6,341 citiri

Jurisprudența selectivă a CEDO privitoare la interzicerea discriminării – art. 14 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 12, cu referire specială la situația Rromilor în Europa

ESSENTIALS-Marin-Voicu* Notă: Text reprodus din Fisa tematica a CEDO – site-ul www.ecfr.co

– SUMAR – 

1. Sediul materiei

2. Hotărârile și deciziile Curții

2.1. Publicarea unor afirmații antirrome în jurnale finanțate de statul turc

2.2. Pretinse sterilizări forțate al femeilor rrome

2.3. Obligația impusă rromilor/nomazilor de a părăsi terenul pe care își instalaseră caravanele

2.4. Anchetele poliției viciate în prejudecăți rasiale

2.5. Atacuri asupra satelor rrome și distrugerea de bunuri

2.6. Segregație rasială în școli

2.7. Validitatea căsătoriei rrome: refuzul de a acorda o pensie de urmaș

2.8. Interdicția adresată rromilor de a candida în alegeri

2.9. Discriminarea rromilor în procedura penală

*

1. Sediul materiei

Articolul 14 (interzicerea discriminării). În conformitate cu art. 14 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute în Convenţie este garantată, fără nicio deosebire, bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie.

Articolul 1 din Protocolul nr. 12 (interzicerea generală a discriminării): „Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată, fără nicio discriminare (hotărârea Sejdic şi Finci împotriva Bosniei-Herţegovina)[1]

2. Hotărârile și deciziile Curții

2.1. Incitări la sentimente anti-rrome în publicaţii finanţate de statul turc

Aksu împotriva Turciei – 15.03.2012 (Marea Camera)

Reclamantul, de origine rromă, a pretins că trei publicaţii subvenţionate de guvern (o carte privind rromii şi două dicţionare) conţin remarci şi expresii ce reflectă ostilitatea faţă de comunitatea rromă.

Articolul 14 (interzicerea discriminării)

Curtea a reamintit că discriminarea în sensul articolului 14 constă în tratarea diferită, fără o justificare obiectivă şi rezonabilă, a persoanelor aflate în situaţii comparabile. Or, domnul Aksu nu a reuşit să demonstreze că publicaţiile în litigiu aveau o intenţie sau un efect discriminatoriu. Nefiind în joc nicio diferenţă de tratament, Curtea a examinat cauza doar sub aspectul art. 8. Prin neîncălcarea articolului 8 (dreptul la respectarea vieţii private şi de familie), Curtea a concluzionat că nici cartea, nici dicţionarele nu aduc insulte rromilor. Aceasta a considerat, în special, că autorităţile turce au luat toate măsurile necesare pentru a se conforma obligaţiei care le revenea potrivit art. 8 de a proteja efectiv dreptul domnul Aksu la respectarea vieţii sale private în calitate de membru al comunităţii rrome. Cu toate acestea, Curtea a ţinut să semnaleze că ar fi fost de preferat să se menţioneze în dicţionar că definiţia secundară a termenului „ţigan”- şi anume „radin” (în franceză) este „peiorativă” sau „ofensatoare”, mai degrabă decât „metaforică”.

2.2. Pretinsele sterilizări forţate ale femeilor rrome

a) V.C. împotriva Slovaciei (nr. 18968/07) – 08.11.2011

Reclamanta, de origine rromă, a fost sterilizată într-un spital public fără a i se lua consimţământul deplin şi în cunoştinţă de cauză, după ce tocmai născuse cel de-al doilea copil. Aceasta a semnat formularul de consimţământ în timp ce afla încă în travaliu, fără să-i înţeleagă semnificaţia, fără să fie conştientă de caracterul ireversibil al intervenţiei şi după ce a i s-a spus că, dacă va avea al treilea copil, ea însăşi sau copilul vor muri. De atunci, ea este marginalizată de către comunitatea rromă; în prezent divorţată, ea menţionează infertilitatea ca unul dintre motivele separării de fostul soţ. Încălcarea articolului 3 (interzicerea tratamentelor inumane sau degradante). Neîncălcarea articolului 3 (lipsa anchetei efective). Încălcarea articolului 8 (dreptul la respectarea vieţii private şi de familie).

