Responsabilitățile pentru crimele de mediu în virtutea Statutului de la Roma: prezent și viitor. O contribuție românească

În contextul unei conferințe internaționale privind mediul ținută în capitala Franței la 7 februarie 2024, Procurorul Curții Penale Internaționale (CPI sau Curtea) Karim A.A. Khan KC a anunțat publicarea unui viitor proiect de politică generală vizând a face să prevaleze principiul responsabilității pentru crimele de mediu prevăzute de Statutul de la Roma al CPI și creșterea transparenței și a previzibilității acțiunii instanței în acest domeniu crucial. Biroul înaltului magistrat internațional a antamat, în acest sens, procesul pertinent care să ajungă la elaborarea și publicarea unui document detaliat asupra crimelor de mediu, menit să-i permită, prin concluziile sale, adoptarea unei abordări sistematice pentru a lupta contra crimelor ce implică sau antrenează daune de mediu, aparținând competenței Curții. Respectivul demers și actul său final urmează a se sprijini pe Statutul de la Roma din 1997 și pe alte instrumente reglementare ale instanței internaționale, precum și pe tratatele de mediu aplicabile, regulile de drept internațional cutumiar și jurisprudența pertinentă a tribunalelor internaționale și naționale. Nu vor putea fi ignorate, desigur, nici punctele de vedere formulate în doctrina de specialitate. Subliniind importanța preconizatei noi politici generale, procurorul Khan arăta că „Daunele de mediu constituie o amenințare pentru viața pe Terra. Iată de ce sunt ferm hotărât să fac în așa fel încât Biroul să țină cont în mod sistematic de aceste crime în toate etapele activității sale, de la examenele preliminare, până la urmărirea penală. Acest nou proiect de politică generală constituie o etapă suplimentară în realizarea respectivului obiectiv indispensabil”. La elaborarea documentului va contribui, cu titlu de coordonator, profesorul Kevin Jon Heller, consilier special pentru crime de război pe lângă Procurorul CPI. În pregătirea documentului internațional respectiv, Biroul Procurorului CPI a lansat o consultare publică, menită să colecteze spre valorificare sugestii și opinii relevante cu privire în special la crimele specifice de competența CPI de integrat, interpretării și atribuirii de forme de participare aplicabile acestor infracțiuni, cele mai bune practici în materie de anchetă și urmărire față de crimele care implică ori antrenează daune de mediu și strategiile de luptă contra crimelor de mediu de adoptat atunci când se aplică principiul de complementaritate și activității de cooperare internațională.

În cadrul primei serii de consultări externe, Biroul dorește să primească contribuții privind marile linii ale preconizatului document de politică generală înainte de redactarea și supunerea spre dezbatere publică a unei prime schițe a sa. După o atare etapă inițială, va urma o a doua serie de consultări în scopul culegerii de comentarii în privința conținutului textului în acest fel prezentat. În cadrul fazei respective de elaborare și consultări majore Biroul va organiza, de asemenea, o suită de mese rotunde în scopul de a aborda elementele fundamentale ale noii politici cu părțile interesate ale societății civile, autorităților naționale, comunităților afectate și ale sectorului privat. Se estimează de către inițiator că aceste consultări externe asupra politicilor generale și metodelor sale de lucru sunt indispensabile pentru a elabora politici, pe cât posibil, reușite.

Conștientizând importanța implicării în acest proces și a Școlii româneşti de drept, într-o problematică în care avem tradiții relevante și contribuții fondatoare, precum cea a dreptului penal internațional și a instituirii unei jurisdicții internaționale în domeniu și în continuarea și dezvoltarea sa, la propunerea ONG „România Împotriva Ecocidului” am înțeles să redactăm și să trimitem Biroului Procurorului CPI o contribuție la promovarea și afirmarea sa. Prezentăm, mai jos, versiunea în limba română a respectivului text.

„Inițiativa de a publica un viitor proiect de politică generală vizând a face să prevaleze principiul responsabilității pentru crime de mediu este binevenită și prezintă importante premise spre a-și atinge obiectivele propuse.

