6,914 citiri

CEDO. Hotărârile pilot pronunțate de Curte în perioada 2004-2016. Sinteză

ESSENTIALS-Marin-Voicu* Textul este preluat si sintetizat din Fisa hotararilor pilot, elaborata de Departamentul de documentar al Curtii si publicata pe site-ul CEDO in luna noiembrie 2016.

SUMAR

I. Notiunea, caracterele si obiectivele „procedurii pilot”, introdusa in anul 2011 – art. 61 din Regulamentul Curtii

1. Notiunea si caracterele procedurii pilot

2. Obiectivele procedurii pilot

3. Reglementarea procedurii pilot

4. Repartizarea hotararilor pilot pe State membre si materiile solutionate

II. Hotararile pilot pronuntate de Curte. Repartizarea pe categoriile de drepturi fundamentale garantate de Conventie

1. Dreptul la protectia proprietatii – art. 1 (1) din Protocolul nr. 1 la Conventie (7)

2. Interdictia torturii, a tratamentelor inumane si/sau degradante. Conditiile de detentie – art. 3 din Conventie (5)

3. Durata excesiva a procedurilor si absenta unor recursuri interne – art. 6 (1) si 13-14 din Conventie (7)

4. Neexecutarea prelungita a deciziilor judiciare si absenta recursului intern – art. 6 (1) si 13-14 din Conventie (4)

5. Interdictia dreptului de vot pentru detinutii condamnati – art. 3 din Protocolul nr. 1 (2)

6. Neregularizarea statutului de rezidenta al persoanelor retrase ilegal din registrele de rezidenti permanenti (1)

III. Problema structurala la Curte – durata excesiva a procedurii si incalcarea art. 6 (1) din Conventie

*

I. Notiunea, caracterele si obiectivele „procedurii pilot”, introdusa in anul 2011 – art. 61 din Regulamentul Curtii

1. Notiunea si caracterele procedurii pilot

 1.1. In ultimii ani, dupa reforma CEDO prin Protocolul nr. 11, intrat in vigoare la 31.10.1998 si desfiintarea Comisiei Europene a Drepturilor Omului – organism de filtru al cererilor – numarul cauzelor a crescut spectaculos, ca si numarul Statelor membre care au acceptat jurisdictia Curtii (de la 34 in 1998 la 47 in 2010).

Anual, peste 75000 de cereri sunt pe rolul Curtii, intre ele fiind numeroase „cauze repetitive” privind acelasi Stat membru, decurgand din disfunctiuni cronice la nivel intern.

1.2. Curtea a elaborat, asadar, o procedura a hotararii pilot pentru a se dota cu o metoda care sa-i permita sa identifice problemele structurale, ridicate in cauzele repetitive contra a numeroase state si sa le ceara acestora sa trateze adecvat problemele respective.

Atunci cand numeroase cereri, avand aceeasi origine, sunt introduse la Curte, aceasta poate decide sa aplice uneia sau mai multora din ele un tratament prioritar dupa procedura hotararii pilot.

In cadrul acestei proceduri speciale, Curtea nu are numai posibilitatea de a constata daca a avut loc sau nu o incalcare a Conventiei in acea sau in acele cauze examinate, dar, de asemenea, este in masura sa identifice problema sistematica si sa dea guvernului respectiv indicatii clare asupra masurilor de redresare pe care trebuie sa le adopte pentru a fi remediata acea problema.

Una din caracteristicile fundamenatale ale procedurii pilot rezida in faptul ca permite Curtii sa „inghete” un anumit timp solutionarea cauzelor relevante, cu conditia ca guvernul vizat sa adopte rapid masurile interne cerute de Curte pentru a se conforma hotararii pilot. In acelasi timp, Curtea poate relua examinarea cauzelor „inghetate” daca, in fiecare din ele, interesul justitiei cere aceasta.

2. Obiectivele procedurii pilot sunt:

a) sa ajute cele 47 de state europene, care au ratificat Conventia, sa regleze probleme structurale sau sistematice la nivel national;

b) sa ofere reclamantilor o posibilitate de redresare mai rapida si

c) sa ajute Curtea sa reduca volumul de cauze si sa lucreze, cu mai multa eficacitate si diligenta, indeosebi in cauzele complexe, care necesita un examen aprofundat.

