Mircea Duțu, Președintele UEB: Numai printr-o amplă deschidere internațională și o reală participare la schimbul mondial de idei putem fi o Mare Școală de Drept

Ovidiu Predescu: Desfășurarea la București, în găzduirea Universității Ecologice (UEB), a celui de-al XIV-lea Colocviu și Congres ale Asociației Internaționale de Dreptul Urbanismului (AIDRU sau Asociația) – 20-21 septembrie 2024 – reprezintă, deopotrivă prin tematica abordată, dezbaterile preconizate și concluziile așteptate, un eveniment științific remarcabil, atât din perspectiva orizonturilor disciplinei științifice, cât și în ceea ce privește cooperarea internațională în materie și dezvoltarea școlii românești de profil. Asociația Internațională de Dreptul Urbanismului este o organizație interprofesională, fondată în 1992, cu sediul la Universitatea Panthéon-Sorbonne din Paris, care regrupează asociații naționale de profil și reputați specialiști cu titlu individual, consacrată promovării dreptului comparat al urbanismului prin studii și cercetări, facilitatea de schimburi de informații, organizarea de sesiuni de formare, colocvii și seminarii internaționale, reprezentarea membrilor săi pe lângă instituțiile internaționale, regionale și naționale. Țara noastră este membră a Asociației din anul 2005 și reprezentantul său face parte din Consiliul de administrație al acesteia. Desfășurate timp de două zile în Sala „Carol I” a Bibliotecii Centrale Universitare din București, lucrările forumului științific internațional vor cuprinde contribuții ale specialiștilor în domeniu de la prestigioase universități din 12 țări (Austria, Belgia, Elveția, Franța, Germania, Grecia, Italia, Marea Britanie, Portugalia, România, Spania și Turcia) și ai unor structuri de cercetări științifice specializate.

Pe baza rapoartelor naționale, a celui european și a celor de sinteză, realizate de personalități în materie, se va întreprinde o analiză comparatistă, cu concluzii relevante la nivel internațional, asupra modului în care diversele instrumente de drept al urbanismului oferă, pe de o parte, mijloace de a limita schimbarea climatică și permit, pe de altă parte, modalități de adaptare la condițiile concrete produse de acest fenomen.

Desfășurarea evenimentului în România în preajma adoptării primului său cod în materie și care este unul structurat pe problematica receptării provocărilor tranziției ecoclimatice, respectiv Codul amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor, care își asumă ca prioritate obiectivele ecoclimatice ale dezvoltării durabile teritoriale, colocviul și congresul AIDRU reprezintă și o ocazie excepțională de reliefare a preocupărilor naționale în materie și de afirmare a Școlii românești de dreptul urbanismului, în dialogul european și internațional de idei în domeniu.

Într-adevăr, subiectul propus – dreptul urbanismului și provocările schimbării climatice – e de o importanță crucială pentru paradigma juridică pertinentă și perspectivele dezvoltării sale. Asumându-și o atare temă spre dezbatere, într-o manieră comparatistă, colocviul oferă posibilitatea unor analize fertile și a unui substanțial schimb de idei și de experiențe naționale, din perspectiva unei abordări și cu concluzii comune. În fine, el intervine într-un context intern semnificativ în care dreptul urbanismului devine mai prezent în câmpul juridic românesc, de studiu, jurisprudențial și dobândește o legitimitate legislativă superioară prin Codul amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor, aflat în proces de adoptare.

Artizanul acestei deschideri și recunoașteri internaționale a Școlii române de drept al mediului și de drept al urbanismului este prof. univ. dr., dr. h.c. Mircea Duțu, fondatorul acestor discipline științifice în România, Președintele Universității Ecologice din București și Director emerit al Institutului de Cercetări Juridice ”Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române.

Este unul dintre considerentele principale pentru care ne-am adresat domniei-sale spre a surprinde și prezenta semnificațiile evenimentului științific major găzduit la București între 20 și 21 septembrie în Sala „Carol I” al Bibliotecii Centrale Universitare.

Ovidiu Predescu: Mai întâi de ce are loc la București acest eveniment științific semnificativ și pentru ce tema „dreptul urbanismului și schimbarea climatică”?

