Tag: Cristian Daniel David Samoilă

Declanșarea unei proceduri de urmărire silită imobiliară sau efectuarea anumitor acte de executare specifice acesteia poate fi contestată pentru motive de nelegalitate, contestatorul putând fi, după caz, debitorul urmărit (care va putea invoca atât aspecte generale legate de creanța pusă în executare, prescripția dreptului de a obține executarea silită, necompetența executorului judecătoresc etc., cât și probleme specifice acestei forme execuționale), creditorul urmăritor sau chiar un creditor intervenient, ca participanți la procedura de executare silită [art. 644 alin. (1) pct. 1-… Citește mai multContestația la executare. Efecte controversate cu privire la soarta dreptului de proprietate asupra imobilului urmărit

„Motto: Festina lente!” 1. Precizări prealabile. Potrivit art. 1.159 C.civ., titlurile executorii obținute împotriva defunctului pot fi puse în executare împotriva moștenitorilor acestuia, în condițiile stabilite de Codul de procedură civilă care cuprinde, la rândul lui, unele dispoziții speciale (art. 687-689). Chiar dacă textul de lege sugerează ideea unei hotărâri judecătorești obținute împotriva defunctului, în realitate, este acoperită și ipoteza titlurilor executorii nejurisdicționale care constată raporturi juridice născute între creditori și de cuius, căci decesul debitorului (inițial) nu schimbă natura… Citește mai multConsiderații privind executarea silită împotriva moștenitorilor

* A se vedea și dezbaterea Registrul National al Titlurilor Executorii? (art. 4 alin. 3 din Legea nr. 196/2020) Totuși, nu găsim și nici nu putem găsi ceva care să își fie sieși cauză eficientă, fiindcă ar trebui să își fie anterior, ceea ce este imposibil. Nu este însă posibil ca în cauzele eficiente să înaintăm la infinit. (…), arăta, preluând tezele aristotelice cu privire la noțiunea de cauză[1], Toma din Aquino în Summa Theologica[2], propunând câteva argumente pentru a… Citește mai multUn nou virus în procedura executării silite: înscrierea în RNPM a titlurilor executorii sub semnătură privată 

Precizări introductive. În dreptul civil român, viziunea legiuitorului asupra instituției prescripției extinctive[1] a fost diferită în cadrul reglementărilor care s-au succedat începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Astfel, în sistemul Codului civil de la 1864, pe temeiul dispozițiilor art. 1091 și art. 1837, prescripțiunea liberatorie reprezenta un caz de stingere a obligației și, implicit, a dreptului subiectiv civil corelativ[2]. În plan procesual, prescripția reprezenta un mijloc de apărare pe care numai debitorul[3] putea să îl opună creditorului… Citește mai multPrescripția extinctivă în procedura insolvenței debitorului profesionist, precum și în raporturile cu cei obligați alături sau pentru acesta

1. Aspecte introductive. În materia accesiunii imobiliare artificiale, elementele de continuitate în plan legislativ arată faptul că, atât sub imperiul Codului civil de la 1864, cât și în reglementarea Codului civil în vigoare, această instituție stabilește regula potrivit căreia bunul accesoriu își pierde individualitatea prin încorporarea sa în bunul principal, astfel încât bunul accesoriu îi revine proprietarului bunului principal – art. 577 C.civ. și art. 493 și 494 C.civ. 1864. Astfel, accesiunea conduce, în mod obișnuit, la modificarea obiectului dreptului… Citește mai multConsiderații privind accesiunea imobiliară artificială, cu privire specială asupra situației în care constructorul a constituit un drept de ipotecă asupra construcției