Prima hotarare pilot a fost cea din 22.06.2004, pronuntata de Marea Camera in cauza Broniovski c. Poloniei, vizand problema bunurilor imobiliare situate in partea stanga a fluviului Bug, care privea 80.000 de persoane interesate.

3. Reglementarea procedurii hotararii pilot

In luna februarie 2011, Curtea a adoptat un nou articol in Regulamentul sau, care clarifica forma in care se trateaza violarile sistematice sau structurale potentiale ale drepturilor omului.

Textul art. 61 califica „procedura hotararii pilot”, care exista deja in jurisprudenta Curtii din iunie 2004 si viza cazurile in care anumite disfunctiuni sistematice si structurale din tara vizata au dat loc si sunt susceptibile sa dea loc la introducerea altor cereri repetitive la Curte. Avand in vedere experienta pozitiva acumulata de Curte in aplicarea acestei proceduri, in diferite tari si la diferite situatii, noul art. 61 prevede o reglementare clara pentru hotararile pilot.

4. Repartizarea hotararilor pilot pe Statele membre si materiile solutionate

4.1. In perioada 2004-2016, Curtea a pronuntat 26 de hotarari pilot, din care 10 pana in februarie 2011, cand a intrat in vigoare noul art. 61 din Regulamentul Curtii si 16 in anii 2011-2016.

4.2. Repartizarea acestor hotarari pe Statele membre vizate este urmatoarea:

– Polonia, Grecia si Rusia – cate 3 hotarari pilot (9);

– Ungaria, Italia, Bulgaria, Belgia si Bosnia-Hertegovina – cate 2 hotarari (10);

– Albania Germania, Moldova, Romania, Turcia, Sloveni si Ucraina – cate o hotarare (7).

4.3. Cele 10 hotarari pilot pronuntate in perioada 2004-2011 privesc:

– Polonia – 2; Germania – 1; Bosnia-Hertegovina – 1; Grecia – 1; Romania – 1;  Moldova – 1; Rusia – 1; Grecia – 1 si Ucraina – 1.

4.4Repartizarea hotararilor pilot dupa obiectul acestora:

a) Protectia dreptului de proprietate – 7 hotarari:

– Polonia – Hotararea Broniovski – 22.06.2004

– Hotararea Hatten-Czapska – 19.06.2006

– Bosnia-Hertegovina – Hotararea Suljogic – 3.11.2009

– Romania – Hotararea M. Atanasiu, s.a. – 12.10.2010

– Albania – Hotararea M. Puto, s.a. – 31.07.2012

– Italia -Hotararea MC, s.a. – 2.09.2013

– Bosnia-Hertegovina, Croatia, Ucraina, Serbia si Slovenia – Hotararea Alisia – 16.07.2014.

b) Tratamente inumane si degradante – conditii de detentie – art. 3 din Conventie – 5 hotarari:

– Rusia –Hotararea Anagev – 10.01.2012

– Italia – Hotararea Torregiani, s.a. – 8.01.2013

– Bulgaria – Hotararea Neshkov, s.a. – 27.01.2015

– Ungaria – Hotararea Varga, s.a. – 10.03.2015

– Belgia – Hotararea W.D. – 6.09.2016

c) Durata excesiva a procedurilor judiciare – 7 hotarari:

– Germania – Hotararea Rumpf – 2.09.2010

– Grecia – Hotararea Athanasion – 21.12.2010

– Bulgaria – Hotararea Dimitrov, s.a. – 10.05.2011

– Turcia – Hotararea Kaplan – 20.03.2012

– Grecia – Hotararea Micheliondakis, s.a. – 3.04.2012

– Polonia – Hotararea Rutnovski, s.a. – 7.07.2015

– Ungaria – Hotararea Gazso – 16.07.2015.

d) Neexecutarea prelungita a deciziilor judiciare – art. 6 (1) din Conventie -4 hotarari:

– Rusia – Hotararea Burdov – 15.01.2009

– Moldova – Hotararea Olaru – 28.07.2009

– Ucraina – Hotararea Y.N Ivanov – 15.10.2009

– Rusia – Hotararea Gerasinax – 1.07.2014.

e) Interdictia dreptului de vot al detinutilor condamnati – 1 hotarare:

– Marea Britanie – Hotararea Green , s.a. – 23.09.2010

f) Neregularizarea statutului de rezident al persoanelor retrase ilegal din registrul rezidentilor permanenti – 1 hotarare:

– Slovenia – Hotararea Kuric, s.a. 26.06.2012, Marea Camera.