1. Într-adevăr, apărarea mediului și a climei prin drept în general, și cu ajutorul dreptului penal internațional în special, a devenit tot mai importantă în contextul accentuării crizei ecologice planetare multidimensionale. Cu precădere schimbarea climatică, erodarea biodiversității și poluarea generalizată prin consecințele lor prezente și viitoare pun în pericol însăși existența omenirii ca specie între specii și periclitează siguranța întregii planete. Cea de-a doua conferință mondială de drept penal a Asociației Internaționale de Drept Penal (AIDP) consacrată „Protecției mediului prin dreptul penal” (București, mai 2016) a relevat rolul și locul dreptului penal în materie de protecție a mediului și în special a ridicat problema implicării dreptului internațional penal în rezolvarea noii paradigme a protecției mediului și climei, consacrate prin Acordul de la Paris (2015). O evoluție semnificativă o va constitui, în acest context de preocupări, precizarea obligațiilor statelor în materie de schimbare climatică prin avizul consultativ al Curții Internaționale de Justiție (CIJ), cerut de Rezoluția 77/276 din 29 martie 2023 a Adunării generale a ONU. În același timp, generalizarea jurisprudenței naționale, dar și a celei din cadrul unor instanțe internaționale de a condamna statele pentru neîndeplinirea obligațiilor lor în materie de luptă contra încălzirii climatice, structurează pe această cale emergența unei obligații a autorităților publice de a acționa pentru atenuarea schimbării climatice și spre reziliența și adaptarea la efectele sale. Tot mai multe inițiative științifice au realizat și publicat rapoarte pertinente în materie [precum în zona francofonă, Grupul de 16 juriști internaționali, autori ai lucrării: L. Neyret (dir.), Des écocrimes a l’écocide. Le droit pénal au secours de l’environnement, 2015], iar un Grup internațional de experți independenți (animat de „StopEcocid”) a propus o definiție internațională a ecocidului în cadrul unui proiect de amendamente la Statutul de la Roma vizând includerea sa în sfera competenței materiale a CPI a acestei noi infracțiuni autonome (2022). În contextul ofensivei aplicațiilor inteligenței artificiale (IA) inclusiv în domeniul militar, și al implicațiilor acestora în procesul de luare a deciziei, se impune și din această perspectivă analiza riscurilor de afectare a mediului în caz de conflict armat.

Criminalitatea de mediu a devenit a treia pe plan mondial în termeni de profit și e adesea legată de diferite alte forme de infracționalitate precum corupția și spălarea de bani, multiple inițiative încurajând un răspuns adecvat al statelor la atari evoluții. Rezoluția ONU din 16 octombrie 2020 a incitat statele părți la Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității organizate să cerceteze spălarea de bani a crimei organizate transnațional ce afectează mediul, în timp ce Declarația de la Kyoto din 12 martie 2021 invită statele „să lupte contra criminalității transnaționale organizate, corupției și spălării de bani legate de aceste forme de criminalitate, precum și contra fluxurilor financiare ce decurg de aici”. În fine, o rezoluție a Adunării generale a ONU din 16 decembrie 2021 a reamintit „rolul central pe care îl joacă statele în prevenirea corupției în raport cu atari crime (de mediu) și în lupta acestui fenomen”. Asistăm astfel la o mișcare constantă și ascendentă de „penalizare” a atingerilor aduse mediului deopotrivă și relativ conjugată manifestată la nivelul dreptului internațional, dreptului internațional regional (cu precădere dreptul Uniunii Europene) și în planul drepturilor naționale.

Pe lângă tendințele înregistrate în context internațional se manifestă o preocupare evidentă de stabilire a unui nou drept penal european al mediului, prin revizuirea directivei 2008/99/CE și instituirea unui nou regim represiv unional-european al atingerilor aduse mediului. Preconizata directivă relevă în mod particular dimensiunea europeană a reacției penale în materie de mediu și climă și interesul unei eventuale extensii a câmpului de competență a Parchetului European în materie de atingeri grave aduse mediului. Remarcabilă este și incriminarea faptelor „comparabile cu ecocidul” (acordul PE din 27 februarie a.c.). În fine, reținem și continuarea procesului de incriminare a ecocidului în drepturile interne ale statelor (ultima fiind înscrierea acestei crime, la 22 februarie a.c., în Codul penal al Belgiei).