Curtea consideră că V.C. trebuie să fi încercat sentimente de frică, de angoasă şi de inferioritate din cauza sterilizării sale şi a modului în care ea a trebuit să accepte această intervenţie. Intervenţia i-a cauzat suferinţe fizice şi psihologice pentru o lungă perioadă de timp, precum şi consecinţe nefaste asupra relaţiei cu soţul ei şi cu comunitatea rromă. Deși nu există nicio dovadă că personalul medical a avut intenţia de a o maltrata pe reclamantă, este însă evident că medicii au dat dovadă de o flagrantă lipsă de respect faţă de dreptul ei la autonomie şi faţă de dorinţele sale în calitate de pacientă. Prin urmare, sterilizarea reclamantei a condus la încălcarea art. 3. Curtea a constatat, de asemenea, încălcarea art. 8 privind lipsa garanţiilor juridice la momentul sterilizării reclamantei, luând în considerare, în special, sănătatea reproductivă a celei în cauză, în calitatea sa de rrom. O nouă legislaţie (legea din 2004 privind îngrijirile medicale) a fost introdusă de atunci; aceasta stipulează că nu poate fi efectuată o sterilizare decât la 30 de zile după primirea unei cereri scrise în acest sens. De asemenea, legea impune să-i fie furnizate solicitantului, în prealabil, informaţii cu privire la metode contraceptive alternative şi la planning-ul familial, precum şi cu privire la consecinţele medicale ale intervenţiei.

b) N.B. împotriva Slovaciei (nr. 29518/10) – 12.06.2012

Reclamanta a pretins că fusese sterilizată într-un spital public în Slovacia fără să-şi fi dat consimţământul deplin şi informat. Încălcarea articolului 3 (interzicerea tratamentelor inumane sau degradante). Neîncălcarea articolului 3 (lipsa anchetei efective). Încălcarea articolului 8 (dreptul la respectarea vieţii private şi de familie).

c) I.G., M.K. şi R.H. împotriva Slovaciei (nr. 15966/04) – 13.11.2012

Cererea are ca obiect plângerea a trei femei de origine rromă care susţineau în special că fuseseră sterilizate fără consimţământul lor deplin şi informat, că autorităţile nu făcuseră o investigaţie temeinică, efectivă şi corectă şi că originea lor etnică jucase un rol decisiv în momentul sterilizării. Încălcarea art. 3 (tratament) – în ce le priveşte pe primele două reclamante. Încălcarea art. 3 (ancheta) – în privinţa primelor două reclamante. Încălcarea art. 8 (dreptul la respectarea vieţii private şi de familie) – în ce le priveşte pe primele două reclamante. Neîncălcarea art. 13 (dreptul la un remediu efectiv).

În ceea ce o priveşte pe a treia reclamantă, Curtea a decis radierea cauzei, ca urmare a aplicării art. 37 parag. 1 lit. c) din Convenţie.

2.3. Obligaţia impusă rromilor/nomazilor de a părăsi terenul pe care îşi instalaseră caravanele

Toate cauzele vizează cererile introduse de familii de ţigani care s-au plâns că nu au fost lăsaţi să locuiască în caravane pe terenurile proprii.

a) Buckley împotriva Marii Britanii – 25.09.1996

Curtea a considerat că autorităţile au pus în balanţă diferitele interese contrare ivite în cauză şi că au oferit motive relevante şi suficiente pentru a-şi justifica deciziile, respectiv, măsurile au fost luate pe baza controalelor în materia siguranţei rutiere, a protejării mediul înconjurător şi a sănătăţii publice.

b) Chapman împotriva Marii Britanii, Coster împotriva Marii Britanii, Beard împotriva Marii Britanii, Lee împotriva Marii Britanii şi Jane Smith împotriva Marii Britanii – 18.01.2001 (Marea Cameră)

În aceste cinci cereri, Curtea a considerat că măsurile luate împotriva reclamanţilor erau „prevăzute de lege” şi „urmăreau scopul legitim” al conservării mediului, terenurile în cauză fiind ocupate fără autorizaţie şi, în unele cazuri, fiind situate pe o „centură verde” sau o zonă peisagistică specială. Curtea a declarat că nu este convinsă de faptul că, prin Convenţie, Marea Britanie sau oricare alt semnatar şi-ar fi asumat obligaţia de a pune la dispoziţia comunităţii rrome un număr adecvat de amplasamente echipate corespunzător, art. 8 nerecunoscând ca atare dreptul de a primi un domiciliu (chestiunea de a şti dacă statul acordă fonduri pentru ca toată lumea să aibă un cămin ţine de domeniul politic, nu juridic).