*

II. Sinteza hotararilor pilot pe materiile principale solutionate de Curte si drepturile fundamentale incalcate

1. Protectia proprietatii – art. 1 (1) din Protocolul nr. 1 la Conventie

1.1. Hotararea Broniovski vs. Polonia din 22.06.2004 – Marea Camera

a) Problema structurala

In urma modificarii frontierelor poloneze, la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, Statul polonez s-a angajat sa despagubeasca repatriatii polonezi care au fost obligati sa-si abandoneze bunurile imobile dincolo de Bug si care sunt situate in prezent pe teritoriile Ucrainei, Bielorusiei si Lituaniei.

Intr-o cauza in care unul din cetatenii polonezi reclama absenta despagubirii reale, Curtea a constatat existenta, in ordinea juridica poloneza a unei deficiente structurale care privea o categorie intreaga de persoane private (aproape 80000 de persoane) de dreptul lor asupra bunurilor proprietate privata.

b) Masurile recomandate de Curte

Statul polonez trebuie sa garanteze prin masuri legale si practici administrative adecvate, punerea in aplicarea dreptului patrimonial sau o despagubire-compensare pentru toti reclamantii pentru bunurile abandonate dincolo de Bug.

c) Masurile luate, efectul lor si constatarea Curtii.

Urmare acestei hotarari si a celorlalte cereri similare, Polonia a adoptat in iulie 2005 o noua lege prin care a prevazut o compensare financiara pentru bunurile abandonate. Curtea, considerand ca aceste noi dispozitii legislative si regimul de despagubire stabilit sunt efective, a radiat in anii 2007 si 2008 peste 200 de cereri similare de pe rol si a decis ca mentinerea procedurii pilot in aceste cauze nu semai justifica.

1.2. Hotararea Hutten-Czapska vs. Polonia din 19.06.2016  – Marea camera

a) Problema sistematica-structurala – disfunctiile dispozitivului de control al chiriasilor

Acestia din urma impuneau un numar de restrictii ale drepturilor proprietarilor si, in special, fixau un plafon de chirie. Curtea a estimat ca aproape 100.000 de proprietari puteau fi vizati de aceasta cauza.

b) Masuri recomandate de Curte – instituirea in ordinea juridica interna a unui mecanism care sa stabileasca un just echilibru intre interesele proprietarilor si interesul general al colectivitatii, conform principiilor protectiei dreptului de proprietate enuntate in Conventie.

c) Masurile interne luate si constatarea Curtii

In martie 2011, dupa aproape 5 ani de la hotararea pilot, Curtea a inchis aceasta procedura, constand ca Polonia a modificat legislatia sa, de o maniera eficace, in care se permite proprietarilor de a recupera costurile de intretinere a bunurilor lor, de a obtine gradual un randament al capitalului investit si un „profit corect si de a avea posibilitatea rezonabila de a fi despagubiti pentru violarile trecute ale drepturilor de proprietate”.

1.3. Hotararea Suliagia vs. Bosnia-Hertegovina din 3.11.2009

Problema sistematica-structurala s-a datorat creantelor din planul de rambursare a fondurilor in devize depuse inainte de dizolvarea RSF Iugoslavia. Reclamantul bosniac se plangea de absenta emisiunii de obligatiuni de Stat, care, conform legii bosniace, trebuia sa permita rambursarea depozitelor in devizele efectuate de particulari in bancile bosniace, inainte de dizolvarea Iugoslaviei (peste 1350 de cauze similare erau pe rolul Curtii). Curtea a decis ca statul bosniac sa vegheze ca, in termen de 6 luni de la data ramanerii definitive a hotararii, la emisiunea de obligatiuni de stat si la plata in termeni fermi a daunelor interese moratorii, in caz de intarzierea platilor.