2. Pe un atare fundal al evoluțiilor în materie, apreciem că un document de politică generală detaliat privind crimele de mediu, menit să favorizeze o abordare sistematică de combatere a acestora ar trebui, înainte de toate, să ofere: A. o analiză aprofundată și relevantă a „stării lucrurilor”; B. o evaluare realistă a situației existente din punct de vedere juridic (de lege lata); C. o previzionare adecvată a evoluțiilor posibile și a progreselor probabile (de lege ferenda) și D. concluzii finale.

A. Premise generale în planul realităților ecoclimatice:

– o constatare consolidată și o cristalizare în plină ascensiune a unui consens general asupra realităților ecoclimatice, a gravității și a urgenței de acțiune în consecință, în privința crizelor ecologice planetare conjugate și interdependente (climatică/a biodiversității/a poluării profunde) de origine antropică; un consens științific, (cvasi)unanim, pe baza unui efort și demers de expertiză permanent și instituționalizat (exprimat prin rapoartele periodice și specializate ale IPCC și IPBES); un consens politic (prin calificarea schimbării climatice ca o „criză existențială” și recunoașterea oficială a „urgenței climatice” (de către Parlamentul European și de zeci de parlamente naționale) și unul juridic (în principal pe calea jurisprudenței pertinente și a doctrinei relevante în materie);

– o acțiune civică consecventă de promovare și o acceptabilitate socială sporită de receptare și conștientizare a caracterului periculos și riscant al acțiunilor umane față de mediu și de climă, care predispune la o atitudine multidimensională de prevenire și diminuare a cauzelor și de remediere a efectelor aferente;

– reapariția în viața internațională a conflictelor militare de anvergură, cu consecințe distructive majore asupra mediului și un impact global (potrivit unui raport al ministerului ucrainean al mediului, la sfârșitul anului 2023, războiul a provocat 60 miliarde de dolari ca distrugeri asupra mediului, incendiile au devastat circa 20% din suprafața forestieră a țării și minele sunt dispersate pe o suprafață de aproximativ 100.000 km2).

B. Implicații și aspirații de natură juridico-instituțională. La nivelul constatărilor de lege lata (normativ instituționale) se impun:

– relevarea importanței și eficienței construirii unei reacții juridico-penale specifice la criminalitatea ecoclimatică, bine structurată, articulată, corelată și complementară la nivel național, regional și internațional;

– demonstrarea insuficienței și relativei inadecvări a cadrului juridic internațional existent, începând cu Statutul și activitatea de până acum, în baza sa, a CPI privind reprimarea penală a atingerilor grave aduse mediului, climei și, în ultimă instanță, a echilibrului ecologic planetar;

– evidențierea rolului (crescând) al judecătorului în dezvoltarea creatoare a dreptului penal ca instrument de protecție a mediului și a climei și o contribuție corespunzătoare a jurisprudenței în progresul său, în contextul „exploziei” contenciosului de mediu și climatic;

– sublinierea dimensiunii regionale și internaționale a consecințelor atingerilor aduse mediului și a necesității unei reacții penale consolidate și adecvate pe măsură;

– impunerea concluziei că o politică coerentă în  materie nu înseamnă numai o reglementare adecvată de drept material, ci și o suficientă organizare judiciară pertinentă, deopotrivă în etapele de urmărire și de judecată (parchet și de jurisdicție propriu-zisă);

Concluzii generale:

• nevoia consolidării și adecvării sistemului de reacție penală complexă existent, de ajustare a resurselor disponibile și de o mai mare și accelerată deschidere spre receptarea și exprimarea juridico-instituțională a noilor exigențe și provocări prioritar ecoclimatice;

• necesitatea interpretării și aplicării Statutului de la Roma în sensul abordării aspectelor legate de mediu cu ajutorul textului existent; se impune reținut că tratatul respectiv e orientat în starea actuală să trateze cele mai grave cazuri de vătămări aduse omului sau de prejudicii cauzate acestuia și proprietății în contextul unui atac generalizat și sistematic; nu se oferă o protecție explicită mediului, cu excepția prevederilor art. 8.2.b.IV care se aplică doar în stare de război, iar pragul său e dificil de îndeplinit;

• „ecocidul” nu e restricționat în timp de război și poate lua multe forme, dintre care nu toate prejudiciază direct oamenii, deși în ultimă instanță o fac;

• necesitatea depășirii concepției și viziunii profund antropocentrice a Statutului de la Roma și deschiderea, pe cât posibil, spre zona mediului.

