Tag: Florentin Țuca

Ca cetățean, sunt turmentat. Ca om sănătos, sunt bolnav. Ca individ liber, sunt prizonier. Și, peste toate, ca jurist, sunt bezmetic. Asta pentru că dreptul și-a ieșit din matcă și se întoarce bumerang asupra propriilor principii fondatoare precum pororoca Amazonului. Într-un jalnic efort de relegitimare, el se zbate în ultima vreme să normeze și să rânduiască totul, absolut totul: și spălarea mâinilor și culoarea icoanelor, și respirația plămânilor și mântuirea sufletelor, și nemurirea viilor și numărul morților. În elanuri ascendente… Citește mai multÎn plica cotului, scuzați cacofonia, 2+2=5

Diminețile arestate la domiciliu (cel mai adesea, ele, diminețile) mă trag tot mai greu înspre zi, înspre o reală stare de ireal și-nspre sentimentul că joc într-un film. Câte cadre mai tragem azi Don’ Regizor?, da’ Don’ Regizor nu-mi răspunde, ci mă lasă s-aud în căști sugestia din off că platoul de filmare e pregătit și mă așteaptă. Pân’ s-ajung la el, într-o zi mi-a trecut prin cap să comit un gest de dizidență și de nesupunere. Așa cum –… Citește mai multSă ne spălăm pe mâini de lume?

Viorica și-a pierdut unicul copil, un adolescent briliant și, până-n noiembrie trecut, plin de viață. Când, la slujba de înmormântare, am îmbrățișat-o în semn de solidaritate, de imens regret și de condoleanțe, am citit în privirea ei că niciun milion de cuvinte de solidaritate, de imens regret și de condoleanțe n-o pot consola și că nici n-ar putea vreodată să o consoleze. Și că unica dorință a mamei rămasă orfană de viață era să se cuibărească în sicriu ca să-și… Citește mai multLa poartă de cimitir. Canon vs. Cazon

Motto: If liberty means anything at all, it means the right to tell people what they do not want to hear. Orwell, chiar el: „Dacă e să definim, până la urmă, libertatea, atunci libertatea înseamnă să rostești adevărul pe care oamenii nu vor să-l audă.” Iar adevărul pe care oamenii nu vor astăzi să-l audă este că, la un moment dat, ei or să moară. Și pentru că acest adevăr este astăzi de neauzit, atunci să-i zicem acestui adevăr fake… Citește mai multEra o senină și friguroasă zi de aprilie și ceasurile băteau ora 13

 Notă: Am scris textul de mai jos provocat de noutăți legislative care tind să schingiuiască valoroase și tradiționale principii ale profesiei de avocat și rigori ale logicii juridice, ale tehnicii legislative și, nu în ultimul rând, ale limbii române. Sper ca el, textul, să-și piardă în curând din actualitate sau măcar ca ofurile și temerile care l-au generat să fie contrazise de interpretări care mie mi-au scăpat. Până una alta, indiferent că aceste inovații normative vor fi, în final, inaplicabile… Citește mai multCe te faci când vei fi mare? Entitate raportoare!

In memoriam: Alaltăieri, 8 septembrie, s-au împlinit zece ani de la dispariția Andreei Ionescu, fosta mea asociată și colegă, co-fondatoare a firmei Țuca Zbârcea & Asociații. Reiau mai jos un text publicat în memoria ei. Dublin este, într-adevăr, un oraş simpatic şi prietenos. Din păcate, l-am găsit bombardat: case peste care s-au prăbuşit propriile preţuri, bănci asediate de credite neperformante, străzi detonate de demonstraţii de protest. Nimic nu mai e cum a fost, plânge şi deplânge amicul meu irlandez, adăpostit… Citește mai multCorespondenţă specială de la o conferință specială

Într-un recent articol publicat pe platforma JURIDICE.ro, intitulat „Piața Victoriei și regulile”, domnul conferențiar universitar Radu Rizoiu își propune să facă o analiză comparativă a „ideilor” care au mânat diverși protestatari să-și manifeste public furia sau nemulțumirile în fața sediului Guvernului.[1] Plecând de la premise (minore?) care zic că „piața este unul dintre locurile definitorii ale civilizației occidentale”, că „geografia oricărei așezări europene pune în evidență cel puțin o piață” și că „civilizația însăși s-a născut în piață” (sic!), domnul… Citește mai multTot ce se mănâncă zboară, vrem o țară ca afară

Lui Robert Roșu, azi, de ziua lui Într-un text relativ recent despre statul de drept văzut în cheie de post-modernism românesc, am evocat și un episod trist din cariera de avocat și decan a unui eminent profesor de drept de la Harvard.[1] Juristul în discuție, Ronald Sullivan Jr., a fost ținta unui val de aprige contestații din partea studenților facultății întrucât avusese „îndrăzneala” să accepte, în calitatea sa de avocat, misiunea de a face parte din echipa de apărători a… Citește mai multInfluențărul, studenții și decanul – Episodul 2, Cursul de fericire –

Am avut cândva o discuție pe diverse subiecte cu un valoros scriitor și faimos „lider de opinie” („influencer”, cum ar zice azi doctoranzii în „leadership”), cea mai fierbinte temă a dialogului fiind „situația din justiție”. (Da, subiectul merită ocrotit măcar de ghilimele, pentru că din sintagmă de lemn a ajuns slogan de rumeguș și din lozincă s-a transformat în gargară de ziceri fără pauză despre ceva care sună a represiune: situațiadinjustiție-atacullajustiție-referendumpejustiție.) Înflăcărat de spirit justițiar și însetat de dreptate, absolut… Citește mai multInfluențărul, studenții și decanul