Prin hotararea din 16 noiembrie 2010, la un an de la data hotararii pilot, Curtea a inchis aceasta procedura, constatand ca problema a fost rezolvata in dreptul intern.

1.4Hotararea Maria Atanasiu s.a. vs. Romania din 12.10.2010

a) Problema structurala identificata de Curte a constat in ineficacitatea mecanismului de despagubire sau de restituire, fiind o problema recurenta si la mare scara in Romania, privind bunurile nationalizate/confiscate de stat inainte de anul 1989.

b) In consecinta, Curtea a decis ca statul roman sa adopte masuri generale intr-un termen de 18 luni, pentru a se permite realizarea efectiva si rapida a dreptului la restituire. Totodata, Curtea a amanat examinarea celorlalte cauze similare pana la solutionarea in plan intern a problemei structurale.

Ulterior, in aprilie 2012, Guvernul roman a solicitat o prelungire de 9 luni a termenului initial de 18 luni, dupa care Curtea a mai dat o prelungire pana in aprilie 2013. La data de 16.05.2013, Parlamentul a adoptat legea relativa la finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a bunurilor imobile preluate abuziv de stat.

c) In hotararea Preda s.a. din 29.04.2014, Curtea urma sa se pronunte asupra eficacitatii, pentru situatia reclamantului, a remediilor prevazute prin legea din mai 2013 si a regulamentelor sale de aplicare.

Curtea, prin aceasta hotarare, a decis ca, cu exceptia situatiilor in care coexista mai multe titluri de proprietate asupra aceluiasi imobil, legea in discutie oferea, in principiu, un cadru accesibil si efectiv pentru redresarea si rezolvarea la nivel intern a cererilor, conform exigentelor relative la protectia si respectul bunurilor.

1.5. Hotararea M. Puto s.a. vs Albania din 31.07.2012.

Curtea a identificat problema structurala constand in neexecutarea deciziilor administrative de despagubire a proprietarilor bunurilor expropriate de regimul comunist din Albania. In speta, 20 de reclamanti sustineau ca, desi, autoritatile competente le recunosteau titlurile lor de proprietate, deciziile administrative prin care li se acordau despagubirile nu au fost niciodata executate.

Prin aceasta hotarare, Curtea a cerut statului albanez sa adopte masurile generale in scopul de a garanta efectiv dreptul la reparatie al persoanelor vizate in termen de 18 luni, sa faca uz, cu prioritate, de alte forme la reparatie, prevazute de legislatia albaneza adoptata in anul 2004, in loc de a se recurge numai la despagubire financiara.

Intrucat aceste masuri generale nu au fost adoptate in termenul cerut de Curte, iar neexecutarea deciziilor administrative s-a prelungit nejustificat, Curtea a decis sa continue procedura in cauzele pe rol, constatand in violarea dreptului garantat prin art. 1 (1) din Protocolul nr. 1.

1.6. Hotararea M.C. s.a. vs Italia din 3.09.2013

Problema structurala a constat in reticenta autoritatilor de a reevalua partea complementara a unei indemnizatii care le-a fost acordata reclamantilor, dupa ce ei fusesera, in mod accidental, contaminati in urma transfuziilor sangvine sau prin administrarea de produse derivate de sange.

Curtea a decis, in special, ca adoptarea de catre guvernul italian a unui decret lege de urgenta care transa problema litigioasa a reevaluarii, era in concordanta cu principiul preeminentei dreptului si al dreptului celor 162 de reclamanti la un proces echitabil, fiind de natura sa inlature acea sarcina anormala si exorbitanta, total disproportionata, in raport cu bunurile lor.

In consecinta, Curtea a fixat un termen imperativ de 6 luni, in care Statul italian sa se angajeze ca garanteaza efectiv si rapid realizarea dreptului in litigiu, prin plata la un nivel corespondent reevaluarii partii complementare de indemnizatie la orice persoana beneficiara.