C. Perspective previzibile și progrese posibile. La acest capitol se pot întrevedea:

– propunerea de amendamente statutare și de noi căi procedurale de o mai mare adecvare și de sporire a eficienței bazei reglementar-incriminatorii și de competență jurisdicțională oferite de Statutul de la Roma;

– recomandarea incriminării și represiunii unei categorii speciale de crime internaționale de mediu, având în centrul său autonomizarea celei de ecocid;

– recomandarea instituirii unui cadru jurisdicțional instituțional adecvat de cercetare, instrumentare și judecare a înaltei criminalități de mediu și climă (expertiză, procuror și jurisdicție în formele accentuat specializate);

– inițierea unui proces general de regândire a dreptului internațional penal al mediului, în sensul transformării sale într-unul pentru protecția mediului și a climei, cu un dispozitiv de incriminări corespunzător și un cadru jurisdicțional adecvat de asigurare a aplicării menite să asigure imperativul de asigurare a condițiilor de persistență a actualei formule de viață pe planetă și de afirmare a civilizației umane.

D. Concluzii finale.

Din perspectiva strictă a obiectivului propus prin elaborarea noului proiect de politică generală și supus dezbaterii publice credem că se impune, în mod esențial, a se reține:

salutarea demersului, în sine, ca semn al seriozității cu care Procurorul CPI înțelege să trateze cu o atenție sporită criminalitatea de mediu și represiunea penală aferentă;

recunoașterea, reflectată inclusiv în strategia preconizată, a limitelor actuale ale Statutului de la Roma în ceea ce privește realitatea gravității și pericolele asociate cu distrugerea severă a mediului și periclitarea sistemului climatic;

recomandarea continuării procesului de autonomizare a crimei internaționale de ecocid, având în vedere, în special: a) descoperirea, prevenirea și sancționarea celor mai grave atingeri aduse mediului (inclusiv climei) oriunde și oricând (în timp de pace sau de război); b) crearea unui dispozitiv juridic (normativ și instituțional) adaptat și eficient de apărare a omenirii ca „specie între specii” prin menținerea condițiilor de „locuibilitate” a planetei.

3. Problematica ecologică în multidimensionalitatea și complexitatea sa, în frunte cu schimbările climatice, nu mai reprezintă astăzi o simplă provocare îndepărtată și de interes subsidiar, marginal și de grup, ci devine o urgență globală, absolută de interes vital, esențial o prioritate a comunității mondiale, inclusiv din punct de vedere juridic, normativ și acțional. Temele ecoclimatice și de poluare globală (produse chimice, plastic ș.a.) rămân printre puținele care întrunesc un consens general de abordare și predispuse unei reglementări și cooperări internaționale. În contextul reajustării accelerate și radicale a ordinii internaționale, al reapariției conflictelor militare majore, cu un profund impact asupra mediului precum războiul din Ucraina și al manifestării mizelor geopolitice ale schimbării climatice, componenta de mediu și climă devine aspect indispensabil al oricărei probleme globale și reclamă soluții adecvate de rezolvare a sa. Într-o atare nouă ecuație și reacția juridică, în frunte cu cea de natură penală, presupune adaptări și dezvoltări corespunzătoare. Din această perspectivă, inițiativa Biroului Procurorului CPI și consultările aferente pot constitui o primă ocazie de a pune în discuție, într-un atare cadru, imperativul prevalenței principiului responsabilității pentru crimele de mediu în general, și în privința celor prevăzute de Statutul de la Roma în special. Și, de ce nu, un moment de reflecție asupra necesității unei noi revoluții în dezvoltarea dreptului internațional penal, precum cea anvizajată de V.V. Pella în 1925 (La criminalité collective des Etats et le droit pénal de l’avenir) prin propunerea de incriminare a războiului drept cea „mai gravă crimă internațională” prin care apoi s-a ajuns la cea de ecocid, urmată de proiectul unei jurisdicții penale internaționale (care a generat, în cele din urmă, crearea CPI), de această dată prin adăugarea unei alteia la fel de gravă și de pedepsibilă, cea de ecocid, și astfel de îmbogățire a răspunsului penal prin extinderea la apărarea a noi valori, precum siguranța planetei și a actualei formule de viață pe Terra.”

Prof. univ. dr. Mircea Duțu
Directorul Institutului de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române
Președintele Universității Ecologice din București