13,618 citiri

Creanțe și creditori în procedura insolvenței (III)

Gheorghe Piperea* A se vedea prima parte a articolului aici. A doua parte, aici.

2. Creditori

2.1. Cel ce dobandeste calitatea de creditor indreptatit sa participe la procedura dobandeste, consecutiv, toate drepturile individuale si colective reglementate de Legea insolventei in favoarea creditorilor: dreptul de a primi tratamentul potrivit rangului si calitatii creantei sale, dreptul de concurenta egal cu ceilalti creditori din categoria sa, dreptul de a contesta mentiunile din tabelul creantelor (drepturi individuale), dar si dreptul de a participa la organele colective ale creditorilor, dreptul de informare si control asupra activitatii debitorului si a administratorului judiciar, dreptul la acoperirea creantelor etc. (drepturi colective). Chiar inainte de dobandirea calitatii de creditor indreptatit sa participe la procedura, un creditor are dreptul de a formula opozitie la deschiderea procedurii, de a formula cerere de inscriere la masa credala, masuri conservatorii contra debitorului, menite a opri ruinarea patrimoniului acestuia, precum si cai de atac impotriva hotararii de deschidere a procedurii. Creditorii ale caror creante sunt mari in raport de ceilalti creditori pot, individual, sa desemneze un administrator judiciar sau un lichidator, sa formuleze o actiune in anulare sau o actiune in raspundere (daca detin minim 50% din creante) sau un plan de reorganizare (daca detin minim 20% din creante).

Ironia definitiei legale este aceea ca cel care este indreptatit sa participe la procedura nu se defineste doar prin drepturile pe care le antreneaza acesta calitate, ci si prin obligatiile sale. Acest creditor indreptatit nu este numai un participant la procedura titular de drepturi, ci si un subiect pasiv al tuturor obligatiilor, limitarilor si sacrificiilor induse de starea de insolventa judiciar declarata, adica de asa-numita “protectie a tribunalului” sub care se afla debitorul de la data deschiderii procedurii. Din aceasta perspectiva, s-ar putea spune ca, invers fata de olimpiada, important este ca un creditor sa nu participe, ca sa castige.

Calitatea de creditor indreptatit sa participe la aceasta olimpiada a extremelor incepe cu momentul admiterii creantei si se termina cu ocazia inlaturarii din tabelele succesive intocmite in cadrul procedurii. Inlaturarea poate avea drept cauza generatoare fie o contestatie admisa de judecator, fie o rectificare a unei erori, fie o actualizare care constata plata dintr-o data sau prin acumulari successive a intregii creante, fie prin inlocuirea creditorului initial cu un creditor-cesionar al creantei sau cu un platitor prin subrogatie al datoriei. Creditorul neinscris (inca) in tabelul creantelor este strain de procedura. Chiar daca are dreptul de a cere inscrierea la masa credala si, ulterior respingerii creantei sale, dreptul de a contesta decizia de respingere, totusi, acea persoana este un pretins creditor si nu un creditor indreptatit sa participe la procedura. Similara este situatia unui creditor cu creanta suspensiva, caci pendente conditione aceasta creanta nu exista.

Salariatii debitorului au calitate de creditori indreptatiti sa participe la procedura in mod automat, fara a fi tinuti sa depuna “personal” declaratii de creanta[1].

Notiunea de “admitere a creantei” utilizata in continutul definitiei creditorului indreptatit sa participe la procedura este o formula ambigua, potential generatoare de confuzii. Admiterea creantei poate fi un efect consecutiv trecerii in tabelul creantelor, dar si prealabil acestei operatiuni. Spre exemplu, intr-o notificare a administratorului judiciar adresata creditorului, trebuie sa i se atraga atentia acestuia ca creanta sa a fost admisa numai partial, cu sau fara garantii, o astfel de notificare fiind necesara creditorului in vederea unei eventuale contestatii impotriva masurii administratorului judiciar; pentru restul creantei, insa, este evident ca administratorul judiciar a admis creanta; asadar, pana la afisarea tabelului preliminar al creantelor, acel creditor, in acea masura fractionara, este indreptatit sa participe la procedura. In plus, admiterea creantei poate fi efectul admiterii unei contestatii la tabel. Trecerea creantei ca fiind admisa provizoriu in urmarea formularii unei contestatii la tabel este dintre cele mai complicate situatii care pot aparea in practica, intrucat o astfel de inscriere provizorie poate avea natura juridica a inscrierii unei creante sub conditie suspensiva, adica o creanta care inca nu s-a nascut si, deci, nu da titularului totalitatea drepturilor aferente calitatii de creditor indreptatit sa participle la procedura. Se intampla asa daca in faza initiala, in urma verificarii, administratorul judiciar a respins in totalitate creanta, iar judecatorul decide, totusi, sa impuna inscrierea provizorie a creantei, intrucat contestatia necesita un probatoriu complicat. Creanta din exemplul precedent nu trebuie sa se confunde cu creanta admisa, in totalitate sau in parte, de administratrorul judiciar, dar in legatura cu care judecatorul-sindic decide sa impuna inscrierea provizorie a creantei; in aceasta situatie, creanta inscrisa provizoriu are aceeasi pozitie ca si creanta pura si simpla, atat doar ca, daca se va fi admis contestatia, ea va fi inlaturata, total sau partial, din tabel. Drepturile exercitate in baza acestei creante devin retroactive, inexistente. Daca se vor fi creat situatii juridice in urmarea exercitiului acestor drepturi (spre exemplu, hotarari ale adunarilor creditorilor care nu ar fi putut fi luate fara votul acelei persoane care isi va fi pierdut retroactiv calitatea de creditor indreptatit sa participe la procedura), acestea vor fi invalidate, cu exceptia cazului in care vor fi devenit ireversibile sau vor fi creat drepturi in favoarea unor persoane de buna-credinta.