1.7. Hotararea Alisic si altii vs. Bosnia-Hertegovina, Macedonia, Serbia si Slovenia din 16.08.2014. Marea Camera

a) Problema structurala a decurs din faptul ca guvernele sarb si slovean nu au integrat reclamantii si pe toti ceilalti care se aflau in aceeasi situatie ca ei, in programele respective de rambursare a fostelor fonduri de economie in devize straine depuse in fosta RSF Iugoslavia. Ei se aflau in incapacitate de a retrage fondurile lor de economii depuse in doua banci de pe teritoriul actual al Bosniei-Hertegovina.

Curtea a decis aplicarea procedurii pilot in speta, intrucat pe rol mai erau 1850 de cereri similare implicand peste 8000 de reclamanti.

b) Curtea a decis ca Serbia si Slovenia trebuie ca, intr-un termen de un an, sub supravegherea Comitetului de Minstri al Consiliului Europei, sa adopte toate masurile, inclusiv de ordin legislativ, necesare pentru a permite reclamantilor, cat si tuturor celor care se afla in situatia lor, sa-si recupereze fostele fonduri in devize\, in aceleasi conditii ca si resortisantii sarbi si sloveni, depuse in sucursalele sarbe ale bancilor sarbe si in cele slovene.

Totodata, Curtea a hotarat sa amane timp de un an examinarea celorlate cereri similare, aflate pe rol, contra Serbiei si Sloveniei.

2. Interdictia torturii, a tratamentelor inumane si/sau degradante in conditiile de detentie

2.1. Hotararea Ananyev vs. Rusia din 10.01.2012

Disfunctionarea regimului penitenciar este la originea problemei structurale, recurente conditiilor de detentie inadecvate-lipsa flagranta de spatii in celule, penuria de locuri depaturi, acces limitat la lumina si la aer, absenta intimitatii in utilizarea nevoilor de igiena si sanitare etc.

Curtea a decis incalcarea art. 3 si 13 din Conventie in peste 80 de cereri depuse in 2002 (atentie, dupa 10 ani de la inregistrare face aceasta constatare?!) si in alte 250 de asemenea cauze inregistrate anterior (?!).

Prin hotararea pilot, Curtea a decis ca statul parat, in cooperare cu Comitetul de Ministri al Consiliului Europei, in termen de 6 luni, sa adopte un calendar riguros pentru aplicarea masurilor preventive si de compensare, datorate violarii art. 3 din Conventie.

Dupa acest termen, Curtea, considerand ca aceste masuri nu s-au luat si tinand seama de caracterul fundamental al dreptului persoanelor de a nu fi tratate de o maniera inumana sau degradanta, a decis examinarea celorlalte cauze aflate pe rol.

2.3. Hotararea Torreggiani si altii vs. Italia, din 08.01.2013

a) Curtea a sesizat problema structurala si sistematica a suprapoluarii carcerale in Italia, reclamata in termeni clari si in declaratia starii de urgenta la nivel national proclamata de Presedintele Consiliului de Ministri in 2010.

Caracterul structural al problemei era confirmat prin faptul ca mai mult de o suta de cereri ridicau o problema de compatibilitate a conditiilor de detentie din diferite inchisori italiene cu art. 3 din Conventie, toate aflate pe rolul Curtii.

b) Prin hotararea pilot, Curtea a cerut Italiei ca, intr-un an, sa aplice un recurs sau un ansamblu de recursuri interne efective si apte, conform principiilor Conventie, de a conferi a redresare adecvata si suficienta a suprapoluarii carcerale si a amanat examinarea celorlalte cauze similare timp de un an.

c) In urma acelei hotarari pilot, Statul italian a adoptat un anumit numar de masuri legislative vizand rezolvarea problemei structurale a suprapoluarii carcerale, legea permitand detinutilor sa se planga la autoritatile judiciare de conditiile materiale din detentie si sa obtina un mijloc compensatoriu, constand intr-o reparatie/despagubire pentru pesoanele care au suferit o detentie contrara Conventiei.

