Author: Valentin CONSTANTIN

Marca ”Henry Kissinger” seamănă cu parfumuri precum Ungaro sau Paco Rabanne, pe care nu le mai regăsești în locurile în care se plasează reclamele scumpe. Kissinger dovedește că, dintre toate premiile Nobel, Premiul pentru Pace se devalorizează cel mai rapid. Mai rapid decît premiile pentru fizică sau economie și mult mai rapid decît premiile pentru literatură. Anul trecut, a publicat a nouăsprececea carte, dacă nu mă înșel. Are titlul Leadership și subtitlul Six Studies in World Strategy[1]. Toată lumea știe… Citește mai multQuid pro quo

Anul 2022 a fost și anul cu pericole care au venit din interiorul statelor. Protestele de stradă/revolte au continuat și în 2023. De exemplu, în Uniunea Europeană. Să începem cu Franța. Ador Franța. Și pentru că acolo nimeni nu este atît de stupid încît să confunde protestele de stradă violente cu tentativele de lovituri de stat. Ultimele proteste din Franța au fost masive. S-a vorbit de 1.5 milioane de cetățeni. Este posibil, pentru că protestele din 2023 sînt susținute de… Citește mai multȚara cu 13 vecini

Nu știu dacă am mai spus sau nu, dar unul dintre cele mai dificile lucruri cu care se confruntă un eseist sau chiar un savant este procesul de producție al bunului exemplu. Exemplul trebuie să fie cu siguranță concludent. Să se bazeze pe lucruri ușor de observat. Să fie durabil. Iar ca să fie durabil, trebuie să fie simplu. Pentru că artificiile se uzează primele. Am în mînă un exemplu al lui Karl Popper și nu am de gînd să-l… Citește mai multDreptul la diletantism

Dilema veche a ales să publice în ultimul său număr din anul 2022 un text destul de straniu al unui profesor de filozofie de la Yale, Jason Stanley, intitulat Agenda – nu chiar secretă – a lui Elon Musk. Textul a apărut inițial pe platforma liberală Project Syndicate. Am folosit termenul „straniu” pentru că textul este un proiect de rechizitoriu lipsit de onestitate și de talent. Or, rechizitoriile, oneste sau maloneste, sînt în principiu, texte emancipate de dileme. Prima facie,… Citește mai multJudecători contra profesori de filozofie

« Noua regină a probelor (I) Dl Morar își începe partea de memorii de la Curtea Constituțională cu un citat din Francis Bacon. Voi reproduce o singură propoziție, prima: ”Judecătorii trebuie să aibă mereu în minte că sarcina lor este ius dicere, și nu ius dare, să aplice legea, nu să o facă ori să o dea”. Textul lui Francis Bacon este, după părerea mea, un text datat. De fapt, era greu de găsit, în context, o reflecție mai nefericită…. Citește mai multNoua regină a probelor (II)

”Putea să fie altcumva” ar fi trebuit să fie un bestseller. Este a doua carte a domnului Daniel Morar, publicată la aceeași editură. Prima, o carte-interviu, sau dialog, a avut un succes mediocru. De această dată publicului i s-a oferit o carte de memorii. De obicei oamenii sînt prudenți cu publicarea memoriilor. În primul rînd, trec prin lupta dintre pudoarea confesiunilor și dorința de sinceritate. În al doilea rînd, există nevoia de a-i menaja pe contemporani. Nu în ultimul rînd,… Citește mai multNoua regină a probelor (I)

Se spune că în aceste zile populația Planetei a atins cifra rotundă de 8 miliarde de persoane[1]. Aproape toți sunt cetățenii unui stat suveran. Unii pot poseda mai mult de o singură cetățenie. Numărul apatrizilor este neglijabil. Persoanele împart răspunderea pentru propria soartă cu statele față de care păstrează cele mai puternice linii de atașament. Răspund pentru puterea politică pe care au ales-o sau pe care au tolerat-o. Voi reveni asupra acestei chestiuni. Avem, așadar, pe Pământ 8 miliarde de… Citește mai multCelebrarea unei cifre

Am citit recent pe site-ul unei organizații americane înființate anul trecut, Brownstone Institute, un articol despre auto-cenzura unor economiști americani de vîrf, care au refuzat să comenteze la vremea respectivă efectele probabile sau posibile ale unor măsuri luate de administrație pentru combaterea pandemiei Covid[1]. În esență, inflația din Statele Unite este un preț plătit și pentru auto-cenzura economiștilor din mediul academic, dar și pentru cenzura practicată de giganții digitali care a avut ca țintă oamenii de știință dizidenți, în special… Citește mai multCîinele care nu a lătrat

În februarie 1960, André Malraux, la acea dată ministru al culturii, urmărea împreună cu Generalul de Gaulle, la Opera din Paris, Dafnis și Cloe. Marc Chagall crease decorurile. Întîmplarea a făcut ca Malraux să-și oprească privirea asupra plafonului Operei, pictat mediocru în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. După doi ani, în 1962, Malraux îi lansează lui Cha­gall comanda unui nou plafon. În acel moment, Chagall, care avea deja 75 de ani, executa niște vitralii în Ierusalim. A acceptat… Citește mai multProvincialele

Termenul despre care am decis să vorbesc este un „ism” mai puțin discutat și, după știința mea, unul care nu a făcut obiectul vreunei teorii. Cum au făcut, de exemplu, populismul sau utilitarismul sau totalitarismul. Seamănă puțin cu primul, în măsura în care nu anunță mari prejudicii sau abia le implică. Nu este un baros social și nici nu poate deveni, așa cum se întâmplă cu totalitarismul. Am decis să vorbesc despre provincialism, care este, după părerea mea, unul dintre… Citește mai multCaveat emptor