Author: Florentin ȚUCA

« Lăsați copiii în pace! I Cel de-al doilea front pe care generalii turbo-globalismului l-au deschis împotriva copilăriei ca stare de grație, de frumos și de speranță, țintește tocmai esența acesteia: puritatea, candoarea și inocența. Este frontul deschis în urmă cu câțiva ani și alimentat în zodia recentei crize sanitare de o agendă la vedere care, printr-o hipersexualizare a prunciei, atacă identitatea și însuși sufletul neprihănit al copiilor. Este un curent ideologic din programa educațională neo-progresistă care a erupt peste… Citește mai multLăsați copiii în pace! II. Săgețile otrăvitoare trimise înspre inima copilăriei

În acești ultimi ani de vai și-amar de lume, de necazuri și nevoi, de minciuni, manipulări și mascaradă, de spălări de creiere și delir propagandistic, ne-au batjocorit în toate felurile: ne-au vârât pe gât brașoave despre gravitatea bolii și iminența morții, ne-au virusat televizoarele cu statistici mincinoase și cu izolete, ne-au închis gura cu articole de cârpă și articole de lege, ne-au încuiat în case și ne-au încuiat în minte, ne-au îngrămădit ca pe vite în abatoarele de înfierare-„vaccinare”, ne-au… Citește mai multLăsați copiii în pace! I

Imensa victorie a lui Novak mi-a mângâiat sufletul. Descătușarea lui de final descătușare la propriu s-a numit pentru că, timp de un an și mai bine, încătușat a fost. Îl sechestraseră o gașcă de psihopați care și-a trimis, azi, în tribune, un reprezentant de seamă, venit să asiste la propria-i execuție. La propria-i execuție a TV-asistat și un tenisolog local care l-a amenințat pe Nole că, să crape pământul, n-o să mai scrie niciodată despre sârb și gloria lui de… Citește mai multNole-Stefanos, 6-3, 7-6, 7-6; Djokovic-Gates, 6-0, 6-0, 6-0

Atunci, în acel martie carantinat și-mbotnițat, când planeta a intrat în vrie și umanitatea a fost trimisă în congelator, primele-și-adevăratele drepturi care ne-au fost expropriate, fără justă și prealabilă despăgubire, au fost nu șansa de a călători în Zanzibar și nici normalitatea lucrului la birou, ci libertatea de conștiință și de expresie. Adică „drepturile” care nu-s tocmai cadouri-privilegii date de guvern, ci atributele cele mai intim legate de esența noastră divină și de Cuvântul cel dintâi. Planul malefic de confiscare… Citește mai multLibertăți înecate ca țiganu’ la mal

Cu ceva vreme în urmă – nu spui și nici nu vreau să-mi amintesc când anume, că mi-e greu s-accept trecerea timpului – îi trimiteam Dariei mele dintr-a patra-a-cincea, o dată la două-trei zile, pe e-mail, câte o temă-lucrare de control din partea lui Don Trandafir. La omendat (ca s-o citez cu rigoare), după ce abordasem în repetate rânduri subiecte de gramatică și limbă română, istorie și geografie, basme și teatre de copii-păpuși, mi-a venit, nitam-nisam, să-i testez temeinicia cunoștințelor… Citește mai multPiața în care a cântat Shakira?!…

Nu, nu, vă rog să nu-mi săriți în cap: ideea de a o folosi în titlu îmi aparține, însă zicerea ritmată de mai sus nu-i a mea. Este a unui faimos medic calificat în „vaginoplastii”, care a participat recent la o conferință „de specialitate” organizată de Duke University și-a aplaudat „fluiditatea genurilor”[1]. Este o definiție care mă duce cu gândul – printre alte blasfemii și meditații impure – la soarta limbajului, a dreptului și a dreptății în epoca zbuciumată ale… Citește mai multAll a penis is, is just a large clitoris

Novac Djokovic a cucerit multe trofee la viața lui, însă cel mai valoros și mai strălucitor este ultimul: inimile a milioane de oameni. Este trofeul câștigat într-o finală crâncenă și epuizantă, dramatică și spectaculoasă deopotrivă, în care el a învins nu rivalii care l-au provocat o carieră-ntreagă, ci balaurul cu șapte capete care a urmărit să-l deposedeze de atuurile lui cele mai prețioase: amintirile personale, demnitatea, libertatea, curajul și principiile de viață. Mingea de meci valorificată de Nole în această… Citește mai multO icoană cât peretele

Motto: Mintea fără de adăpost (homeless mind) este astăzi regula. Sunt foarte mulți cei care ar vrea să se întoarcă la vremurile în care nebunia care ne cotropește acum nu exista, să evadeze din vârtejul conștiinței fragmentate în care lumea ni se înfățișează astăzi – adică ne este prezentată de media – ca un soi de tablou poantilist în care punctele se deplasează cu o asemenea viteză că e aproape imposibil să obții o imagine coerentă. Sentimentul este foarte răspândit…. Citește mai multSperanța unei îmbrățișări

Când, acum ceva vreme, ne-au dat cu cârpa peste față și ne-au obligat să ne mascăm și zâmbetul, și respirația, puțini dintre noi și-au imaginat că botnița asta ne va sufoca și libertatea de expresie, atâta cât mai rămăsese din ea, moft demodat al epocii post-democrație, post-adevăr și post-normalitate. Era, însă, cumva de așteptat ca instaurarea despotismului (fie el și medicalo-marțialo-globalist) să fie acompaniată – printre altele – și de suprimarea ori cenzurarea expresiei libere. Este una dintre tristele legități… Citește mai multDovedește, taci sau marș la pușcărie!