In orice caz, vor avea calitatea de creditor indreptatit sa participe la procedura numai cei a caror creanta va fi fost admisa. La extrema se situeaza creditorul a carui creanta a fost respinsa ori, dupa caz, nu a facut declaratie de creanta, acestia fiind considerati creditori straini de procedura. Intre aceasta extrema si pozitia de creditor indreptatit sa participle la procedura se situeaza creditorii care formuleaza contestatii sau, dupa caz, ale caror creante sunt contestate, calitatea acestora de straini de procedura sau, in mod opus, de creditori indreptatiti sa participe la procedura, fiind conditionata de solutia data in contestatia la tabel.

Pana la admiterea creantei, creditorul nu este indreptatit sa participe la procedura. Iar admiterea creantelor poate fi un proces de lunga durata, mai ales in procedurile de insolventa complexe, cu un numar mare de creditori. Pe scurt, pentru a se ajunge la acest final, al admiterii creantelor, trebuie parcursi cel putin 3, daca nu chiar 4 pasi procedurali complicati si formalisti: notificarea deschiderii procedurii si a termenelor de declarare a creantelor, perioada declaratiilor de creante, verificarea creantelor si, dupa caz, negocierea creantelor ce ar urma sa fie admise in tabel. Doar dupa aceste formalitati si perioade de timp pot fi facute inscrierile creantelor in tabel si, ulterior, afisarea acestuia. Dupa toate experientele practice de pana acum si mod cu totul empiric, pot afirma ca aceasta procedura poate dura intre 5-9 luni, in dosarele de complexitate medie, si intre 12-18 luni, in dosarele de mare complexitate. Cu toate aceastea, lunga perioada de timp, in care avem o procedura deschisa in scopul acoperirii creantelor contra debitorului, titularii acestor creante nu pot participa (inca) la acea procedura. Singurii actori omniprezenti sunt debitorul si administratorul judiciar. Mai mult chiar, pana la admiterea creantelor, in mod paradoxal si chiar in contra definitiei legale data creditorului participant la procedura, nu numai ca niciun creditor nu este (inca) participant la procedura, dar orice creditor este obligat sa suporte toate rigorile si toate efectele imediate procedurii: incetarea urmaririlor silite, inghetarea valorii creantelor banesti, continuarea contractelor in curs, privilegiul creditorilor cu creante curente. Din definitia de la pct. 19 pare a rezulta ca si obligatiile aferente procedurii se nasc odata cu calitatea de creditor indreptatit sa participe la procedura, calitate dobandita odata cu admiterea creantei. In realitate, toate cele enumerate mai sus sunt efecte imediate si peremptorii ale procedurii insolventei, care se impun tuturor participantilor la procedura, indiferent de faptul ca au sau nu au calitatea de creditor indreptatit sa participe la procedura.

De aceea, nu numai pentru neavizati, ci chiar pentru initiatii in procedurile insolventei, se pune o intrebare fundamentala: pentru cine si in favoarea cui se desfasoara procedura pana la admiterea creantelor si afisarea tabelului preliminar, daca creditorii inca neadmisi nu sunt indreptatiti sa participe la procedura? Oare s-ar putea derula procedura nu numai cu debitorul si administratorul judiciar, omniprezenti si indicati de lege ca participanti automati la procedura, ci si cu creditorii cunoscuti (cei la care se refera art. 87 alin. (1))? Greu de spus, in lipsa unei jurisprudente relevante, dar nu imposibil de admis…

2.2. Creditorii cu creante curente nu sunt, de regula, creditori indreptatiti sa participe la procedura, dar ei pot deveni participanti la procedura daca formuleaza si li se accepta o cerere de inscriere la masa credala.

Avand in vedere ca, asa cum rezulta din definitia creditorului indreptatit sa participle la procedura, aceasta calitate este conditionata de admiterea creantei, si nu de trecerea pe tabelul creantelor, s-ar putea interpreta ca, daca creditorul cu creanta curenta cere, in conditiile art. 75 alin. (4), sa i se recunoasca creanta, iar aceasta cerere este admisa, acel creditor devine indreptatit sa participe la procedura, intrucat creanta sa a fost admisa. Numai ca adunarile si comitetul se deruleaza conform pozitiilor din tabele, nu si conform pozitiilor din lista de creante curente recunoscute sau admise de administratorul judiciar. Si, in plus, sensul art. 75 alin. (3)-(4) nu este acela de a da indreptatite creditorului cu creante curente sa participe la procedura, ci sa il determine pe debitor sa achite creanta curenta, sub sanctiunea trecerii la faliment.