Drept urmare, in alte hotarari ulterioare (Stella si altii, Rexhepi s.a. din 16.09.2014) Curtea a constatat ca aceste masuri legislative si judiciare constituie, in principiu, perspectiva de redresare adecvata si conforma cu exigentele art. 3 si 13 din Conventie.

2.4. Hotararea Neshkov si altii vs. Bulgaria, din 29.01.2015

Problema structurala vizeaza sistemul carceral bulgar, justificand hotararea pilot in raport de gravitatea si persistenta problemelor constante si de inexistenta posibilitatii recursului efectiv de catre detinuti pentru a contesta conditiile de detentie.

Curtea a decis ca, intr-un timp de 18 luni, statul bulgar sa adopte un ansamblu de masuri de recurs efectiv, avand efect mai mult preventiv, decat compesatoriu, in caz de rele conditii de detentie, amanand examinarea celorlalte cauze similare.

2.5Hotararea Varga si altii vs. Ungaria, din 10.03.2015

a) Curtea a constatat, in speta, ca si in celelalte cauze solutionate, ca exista violarea art. 3 din Conventie, datorata lipsei de spatii de detentie, accesului limitat la dusuri si la alte activitati in aer liber, absenta intimitatii in utilizarea echipamentelor sanitare, fiind deja peste 450 de cereri similare pe rolul Curtii.

b) Curtea a retinut relevant faptul ca la finele anului 2013 peste 5000 de persoane erau incarcerate, in regim de detentie provizorie, in inchisorile unguresti, stabilind ca principala cale de ameliorare a situatiei este reducerea numarului de detinuti prin utilizarea mai larga a masurilor neprivative de libertate. Printre altele, Curtea a considerat ca recursuri interne, care, dupa guvernul ungar, permit detinutilor sa se planga de conditiile lor de detentie, erau accesibile, dar neefectuate in practica.

In consecinta, prin hotararea pilot, Curtea a decis ca autoritatile ungare trebuie sa stabileasca, sub controlul Comitetului de Ministri al Consiliului Europei si in 6 luni, un calendar pentru aplicarea practica a cailor de atac preventive si compensatorii in scopul ca incalcarile Conventiei decurgand din suprapoluarea carcerala sa poata fi redresate de o maniera efectiva si reala.

c) La 8.11.2016, Curtea a examinat situatia relativa la cele peste 6800 de cereri privind conditiile de detentie din Ungaria, constatand ca prin legislatia adoptata de Parlamentul Ungariei la 25.10.2016 si a planului de actiune conex cu Comitetul de Ministri al Consiliului Europei, Ungaria a pus in practica noile recursuri interne care sunt susceptibile de a redresa plangerile formulate si a decis sa amane examinarea tuturor cauzelor dupa data de 31.08.2017.

3. Durata excesiva a procedurilor si absenta recursurilor interne

3.1. Hotararea Rumph vs. Germania din 2.09.2010

Problema structurala consta in lipsa unui recurs intern eficace de natura a garanta un termen rezonabil in procedurile judiciare administrative si de a da posibilitatea unei reparatii in cazul duratei excesiv de lungi a acestora.

Curtea a decis ca Germania, intr-un termen de un an, sa introduca un recurs intern efectiv care sa permita o reparatie reala pentru durata excesiva a jurisdictiilor administrative.

In urma acestei hotarari pilot a fost adoptata in decembrie 2011 o lege asupra procedurilor judiciare si anchetelor penale cu o durata excesiva, combinand un instrument destinat accelerarii procedurilor si o obiectie in cazul termenului excesiv cu posibilitatea ulterioara a reparatiei in jurisdictia de apel.

In doua decizii ulterioare de inadmisiblitate din 29.05.2012, Curtea a constatat ca noile masuri legislative sunt de natura sa dea reclamantilor posibilitatea de a obtine o reparatie adecvata si suficienta cu o perpectiva reparabila de succes.

3.2. Hotararea Athanasion vs. Grecia, din 21.12.2010

Disfunctionalitatea ordinii juridice interne a fost problema structurala la originea duratei excesive a procedurilor judiciare administrative si absenta unui recurs intern eficace.