În toate aceste cereri, neîncălcarea art. 8 (dreptul la respectarea vieţii private şi de familie şi a domiciliului) şi neîncălcarea art. 14 (interzicerea discriminării) din Convenţie.

c) Connors împotriva Marii Britanii – 27.05.2004

Evacuarea reclamatului şi a familiei sale de pe amplasamentul amenajat pentru ţigani de către autorităţile locale în Cottingley Springs, Leeds (Anglia) unde cei în cauză trăiau de aproximativ 13 ani, pe motiv că aveau un comportament necorespunzător şi provocau neajunsuri considerabile în zonă. Curtea a considerat că procedura sumară de evacuare în cauză nu a fost însoţită de garanţiile procedurale necesare, adică de obligaţia de a justifica în mod corespunzător grava ingerinţă suferită de cel în cerere.

Încălcarea art. 8 (dreptul la respectarea vieţii private şi de familie şi a domiciliului).

d) Yordanova şi alţii împotriva Bulgariei – 24.04.2012

Cererea se referă la intenţia autorităţilor bulgare de a-i expulza pe rromii care trăiau într-un cartier de la periferia Sofiei, Batalova Vodenitsa, construit pe terenuri municipale. Curtea a concluzionat că ar fi existat o încălcare a art. 8 dacă ordonanţa de evacuare era pusă în executare. Aceasta a afirmat, în special, că ordonanţa de evacuare se întemeiase pe prevederile legii şi fusese supusă controlului în procedura decizională, în condiţiile în care nici legea, nici procedura arătată nu impuneau autorităţilor să evalueze interesele celor implicaţi.

Cauză pendinte.

e) Winterstein şi alţii împotriva Franţei

Comunicată la 09.09.2009.

Plângerile prezentate de către reclamanţi, cetăţeni francezi, majoritatea călători („gens du voyage”), privind evacuarea lor de pe un teren situat în Herblay (Val d’Oise, Franţa) pe care cei în cauză îşi instalaseră caravanele sau locuiau în corturi de mai mulţi ani, fără ca autorităţile să le ofere alternative privind locuinţa.

2.4. Anchete ale poliţiei viciate de prejudecăţi rasiale

a) Nachova şi alţii împotriva Bulgariei – 06.07.2005 (Marea Cameră)

Obligaţia anchetatorilor de a investiga ipoteza unui mobil rasist cu privire la decesul a doi rromi (rude ale reclamantului), împuşcaţi mortal de un poliţist în timp ce aceştia fugeau.

Încălcarea art. 2 (dreptul la viaţă).

Încălcarea art. 14 (interzicerea discriminării) coroborat cu art. 2 în ceea ce priveşte faptul că autorităţile nu au reuşit să ancheteze eventuala motivaţie rasistă a uciderii rudelor reclamanţilor (însă nu şi încălcarea art. 14 privind uciderea rudelor reclamanţilor privită ca un act de violenţă rasială).

b) In acelasi sens Curtea, a decis prin hotărârile Bekos şi Koutropoulos împotriva Greciei – 13.12.2005, Secic împotriva Croaţiei – 31.05.2007, Cobzaru împotriva României – 26.7.2007, Angelova şi Iliev împotriva Bulgariei – 26.7.2007, Petropoulou-Tsakiris împotriva Greciei – 6.12.2007.

c) Stoica împotriva României – 04.03.2008

Rele tratamente aplicate unui minor de 14 ani de către poliţie în timpul unui conflict între poliţişti şi rromi la ieşirea dintr-un bar şi lipsa anchetei efective. Reclamantul s-a plâns că relele tratamente şi decizia de neîncepere a urmăririi penale împotriva poliţistului care l-a bătut au fost motivate de prejudecăţi rasiale.

