Panică la Bruxelles? Cazul conferinței NatCon (National Conservatism)


Un eveniment recent petrecut la Bruxelles a rămas neobservat de presa din România.

Marți, 17 aprilie, primarul districtului Saint-Josse-ten-Noode din Bruxelles a emis un ordin prin care a dispus închiderea adunării Conferinței NatCon (National Conservatism)[1]. În motivarea deciziei sale a invocat: (1) unii vorbitori sunt „reputați a fi tradiționaliști”; (2) posibilitatea ca unii vorbitori să aibă puncte de vedere „etic conservatoare” (pe care le-a descris drept „ostilitate față de avortul, uniunile între persoane de același sex etc.’); (3) o „atitudine eurosceptică” va fi adoptate la conferință: „acea viziune [NatCon] nu este doar conservatoare din punct de vedere etic (de exemplu, ostilitatea față de legalizarea avortului, uniunile între persoane de același sex etc.), ci și axată pe apărarea „suveranității naționale”, ceea ce implică, printre altele, o „atitudine eurosceptică”); (4) conferința trebuie interzisă „pentru a evita atacurile previzibile la adresa ordinii și păcii publice”[2].

După cum a relatat avocatul Paul Coleman – director executiv al ADF International și speaker la conferință – în The Spectator, în jurul orei prânzului, poliția a asediat locul unde urma să se desfășoare conferința (al treilea, după ce două rezervări la alte locații fuseseră anulate anterior), cu scopul de a pune în aplicare ordinul primarului. Cu toate acestea, „din motive neînțelese în totalitate”, polițiștii au decis să permită continuarea evenimentului, dar oamenii nu au putut intra. Cei care erau deja înăuntru puteau să plece, dar să nu se întoarcă, iar cei de-afară au stat în ploaie încercând să înțeleagă tot ce se întâmpla. În acest context, Miriam Cates, parlamentar conservator britanic, a fost introdusă ilegal în eveniment printr-o ușă laterală secretă pentru a-și susține discursul principal pe tema extrem de controversată „Salvați copiii”.

Pe măsură ce presa internațională și-a îndreptat atenția asupra acestui eveniment și a început să raporteze de la fața locului, acțiunile primarului și ale poliției au escaladat în ceea ce poate fi descris drept ”un incident diplomatic internațional„, după cum susține Coleman. Astfel, au luat poziție publică imediat Regatul Unit (un purtător de cuvânt al lui Rishi Sunak a criticat tentativa de cenzură și un fost ministru de interne al Regatului Unit), Ungaria (prin premierul său), Italia (prin prim-ministrul italian). Prim-ministrul beligian a numit evenimentele zilei „inacceptabile” și „neconstituționale”, iar ministrul de Interne a adăugat că „libertatea de exprimare este o piatră de temelie a societății noastre democratice”.

Organizației ADF International i s-a cerut să ofere sprijin juridic organizatorilor conferinței pentru a contesta ordinul primarului. Au fost formulate două sesizări care a fost respinse. Cea de-a treia fost admisă de Conseil d’État (cea mai înaltă instanță în materia dreptului administrativ din Belgia), în urma unei ședințe de urgență, programată la ora 22:00. Decizia a venit târziu în noapte și a fost calificată de avocatul Paul Coleman ”o victorie critică pentru libertatea de exprimare și de întrunire”, întrucât instanța a admis contestația și a suspendat ordinul primarului, făcând posibilă desfășurarea conferinței fără intervenția poliției. În motivarea deciziei, instanța reține că „articolul 26 din Constituție [al Belgiei] acordă tuturor dreptul de a se întruni în mod pașnic”, și deși primarul are autoritatea de a emite ordine către poliției în cazuri grave de tulburare a liniștii publice sau alte evenimente neprevăzute”, în acest caz nu a existat o amenințare suficientă de violență pentru a justifica acest lucru. Curtea a motivat că „nu pare posibil să se deducă din decizia atacată că un efect de perturbare a păcii este atribuit congresului însuși”. Mai degrabă, după cum notează decizia, „amenințarea la adresa ordinii publice pare a fi derivată exclusiv din reacțiile pe care organizarea sa le-ar putea provoca în rândul oponenților”.

