațiilor între specialiști, profesioniștii dreptului și justiţiei și instituțiile și autoritățile publice care se ocupă de atari probleme. Pentru aceasta s-a ales o formă juridică particulară, respectiv cea de grup de interes public de drept francez, statut ce îi permite să coaguleze în jurul unui obiectiv comun actori statali și privați, oferind astfel un instrument interesant pentru a reuni interesele și perspectivele diferite asupra chestiunilor de drept și de justiție. Pretenția afișată de fondatorii săi e și ea relevantă: una deopotrivă de think tank public și un institut de cercetări de nivel internațional, garanții de independențe și ambiții științifice; deschis cercetării fundamentale, dar și cu o importantă componentă de cercetare aplicată asupra dreptului și justiției, investigațiile trebuind să aibă un impact soicetal, efortul deschiderii cunoașterii juridice pentru binele comun.

Am optat pentru reținerea și prezentarea ca nou model instituțional de cercetare juridică științifică concret pe cel francez având în vedere aproprierea tradițiilor noastre în materie, ale școlii românești de drept și avansului pe care îl prezintă în context internațional știința juridică franceză. Însă, sensul reformei, statutul, modalitățile de abordare, obiectul și obiectivele urmărite în relansarea cercetării științifice în materie sunt asemănătoare, dacă nu în multe privințe identice la nivel european și occidental, în general.

Așadar, să recapitulăm datele esențiale: statut juridic preponderent public, menit să asigure independența reflecției; desfășurarea de  cercetări fundamentale, dar cu rezonanțe aplicative, ecuație evocată și de binomul obiectului – drept și justiție –; impactul societal al concluziilor demersului de cercetare și deschiderea acestora ca bun comun; dominanta inter și transdisciplinarității; caracterul rezultatelor de a fi de aplicabilitate imediată și prioritatea acordată nevoilor societății; dialogul dintre specialiști, profesioniștii dreptului, societatea civilă (inclusiv justițiabili).

9. Concluzii posibile. Experiența franceză, care poate fi însoțită de cazuri similare și din alte țări europene și occidentale, în general ne arată și la noi stringența reformării până la refondare a sistemului cercetării științifice juridice, în consens cu noile exigențe societale, inclusiv ale progresului juridic ca atare. Liniile directoare ale unui atare necesar demers se circumscriu, deopotrivă, la cel puțin patru orizonturi: cadru de desfășurare, modalitate de înfăptuire, conținut tematic și finalități urmărite. Referitor la primul element, este de domeniul evidenței că asocierea obligatorie a dreptului cu justiția, în ecuația obiectului asumat, presupune descinderea reflecției aferente din zonele, până acum cvasiexclusiv ale incintelor academică și universitară, în cadrul complex cercetare-practică judiciară (viața juridică în sens larg) și societatea civilă (inclusiv, dacă nu în primul rând, sectorul justițiabililor). Investigația ca simplu exercițiu de continuare și de modelare a ideilor abstracte, cu rezultate de sertar sau de maximă receptare în paginile unei publicații de supraspecializare, nu-și mai poate permite luxul unei existențe izolate, ci e somată să producă și rezonanțe practice. Noua formulă – studiu și cercetare privind dreptul și justiția –, deja afișată în titulatura recentă dominantă a entităților de profil, se impune a fi tradusă și exprimată și în celelalte componente ale proiectului reformator. Astfel, în privința modalității de desfășurare, aceasta implică constituirea unor grupuri de lucru interprofesionale și interdisciplinare, după caz, cuprinzând reprezentanți ai lumii științifice propriu-zise, ai profesiilor juridice, ai beneficiarilor și, nu în ultimul rând, ai mediului cetățenesc. Aceeași idee va iriga întregul proces de elaborare, lansare, stabilire a temei și a obiectivelor și a valorificării rezultatelor proiectelor de cercetare, care va deveni formula predilectă de desfășurare a activității entităților pertinente (institute, centre etc.). Referitor la conținutul tematic, stabilit în raport cu nevoile societale pentru fiecare proiect în parte și metodologia abordată, ar putea fi promovate subiecte transversale, cu impact major, în conexiune cu contextul european și internațional, aparținătoare preocupărilor stringente și cruciale ale contextului imediat. Finalitățile urmărite trebuie desigur și ele adaptate spre a răspunde provocărilor concrete și urgente ale realităților socio-juridice, deschiderii cunoașterii juridice spre societate ca bun comun, promovării consecvente a interesului public. În fine, referitor la valorificarea concluziilor (rezultatelor) cercetătorilor, avută în vedere de-a lungul întregului ciclu de realizare a proiectului de cercetare (de la lansarea sa și până la recepționarea raportului aferent) este imperios a însoți simpla lor comunicare publică (prin publicare în reviste de specialitate, volume, dezbateri etc.), cu formule de exprimare concretă (potențiale sau efective) în mod real valorificabile în viața juridică a societății.

Sunt repere ce ar trebui să ghideze opțiunea românească în materie de cercetare științifică juridică, cu atât mai mult cu cât e necesară o relansare printr-o refondare a sa, altfel, continuându-se situația existentă și starea ce o caracterizăm, riscăm practic să asistăm la dispariția ei. Numai că noua strategie de dezvoltare a țării, în consonanță cu evoluţiile majore în plan european și în context mondial impune și o riguroasă dimensiune juridică, una care nu poate fi prefigurată și aplicată în mod corespunzător fără aportul decisiv al investigațiilor de specialitate, competente și responsabile.

Prof. univ. dr. Mircea Duțu
Directorul Institutului de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române