Două încălcări ale art. 3 (interzicerea tratamentelor inumane sau degradante şi lipsa anchetei efective).

Încălcarea art. 14 (interzicerea discriminării), ancheta fiind viciată de prejudecăţi rasiale.

d) Mižigárová împotriva Slovaciei – 14.12.2010

Decesul unui bărbat de etnie rromă în timpul interogării de către poliţie. Acesta a fost împuşcat în abdomen de către locotenent cu pistolul din dotare, iar ancheta a concluzionat că victima a luat cu forţa pistolul de la poliţist şi s-a împuşcat.

Încălcarea art. 2 (deces/anchetă).

Neîncălcarea art. 14. Curtea nu a fost convinsă că elementele obiective de probă sunt suficient de puternice în sine pentru a conduce la ideea existenţei unui motiv rasist în spatele incidentului.

e) Fedorchenko și Lozenko împotriva Ucrainei – 20.09.2012

Reclamanţii au pretins că un maior de poliţie l-a ameninţat şi lovit pe domnul Fedorchenko şi că i-a dat foc locuinţei acestuia. În temeiul art. 2 (dreptul la viaţă), reclamanţii s-au plâns că cinci dintre rudele lor au decedat în incendiul produs şi că autorităţile statului nu au realizat o anchetă efectivă şi amănunţită cu privire la circumstanţele morţii acestora, dar şi cu privire la implicarea maiorului în atacul prin incendiere. Aceştia au mai invocat şi art. 14, susţinând că fapta avusese motivaţie rasistă, legată de apartenenţa lor la etnia rromă.

Încălcarea art. 2 (ancheta).

Neîncălcarea art. 2 (decesele).

Încălcarea art. 14 luat împreună cu art. 2 (ancheta).

2.5. Atacuri asupra satelor rrome şi distrugerea de bunuri

a) Moldovan şi alţii împotriva României (nr. 2) – 12.07.2005

În septembrie 1993, trei rromi au fost atacaţi în satul Hădăreni de un grup mare de săteni care nu aparţineau comunităţii rrome, printre care se aflau comandantul poliţiei locale şi câţiva poliţişti: unul din cei trei oameni a fost ars de viu, iar ceilalţi doi au fost ucişi în bătaie de către mulţime. Reclamanţii au pretins că poliţia a incitat apoi mulţimea să distrugă bunurile aparţinând altor rromi. În total, 13 case de rromi din sat au fost complet distruse. Alungaţi din satul şi din casele lor, reclamanţii au fost constrânşi să trăiască înghesuiţi şi în condiţii necorespunzătoare – în beciuri, coteţe de păsări, grajduri. În urma plângerilor depuse de către reclamanţi, unii dintre ei au primit daune-interese zece ani mai târziu. Curtea s-a declarat necompetentă să examineze plângerile reclamanţilor privind distrugerea locuinţelor şi a bunurilor acestora sau evacuarea lor din sat, având în vedere că aceste evenimente au avut loc în septembrie 1993, deci înainte de ratificarea Convenţiei de către România, în 1994. Cu toate acestea, Curtea a constatat încălcarea Convenţiei privind condiţiile de viaţă ale reclamanţilor şi a subliniat că originea etnică a reclamanţilor a fost decisivă pentru durata şi rezultatul procedurii interne. Încălcarea articolelor 3 (interzicerea tratamentelor inumane sau degradante) şi 8 (dreptul la respectarea vieţii private şi de familie şi a domiciliului).

Încălcarea art. 6 alin. (1) (durata procedurii).

Încălcarea art. 14 (interzicerea discriminării) coroborat cu art. 6 alin. (1) şi art. 8.

b) Koky şi alţii împotiva Slovaciei – 12.06.2012

Cererea privea o agresiune cu mobil rasist comisă împotriva unui grup de rromi de către mai mulţi indivizi într-un sat slovac. Încălcarea art. 3 (interzicerea tratamentelor inumane sau degradante – lipsa anchetei efective).