In perioada 1999-2009, timp de 10 ani, s-au inregistrat la Curte peste 800 de asemenea cereri similare, iar prin hotararea pilot s-a decis ca intr-un an Grecia sa puna in practica recursuri efective apte sa ofere o redresare adecvata si suficienta in cazul depasirii termenului rezonabil in procedurile judiciare administrative.

In acest sens, in aprilie 2012. Grecia a adoptat legea privind procesul echitabil si durata rezonabila, care instituie doua recursuri de natura indemnitara si preventiva, destinate sa ofere o redresare in cazul depasirii termenului rezonabil.

Ulterior, printr-o decizie de inadmisbilitate din 1.10.2013, Curtea a constatat ca aceste noi masuri legislative sunt de natura a face accesibile cele doua cai interne de recurs.

3.3. Hotararea Dimitrov vs. Bulgaria din 10.05.2011 are acelasi obiect, masuri si constatari ca hotararea Athanasiou vs. Grecia

3.4. Hotararea U. Kaplan vs. Turcia din 20.03.2012

Problema structurala consta in durata excesia a procedurilor administrative, civile, penale, de munca, comerciale si de cadastru, deja constatata de Curte in numeroase cauze solutionate.

In urma acestei hotarari pilot, Parlamentul turc a adoptat legea privind reglarea prin acordarea unei despagubiri in cazul cererilor inregistrate pana la 23.09.2012, iar Curtea prin alte decizii ulterioare si-a rezervat posibilitatea de a reexamina problema efectivitatii recursului intern in lumina practicii si a deciziilor luate de comisia de despagubire si de jurisdicitiile nationale din Turcia.

3.5. Hotararile Micheliondakis si Glykantzi vs. Grecia din 3.04.2012 si 30.10.2012

Curtea constata aceeasi problema structurala relevanta prin hotararea Athanasion, dar cu privire la durata excesiva a procedurilor judiciare, penale si dispune masuri similare interne.

Ulterior, Grecia, prin Legea nr. 4239/2014 a introdus o procedura de recurs intern in despagubire in scopul de a oferi redresarea adecvata si suficienta in cazul depasirii termenului rezonabil in jurisdictiile penale si civile, considerata rezonabila si efectiva de Curte prin hotararea din 9.10.2014 in cauza Xynos vs. Grecia.

3.6. Hotararea Rutkowski si altii vs. Polonia din 7.07.2015 si hotararea Gazso vs. Ungaria din 16.07.2015, constata ca problema structurala este aceeasi disfunctionalitate din ordinea juridica interna care permite durata excesiva a procedurilor efective de natura preventiva si compensatorie.

Prin cele doua hotarari pilot s-a dispus ca autoritatile interne competente, in termen de un an, sa adopte masurile generale care sa permita accelerarea procedurilor si totodata recursurile interne, eficace, in scopul de a oferi despagubirea adecvata in cazul depasirii termenului rezonabil.

*

III. Este necesara o hotarare pilot pentru a regla disfunctiunile din procedura in fata Curtii si a preveni incalcarea ar. 6 (1) din Conventie privind garantarea dreptului la un proces echitabil si intr-un timp rezonabil?!!

1. In rapoartele anuale, prezentate de Curte, sunt expuse date statistice relative la activitatea sa judiciara, dar se fac mai putine referiri statistice si analitice la durata excesiva a procedurilor intr-o multitudine de cauze care a devenit o problema structurala la aceasta inalta instanta europeana.

2. In numeroase cauze (contra Romaniei, de exemplu), dupa 5-10 ani de la inregistrarea cererilor, judecatorul unic a pronuntat deciziile de inadmisibilitate, cu aceeasi motivare succinta si generica: „a constatat ca nu au fost indeplinite conditiile de admisibilitate cerute de art. 34-35 din Conventie”.