Ceea ce s-a întâmplat la Bruxelles nu este un incident minor, ci este un atac major la libertatea de exprimare și de întrunire chiar în inima Europei, acolo unde se află principalele instituții ale Uniunii Europene. Un atac ce s-ar putea repeta și amplifica în perioada următoare în alte state membre UE. Cu toate acestea, justiția din Belgia a funcționat și a pus capăt unei măsuri grave de încălcare unor libertăți fundamentale.

Potrivit art. 2 din Tratatul Uniunii Europene: Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților. Aceste valori sunt comune statelor membre într-o societate caracterizată prin pluralism, nediscriminare, toleranță, justiție, solidaritate și egalitate între femei și bărbați”. Orice derapaj de la aceste valori, care trasează calea europeană, determină o atitudine sceptică față de Uniunea Europeană.

Unul dintre derapajele la care asistăm azi este „normofobia”, adică frica de… normal sau normalitate[3]. Normofobia încadrează tot ceea ce este convențional, mediu, dat, presupus, tradițional și normativ – indiferent dacă originea lui este fiziologică sau culturală – ca fiind construit în mod arbitrar și coercitiv pentru a sprijini interesele personale. Normofobii radicali își descriu scopul în mod explicit ca fiind eradicarea totală a acestui domeniu (pretind ei) naturalizat artificial al „naturalului”, în favoarea dorinței individuale nelimitate.

Cum vor răspunde conservatorii, oricare ar fi confesiunea lor religioasă și culoarea politică, în fața fobiei de normalitate care se răspândește în Uniunea Europeană? Se va vedea, probabil, în opțiunile politice ale cetățenilor UE ce se vor exprima în cadrul alegerilor din acest an.

Cât e de periculoasă panta naționalismului conservator creștin? Este foarte periculoasă atunci când își dă mâna cu o cultură care glorifică violența și mijloacele violente la orice nivel, în orice domeniu. Și este extrem de ispititoare atunci când politica se confundă cu creștinismul, când violența politică este susținută de puterea religioasă.

Ceea ce ar trebui să ne îndemne serios la reflecție în fața pericolelor care ne pândesc este declarația pe care Iisus o dă înaintea lui Pilat în timpul procesului său: „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta”, a răspuns Isus. „Dacă ar fi Împărăţia Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor, dar, acum, Împărăţia Mea nu este de aici.” [4]Iisus a propovăduit transformarea vieții individuale, din interior, pe baza principiului iubirii – iubirea de Dumnezeu și iubirea de oameni (iubirea aproapelui, iubirea dușmanului, binecuvântarea celui care te blestemă, iertarea celui care-ți greșește, facerea de bine celui care te urăște, rugăciuni pentru cel care te disprețuiește și persecută [5]). Și apoi mai este ceva. Cea de-a treia ispită a lui Iisus în pustie a fost oferta diavolului de a face pact cu el pentru a obține puterea: „Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor şi I-a zis: „Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei închina mie”.  „Pleacă, Satano”, i-a răspuns Isus. „Căci este scris: ‘Domnului, Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti’.” Oferta diavolului ne amintește că este posibil ca puterea și controlul asupra lumii materiale să se obțină prin asocierea puterilor pământești de orice fel cu puterile demonice.


[1] https://www.spectator.co.uk/article/how-natcon-brussels-was-saved-from-censorship/.
[2] https://adfinternational.org/news/free-speech-prevails-for-nat-con.
[3] https://www.firstthings.com/article/2024/04/normophobia.
[4] Evanghelia după Ioan, 18:36.
[5] Predica de pe munte, Evanghelia după Matei, cap. 5.


Av. conf. univ. dr. Lavinia Tec
Facultatea de Drept, Universitatea de Vest din Timișoara