Curtea a considerat că autorităţile nu au făcut tot ce se aştepta de la ele pentru a ancheta faptele, ţinând cont, în special, de caracterul rasist al agresiunii.

c) În același sens Curtea s-a pronunțat și în hotărârile Gergely împotriva României şi Kalanyos şi alţii împotriva României – 26.04.2007

d) Tănase şi alţii împotriva României – 26.05.2009

Radierea cererii de pe rolul Curții ca urmare a declaraţiei guvernului român în care a recunoscut încălcarea art. 3, 6, 8, 13 şi 14 din Convenţie, precum şi a art. 1 din Protocolul nr. 1 (protecţia proprietăţii) şi care se angajează să despăgubească reclamanţii pentru pierderea bunurilor, precum şi să adopte toate măsurile necesare pentru a garanta că drepturile celor în cauză vor fi respectate în viitor.

2.6. Segregaţie rasială în şcoli

a) D.H. şi alţii împotriva Republicii Cehe – 13.11.2007 (Marea Cameră)

Plasarea nejustificată a reclamanţilor, elevi de origine rromă, în „şcoli speciale” destinate copiilor cu dizabilităţi intelectuale. În special, Curtea consideră că legislaţia cehă relevanta a avut efecte prejudiciale disproporționate asupra reclamanților și a comunității române.

Încălcări ale art. 14 si art. 2 din Protocolul nr. 1.

b) Sampanis şi alţii împotriva Greciei – 05.06.2008

Copiilor reclamanţilor le-a fost refuzată şcolarizarea, iar apoi au fost încadraţi în clase speciale – într-o anexă a şcolii – din cauza etniei lor rrome. Încălcarea art. 14 (interzicerea discriminării) coroborat cu art. 2 din Protocolul nr. 1 (dreptul la educaţie).

c) Orsus şi alţii împotriva Croaţiei – 16.03.2010

Curtea a considerat că plasarea reclamanţilor în clase rezervate copiilor rromi în anumite perioade din ciclul primar a fost nejustificată, reţinând mai ales că autorităţile nu au instituit garanţii adecvate care să iasă în întâmpinarea necesităţilor speciale ale reclamanţilor, în calitate de membri ai unui grup social defavorizat şi vulnerabil. Încălcarea art. 6 § 1 (dreptul la un proces echitabil şi la un termen rezonabil) şi a art. 14 (interzicerea discriminării) coroborat cu art. 2 din Protocolul nr. 1 (dreptul la educaţie).

d) Horváth és Vadászi împotriva Ungariei – 09.11.2010 (decizie)

Cererea privea plasarea obligatorie a reclamanţilor de origine rromă într-o clasă specială, ceea ce aceştia considerau a fi o măsură de segregaţie rasială. Inadmisibilă pentru neepuizarea căilor de atac interne. 

e) Sampani şi alţii împotriva Greciei – 11.12.2012

Cauza se referă la educaţia şcolară oferită copiilor rromi în cadrul Şcolii Primare nr. 12 din Aspropyrgos. Încălcarea art. 14 (interzicerea discriminării) luat împreună cu art. 2 din Protocolul nr. 1 (dreptul la educaţie). Curtea, după ce a constatat lipsa unei schimbări semnificative după cauza Sampanis şi alţii împotriva Greciei, a reţinut că statul elen nu a ţinut cont de nevoile speciale ale copiilor rromi din Psari, ca membri ai unui grup dezavantajat, şi că cele petrecute între 2008 şi 2010 în cadrul Şcolii Primare nr. 12, care era frecventată numai de copii rromi, a constituit o discriminare îndreptată împotriva reclamanţilor. În temeiul art. 46 (forţa obligatorie şi executarea hotărârilor), Curtea a recomandat ca aceia dintre reclamanţi care se aflau încă la vârstă şcolară să fie înscrişi la altă instituţie de învăţământ publică, iar cei care ajunseseră la vârsta majoratului să fie înscrişi în şcolile pentru „a doua şansă la educaţie” ori în instituţii de învăţământ pentru adulţi, înfiinţate de Ministerul Educaţiei în cadrul programului Lifelong Learning.