Mircea Duțu: Într-adevăr, două opțiuni care ar putea să surprindă la prima vedere, dacă ținem seama de faptul că suntem într-o țară în care dreptul urbanismului este o disciplină, deși atât de importantă, marginală în programa facultăților de drept, iar schimbarea climei e mai ales clamată la televizor, prin spectaculozitatea fenomenelor meteo extreme, dar numai mimată în înțelegerea sa corectă și tratarea concretă, ca realitate a prezentului și mare provocare a viitorului în acțiunea publică pertinentă și comportamentul individual. De înțeles însă, pe fond, în contextul deschiderii europene și occidentale post-1989 și în cadrul unei universități a postmodernității, precum Universitatea Ecologică. În amfiteatrele acesteia încă de acum trei decenii au fost predate primele cursuri de dreptul urbanismului, sub auspiciile sale am publicat primul manual în materie, ajuns la cea de-a VI-a ediție și devenit clasic în domeniu, în concordanță cu alte discipline consacrate protecției mediului. Astfel înfiripată, școala românească de profil a intrat în dialogul pertinent de idei și s-a afiliat structurilor de cooperare intelectuală aferente în urmă cu două decenii. De la început prezența noastră a fost și continuă a fi una activă, dinamică raportată la nevoile concrete de progres ale științei juridice românești și ale societății noastre de dezvoltare urbană durabilă. Așa se face că în 2024 găzduim deja o altă ediție a colocviilor bienale ale AIDRU, prima dată având loc în 2013 cu subiectul regenerarea (renovarea) urbană.

Referitor la problematica abordată, ne bucurăm că adunarea generală din 2022 a AIDRU, desfășurată la universitatea din Bergamo (Italia), a acceptat propunerea noastră de a analiza comparatist și a dezbate răspunsul juridic necesar provocărilor impactului schimbării climatice asupra dezvoltării teritoriale în general, și a celei urbane în special. Este o miză esențială a prezentului și indispensabilă reflecției universitare avansate. În același timp, ea tinde să reflecte și o realitate legislativă românească. După cum e cunoscut, primul cod român în domeniu, Codul amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor, se află în procedură parlamentară de adoptare și este structurat ca unul al tranziției ecoclimatice, ceea ce amplifică actualitatea temei și justifică dezbaterea sa în capitala României.

Ovidiu Predescu: Dacă acestea sunt „premisele metodologice”, care se prefigurează a fi coordonatele generale ale abordării complexului subiect în cadrul reuniunii științifice?

Mircea Duțu: Obiectul central îl constituie analiza modului în care diversele instrumente de drept ale urbanismului oferă, deopotrivă, mijloace de  a limita ritmul încălzirii și dereglării climei și permit modalități de adaptare la condițiile concrete ce rezultă din această schimbare. În consecință, și această ramură de drept și disciplină științifică specială – care are ca particularitate faptul de a-și manifesta efectele nu numai în manieră generală și abstractă, ci și în timp și spații foarte concret definite –  trebuie să facă față efectelor schimbării climatice și impacturilor sale asupra diferitelor teritorii și în special a orașelor. Reflectând ultimele evoluții în materie, de menționat faptul că pentru nevoile acestui colocviu atât noțiunea de drept al urbanismului, cât și cea de schimbare climatică sunt avute în vedere în sens larg: aceasta din urmă spre a cuprinde ansamblul mizelor pe care le induce asupra teritoriului (ceea ce implică elaborarea de răspunsuri inedite la noi chestiuni), iar prima din perspectiva cuprinderii și a unor secvențe pertinente din amenajarea teritoriului și dreptul construcțiilor (sub unghiul provocărilor climatice, planificării și normelor construcțiilor neputând fi analizate unele fără altele). Așadar, plecăm de la ideea că nu se poate face abstracție de interacțiunea dintre dreptul urbanismului și ansamblul normelor, inclusiv cele aparținând în mod tradițional de alte politici publice, care vizează combaterea schimbărilor climatice și limitarea efectelor lor nefaste. În același timp, nu s-a dorit însă diluarea temei colocviului, care nu e „dreptul și schimbarea climatică”, ci una focalizată pe dreptul urbanismului. Punctele de referință aferente analizei și dezbaterilor se referă la cinci mari chestiuni, respectiv: care sunt limitele dreptului pozitiv al urbanismului față de schimbarea climatică?; dar efectele procedurilor aferente (pe de o parte sub forma unui contencios puternic dezvoltat și adesea marcat de particularități în raport cu cel administrativ tradițional, iar, pe de alta, cea a diverselor mecanisme de participare a publicului)?; în ce măsură politicile  climatice sunt integrate dreptului urbanismului?; ce inovații au fost ori ar trebui să fie integrate dreptului urbanismului pentru a facilita adaptarea teritoriilor la încălzirea și dereglarea climei?; cazuistică (exemple concrete) de gen. Toate aceste dileme își găsesc răspunsuri adecvate în rapoartele naționale, care sunt sintetizate în altele de sinteză și decantate apoi în concluziile colocviului. Pe lângă viziunile aferente țărilor participante se adaugă o prezentare a stării problemei la nivelul Uniunii Europene. Considerațiile și propunerile astfel degajate vor fi puse la dispoziție și vor sta în atenția specialiștilor, autorităților publice și tuturor celor interesați și vor fi valorificate publicistic.

