3,517 citiri

Erori de exprimare în limbajul oficial constituțional: „Șeful statului”, „magistrații” și „serviciile secrete”, termeni absenți din Constituția României

ESSENTIALS-Marin-Voicu1. Limbajul oficial practicat in media, in doctrina, dar, mai ales, in actele elaborate, potrivit competentei proprii, de CSM, MJ, ICCJ, asociatiile profesionale, include termeni sau expresii inadecvate ori inexistente in legea fundamentala, precum „seful statului”, indicandu-l pe presedintele Romaniei sau „magistrati” vizand global pe procurori, judecatori si magistratii asimilati ori „servicii secrete”, adica „Serviciul Roman de Informatii – SRI” si „Serviciul de Informatii externe – SIE”.

Nu numai pentru acuratetea acestui limbaj oficial si concordanta deplina cu termenii si expresiile din Constitutie sau din alte legi se impune aceasta observatie, ci si pentru a inlatura/preveni confuzia ce se genereaza in viata publica asupra identitatii exacte si a rolului constitutional al unor autoritati sau functii din stat.

De altfel si alti termeni sau expresii, precum adresarea publica frecventa, intitulata „ROMANI” intalnita mai tot timpul la politicieni, la inaltii reprezentanti ai puterii legislative si ai celei executive bicefale, sunt de natura a sugera o discriminare nepermisa de Constitutie (art. 6, 16), ale carei texte contin expresia „cetatenii romani”, incluzandu-i pe toti cetatenii, indiferent de etnie sau nationalitate.

Sub aceste aspect atrage atentia in mod deosebit, folosirea accentuata si repetata a termenului „ROMANII”, de Presedintele Romaniei, de Presedintii Senatului si al Camerei Deputatilor sau de alti reprezentanti ai puterilor statului, precum si ai celor din media.

2. Potrivit art. 1 alin. (3) din Constitutie: „In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie”.

2.1. Constitutia reglementeaza in Titlul III („Autoritati publice”), Cap. II („Presedintele Romaniei” – art. 80101), cadrul institutional-constitutional al „Presedintelui Romaniei”, dar niciun text, din acest capitol si nici in altele, nu contine expresia „seful statului”.

De altfel, nici prin atributiile, rolul si functiile conferite – de reprezentare, de mediere, de desemnare, revocare sau numire a membrilor Guvernului, de consultare, de initiere a referendumului sau de presedinte al CSAT s.a. – nu este calificat, in ordinea constitutionala, ca „sef al statului” (precum, de exemplu, era desemnat Regele in Constitutiile din 1923 si 1938).

2.1.1. Drept urmare, nu pot pleda pentru aceasta exprimare, desi este intalnita in doctrina relevanta de drept constitutional[1], mentionandu-se, in mod atipic, deseori in aceeasi propozitie, ambele expresii”: „Presedintele Romaniei” si „seful statului” (ex. „Functia de reprezentare a statului apartine de regula Executivului si in cadrul acestuia, sefului de stat, fiind incredintata Presedintelui Romaniei – art. 80 alin. (1) din Constitutie”).

Totusi, in valoroasa lucrare „Constitutia Romaniei. Comentarii pe articole”, Ed. Beck, 2008, coordonatori prof. univ. dr. Ioan Muraru si prof. univ. dr. Elena Simina Tanasescu, pag. 80, se argumenteaza rolul Presedintelui Romaniei, acordat prin art. 80 din Constitutie, ca fiind „rolul sefului de stat in Romania”, definit de functiile si atributiile sale:

– reprezentarea „statului roman”;

– garantul independentei nationale, a unitatii si a integritatii teritoriale;

– mediator si de veghere la respectarea Constitutiei, fara a fi, insa, garantul suprematiei sale, functie atribuita de art. 142 Curtii Constitutionale, s.a.