f) Horváth şi Kiss împotriva Ungariei – 29.01.2013

Cererea se referă la plângerile a doi tineri de origine rromă cu privire la educarea lor în unităţi de învăţământ pentru persoanele cu dizabilităţi mintale, ca urmare a greşitei lor încadrări, ceea ce a constituit o discriminare. Încălcarea art. 2 din Protocolul nr. 1 (dreptul la educaţie) luat împreună cu articolul 14 (interzicerea discriminării) Curtea a subliniat faptul că plasarea eronată a copiilor rromi în şcoli speciale are o istorie îndelungată în Ungaria. Aceasta a constatat că organizarea serviciilor educaţionale acordate reclamanţilor relevă faptul că autorităţile nu au avut în vedere nevoile speciale ale acestora, ca membri ai unui grup dezavantajat. Prin urmare, reclamanţii au fost izolaţi şi au primit o educaţie care le îngreuna integrarea în populaţia majoritară.

g) Lavida şi alţii împotriva Greciei – 28.05.2013

Cererea se referă la învăţământul destinat copiilor rromi, care au fost obligaţi să frecventeze exclusiv o şcoală primară ai cărei elevi erau cu toţii rromi. Încălcarea art. 14 (interzicerea discriminării) împreună cu art. 2 din Protocolul nr. 1 (dreptul la educaţie). Curtea a reţinut că natura continuă a acestei situaţii de fapt şi refuzul statului de a lua măsuri anti-segregaţie au presupus o discriminare şi o încălcare a dreptului la educaţie.

2.7. Validitatea căsătoriei rrome: refuzul de a acorda o pensie de urmaş

Muñoz Díaz împotriva Spaniei – 08.12.2009

Reclamanta, cetăţean spaniol, care aparţinea comunităţii rrome, se căsătorise în 1971 în conformitate cu ritualurile acestei comunităţi. Curtea a considerat disproporţionat refuzul statului spaniol, care acordase reclamantei o indemnizaţie socială şi percepuse contribuţiile sociale ale soţului acesteia timp de mai mult de 19 ani, de a-i recunoaşte căsătoria rromă atunci când a fost vorba să-i acorde o pensie de urmaş la moartea soţului.

Încălcarea art. 14 (interzicerea discriminării) coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 (protecţia proprietăţii).

2.8. Interdicţia adresată rromilor de a candida în alegeri

Sejdic şi Finci împotriva Bosniei-Herţegovina – 22.12.2009

Curtea a considerat discriminatorii dispoziţiile constituţionale instituite prin Acordul de Pace de la Dayton, potrivit cărora doar persoanele care îşi declară afilierea faţă de unul dintre „popoarele constituente” (bosniacii, croaţii şi sârbii) pot candida la alegerile pentru preşedinţia tripartită a statului şi la camera secundară a Adunării Parlamentare. Încălcarea art. 14 (interzicerea discriminării) coroborat cu art. 3 din Protocolul nr. 1 (dreptul la alegeri libere).

Încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 12 (interzicerea generală a discriminării) – este prima dată când Curtea a constatat o încălcare a acestui articol.

2.9. Discriminarea rromilor în procedura penală

Paraskeva Todorova împotriva Bulgariei – 25.03.2010

Cererea privea refuzul instanţelor de a acorda o suspendare a pedepsei ce îi fusese aplicată reclamantei pentru înşelăciune, din cauza originii rrome a acesteia. În special, instanţele au invocat existenţa unui „sentiment de impunitate, în special în rândul membrilor grupurilor minoritare, care consideră că o pedeapsă cu suspendare nu este o pedeapsă”.

Încălcarea articolului 14 (interzicerea discriminării) coroborat cu articolul 6 alin. (1) (dreptul la un proces echitabil).



[1] Art. 21 din Carta drepturilor fundamentale a UE prevede, în mod similar “Discriminarea”:
(1) Se interzice discriminarea de orice fel, bazata pe motive precum sexul, rasa, culoarea, originea etnică sau socială, caracteristicile genetice, limba, religia sau convingerile, opiniile politice sau de orice natură, apartenența la o minoritate națională, averea, nașterea, un handicap, vârsta sau orientarea sexuală.
(2) În domeniul de aplicare a tratatelor și fără a aduce atingere dispozițiilor speciale ale acestora, se interzice orice discriminare pe motiv de cetățenie.


Prof. univ. dr. Marin Voicu
Presedintele Asociatiei “Themis-Casatia” a fostilor judecatori ai ICCJ
Membru de onoare AOS
Fost judecator la CEDO si ICCJ