Ovidiu Predescu: Începând cu anul universitar 2024–2025 Universitatea Ecologică a devenit instituția organizatoare de studii universitare de doctorat (IOSUD) prin acreditarea domeniului de doctorat „Drept” în cadrul Școlii Doctorale de Drept organizată la universitate. O împlinire și/sau o nouă șansă de afirmare a învățământului superior ecologic în România?

Mircea Duțu: Amândouă și mai mult decât atât! Organizarea celui de-al treilea ciclu de pregătire universitară, după licență și masterat, doctoratul ne oferă posibilitatea de a construi câteva filiere (parcursuri) de excelență în drept, unice în România și în consonanță cu cele mai avansate preocupări occidentale în materie. E vorba de formarea pentru tranziția ecologică, în condițiile revoluției științifico-tehnice și ale promovării noilor tehnologii, în frunte cu aplicațiile inteligenței artificiale. Pe lângă o atare pregătire inedită, adăugăm una suplimentară unor orizonturi academice tradiționale, în efortul lor de adaptare la ultimele evoluții socio-cognitive. Aparține primei abordări mai întâi filiera de pregătire în domeniul dreptului mediului și al climei, reprezentată la nivel de licență de discipline precum ecologie și protecție a mediului, drept general al mediului, dreptul internațional și dreptul UE al mediului și dreptul român al mediului, exprimată în treapta universitară următoare de masterul de drept intern și internațional al mediului și desăvârșită acum prin specializarea obținută prin doctorat în dreptul mediului și al climei. Este vorba, în același context novator, și de dreptul noilor tehnologii, având ca precedent primul master de Dreptul inteligenței artificiale din România și continuat acum prin teme doctorale de profil (aferente tranziției digitale). În perspectiva formării complementare, deopotrivă prin excelență și adaptarea la imperativele prezentului și mai ales ale viitorului, specializarea doctorală în dreptul muncii și, respectiv, în dreptul penal. Temele (orientative) aferente acestora din urmă două filiere pentru admiterea la doctorat 2024–2025, legate de implicațiile inteligenței artificiale în privința relațiilor de muncă și dreptul muncii, mijloacele de drept penal vizând protecția mediului și a climei sau aspectele penale ale aplicării noilor tehnologii sunt revelatorii în acest sens.

În siajul acelorași preocupări de pregătire consolidată și complementară de excelență am organizat anul acesta conferința internațională Spre un drept al inteligenței artificiale. Premise. Actualități. Perspective (5 aprilie) în parteneriat cu Universitatea de Studii Internaționale din Roma și Baroul Penal Internațional, colocviul internațional–zilele de studii Dreptul uman la mediu și Pactul Verde european (28-29 mai), în colaborare cu Centrul Internațional de Drept Comparat al Mediului (CIDCE) cu sediul în Limoges (Franța) și acum găzduirea celui de al XIV-lea colocviu internațional al AIDRU, la fel cu o temă relevantă ariei noastre de specializare universitară, respectiv Dreptul urbanismului și schimbarea climatică: provocări și perspective (20-21 septembrie a.c.).

Vom accentua această componentă de pregătire universitară avansată prin inițierea și implicarea în proiecte de cercetare pertinente, publicarea rezultatelor acestora în volume reprezentative publicate în țară și străinătate, colaborarea susținută cu instituții de profil române și străine.

Ovidiu Predescu: La nivelul formărilor inițiale și complementare transformările impuse de provocările ecologice sunt la fel de ample și profunde. Cum le răspunde UEB?