2.1.2. In unele dintre constitutiile statelor europene, in mod expres presedintele este desemnat ca „Seful statului si reprezinta unitatea nationala” (art. 87 alin. (1) – Constitutia Italiei), art. 39 – Cipru, art. 77 – Moldova; art. 102 – Ucraina, s.a., in timp ce in Franta, desi este Republica Prezidentiala, Germania, Portugalia, Croatia, Polonia, Elvetia, s.a., presedintele republicii nu este numit ca si „sef al statului”.

In Spania, conform art. 56 (1) pct. 1 din Constitutie „Regele este seful statului, simbol al unitatii si permanentei sale”, iar in Japonia „Imparatul este simbolul Statului japonez si al unitatii poporului japonez” (art. 1 din Constitutie) si „indeplineste numai actele referitare la chestiunile de stat stabilite de Constitutie, fara a avea prerogative referitoare la guvernare” (art. 4 pct. 1)[2].

2.1.3. Observatii asupra art. 1 din proiectul de lege de revizuirea Constitutiei – varianta 2014 a Comisiei parlamentare.

La art. 1 se introduce alin. (1) indice 1, iar la art. 2 se introduce alin. (2) indice 1, dupa care se revine la art. 1 alin. (4) din Constitutie, avand ca obiect expresia „cooperarea loiala” si teza a II-a relativa la reprezentarea fiecareia din cele 3 puteri: „Puterea legislativa este reprezentata de Parlament, puterea executiva este reprezentata de Guvern si de celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, iar puterea judecatoreasca este reprezentata de ICCJ si de celelalte instante judecatoresti”.

Pe de o parte, cum s-a aratat, textul reglementeaza puterile statului in cadrul principiilor separatiei, echilibrului, cooperarii, iar, pe de alta parte, in Titlul III intitulat „Autoritatile publice” (text absent din art. 1 alin. (4)) sunt incluse:

Cap. I – „Parlamentul”, Cap. II „Presedintele Romaniei”, Cap. III „Guvernul”, Cap. V „Administratia Publica”, Sectiunea I „Administratia publica centrala de specialitate”, Sectiunea a 2-a „Administratia publica locala”, iar Cap. IV „Autoritatea judecatoreasca” (si nu „puterea judecatoreasca”, in acord cu art. 1 alin. (4)), pentru a cuprinde si Ministerul Public”, Sectiunea a 2-a).

Se observa, evident, ca noul text din art. 1 alin. (4) nu-l include pe Presedinte in puterea executiva, desi, prin prerogativele sale, are aceasta configuratie constitutionala, in Romania fiind o putere executiva bicefala.

Faptul ca in noul text din art. 80 alin. (1) s-a adaugat expresia ”este Sef al statului organizat potrivit principiilor separatiei, echilibrului si cooperarii loiale al puterilor legislativa, executiva si judecatoreasca, in cadrul democratiei constitutionale”, nu este de natura sa-l sustraga din emisfera puterii executive, asa cum rezulta din textele urmatoare (art. 81-101).

Neincluderea Presedintelui in niciuna din cele trei puteri si atribuirea calitatii de sef al statului il situeaza deasupra puterilor statului, ceea ce este inadmisibil intr-un stat de drept si intr-o democratie constitutionala.

Consideram, deci, ca textul art. 1 alin. (4) teza a II-a raspunde, mai adecvat, cerintelor exprimate in urmatoarea redactare: „Puterea legislativa este reprezentata de Parlament, puterea executiva este reprezentata de Presedintele Romaniei, Guvern si de celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, iar puterea judecatoreasca este reprezentata de Curtea de Casatie si Justitie si de celelalte instante judecatoresti”.

2.2. In Titlul III, Cap. IV al Constitutiei este reglementata ‚AUTORITATEA JUDECATOREASCA” cu cele trei sectiuni: 1) ”Instantele judecatoresti”; 2) ”Ministerul Public” si 3) ”Consiliul Superior al Magistraturii”, dar, in niciun text (art. 124134), nu intalnim termenul de „magistrat”.