Relevante sunt cateva exemple:

– dosar nr. 19100/2007, cererea inregistrata la 16.8.2007, iar decizia de inadmisibilitate este din 5.09.2013 (6 ani si 6 luni);

– dosar nr. 42309/2009 – cererea inregistrata la 1.04.2009, iar decizia de inadmisibilitate din 13.03.2014 (5 ani);

– dosar nr. 49007/2008 – cererea inregistrata la 8.10.2009, iar decizia de inadmisibilitate din 27.06.2013 (5 ani);

– dosar nr. 30745/2004 – dupa 10 ani (?), prin decizia din 11.02.2014 este declarata inadmisibila;

– dosar nr. 2231/2005 – dupa 9 ani de la inregistrarea cererii, prin decizia din 14.01.2014 este declarata inadmisibila;

– dosar nr. 46136/2006 – dupa 8 ani de la inregistrarea cererii, prin decizia din 27.05.2014 este declarata inadmisibila;

– dosar nr. 2231/2005 – dupa 9 ani de la inregistrarea cererii, prin decizia din 14.01.2014 este declarata inadmisibila;

– dosar nr. 25800/2005 – cererea este inregistrata la 15.04.2005 si lasata in nesolutionare timp de 12 ani, fara a se explica de ce pana in prezent o asemenea cauza, lipsita de complexitate, este inca pe rol „in adormire” (?!).

3. In toata perioada, de la inregistrarea cererii pana la solutionarea ei, timp de 5-12 ani, intreaga procedura a Curtii este opaca, inaccesibila justitiabilului reclamant, a carui speranta legitima intr-o justitie deplina se vede spulberata, iar increderea in Curte, puternic erodata (?!).

Este, astfel, garantat dreptul fundamental de acces liber la justitie si la un proces echitabil si intr-un timp rezonabil, prevazut de art. 6 (1) din Conventie (?!).

Pentru asemenea incalcari ale Conventiei, Curtea nu dispune de mecanisme interne adecvate, de natura celor pe care le recomanda statelor membre, prin hotararile pilot, cu finalitate preventiva si, chiar, reparatorie (compensatorie).

Reclamantii, care se vad adusi in astfel de situatii, nu dispun de dreptul la un recurs efectiv intern, specific procedurii din fata Curtii, care sa asigure, in mod deplin, caracterul concret si efectiv, si nu iluzoriu, al drepturilor fundamentale, garantate de art. 6 (1) din Conventie.

In ce masura mai reprezinta o „satisfactie echitabila” pentru reclamantii, victime ale violarii drepturilor garantate de art. 2 si 3 din Conventie (dreptul la viata, la ancheta efectiva si la interzicerea tratamentelor degradante si/sau inumane), declarata de Curte, dupa 5, 7, 8 si, chiar, 10 ani de la inregistrarea cererii (?!).

4. Nu de mult, fostul presedinte al Curtii[1] declara ca volumul enorm de cereri, caracterul lor repetitiv si hotararile pilot constituie parte a problemei structurale din procedura interna.

Ameliorarea situatiei implica responsabilitatea partajata intre Curte si Statele membre, cresterea rolului parlamentelor nationale, intalnirile dintre curti, dialogul jurisprudential si institutional in instantele nationale.

De acord cu aceasta viziune, dar constat ca presedintele nu face nicio referire la masuri interne eficace si apte sa aduca o redresare din perspectiva garantarii drepturilor prevazute de art. 6 (1) din Conventie in insasi procedura Curtii (?).

Daca, intr-adevar, asa cum sugera, inca din anul 2001, fostul presedinte al Curtii, profesorul Luzius Wildhaber[2], precum si domnul Dean Spielmann in 2014, Curtea este calificata ca o Curte constitutionala europeana, viitorul ei vizand decizii numai in probleme de interes general, in chestiuni de ordine publica, atunci aceasta instanta europeana a drepturilor omului va fi legata direct si indeosebi de filtrul exercitat de Curtile constitutionale nationale si apoi examinarea de catre CEDO, parasind acest „teren” cetos al protectiei directe a drepturilor individuale, garantate de Conventie.



[1] Dean Spielmann – discursul din 7.04.2014 de la Oslo (site-ul Curtii)
[2] Revue Universelle des Droits de l’Homme nr. 1/2001.


Prof. univ. dr. Marin Voicu
Presedintele Asociatiei “Themis-Casatia” a fostilor judecatori ai ICCJ
Membru de onoare AOS
Fost judecator la CEDO si ICCJ