Mircea Duțu: Tranziția ecologică și cea digitală au un impact deosebit asupra lumii de mâine în general, și cea a profesiilor prezentului și viitorului în special. Transformarea ecoclimatică reprezintă o veritabilă miză societală și un vector revoluționar pentru piața muncii, generând locuri de muncă „verzi” și „înverzind” pe cele anterioare. Într-o prezentare schematizantă, dar utilă abordării problemei, în cadrul „meseriilor” tranziției ecologice în curs, asumată ca model de creștere în UE, se distinge între profesiile „verzi” și cele care, prin forța lucrurilor și în urma unui proces/efort de adaptare se „înverzesc”. Primele reprezintă noile profesii ale timpului, adică cele create în scopul de a controla, măsura, preveni și reduce consecințele negative, precum și daunele aduse mediului și sistemului climatic. Fac parte din această categorie cele de amenajare a spațiului, aferente tratării deșeurilor, producerii și distribuirii energiei și a apei, de protecție a naturii și a mediului. Cele care numai se „înverzesc” sunt profesii deja existente și care își integrează dimensiunea ecoclimatică și de mediu; ele nu sunt, așadar, direct axate pe tranziția ecologică, ci asimilează această perspectivă în misiunea și competențele lor. Sunt prezente cu precădere în sectoare precum agricultura, construcțiile și industria, cercetare-dezvoltare și transporturi. Din acest punct de vedere UEB oferă un răspuns adecvat și circumstanțiat. Pentru formarea de bază, universitară oferim un soclu comun de cunoștințe aferente tranziției ecoclimatice în primul an de licență și o componentă particularizată în fiecare din cadrul specializărilor universitare. În registrul „înverzirii” profesionale punem accentul pe promovarea pregătirii continue în sensul „ecologizării” celei inițiale și a dezvoltării expertizei aferente noilor evoluții de guvernanță verde. Responsabilitatea societală și diligența necesară în materie de durabilitate a întreprinderilor se înscriu printre prioritățile de pregătire complementară avansată de acest tip.

Sunt mize absolute care ne caracterizează și, deopotrivă, ne acreditează precum o universitate prin și de excelență a prezentului și mai ales a viitorului.

Ovidiu Predescu: O paletă atât de diversă, complexă și de îndrăzneață a obiectivelor de dezvoltare impune și evoluții pe măsură în privința capacității de acțiune. În acest context, domnule profesor, există disponibilități suficiente în acest sens?

Mircea Duțu: Învățământul superior în general se confruntă cu o serie de provocări complexe și în constantă evoluție, iar cel axat pe anumite teme prioritare, precum cel oferit de UEB, își și asumă altele specifice, legate de acestea. Unul din principalele motoare ale schimbării în sensul viitorului la nivelul învățământului superior e emergența noilor tehnologii și a soluțiilor axate pe date. Inteligența artificială, big data, cloud computing, blockchain, realitatea virtuală și cea augmentată sunt numai câteva exemple ale inovării digitale ce remodelează modul în care educația e accesibilă și evaluată. Aceste tehnologii oferă noi posibilități spre ameliorarea rezultatelor învățării, personalizarea experiențelor formativ-educaționale, îmbunătățirea eficienței și calității și lărgirea accesului și echității.

Transformarea digitală și utilizarea datelor și a tehnologiei pentru raționalizarea proceselor și suprimarea insuficiențelor, evaluarea riscurilor de conformitate și ameliorarea rezultatelor și experiențelor studenților devin priorități pentru managementul și corpul profesoral al universității. O premisă favorabilă acestui demers transformator și inevitabil e reprezentată de proiectul TEC–„Tranziție digitală și eco-climatică (2022–2025)”, finanțat din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) care ne asigură cadrul tehnic material necesar.

La rândul său, Strategia proprie de digitalizare 2022–2027 ne oferă reperele de principiu și obiectivele generale de urmărit. Intersectarea între tranziția verde și cea digitală e tot mai consistentă, obiectivele interdependente și rezultatele comune mai eficiente.

Desigur, pe conținut tematic obiectivul general e reprezentat de lansarea, pe cât posibil, de licențe și masterate de nouă generație, integrarea de noi filiere specializate și de excelență, consolidarea parcursurilor de învățare și dobândire de competențe individuale și transversale, integrarea diplomelor în competențe lingvistice și digitale, intensificarea învățământului prin alternanță ș.a. E vorba, în același timp, de a crea mai multe pasarele între diferitele ramuri de cunoaștere și discipline de studiu în sensul unei formări consolidate și în permanentă adaptare la exigențele societății.

Puternica „înverzire” și digitalizare a procesului de învățământ presupune mutații majore și în felul de a gândi, a ne pregăti și acționa profesional din partea fiecărui membru al comunității universitare, indiferent de rolul încredințat. Aceasta va necesita eforturi suplimentare de perfecționare și adaptare profesională, antrenarea de noi resurse, angajarea de colaborări instituționale adecvate. Suntem deciși să continuăm în ritm alert procesul de transformare a UEB într-o instituție de învățământ superior de elită, a excelenței pe măsura destinului său de a fi prima universitate privată din România și singura cu profil ecologic.

În acest context general evolutiv cercetarea științifică fundamentală și aplicată, expertiza de înaltă calificare și cooperarea între diferiți factori și la diferite niveluri se arată esențiale. Devine tot mai evident că numai printr-o amplă deschidere internațională și o reală participare la schimbul mondial de idei putem fi și să ne manifestăm precum o Mare Școală de Drept.