2.2.1. Dispozitiile din Constitutia Romaniei, art. 125, reglementeaza „statutul judecatorului”, cele din art. 126instantele judecatoresti”,care infaptuiesc justitia, cele din art. 131 privesc „rolul Ministerului Public”, iar din art. 132, „statutul procurorilor”, iar textul din art. 133, relativ la rolul si structura CSM, se refera la cei „9 judecatori si 5 procurori”, fara a exista si termenul de „magistrat”.

De altfel, nici in comentariile la aceste articole din lucrarea citata (Prof. I. Muraru si S. Tanasescu), nu este mentionat acest termen de „magistrat”, toate referirile si explicatiile valoroase privindu-i pe judecatori si procurori.

Nici in legile nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor si nr. 304/2004 de organizare judiciara nu apare acest termen.

2.2.2. Totusi, potrivit art. 1 din Legea nr. 303/2004: ”Magistratura este activitatea judiciara desfasurata de judecatori in scopul infaptuirii justitiei si de procurori in scopul apararii intereselor generale ale societatii, a ordinii de drept, precum si a drepturilor si libertatilor cetatenilor” (?!).

a) Textul desemneaza, asadar, o notiune mai extinsa decat „justitia” (?!), definita clar si precis in art. 126 alin. (1) din Constitutie, incluzandu-i pe procurori in aceasta „activitate judiciara”, in care exista si un alt partener relevant, si anume, avocatul (?!), dar pe care nu l-a inclus (?!), desi acesta participa la activitatea judiciara civila intr-o proportie mai mare decat procurorul la cea penala (cca. 15% in volumul total de cauze judiciare)

Toate celelalte texte ale legii reglementeaza clar si, in cadrul constitutional dat de art. 125 si 132 din Constitutie, statutul judecatorului si al procurorului, fara a se intalni expresia „statutul magistratului”.

Apreciem, in acest context, ca este inadecvata formula „admiterea in magistratura („Titlul II – Cariera judecatorului si procurorului”, Cap. I si art. 12 si urm. din Legea nr. 303/2004), mai potrivita si in acord cu titlul III, fiind expresia „admiterea in functia de judecator si de procuror”.

b) In comunicatele sau scrisorile oficiale emise de Asociatia magistratilor (?!) din Romania – AMR, de Uniunea Nationala a Judecatorilor din Romania – UNJR, in cele ale CSM, nu o data intalnim referiri la judecatori si procurori sub denumirea de magistrati (?!).

In acest sens, a se vedea recentele si valoroasele scrisori deschise ale UNJR catre Presedintele Romaniei/CSAT si catre Guvern (17.01.2017).

c) Pe prima pagina de internet a CSM, din pacate, in sumar (punctele 9-10) exista urmatoarele cuvinte: „magistrati” si „declaratii magistrati”, iar in textul propriu-zis gasim pe: „judecatori”, „procurori”, „magistrati asistenti”.

Comunicatul de presa al CSM din 16.01.2017 privind sesizarea inspectiei judiciare relativa la raportul „Henry Jackson Society” contine expresia: „CSM apara CORPUL MAGISTRATILOR… potrivit dispozitiilor legale…” , in loc de expresia legala si corecta: „apara judecatorii si procurorii…”.

In comunicatul in 25.01.2017 emis de CSM – Cabinet Presedinte sub forma de „Declaratie de presa referitoare la reactia CSM fata de Raportul CE – MCV, publicat la 25.01.2017” pe site-ul CSM, se repeta obsesiv urmatorii termeni si expresii:

– „Conducerea (?) CSM apreciaza ca obiectiv…” (alin. (1));

– „Consiliul (?!) considera ca evolutiile sunt consemnate intr-o dimensiune realista…” (alin. (2));

– „… impartialitatii magistratilor (?!), alin. (4), „…. profesionalismul magistratilor… , formarea magistratilor” (alin. (5));

– „… numirile in functii CHEIE” (?!) – alin. (4) si reluata in pag. 2 alin. (5) – „functii cheie in magistratura (?!);

