Episodul 2: Noaptea arestului

Toată ziua de 10 decembrie m-am gândit la deznodământul zilei anterioare și la ce i-au făcut. L-au „ridicat” cu mascații pe la opt seara, l-au urcat într-o dubă alături de alți viitori colegi de suferință, l-au încătușat, l-au plimbat ritualic prin fața camerelor TV ca să aibă și poporul repriza zilnică de circ, l-au trimis la interogatoriul nocturn și, pe la patru dimineața, l-au întemnițat alături de un violator și de un traficant de droguri. Pe serpentine Când am plecat… Citește mai multEpisodul 2: Noaptea arestului

Ziua Percheziției – episodul 1 (Partea a doua)

Revin, conform promisiunii, cu partea a doua a primului episod despre ziua percheziției. Înainte de rememorarea după-amiezii de 9 decembrie 2015, mă simt dator cu un răspuns la întrebarea „De ce n-ați protestat atunci, de ce abia acum?” Răspuns simplu și onest: Din temerea că un eventual protest atunci i-ar fi făcut și mai grea viața lui Robert. Și din respect pentru sfaturile avocaților penaliști care ne îndemnau să nu tulburăm apele unei anchete în curs și care ne transmiteau,… Citește mai multZiua Percheziției – episodul 1 (Partea a doua)

Episodul 1: Ziua percheziției

Dragi prieteni, Într-unul dintre mesajele recente, anticipam că voi reveni asupra cazului Robert Roșu cu pagini din istoria acestui dosar, așa cum a fost ea trăită de mine ca prieten și partener. O rememorare a faptelor, stărilor, gândurilor, frustrărilor și speranțelor. O recapitulare subiectivă care nu conține trimiteri la note de subsol și dovezi în anexe, dar care poate fi oricând susținută de mărturiile oamenilor care au trăit această istorie în direct, unii dintre ei evocați în acest foileton. O… Citește mai multEpisodul 1: Ziua percheziției

Scrisoare deschisă adresată Domnului Traian Briciu, Președintele UNBR

Stimate Domnule Președinte, Mărturisesc că este prima mea intervenție publică sub umbrela unei “scrisori deschise”. Prima și, sper, ultima, întrucât de la primul rând simt deja disconfortul unei puneri în scenă care nu mă încântă deloc. Din capul locului, fac mențiunea că este un demers în nume strict personal, fără absolut nici o legătură de reprezentare cu societatea de avocatură pe care o coordonez. Este un apel motivat de recenta intervenție a UNBR care – prin vocea Dumneavoastră- solicita Ministrului… Citește mai multScrisoare deschisă adresată Domnului Traian Briciu, Președintele UNBR

Sexul prin perete

Îngrozit de statisticile tot mai „alarmante” despre periculozitatea virusului ucigaș în serie, caut întruna soluții de protecție suplimentară și complementară aceleia oferită de spălarea mâinilor, „carantinarea” cărților și strănutul în „plica cotului”. Din fericire, am dat relativ recent peste un set de instrucțiuni adiționale extrem de interesante, menite să ne ofere mai multă apărare în fața agresiunii regatului lui Covid al 19-lea: norme de igienă a actului sexual. Așadar, potrivit recomandărilor administrației canadiene de la British Columbia Center for Disease… Citește mai multSexul prin perete

Legea fotbalului în minunata nouă normalitate

În vremile astea de potop, fotbalul, măcar el, merită salvat. Să crape pământu’, da’ nu și fotbalul! Și fiindcă-i atâta de captivant și de iubit, sportul-rege ar avea nevoie, întru salvare, de o lege-a lui. Regele a murit, trăiască regele!, ar zice, în legea ei, această lege-a lui. Sunt normele care să decreteze victoria Rapidului împotriva covidului și să ne amintească de imnul Giuleștiului[1]. Și, ca orice lege care se respectă, ar debuta cu o expunere de motive care să… Citește mai multLegea fotbalului în minunata nouă normalitate

În plica cotului, scuzați cacofonia, 2+2=5

Ca cetățean, sunt turmentat. Ca om sănătos, sunt bolnav. Ca individ liber, sunt prizonier. Și, peste toate, ca jurist, sunt bezmetic. Asta pentru că dreptul și-a ieșit din matcă și se întoarce bumerang asupra propriilor principii fondatoare precum pororoca Amazonului. Într-un jalnic efort de relegitimare, el se zbate în ultima vreme să normeze și să rânduiască totul, absolut totul: și spălarea mâinilor și culoarea icoanelor, și respirația plămânilor și mântuirea sufletelor, și nemurirea viilor și numărul morților. În elanuri ascendente… Citește mai multÎn plica cotului, scuzați cacofonia, 2+2=5

Să ne spălăm pe mâini de lume?

Diminețile arestate la domiciliu (cel mai adesea, ele, diminețile) mă trag tot mai greu înspre zi, înspre o reală stare de ireal și-nspre sentimentul că joc într-un film. Câte cadre mai tragem azi Don’ Regizor?, da’ Don’ Regizor nu-mi răspunde, ci mă lasă s-aud în căști sugestia din off că platoul de filmare e pregătit și mă așteaptă. Pân’ s-ajung la el, într-o zi mi-a trecut prin cap să comit un gest de dizidență și de nesupunere. Așa cum –… Citește mai multSă ne spălăm pe mâini de lume?

La poartă de cimitir. Canon vs. Cazon

Viorica și-a pierdut unicul copil, un adolescent briliant și, până-n noiembrie trecut, plin de viață. Când, la slujba de înmormântare, am îmbrățișat-o în semn de solidaritate, de imens regret și de condoleanțe, am citit în privirea ei că niciun milion de cuvinte de solidaritate, de imens regret și de condoleanțe n-o pot consola și că nici n-ar putea vreodată să o consoleze. Și că unica dorință a mamei rămasă orfană de viață era să se cuibărească în sicriu ca să-și… Citește mai multLa poartă de cimitir. Canon vs. Cazon

Era o senină și friguroasă zi de aprilie și ceasurile băteau ora 13

Motto: If liberty means anything at all, it means the right to tell people what they do not want to hear. Orwell, chiar el: „Dacă e să definim, până la urmă, libertatea, atunci libertatea înseamnă să rostești adevărul pe care oamenii nu vor să-l audă.” Iar adevărul pe care oamenii nu vor astăzi să-l audă este că, la un moment dat, ei or să moară. Și pentru că acest adevăr este astăzi de neauzit, atunci să-i zicem acestui adevăr fake… Citește mai multEra o senină și friguroasă zi de aprilie și ceasurile băteau ora 13