Omul – ultima frontieră? Despre (trans)umanism și personalitate

Azi iarna vrajbei noastre s-a schimbat, (…) Dar eu, ce nu-s strunjit pentru hârjoane Și nici să mă răsfăț în dulci oglinzi, (…) Eu, cel necumpănit deopotrivă, Prădat la trup de firea necinstită, (…) Da, eu, în piuitul slab al păcii, Nu jindui să-mi petrec răgazul altfel Decât privindu-mi umbra lungă-n soare Și cugetând la strâmbăciunea mea. (…) Mi-am pus în gând să fiu un ticălos, Urând huzurul zilelor de azi. Urzeli am înnodat, prepusuri grele, Prin bete profeții, scorneli… Citește mai multOmul – ultima frontieră? Despre (trans)umanism și personalitate