– „… hotararile CSM au devenit mai putine variatii intre deciziile (?) CSM si solutiile in caile de atac la ICCJ”;

– „Modernizarea legislativa a avut loc prin schimbarea celor patru coduri (?!), aceasta referire majora fiind aproape finalizata” (SIC?!);

– „ o crestere a criticilor fata de magistrati si institutiile din justitie, in special fata de DNA (?!)…”;

– In ce priveste reforma judiciara, desi este considerata de sistemul judiciar si societatea civila (?!) ca fiind un SUCCES (?!), la 3 ani de la intrarea in vigoare a codurilor penale (?!)…”.

– In final se mentioneaza ca „Raportul va fi analizat si discutat (?!) in Plenul CSM…”.

Este evidenta scrierea neglijenta si prin utilizarea unor termeni sau expresii inadecvate ori absente din terminologia legala, constitutionala si profesionala, precum sunt: „conducerea CSM”, in loc de presedintele CSM sau/si vicepresedinte; „magistrati”, in loc de „judecatori si procurori”; „functii cheie in magistratura”, expresie inexistenta in Legile nr. 303/2004 si 304/2004, in loc de „functii de conducere la instantele judecatoresti si parchetele de pe langa acestea”; „institutii de justitie”, incluzand parchetele cu referire speciala la DNA (?), contrar normei constitutionale din art. 126 alin. (1) din Constitutia Romaniei (dar in deplin acord cu „parteneriatul unilateral”, declarat, repetat, de fosta presedinta a ICCJ).

Iata, asadar, cu ce acuratete terminologica si ”plecaciune” institutionala a primit CSM „ploconul imperativ” facut de M.C.V. (?!).

d) Pe prima pagina de internet a Ministerului Justitiei, din 18.01.2017 (asa cum mai sesizasem si in sept. 2016 intr-un alt text pe juridice.ro), exista acelasi text, total incorect, de natura a accentua confuzia asupra functiilor de judecatori si de procurori si a notiunii de „infaptuire a justitiei”.

Iata pagina: www.just.ro

Sistemul judiciar in Romania:

Consiliul Superior al Magistraturii

Ministerul Public

Inalta Curte de Casatie si Justitie

Administratia Nationala a Penitenciarelor

Directia Nationala de Probatiune

Autoritatea Nationala pentru Cetatenie

Oficiul National al Registrului Comertului

Institutul National de Expertize Criminalistice

Asadar, Ministerul de Justitie introduce, nelegal si neconstitutional, in unitatea sistemului judiciar, format numai din componentele „Autoritatii judecatoresti” (Cap. VI – titlul III din Constitutie) si structuri ale puterii executive, precum ANP, DNP, ANC, ONRC, INEC, fara nicio responsabilitate (?!).

2.2.3Statutul special al personalului de specialitate juridica, asimilat judecatorilor si procurorilor (art. 82 si urm. din Legea nr. 303/2004), frecvent definiti ca „magistrati asimilati” in limbajul curent, si chiar in cel oficial al MJ, CSM, s.a., nu este compatibil si nici macar apropiat cu cel al judecatorilor si procurorilor, care exercita efectiv aceste functii, numai judecatorii fiind cei care „infaptuiesc justitia” si judeca procesele, in exercitarea misiunii conferita de art. 126 alin. (1) din Constitutia Romaniei.

De aceea, de lege ferenda, printr-o lege speciala, aceasta categorie de functii numeroase in administratia publica centrala (puterea executiva) va trebui sa aiba statutul, in concordanta legala si constitutionala, cu cel al „inaltilor functionari publici”.

2.2.4. De asemenea, necorelarea dintre art. 52 alin. (3) al Constitutiei („Raspunderea magistratilor care si-au exercitat functia cu rea-credinta sau grava neglijenta”) cu dispozitiile clare si precise din toate textele din Cap. VI –„Autoritatea judecatoreasca”, in care termenul „magistrat” nu exista, ci numai de „judecator” si cel de „procuror”, poate si trebuie corectata in procedura de revizuire a Constitutiei.

