Ce fel de magistrați?

Democrația constituțională se întemeiază pe valori și principii și funcționează prin structuri și proceduri instituționale. Oricît de generoase ar fi valorile și principiile, eficiența lor practică ar fi limitată sau inexistentă în absența unui sistem instituțional, cu structuri și proceduri testate și ameliorate succesiv, care să le pună în operă și să le asigure viabilitatea. Nici un sistem instituțional nu este perfect, fiecare conține virusul autodistrugerii. Rezistența în timp depinde de persoanele care alcătuiesc instituțiile și aplică procedurile. Constatarea este… Citește mai multCe fel de magistrați?

Judecătorul, dictatorul și deșteptul

Din direcții diferite, cu argumente falacioase și cu un limbaj de multe ori suburban, s-au înmulțit în ultimul timp atacurile împotriva statutului de protecție juridică și materială al magistraților. Simplificînd, aceste atacuri reiau în mod obsesiv trei reproșuri: toate profesiile sînt importante, deci nu se justifică un statut juridic de protecție pentru o anumită profesie; magistrații săvîrșesc erori judiciare, unii sînt corupți, iar durata îndelungată a proceselor împiedică aflarea adevărului și înfăptuirea dreptății; alții sînt implicați în jocuri de putere,… Citește mai multJudecătorul, dictatorul și deșteptul

Fericirile – două căi

Cartea cărților, Biblia, poate fi citită și recitită cu folos în tot timpul anului. Un text privilegiat la lectură în Săptămîna Luminată este Predica de pe Munte, așa cum este redată în Evanghelia după Matei (5, 1-48). Sensurile teologice și cele etice ale Predicii de pe Munte dobîndesc profunzime și amplitudine prin arta retorică și prin arta literară conținute în aceste text, unul dintre cele mai frumoase din Biblie. Prin puterea de convingere și prin emoția estetică, fiecare frază creează o subtilă încercare și o… Citește mai multFericirile – două căi

Schimbarea Legii

Printre juriști sînt puțini aceia care să privească acuzarea, condamnarea și crucificarea lui Iisus din perspectivă teologică. Juriștii care se apleacă asupra acestor întîmplări sînt interesați mai ales de istoria dreptului și a justiției. Ei se întreabă: ce capete de acuzare s-au formulat împotriva lui Iisus, judecata s-a desfășurat potrivit dreptului roman sau conform legii și cutumelor poporului evreu, a fost o judecată dreaptă sau o eroare judiciară, pedeapsa aplicată este specifică tradiției romane sau tradiției iudaice? Din perspectivă teologică,… Citește mai multSchimbarea Legii

Adevărul, premisa dreptății

Ce legătură există între adevăr și dreptate? Punîndu-și această întrebare, un prieten lăsa să se înțeleagă că adevărul, înțeles nu numai ca noțiune epistemică, ci și ca valoare morală, ar fi uneori o piedică în calea dreptății. Pentru a justifica această supoziție, a imaginat un exemplu, oricînd posibil în cazuistica judiciară: un ticălos este în proces cu un om virtuos; drept ar fi ca ticălosul să fie sancționat, dar probele și adevărul stabilit pe baza acestora îi sînt favorabile; dacă,… Citește mai multAdevărul, premisa dreptății

Marian Nicolae: Teoria recursului în casație

Editura Solomon a publicat recent una dintre cele mai bune cărți de drept din perioada postbelică: Teoria recursului în casație de Marian Nicolae. Cunoscut prin lucrările anterioare ca erudit cu vocația exhaustivității, autorul face încă o dată dovada unei excepționale puteri de cuprindere a surselor normative, doctrinare și jurisprudențiale din întreg spațiul juridic european. Tema cărții este cercetată însă nu doar cu mijloacele eruditului, ci și din perspectiva filosofiei justiției și a dreptului, cu pertinente incursiuni în filosofia politică. Principiul separației puterilor… Citește mai multMarian Nicolae: Teoria recursului în casație

Constantin Hamangiu, Matei G. Nicolau: Dreptul roman

Centrul pentru Studii de Drept Natural și Analiză Normativă, din cadrul Facultății de Drept a Universității din București, a inițiat colecția „Eunomia“, în colaborare cu trei edituri: Universul Juridic, Hamangiu și Solomon. Ultima apariție editorială din această colecție, sub îngrijirea lui Alin-Gabriel Oprea, este Dreptul roman de Constantin Hamangiu și Matei G. Nicolau. Prima ediție a acestei lucrări, publicată în anul 1930, a rămas puțin cunoscută chiar și specialiștilor, deși în lumea dreptului Constantin Hamangiu este un nume de referință. Consilier la… Citește mai multConstantin Hamangiu, Matei G. Nicolau: Dreptul roman

Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?

În dimineața zilei de 21 mai 1821, Iordache Olimpiotul, însoțit de Mihali și Ghencea, doi căpitani de arnăuți, și Iane Farmache, important comandant revoluționar grec, împreună cu vreo 25 de arnăuți, au înconjurat foișorul conacului de la Golești și l-au arestat pe Tudor Vladimirescu, după ce reușiseră să-l izoleze de pandurii săi. Pandurii s-au desolidarizat de cel  care fusese considerat, pentru scurtă vreme, domn al Valahiei și au recunoscut drept comandanți pe căpitanii Dimitrie Macedonski și Hagi Prodan. Atitudinea pandurilor a… Citește mai multMoartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?

Stiloul lui Petrache Poenaru și un sac de povești. Un dar pentru sărbătorile de iarnă

În lista descoperirilor științifice și a invențiilor făcute de români, recirculată din cînd în cînd, pe diferite canale de comunicare, de către cei care simt nevoia să își hrănească orgoliul național, se află la loc de cinste și Patentul nr. 3.208, înregistrat de Petrache Poenaru în 1827 la Departamentul pentru Manufacturi al Ministerului de Interne din Franța: „plume portable sans fin, qui s’alimente elle-même avec de l’encre”. Mai simplu spus, românii se mîndresc că un conațional a inventat stiloul, chiar dacă titlul de inventator i-a… Citește mai multStiloul lui Petrache Poenaru și un sac de povești. Un dar pentru sărbătorile de iarnă

Subiect de drept și drept subiectiv (II) Infans conceptus pro nato habetur

Jurisconsultul Paulus a precizat într-un text păstrat în Digeste că „a fi în pîntec este același lucru cu a fi născut cînd este în interesul celui conceput (qui in utero est ac si in rebus humanis esset custoditur quotiens de commodis ipsius partus quaeritur)”. Ideea a fost exprimată – în termeni diferiți, în alt text, păstrat tot în Digeste – și de către Ulpianus, jurisconsult din aceeași perioadă clasică a dreptului roman. Pe temeiul acestor texte a fost formulat adagiul infans conceptus pro nato habetur quotiens de commodis… Citește mai multSubiect de drept și drept subiectiv (II) Infans conceptus pro nato habetur