De aici concluzia ca, pentru a putea participa la procedura, creditorii curenti trebuie sa formuleze o cerere de admitere a creantei si de inscriere a acesteia in tabelul creantelor, optiune pe care creditorul curent o are, asa cum rezulta din interpretarea art. 102 alin. (6) din Legea insolventei. Evident ca un creditor curent va avea interesul sa figureze in tabel si, deci, sa participe la procedura doar in caz de refuz sau omisiune a platii creantei sale. In plus, el va putea exercita si dreptul prevazut la art. 75 alin. (4), in vederea determinarii platii, sub sanctiunea falimentului. Daca creanta ii este achitata integral si imediat, conform cu documentele din care rezulta, niciun motiv nu il poate detemina pe un astfel de creditor curent sa tinda la dobandirea calitatii de participant la procedura. Asa cum am aratat, in insolventa nu este ca la olimpiada (unde important este sa participi, si nu neaparat sa castigi). In insolventa e important sa nu participi. Iar daca poti sa si castigi din asta, cu atat mai bine.

2.3. Calitatile cerute unui creditor pentru a putea cere deschiderea procedurii insolventei fata de debitor sunt, practic, conditii de admisibilitate a cererii de deschidere a procedurii. Daca petentul intr-o astfel de cerere probeaza o creanta certa, lichida, exigibila de mai mult de 60 de zile si in valoare mai mare de 40 de mii lei, atunci el declanseaza prezumtia de insolventa, pe care debitorul trebuie sa o poata rasturna daca intentioneaza sa se opuna deschiderii procedurii insolventei. In caz de tacere a debitorului (acceptare implicita), creditorul nu mai trebuie sa probeze nimic in plus pentru ca procedura insolventei fata de debitor sa se deschida. Daca debitorul care se opune deschiderii procedurii nu reuseste sa rastoarne prezumtia de insolventa, de asemenea, procedura se deschide, iar debitorul va avea de luptat, in plus, si cu prezumtia de neincredere in onestitatea sa pe motiv ca, desi insolventa era instalata, a negat-o si s-a opus la deschiderea procedurii.

In privinta probatoriul acestor caracteristici, trebuie aratat ca, in aceasta faza a procesului de deschidere a insolventei, nu se pot utiliza alte mijloace de proba decat inscrisurile. Caracterul cert (existenta acesteia este indubitabila), lichid (cuantumul creantei este determinat sau determinabil) si exigibil de minim 60 de zile trebuie sa rezulte din titlul creantei, si nu din alte mijloace de proba. Altfel, procesul de deschidere a procedurii insolventei s-ar transforma intr-unul de drept comun, ceea ce ar fi inadmisibil.

In plus, intelesul notiunii de “creanta certa” in sistemul Legii insolventei este diferit de cel din procedura civila. Daca, in sistemul reglementarilor privind executarea silita, creanta certa este definita ca fiind o creanta stabilita printr-un titlu executoriu, in sistemul Legii insolventei creanta certa este cea care rezulta din insusi actul de creanta sau, dupa caz, din alte acte, dar emanate de la debitor sau recunoscute de acesta.

Daca intre debitor si creditor exista creante reciproce care se pot compensa (legal sau judiciar), calitatea de creditor indreptatit sa ceara deschiderea procedurii va subzista doar daca soldul pozitiv pentru creditor va fi mai mare de 40 de mii de lei (valoarea-prag).


[1] Aceasta asa-zisa precizare continuta de definitia legala mai mult incurca decat descurca. In primul rand, s-a putut vedea mai sus ca definitia creantei salariale parifica situatia celor care se afla in raporturi de munca cu debitorul cu cei care sunt in relatii de angajare cu acesta. Pe de alta parte, in tabelele creantelor se trec, de regula, creantele anterioare deschiderii procedurii, nu si cele ulterioare (pentru acestea, exista optiunea trecerii in tabelul creantelor, la cererea titularului creantei ulterioare sau, dupa caz, a recunoasterii creantei in vederea platii sau, dupa caz, a trecerii la faliment). Titularii creantelor salariale nu pot fi privati de aceste optiuni prin impunerea trecerii automate a creantelor lor in tabel, indiferent de faptul ca acesta ar fi anterioare sau ulterioare deschiderii procedurii. Altfel, o dispozitie de favoare, o facilitate acordata acestor titulari de creante s-ar transforma intr-o servitute.


Avocat prof. dr. Gheorghe Piperea
PIPEREA & ASOCIATII

Materialul face parte din comentariul la Legea insolventei care se va publica in jurul lunii iunie 2017.