2.2.5. In mod evident, in acest context, ne apare inadecvata expresia „magistrat procuror”, prezenta frecvent in limbajul unora din reprezentantii Ministerului Public (a se vedea de ex. Proiectul prezentat de dl. Procuror Codrut Olaru in perioada electorala a CSM – site-ul universuljuridic.ro), fiind de natura a accentua confuzia asupra identitatii constitutionale a celor doua functii de  judecator si de procuror.

Edificatoare sunt hotararile CSM din sedinta de PLEN – 12.01.2016, prin care s-a decis asupra „propunerilor privind numirea in functiile de „judecatori stagiari” si, respectiv, de „procurori stagiari”, si nu de „magistrat procuror” sau de „magistrat judecator”, ceea ce apare ca un element de bun augur pentru limbajul oficial adecvat al CSM.

2.2.6. Unele sugestii la proiectul de lege de revizuirea Constituiei privind Puterea judecatoreasca si Ministerul Public

2.2.6.1. Titlul III – Cap. IVI – „Autoritatea judecatoreasca” sa devina Cap. VII denumit „Puterea judecatoreasca” in acord cu art. 1 alin. (4), avand 2 sectiuni: 1) ”Instantele judecatoresti” si 2) „Consiliul Superior al Judecatorilor”, iar Sectiunea a 2-a „Ministerul Public” sa devina Cap. VI din Titlul III, cu doua sectiuni: 1) „Ministerul Public” si 2) ”Consiliul Superior al Procurorilor”.

2.2.6.2. Disfunctiile succesive majore si anumite excese ale puterii executive, ivite in statele europene, vizibile in Romania in ultimii ani, cultivarea publica a unor confuzii privind statutul Ministerului Public, in raport cu puterea executiva si cu puterea judecatoreasca, impun definirea clara si in deplin acord cu noul context intern si extern, a rolului, locului si limitelor de competenta a fiecareia din cele 3 puteri ale statului, precum si a mecanismului constitutional de asigurare a echilibrului dintre ele.

2.2.6.3. Am sugerat Comisiei parlamenare de revizuire a Constitutiei aceeasi propunere privind eliberarea Ministerului Public din „Autoritatea judecatoreasca” cu argumente pertinente si de drept comparat.

Unele din circumstantele actuale sustin, in mod evident, o asemenea solutie.

a) Anual la bilanturile din Ministerul Public (Parchetul de pe langa ICCJ, DIICOT si DNA), participa reprezentanti din varful puterii executive bicefale – Presedintele Romaniei, Prim-Ministrul si Ministerul Justitiei, care emit aprecieri si formuleza orientari strategice si tactice asupra activitatii acestora, intr-o tacere „complice” a CSM – „garantul independentei justitiei” (art. 133 alin. (1) al Constitutiei).

b) Motivarea Parchetului de pe langa ICCJ din propunerea legislativa, incarcata si de confuzii privind natura constitutionala a puterilor statului, este edificatoare pentru constiinta interna institutionala a Ministerului Public asupra apartenentei sale la puterea executiva.

c) S-a considerat ca participarea Procurorului General al Parchetului de pe langa ICCJ in CSAT, in calitate de membru de drept al Consiliului, ar reprezenta in fapt acelasi argument constitutional, a participarii unui reprezentat al unei puteri a statului (puterea judecatoreasca), ca manifestare a echilibrului puterilor in stat si fara a incalca principiul separatiei suple (?!) a puterilor”.

d) Iata, asadar, cum Ministerul Public si, in mod direct, Parchetul de pe langa ICCJ isi aroga in mod evident apartenenta la „puterea judecatoreasca”, cu incalcarea art. 1 alin. (4), art. 126 alin. (1) si art. 131 alin. (1)-(3) din Constitutia Romaniei, fara ca sa existe vreo reactie a CSM „garantul independentei justitiei” (art. 133 alin. (1) din Constitutie), care se „realizeaza prin ICCJ si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege (art. 128 alin. (1)).

e) Decizia anticipata, exprimata de Presedintele Romaniei si de Ministerul Justitiei de reinvestire in functie a procurorului-sef DNA, inaintea declansarii procedurilor legale imperative si cu ignorarea deplina a rolului CSM, precum si  modul in care a fost mediatizata „procedura inedita” in care a fost „demis” procurorul general, releva, in concret, „captivitatea de facto” a Ministerului Public in interiorul puterii executive bicefale.

f) Iata ca si noul Guvern are o astfel de „credinta” asupra functionarii „ombilicului” Ministerul Public – Puterea Executiva, de vreme ce a numit numai procurori in functiile de secretari de stat la Ministerul Justitiei, pe langa ceilalti detasati cu acelasi statut in administratia publica centrala.

3. ”Servicii secrete” cu sau fara „Servicii de informatii” (?!)

3.1. Doua exemple:

a) Prin scrisoarea deschisa din 17.01.2017 a Presedintelui Senatului catre Presedintele Romaniei, primul ii solicita acestuia sa raspunda „care este nivelul implicarii serviciilor secrete in justitie si daca exista ofiteri acoperiti in justitie”, fara se opera cu expresiile si termenii prevazuti imperativ in Constitutie de „procurori” si „judecatori”, ori de legile speciale, privind pe SRI si SIE.

b) Frecvent in media (de ceva timp, zilnic), la majoritatea jurnalistilor si/sau a analistilor, inclusiv a politicienilor invitati ori intervievati, intalnim expresia „servicii secrete” si termenii de „magistrati” sau ”justitie”, desemnand, in principal, Ministerul Public si procurorii din parchete.

Ilustrativ apare editorialul de pe „Cotidianul.ro” din 18.01.2017 intitulat „Concubinajul dintre serviciile secrete si justitie”, care contine o dubla eroare: justitia conform art. 126 alin. (1) din Constitutie este realizata numai de judecatori, iar referirea din text priveste, in principal, pe procurori si pe cei din SRI (?!).

3.2. Lectura Constitutiei ne releva ca cele doua servicii de informatii, SRI si SIE, infiintate si organizate prin legi speciale, nu se regasesc intre autoritatile publice din Constitutia Romaniei, neavand o „fizionomie constitutionala”, precum acestea.

Singura referire asupra lor exista in art. 65 alin. (2) lit. h) din Constitutie („Sedintele Camerelor Parlamentului”) care prevede ca cele doua camere lucreaza in sedinte comune pentru „numirea, la propunerea presedintelui Romaniei, a directorilor serviciilor de informatii si exercitarea controlului asupra serviciilor”, care, deci, nu sunt denumite „servicii secrete”.

*

Pana la opera de revizuire a Constitutiei si adoptarea unui cadru legislativ optim pentru exercitarea puterii judecatoresti, este sarcina si atributia CSM si a Ministerului Justitiei sa intervina profesionist in a limita efectele confuziilor majore instalate in societate privind pe „magistrati”, „justitie”, „magistratura” , „magistrati procurori”, rolul, statutul si functiile, total distincte, ale judecatorilor si procurorilor, raporturile institutionale cu celelalte autoritati publice si institutii ale statului, inclusiv cu serviciile de informatii, constituite conform legii.



[1] G. Vrabie, “Revista de drept public”, nr. 1-3/2014, pag. 24.
[2] A se vedea lucrarea “Constitutiile statelor lumii” de Acad. Ion Guceac, elaborata sub egida Academiei de Stiinte a Republicii Moldova, martie 2016, Editura CARTIER, 910 pagini.


Prof. univ. dr. Marin Voicu
Presedintele Asociatiei “Themis-Casatia” a fostilor judecatori ai ICCJ
Membru de onoare AOS
Fost judecator la CEDO si ICCJ